Activitati pentru copii

M-am întrebat de multe ori care ar fi acele activităţi pentru copii care ar avea suficient de multă actractivitate pentru micuţi. Dar nu există o reteţă pentru a alege activităţile potrivite. Şi nici copiii perfecţi. Copiii pot rezolva, cu mai mult sau mai puţin entuziasm, o mulţime de sarcini şi activităţi, şi nu contează cât de complicată este realizarea acesteia pentru a atinge un grad de satisfacţie maximă. Secretul cred că este în altă parte…

Nu vorbesc aici de activităţile realizate de copii în cadrul programului de la şcoală sau de la grădiniţă. Acolo tema este percepută altfel, şi lucrul în grup conferă un grad ridicat de încurajare. Eu vorbesc despre acele activităţi pe care copilul le desfăşoară singur, în timpul lui liber, acasă.

Am auzit deseori… cum că nu-i place să coloreze. Normal, depinde de copil… unii adoră culorile, alţii să toace hârtie prin toată casa. Dar, ca să lucreze ordonat, ai nevoie de două "ingrediente".

Primul, şi cel mai important dintre acestea, prezenţa ta, a părintelui. Nu încerca să-l pui să coloreze cât timp tu gospodăreşti, dacă lui nu-i place. Lasă-l să se joace, dacă nu ai timp liber. Dar… dacă te aşezi cu el la măsuţa de lucru, ai grijă să te înarmezi cu multă răbdare.

Al doilea ingredient pentru ca activităţile cu copiii să aibă succes este motivaţia. Puţini copii vor accepta să lucreze fără a avea un motiv. Şi, de multe ori, "pentru că aşa spune mami", "pentru că trebuie", nu au nici o valoare în faţa ochişorilor care urmăresc fluturii din faţa ferestrei.

Este ingredientul care mi-a lipsit mult timp. Uneori profitam de ocazie, era ziua bunicii, a naşei etc., şi frumos din partea noastră era să oferim şi un cadou realizat de noi. Sau măcar o felicitare. Sau… "bunica ar fi încântată" să aibă pe perete în tindă un desen realizat de nepot. Din păcate, ocaziile nu erau nici numeroase, nici suficiente, pentru a compensa nevoia unor activităţi constante cu copiii. Atunci am avut ideea cu "Talentele Năzdrăvanilor". Am găsit în sfârşit un motiv pentru a lucra săptămânal. Pentru că avem o temă, şi ne jucăm cu ceilalţi pitici. Iar satisfacţia vine când îşi vede "creaţia" la expoziţie, admirată de toată lumea.

Astfel s-au scurs încet săptămânile, iarna a trecut fără s-o simţim (sunt sigură că la ce iarnă lungă am avut, mulţi ar spune c-au simţit-o din plin). Dar pentru noi probele au curs una după cealaltă. În curând se împlineşte jumătate de an de la prima probă de "Talent". Şi, ca bilanţ, pot spune că se simte un progres. Şi sunt mândră că am avut această idee, şi mai ales că profită de pe urma ei o mulţime de copii. M-am simţit minunat şi când, de la grădiniţă, am primit un feedback pozitiv. Progresele sunt vizibile.

Eu… văd deocamdată cât de lung e drumul în faţă. Dar zâmbesc când mă uit în urmă. Am parcurs o bună bucată!

Acum trag aer în piept, căci săptămâna aceasta urmează o probă grea. Desen cu albinuţe… şi în primul rând, trebuie să-i învăţ cum să deseneze o albinuţă. Degeaba le-aş arăta scheme, (găseşti o mulţime pe net); pentru ca activităţile să aibă succes, trebuie ca eu, cu cele două mâini stângi ale mele, să îi învăţ pe copii să facă albinuţe! Timpul meu, dedicat lor – principalul efort care trebuie făcut…

 Atelierul de creaţie

Ce nu stiai despre Primavara, dar e timpul sa vezi…

Doua probe de-a dreptul minunate tocmai s-au încheiat, şi pot să prezint cu mândrie creaţiile Năzdrăvanilor în cadrul jocului de-a concursul Vine Vine Primăvara . Sper că primăvara s-a instalat aproape peste tot, şi nu veţi privi cu jind abundenţa de floricele şi fluturaşi din peisajele noastre de primăvară.

Iar dacă nu a venit încă primăvara, aveţi mai jos câteva portrete, poate o recunoaşteţi şi o invitaţi în curte. Am lăsat comentariile copiilor, sunt necesare pentru a înţelege artistul.

 

Zâna Primăvară este un fluture. Sus, o albinuţă, aduce miere, şi lângă ea un fluturaş. Jos, o buburuză, o pisică şi un iepuraş.

Primavara. Desen cu creioanele colorate

Primavara. Desen cu creioanele colorate

Peisaj de primavara. Desen in carioca

Primavara. Desen cu creioanele colorate

Zâna Primăvară a plecat din pădure şi-au venit păsărelele. Este un castel lânga ea şi un indicator spre castel şi spre pădure.

Primavara. Desen cu creioanele colorate

Primavara. Desen cu creioanele colorate


Primavara. Desen cu creioanele colorate


Zâna primăvară e o fetiţă ca noi toate, cu codiţe blonde şi roz, cu fluturi şi flori în jur, eleganţă şi cochetă, împărţind dragoste şi răspândind lumină şi căldură.

Primavara. Desen cu creioanele colorate


Primavara. Desen cu creioanele colorate


Primăvara se instalează la munte, zăpada e încă prezentă pe alocuri şi se vede chiar zăpada pe iarbă; apare un castor care face un dig pe râu şi ‘câţiva cerbi-reni’…Nu sunt insecte pentru că la munte a fost multă zăpada anul ăsta şi insectelor le place să stea pe iarba şi frunze… la munte vine mai greu primăvara. Apare şi un urs, iar în spate se văd munţii plini de zăpada

Peisaj de primavara. Desen in carioca


Un copac înflorit şi o ciocanitoare care caută viermişori, fluturi care zboară jucăuşi, soarele zâmbeşte pe cer, Andra şi Radu se plimbau cu Magway (pisica noastră virtuală) şi s-au întălnit cu zâna Primavară. Ei patru s-au hotarăt să facă o magie pentru a putea zbura. Păsările călătoare vin din ţările calde. Buburuzele se încălzesc la soare şi furnicuţele adună mâncare şi-o duc în muşuroi (în colţul dreapta jos). Pe câmp avem ghiocei, toporaşi şi zambiluţe.
Radu îi dăruieşte Andrei o zambiluţă roz.
Bine ai venit, Primavară!!!!

Peisaj de primavara. Desen in carioca


O barză vrea să se ducă pe lac dar nu poate de pod. Sunt steaguri colorate pe pod, Bulgaria şi Spania. Un vultur vrea să prindă o rândunică. Flori: mărgăritar, floricică, lalea, ghiocel, zambilă şi iris.

Peisaj de primavara. Desen in carioca


Copaci înfloriţi, păsări călătoare care se întorc din ţările calde, flori şi ghiocei, buburuze, furnicuţe care ies prin iarbă, fluturaşi coloraţi şi un soare "mare şi frumos".

Peisaj de primavara. Desen in carioca


O ferma de văcuţe, Silvia în mijlocul animalelor: un căţel, o pisică, o veveriţă care trece întâmplător prin curte, un căluţ în dreapta în mijlocul florilor, păsări zburând în văzduh…ce mai! Primăvara e aici!

Peisaj de primavara. Desen in carioca


Libelule, gândăcei, buburuze, ghiocei
Au ieşit cu toţi degrabă
Să vestească-n toată ţara
Că soseşte PRIMĂVARA.

Peisaj de primavara. Desen in carioca

Peisaj de primavara. Desen in carioca

Flori… de iarna

O probă nouă la Talente. Năzdrăvanii nu s-au trezit încă din hibernare, şi deja bate la usă o nouă vacanţă. Aşa că am hotărât să păstrez proba specială pentru vacanţă, şi săptămâna aceasta să aleg ceva uşor.

Uşor… aşa zic eu, că este…

Acum ceva vreme dezbăteam că piticii desenează, dar când vine vorba de colorat, aşa au un "chef", că nu ştii pe unde s-o apuci. M-am hotărât atunci să le dau şi o probă în creion. Ieri eram hotărâtă pentru o temă. Tot în grafit, şi păream mulţumită. Oricum nu am renunţat încă la idee, poate mai apucăm ceva din ea iarna aceasta.

Dar afară e un ger de crapă pietrele. Tocmai închideam tot ce se mai putea prin balcon, când mi-a venit ideea… Flori de gheaţă!

Daa, minunat! În fiecare anotimp desenăm flori. Flori primăvara, flori vara, flori toamna. Fantezie de forme şi culori. Şi totuşi, încă nu am găsit nicio specie care să întreacă măiestria Iernii de a crea flori. Anonime, trecătoare şi unice în acelaşi timp. Şi atât de fragile, căci le distrugi cu o atingere. Şi totuşi, o frumuseţe pe care nu te saturi s-o priveşti.

Aşa că… nu m-am putut abţine. Ce-ar fi dacă i-aş lăsa pe copii să încerce? Ce văd ei din această frumuseţe de-o clipă?

Naz si Ani. Desene de pitici

Ca de obicei, rezolvarea temelor la proba de talente sunt un prilej foarte mare de amuzament.

În seara asta protestau amândoi, că Naz şi Ani sunt prea dificil de desenat. Aşă că am revenit la metode tradiţionale. Şi trebuie să recunosc că m-am simţit bine să fiu din nou la tablă, să întreb…"Aţi înţeles…?", apoi să mă plimb printre "bănci" să văd realizările.

Pe scurt… am improvizat o băncuţă cu trei elevi (tati a ţinut morţiş să deseneze cu copiii, dar nu a predat "lucrarea" la sfârşitul orei.) Eu am instalat tăbliţa copiilor, şi, cu creta în mână, m-am apucat să desenez. Dacă Manu, creatorul personajelor, ar fi vazut schemele… Dar nu mai comentăm.

Cu puţină mândrie, trebuie să recunosc că semănau binişor. Eu desenam o bucăţică, aşteptam să-mi spună c-au terminat. Şi tot aşa până am desenat cele două personaje în creion. I-am lăsat apoi liberi, să creeze decorul, să-i coloreze. Iată ce-a ieşit.

Iris.

Naz si Ani. Desen cu creioanele colorate, autor Iris

Ani nu a fost cuminte. A căutat prin frigider şi a dărâmat peste ea tot ce era acolo. După cât e de roz, eu aş zice că şi-a pus în cap tot iaurtul cu vişine… Naz stă lângă şi priveşte, Iris spune că vrea să plece. Chestia de sus, ca un gândac, e un soare. Lângă e un copac şi un nor. Chestia cu ţepi din dreapta lui Naz este iarbă. În colţul din dreapta e un magazin. Iar în colţul din stânga era camera lui Ani. Clar, nu?

 

Andrei.

Naz si Ani. Desen cu creioanele colorate, autor Iris

Andrei şi-a descris creaţia astfel: " Naz şi Ani la cumpărături. Ani împinge coşul. În coş are două sucuri, două lumânări, că e ziua ei. În raftul din stânga sunt cereale sus şi caşcaval şi făină. În raftul din dreapta se găseşte bere, vin şi coca cola. Din tavan atârnă indicatoarele pentru zonele respective, cu săgeţi. "

Trebuie să recunosc că, pe cât e de căpos copilul asta, pe atât nu încetează să mă uimească. Ieri mă chinuiam să găsesc un nume pentru următorul concurs, şi el, lângă mine, încerca la rândul lui să creeze o denumire. E drept că era mult pe lângă, dar tot a încercat câteva variante. A fost tare dezamăgit că nu i-am aprobat nici una.

Să revin la desen. Faptul că a notat marfa cu litere, ca să fie identificată, mai e cum mai e… că a colorat cerealele diferit, pentru cele patru categorii pe care le luam de obicei… iarăşi ok. Dar în timp ce eu scriam de zor, îl întreb… şi în rafturile din spate ce e? "Sunt indicatoare, ce, n-ai văzut cum scrie pe sus să ştii unde să cauţi?" Şi cu pictograme!

Trag concluzia că e bun de şef. Are idei, dar ar fi minunat să i le pună alţii în aplicare…

 

 

Rabdarea este o virtute

Răbdarea este amară, dar fructele sale sunt dulci. Ptii, ce uşor de spus!

Am hotărât să ne începem anul cu dreptul, şi să ne facem temele pentru concursul în desfăşurare. Am convenit, cel puţin cu Năzdrăvanul cel mare, că anul acesta ne vom strădui mai mult. [Aştept s-o văd şi pe-asta.]

Aşadar, ne-am documentat. Am căutat câteceva pe net, despre obiceiuri. A ales Pluguşorul. Am nimerit în sertarul cu amintiri al bunicii, şi am dat peste niscai  felicitări. Concluzia amândurora a fost că musai trebuie să fie felicitările cu sclipici. Noroc că ieri la librărie era încă deschis, să ne aprovizionăm cu glitter. În schimb nu mai aveau cartoane colorate.

Cu Iris este uşor de lucrat. I-am desenat o fetiţă, o sorcovă, şi a trecut singură la treabă. După ce a terminat desenul, am învăţat-o cum să realizeze tabloul. I-am dat frunzuliţele, i-am arătat modelul, şi s-a apucat cu mult zel să asambleze. Pentru că nu am găsit confetti-steluţe, să lipim, am tocat beteală de brad. A fost încântată să picteze cu aracet şi apoi să presare tocătură sclipitoare (aveţi mare grijă, am tocătură argintie prin toată casa…). Şi, cum fii-mea are gusturi de struţ, nu sclipea suficient, şi a mai pus si glitter. În cele din urmă s-a declarat mulţumită, după ce l-a bibilit singurică, avea glitter inclusiv în păr.

Are un talent fantastic să execute. Vede modelul şi cu uşurinţă în pune în practică. Nu spun că realizarea este pe măsură. Dar este destul de fidelă…

Felicitare cu obiceiuri de Anul Nou. Fetite cu sorcova

Cu Andrei în schimb… mi-am repetat timp de 5 ore titlul acestui articol, şi înghiţeam în sec gândindu-mă la primul rând. Neatent, fără prea multă pasiune pentru execuţie, am trecut amândoi prin chinurile iadului încercând să realizăm felicitarea. Şi nu e vorba că-l chinui, ci îmi dau seama că are nevoie mai târziu de anumite deprinderi, pe care nu le va dobândi decât prin exerciţiu.
Întâi şi întâi am hotărât că vom face un copil cu clopoţei, unul cu bici. Cu greu s-a acceptat să facem şi doi copii cu buhaiul. Am căutat şi un film cu colindători, cu buhaiul, să-i arătăm şi cum funcţionează instrumentul.

Apoi am hotărât să remediem problemele de desen uman.  Adică, fără să pretind că am talent, să realizăm siluete umane. Încerc să-l învăţ să nu mai deseneze sperietori de ciori disproporţionate. Primul omuleţ l-am desenat în aproape jumătate de oră. Am crezut că cedez, tot desenând ca model… şi la el pe hârtie tot nu ieşea. Of, dar după chinuri cumplite am reuşit. Clopoţei a desenat o pagină întreagă. Până au ieşit cât de cât. Un „U”, cu un ochi de pisică drept capac, şi o bulină mică. Îngrozitor de greu a fost :(. Apoi încă 5 minute de explicaţii că, dacă ţii mânerul în mână, nu se vede… şi nu se desenează…
A urmat copilul cu biciul. Semăna destul de bine cu primul, aşa că au mers mai repede contururile.

Felicitare cu obiceiuri de Anul Nou. Baieti cu plugusorul

Chinul a început iar la copiii cu buhaiul, care erau realizaţi din profil. Dar am reuşit. Am trecut şi peste suprapunerea copiilor, că piciorul celui din spate nu „se vede”.
Am „găsit” şi cine să asculte colindele, dar n-a mai vrut cu nici un chip să coloreze casa. Dacă era după el, copiii erau mai mult decât suficienţi. Am trecut apoi la decoraţiuni, pentru care nu are nici înclinaţie, nici îndemânare, şi a fost un nou chin. Şi-a mai revenit când, urmând exemplul uneia dintre felicitările-model, cu urări în trei limbi, a scris şi el… am adăugat suedeză, special pentru Silvia. La decorarea urărilor recunosc că am cedat. N-am mai rezistat, l-am lăsat să facă exact aşa cum vrea el.

Felicitare cu obiceiuri de Anul Nou. Baieti cu plugusorul

Dar una peste alta sunt destul de mulţumită. Şi-mi fac curaj pentru alte probe de acest gen… căci se pare că ne aşteaptă un an extrem de greu.
Răbdare, răbdare, iar răbdare, voiţă să mă lupt cu încăpăţânarea lui, şi inspiraţie pentru activităţi accesibile: iată trei dintre dorinţele acestui an.

Sunt mandru de tara mea (2)

Am revenit, cu desenul pe aceeaşi temă patriotică. La fotografii am mai improvizat noi, numai că la desen nu ne-a mers.

Am scos de la naftalină un şablon cu harta României. Nici nu stiu câţi ani are, a fost al meu de când mă ştiu. Dar se pare că exact de asta avea Andrei nevoie! Era în extaz când l-a vazut. Bun, facem un scenariu cu copilul… harta, tricolor pe margine, doi copii în costume naţionale. Las copilul la măsuţa de lucru şi mă duc în bucătarie. Aud un stigăt mândru… GAAATTTAAA!!! Măi să fie, parcă era găina babei din Punguţa cu doi bani, după ce ouase mărgica… dau şi eu repede fuga, ca baba, să văd ce "ispravă" mi-a făcut… şi când colo… ce-mi văd ochii… copilul făcuse harta cu oraşele.

Orase din Romania

Şi îmi povestea foarte mândru că, după ce a făcut punctuleţele cu şablonul, le-a scris şi numele la fiecare! Şi uite, a greşit la Zalău, dar a şters cu guma şi a corectat. Şi, pentru orientare, a adăugat şi o busolă. Eu trag muuult aer în piept, şi încep teoria, cum că la concurs nu asta trebuie să facem. "Ba mie asa îmi place! Asta e ţara mea!" Ei aş, cum să-l trimit cu aşa ceva luni la gradiniţă?!

Aşa că am reluat procesul. Făcut harta. Asta îi place. Apoi tricolor, repede, cu carioca, că doar a mai făcut. Şi chinuie-te apoi mami să convingi copilul să deseneze costume naţionale. Am făcut research pe net, să vedem cum arată… şi… iacătă ce-a ieşit. Şi m-a ameninţat să fac bine să-mi placă, căci el altul nu mai face.

Costume nationale romanesti

perdea cort unicat carioca textil

Sa desenam oameni

Iată că s-a mai încheiat o probă de desen, iar cariocile au fost de data aceasta vedete! Copiii s-au străduit, atât cât le-a permis vârsta, şi trebuie să recunosc că şi cei mai mititei au fost la înălţime. Chiar dacă mânuţele sunt încă mai mult rădăcini decât degete, chiar dacă ideea de proporţie este complet necunoscută, avem totuşi desenate nişte siluete umane: au cap, ochi (uneori doar nişte orbite tare adânci), chiar şi toate membrele. Recunosc că nici eu nu am talent la desen, şi că mai bine mă pui la muncă decât să-mi ceri să desenez un om. De aceea ar fi bine să stim ce anume putem să-i cerem unui copil.

Întâi de toate, să cuprindă toate părţile vizibile ale corpului. Nu râdeţi, am văzut si copii făcând exces de zel, spre amuzamentul celor mari…

Apoi, să respecte proporţiile. Că doar nu suntem urangutani, să avem mâinile până în podea, şi nici căpcăuni, cu capetele cât casa. Şi nici Păsărilă-Lăţi-Lungilă, să ne deşirăm până la cer.

Mâinile. Aici este cea mai dificila problemă, căci se face cu greu trecerea de la 3 degete la 5. Şi atunci mâinile încep să semene cu nişte rădăcini firoase, cum am învăţat prin clasa a cincea…

Picioarele. Cel mai bine este să găsim un mod de a le realiza „încălţate”. Nu de alta, dar cel putin mie mi-a trebuit câteva luni să scap de oamenii-copaci. Căci, dacă la mâini aveau rădăcini, la picioare deja se înrădăcinau… cu cele 5 degete necesare.

Proba aceasta ne-a ajutat, cel putin am reusit să-l învăţ pe Andrei să deseneze altfel mâinile. Chiar dacă nu ies ele nemaipomenit, cel puţin se străduie, şi nu mai au nimic de-a face cu rădăcinile. Cu Iris mai am de lucru, căci e la vârsta la care ea le ştie pe toate, şi oricum nu e bine decât cum zice doamna la grădiniţă. Mami nu ştie.

În încheiere, aş vrea să le urez bun venit în rândul Năzdrăvanilor Talentaţi noilor participanţi: Maria, Iustina, Raluca şi Radu!

Familia mea…

La 6 ani este destul de greu să te hotărăşti ce anume să desenezi. O temă aparent simplă, "Familia mea". 1, 2, 3, 4 membri de bază. Un cerculeţ, ochişori, repede mânuţe, multiplici de patru ori, scrii repede pe cine reprezintă şi gata Familia.

Ei bine, nu a fost aşa. Toată săptămâna am tot încercat. Poate-poate iese ceva demn de concurs, capabil să intre în competiţie. În cele din urmă a ales o variantă, dar mie mi s-au părut extrem de interesante şi celelalte, pe lângă cea aleasă.

Varianta 1. Familia mea în metrou. Inspiraţie… zilnică, deoarece merge de 4 ani cu metroul dimineata la gradi. Ştie toate magistralele, în funcţiune sau în conctrucţie, şi din lipsă de magistrale le-a învăţat pe cele din Paris. Doar de-asta exista ratp.fr, să aibă copilul unde să se joace… "L"-urile acelea întoarse sunt scaunele de la metrou. Iar vagonul este înclinat pentru că trenul a frânat prea tare şi s-a ridicat de pe şine. Aveţi şi indicator, următoarea staţie este IOLIN. Căci un alt desen preferat al lui (uite nu găsesc nici unul acum) este să-şi construiască propriile lui magistrale…

Familia mea in metrou

Familia mea in metrou

Varianta 2. Tati are un MAN, şi probabil lucrează la Altex. Mami are un Smart. Iris are un Peugeot 807 şi Andrei are Porche GTR1 Race Vision. Numele maşinilor sunt puse de Andrei, pe mine dacă mă întrebaţi nici nu sunt sigură ca recunosc Peugeout-ul ăla pe stradă, deşi îs sofer. Ce mi-a plăcut foarte mult e că a ţinut să specifice că suntem în Anglia. Să nu va faceţi cumva idei, doar în imaginaţia lui avem fiecare maşina lui…

Familia mea in trafic, desen cu carioca

Familia mea in trafic, desen cu carioca

Varianta 3. Toată familia a coborât din maşină la aer. Tati se relaxează. Cred că e la noi în faţa blocului… iar acolo este maşina lui Andrei de curse, a se vedea modelul mai sus.

Familia mea la aer

Familia mea la aer

Varianta 4. Familia lui Andrei este în autobuzul 814. Copiii de pe trotuar fac parte dintr-o echipă de fotbal, aşteaptă autobuzul în staţie. Şi după trafic, cred că e în Bucureşti.

Cu autobuzul

Cu autobuzul

Varianta . Familia mea la tenis. Asta nu am idee de unde a scos-o. Nu-mi place tenisul, nu jucăm tenis, doar Andrei pe Wii se joacă. Şi ne-a pus şi în echipe, iar mingea e la tati.

Familia mea la tenis

Tehnici de desenat

Rar mi-a fost dat să râd aşa cum am râs astă seară. Şi mai ales, n-am râs niciodată atât de discret şi cu poftă.

Ne-am apucat să rezolvăm prima tema a celui de-al treilea concurs de talente. O să mă opresc deocamdată la Irisuca. Am analizat întâi tema… cine face parte din familia ei. Mama, tata, flăţiolul. Dar vrea şi pe prietena ei. Ne apucăm cu sârg de desenat.

Desen in carioca

Frăţiorul meu, tati, mami, eu şi Roberta, prietena ei. ROZ. doar e culoarea ei preferată.

Desen in carioca

Tati, Iris, mami şi cea mica e Flavia, de la Brăila. Noua ei prietenă.

Aşadar, am continuat. Cu voinţă, şi neapărat pentru concurs, că trebuia să facem ceva frumos…

fac pe bunu… şi ochişolii? ca ai mei? ce culoale? velzi… îi facem guliţa loz… uite cum râde

bluziţa mare, că e flig. e toamnă
şi plouă. şi uite şi nişte fulgele, şi nişte noli.

acum fac mâinile… cu ce culoale? cu pocaiu!

veau să fac şi ulechi. cu ce culoale… loşu asta nu sclie bine.
mov.

am uitat să fac nasu

am făcut şi nasu, o uleche… o uleche…
i-am făcut şi nişte ulechi.

acum o fac pe buni. înţep.

pacu neglu?
aşa e buni!
am uitat puţin păl, cu balghen. ăsta nu mai sclie… albastlu! tlebuie puţin de pal.

şi guliţa pot să fac cu dinăsta (mov).
îi pun şi dlies lu buni

<„ce e ăla iris?”> ciolapi de-aia de fete!

uleclea cealaltă am făcut-o albastlă!
acum fac mâinile… şi o să fiu loşu!
mâinile lu buni o să fie loşu!

malo… îmi tlebuie malo mami

acum mă fac pe mine…
pacu neglu

ochii mei ce culoale sunt? cled albastlu…

acum mă fac pe mine, fac pacu neglu, ochii negli, io elam lângă buni.
io dansam.

o să fac şi guliţa. încă nu.
îmi fac şi mie dlies.

fac şi păl lung. eu îmi fac pălul ţel mai lung.

mami, tu nu erai la ţală. pe tine nu te fac.

elai cu andlei acasă, nu elai la petlecele. ia uite cum dansăm.

te fac şi pe tine. elai şi tu.
am făcut guliţa, un nas, îmi fac ulechiuşe, îmi fac ulechiuşe.

guliţa lu buni.
buni ale mâini. îmi fac şi mie mâini locii.

„mai schimbă iris roşu ăla, ai şi alte culori!”

eu elam bolnavă, de-aia n-am alte culoli!

am uitat să fac fanfofi. unu, doi, fac fanfofi de balelină!

o fac pe mami. eu fac pacul neglu. ochii. cu loşu, mai schimb şi eu culolile.

mami, tu elai bebeluş. să fac şi guliţa, un nas, mâini, mâini mici [na=degete!]

păi picioale… am uitat picioalele! loz! nişte fafofioli şi dlies.

îţi piace?

acum am împeput cu tati. ochii elau lotunzi ai lu tati

am uitat să fac ulechi. mami, ulechile tale sunt negle.
tati avea şi balbă.

mai tlebuie ţeva, dar nu pot să fac sin cauza ta. mami, tati te ţine în blaţe.

şi tati dansează cu fundul. mami danseze ca mine.

şi lu bunu balbă.

acum fac pe flaţiolu meu.

cand elai tu mică eu te-am ţinut în blatze, ca un bebelush.
flăţiolu meu. îmi tlebuie pocaliu. dacă nu melge pocaliu, fac cu neglu.

fac cu neglu, am uitat mâinile tati.

flăţiolu meu, o sa fac pacu balghen.
ochii negli.
fac şi nas.

aaa, tati n-ale guliţă şi nas. gulitza, nas.

andlei e lotund. ale şi el puţin păl. loz.
am uitat ulechiuşe. am pus lu tati alte două ulechi.
pun şi lu andlei. fac şi mâini.

Desen in carioca

Iris, Buni, Bunu, Mami. Apoi pe verticala, Tati şi Andrei. Cu verde, sus, scrie Iriss

Am încercat să scriu tot ceea ce a spus în timp ce desena. Mă întreba tot timpul de ce râd… a fost greu să-i răspund. Poate când va fi mai mare…

Să pun transcrierea?