Chiar nu credeam că mai reuşim să terminăm la timp proba aceasta. Copii au fost în vacanţă la bunici. Am sperat ca partea cea mai grea – decorarea cartofilor, să o realizeze la bunici. Din păcate, la bunici nu au fost disponibile decât nişte scobitori şi ceva plastilină. Când am ajuns ieri la copii, iată ce mă aştepta… şi copiii erau fericiti că au bifat tema, mai ceva decât găina babei când s-a dat jos de pe cuibar.
Normal că m-am luat cu mâinile de cap, dar i-am ambalat şi le-am făcut buletin de Bucureşti. Le-am spus copiilor că nu se acceptă, şi că mergem acasă şi lucrăm.
La urma urmei, un copil mic nu poate lucra dacă nu vede un model (aici se rezolvase), dar tot trebuie să stea cineva cu el şi să-l îndrume… să vedem ce-am putea să realizăm şi din ce. Iar toată lucrarea am realizat-o pas cu pas…
Prima şi prima dată aveam nevoie de pantofi. De la pitici!!!, aşa că pantofi bărbăteşti am luat de la Doc şi de la Morăcănosul. A înfipt scobitori, am pus o bulina de plastilină şi i-am aşezat în picioare. Mami, astea din plastilină sunt şosetele! Pentru doamne am descălţat câteva păpuşi… bine că nu a fost nevoie să luăm pantofii cu toc, şi am găsit cizme.
Am trecut la ochi. Dacă vi se par prea rotunzi, ei bine, sunt făcuţi cu şablon. Un cerc mai mare, unul mai mic, colorat, şi gata ochii. Apoi sunt înfipţi cu bolduri. Mult mai practice decât scobitorile… La fel şi urechile, tot nişte cercuri. Doamnele au şi cercei.
Gura, nasul şi mustăţile sunt din plastilină. Mâinile – combinaţie de aţă şi plastilină, ataşate tot cu bolduri. Părul l-am realizat ca aici, atât că nu l-au împletit. La fel şi pălăriile, fiecare cu ideea lui de culoare. Bastoanele au rămas de la acadele, iar umbreluţele de la ziua lui Andrei.
Ca de obicei, Iris a terminat prima… lucrează mult mai repede, forfecuţa e prietena ei. Plus că are grijă la detalii… mărgele, poşetă, chiar şi la decor a stat, a aranjat, şi încă nu e chiar tot cadrul, că nu se mai vedeau cartofii… lipsesc restul piticilor, un ponei, şemineul şi restul animalelor din pădure… Cred că mai distractivă decât proba în sine a fost aranjarea decorului.
Andrei, ca de obicei, a dat şi puţină apă la şoricei. Că el nu ştie, că lui nu-i iese… ba îmi ies mie fire de păr alb cu el. Nici măcar nu încearcă. Acum a văzut poza, şi e foarte mândru de creaţia lui. Abia aştepta să scape. L-am întrebat dacă doamna nu are nimic pe cap, cu gândul că, poate, îi face o pălărie. Nuu, merge şi aşa! Asta mă disperă… că se mulţumeşte cu puţin, chiar dacă ar putea face mai mult…
În schimb s-a simţit ca raţa pe apă când i-am dat libertate la amenajat decorul. Cu maşini… da… se duc să-şi cumpere maşină… fiecare câte una. Să caut una de fete… decapotabilă… Moş Crăciun era pe post de consilier de vânzări.
Şi pentru că tot trebuia să fie ceva de toamnă, m-am gândit la câteva frunze suspendate, cu puţin efect de plutire. Pentru decor în clasă cred că vor arăta interesant.
