Placă de biguit: aplicații practice

Colecția mea de „unelte” pentru lucru manual a crescut în această toamnă. Am adăugat o placă de biguire multifuncțională de la Daco, instrument care își va găsi locul în aproape orice proiect care presupune o îndoire perfectă de-acum înainte. E drept că poți folosi o riglă și un ac bont, însă placa ușurează enorm munca.

Prima „ieșire”

În vară, când mi-am trecut-o pe listă, văzusem aici un proiect foarte frumos, pe care mi-am propus să-l realizez la școală. Bine-nțeles, modificat. Nu aveam de gând să folosesc șablon printat cu desenul. Și nici să le fac viața mai ușoară celor care vor lucra la el… Așadar, am pregătit o foaie cu spații pentru desen. O puteți descărca de aici. Sarcina de lucru a fost să aleagă două anotimpuri și, punând foaia în față cu liniile pe verticală, să deseneze un copac într-un anotimp în stânga, unul în alt anotimp – în dreapta, având ca limită de spațiu liniile mai groase. Când au terminat, desenele se decupau pe liniile deja trasate, apoi fâșiile se aranjau întrepătrunse: prima de la desenul 1, prima de la desenul 2, a doua de la desenul 1, a doua de la desenul 2 ș.a.m.d. Aici le-au cam încurcat, căci puzzle-ul rezultat pe bancă le-a dat bătăi de cap.

Următoarea etapă a fost folosirea plăcii de biguit, ocazie cu care am mai identificat niște amatori pentru învățare suplimentară a numerelor pare/tabla înmulțirii cu 2… căci am stabilit lățimea de 2cm și așa aveau sarcină să linieze, din doi în doi, după riglă. Am început să-i chem unul câte unul de când s-au apucat de desen, ca să avem timp să facem evantaiele perfecte, dar tot a fost prea puțin timp. Oricum n-au terminat de desenat, se pare că desenul liber este încă foarte complicat. Am lăsat placa la școală, sper să le terminăm încet-încet.

Însă… le-a plăcut. Au înțeles repede cum se folosește, deși încă au probleme în a-și folosi mâinile pentru a ține nemișcată o hârtie (sau pentru a ține rigla când trasează o linie). Dacă nu ar fi durat atât de mult, liniile de îndoire puteau fi făcute, ca la origami, „munte și vale”. Adică, 2, 6, 10, 14, 18, 22, 26 se trasau pe o față a cartonului, 4, 8, 12, 16, 20, 24, 28 – pe cealaltă. Au mai fost probleme cu nivelul de presiune pe cuțit, căci, dacă apeși prea tare și cartonul este subțire, se taie.

După îndoirea evantaiului urma lipirea fâșiilor din desene, sarcină extrem de simplă. Când au fost gata primele, și au văzut cum „funcționează”, erau încântați. Le-am explicat că acesta este principiul de realizare și al imaginilor „mișcătoare” de pe rigle și ascuțitori, pe care le-au văzut cu siguranță.

Căutând mai multe despre agamograf, am văzut că iluzia optică stă la baza lui. Pe net se găsesc o mulțime de idei din această categorie. Mă gândesc cum ar fi să te chinui cu desene de 5mm lățime… și un evantai de aceste dimensiuni. Eventual cu mandale 😀 .

Alte utilizări pentru placa de biguit

Deocamdată va rămâne la școală. Pentru muchii de felicitări, plicuri după „rețetele” incluse în pachet, cutiuțe construite din carton, corpuri geometrice, aproape orice linie de îndoire poate fi trasată și realizată la un nivel de perfecțiune foarte înalt. Pe lângă trasarea paralelă, se poate face și trasarea în unghi de 45 de grade, sau chiar modificat, cu ajutorul brațului mobil care poate fi reglat.

Am folosit-o și pentru tăiat efectiv. În locul cuțitului de plastic cu care este prevăzută (și care se fixează perfect pe dreapta, în acel spațiu decupat) am folosit un cutter. Însă spațiul de pe șanț este de 1mm, așa că tăietura perfectă este mai greu de făcut. În lipsă de ghilotină/trimmer, este însă o variantă.

Placa este disponibilă pentru comandă pe site-ul DacoMag, sau la partenerii Daco, atât online cât și în magazine.

Alte idei:

Seturi educaționale de la DACO

În vară, după ce am vizitat școala, am aflat că este „liberă” clasa de pregătitoare și poate o clasă a III-a. Mi-am zis că, fiind la început, mai mult ca sigur voi primi clasa de început de serie, așa că am început timid să mă gândesc ce aș putea folosi util în activitate. Cum ei se simt mai mult la grădiniță decât la școală, iar programul lor e special, am ales de la DACO pachetul cu seturi educaționale. Mi-am zis că sunt un început bun pentru a utila centrele, sau pentru momentele de relaxare ale copiilor.

Seturile sunt realizate din spumă cu densitate mare. Ar fi poate utile seturi de acest gen din lemn, dar în același preț nu aș reuși să iau decât unul, nu 7…

Să le iau pe rând:

Descoperă formele:

Le conține pe toate cele șase pe care un copil ar trebui să le cunoască la finalul clasei pregătitoare. Formele se detașează, și sunt și decorate pe placul lor. Doar pentru potrivire, poate fi folosit și de copiii de grădiniță. Doar să țineți cont că la grupa mică se învață cercul și pătratul, apoi triunghiul, dreptunghiul, rombul și ovalul, ultimele la CP.

Animalele:

Planșa este bilingvă. Potrivirea se face ori după denumirea scrisă alături, ori după formă și mediul „de viață”. E cam mult spus, căci nu avem decât o pajiște și o cușcă pentru cățel. Aici mi se pare forțată apariția ursului pe bicicletă, umanizat, între animale domestice. După cele de mai sus, aș merge cu ea mai mult spre grădiniță decât spre școală.

Cât e ceasul?

Ceasul de spumă mi-a plăcut mult. Recunosc că i-am făcut plan de la început să îi montez un mecanism de ceas care zace pierdut prin casă, și să-l folosesc ca ceas al clasei. Încă nu am finalizat proiectul, clasa pe care am preluat-o are ceas, și… mai aștept. Ca joc de potrivire, pot fi scoase cifrele și montate la loc, la fel și steluța de pe mijloc. Pentru învățarea ceasului, pot fi utilizate limbile, prinse cu o capsă ce le permite să fie mobile.

Calculează și Învață alfabetul!

Cele două seturi mi-au plăcut mai mult pentru decor. Apoi m-am gândit să le transform în seturi de ștampile, doar că trebuie să găsesc niște capace pe care să le lipesc. De menționat că setul cu alfabet nu are diacritice, dar există o mică piesă ce poate fi folosită pentru a pune căciulițe și virgulițe. Pentru „â și î” voi decupa eu probabil una. Chiar îmi imaginam în câte moduri voi folosi stampilele cu litere… pentru joacă pe coli mari, ori să-și scrie numele.

Formează un elefant!

M-am „jucat” mai demult cu un astfel de puzzle. Întâi îl făceai privind, apoi trebuia să-l faci cu ochii închiși sau legat la ochi. Este un exercițiu minunat de exersare a simțurilor, a transformării percepțiilor în reprezentări și, de ce nu, a vitezei de rezolvare. Partea cu ochii închiși mă gândesc să o păstrez pe listă anul acesta. S-ar putea să le placă și copiilor mei, mai mari.

Tangram

Dintre toate, tangram este preferatul meu. În clasele primare sunt o mulțime de aplicații cu jocul acesta și, dacă încercați drumul invers, să aveți doar umbra rezultată și să identificați piesele, s-ar putea să nu mai fie deloc așa ușor! Aveam unul din lemn, al meu personal, însă alesesem pentru clasă această variantă din spumă. Îl voi folosi cu siguranță și anul acesta, căci posibilitățile sunt nesfârșite. Vreau chiar să-i încurajez să aibă toți piesele și să-i provoc, mai ales când sunt agitați, cu forme greu de ghicit. E un joc pe care fiecare ar trebui să îl aibă acasă. Pune la încercare răbdarea, imaginația și capacitatea de a combina forme.

Puteți să le achiziționați împreună sau separat, în funcție de interes. Vă recomand să strecurați acest gen de activități în cadourile pentru copiii prietenilor, și să evitați pe cât posibil păpuși și mașinuțe, cu siguranță suficiente de la anumite vârste. În ultimul timp am făcut cadouri numai din categoria art&craft. De exemplu, am luat mai multe seturi de piese din spumă, imprimate, autocolante, și am combinat, astfel încât sărbătoritul a avut și toate tipurile de animăluțe, monstruleți, mijloace de transport și orice am mai găsit la îndemână. E drept că au sfârșit pe dulapuri, sertare, caiete, și oriunde era loc să lipești ceva… dar nu a fost unul (copil, nu adult!) să nu aprecieze cadoul.

Semn de carte din fetru

Am pornit de la coadă spre cap… întâi am văzut unealta, apoi materialul, am căutat o idee și am asortat o tehnică și am ajuns la rezultat: un semn de carte, pe cât de simplu, pe atât de solicitant. Poate vi se pare un banal semn de carte, fără nimic extraordinar. Însă, pentru copii de 5-8 ani, sau chiar mai mici – de ce nu – poate fi o provocare lansată de părinți, căci e nevoie și de puțin ajutor.

Întâi de toate aveți nevoie de fetru. Când sunt necesare cantități mari, pentru mulți copii, prefer fetru cumpărat la metru, din magazinele de textile. Altfel, dacă lucrați cu unul singur, vă este suficient și un pachet cu petice asortate. Coșmarul lucrului cu fetru, dintotdeauna, a fost decuparea acestuia. Să tai drept nu a mai fost o problemă, când am început să folosesc ghilotina. Doar că am încercat să tai cu model… și aici au apărut problemele. Micuțele foarfeci decorative existente pe piață nu făceau față, materialul se destrăma inestetic. Am vrut o foarfecă de croitorie, cu zimți. Doar că atunci când am găsit, mi s-a părut cam scumpă, și am preferat să nu o iau.

Soluția acestei vechi probleme a fost rezolvată parțial, acum câțiva ani, de un trimmer ondulat. Doar că l-am scăpat, l-am spart, și am rămas iar în „pom” cu tăieturile mele de efect. Asta până în vara aceasta, când am descoperit trimmerul multifuncțional de la Daco. Nu doar că aveam din nou o soluție, dar e ca și cum mi-ai pus pe automat tot setul de foarfeci decorative! Gata cu chinul, alegi, răsucești, potrivești, apeși și problema e rezolvată.

Știam că urmează să sosească coletul, dar nu i-am spus nimic Irisucăi. Îmi pare rău că am ratat să filmez reacția ei când l-a scos din cutie, o încântare maximă presărată cu exclamații la fiecare model identificat. Apoi a trecut la „joacă”, a testat fiecare cuțit. Am descoperit cu mare plăcere că are și variantă de tăiere parțială pentru rupere, în același timp decorativă cât și practică.

La ce poate fi folosit trimmerul multifuncțional?

… Aproape la orice presupune să tai o coală A4, atât pe lățime, dar și pe lungime, și o coală A3 pe lățime. Dacă nu vă deranjează îndoitura, o puteți tăia și pe lungime. Puteți tăia margini felicitări, ori cartoane aplicate pe felicitări, benzi multifuncționale cu margini tăiate în orice model, și îl puteți folosi la orice proiect ce necesită o foarfecă decorativă în linie dreaptă. Și, dacă v-ați chinuit să realizați mici tablouri cu ramă decupată pentru decorurile din clasă, acum le puteți tăia rapid și mai ales drept. Carton (nu am încercat peste 160g/m3) și hârtie taie oricum. Merge și pe hârtie buretată (spumă), iar pe fetru aveți deja demonstrația. Menționez că este un fetru fără puf, mai subțire.

După ce am tăiat benzile de fetru, le-am găurit și apoi am strecurat panglica. Pentru un copil mic acest exercițiu de șnuruire ordonată nu este deloc ușor, și îl recomand printr-o singură foaie, sau lipiți cele două bucăți între ele. În funcție de modelul de perforare, puteți alege modelele de aranjare a șireturilor, sau altele mai simple. Pentru că părea cam golaș, i-am adăugat niște nasturi. Era prea ușor să îi lipesc (depinde de vârsta copilului ce alegeți), așa că am rugat-o pe Iris să-i coasă și să încheie proiectul.

Deși este recomandat de la 6 ani, sub supraveghere puteți lăsa copilul să experimenteze. Nu are acces la cuțit, să se rănească, însă este posibil să aibă o problemă în a gestiona corect forța de apăsare pe butonul de tăiere. Dacă nu apeși suficient, ai parte de o tăietură incompletă și inestetică, și este destul de greu să completezi. Însă cei mici sunt maniaci în a toca hârtia, așa că până se dezvoltă suficient latura artistică, poate învăța să stăpânească mai bine uneltele.

Panou de toamnă cu mere și frunze

Când am descoperit prima dată perforatoarele decorative, în urmă cu vreo 10 ani, mi-am dat seama ce utilizări nelimitate poți avea cu ele la clasă. Dar, cu trecerea anilor, am constatat că îți pot ușura fantastic munca, mai ales prin timpul economisit.

Decorurile de toamnă, și în general decorurile de orice tip, sunt pentru mine un coșmar al timpului necesar decupării tuturor elementelor. Rețeta pe care vreau să o testez toamna aceasta e o mobilizare generală a copiilor… însă până atunci, ca „exemplu”, m-am străduit și eu să găsesc soluții.

Am fost mai mult decât încântată când am descoperit două perforatoare uriașe, care se potrivesc de minune cu necesitățile de toamnă: frunză și măr (7,6 cm). Fără să exagerez – chiar nu am de gând să sponsorizez eu decorarea sălii de clasă, am realizat câteva frunze, în toate culorile, și mere.

Pentru fructe am decupat manual frunzele potrivite, mai aproape de realitatea din natură, căci nu se cădea să pun frunze de arțar la mere… Însă am continuat cu ideea de a umaniza merele, și le-am asortat cu ochi mobili de diferite forme. Iris i-a lipit, și a cerut să îi dea fiecăruia o personalitate aparte prin poziția ochișorilor. (I-am reținut pe Amețitul, Curiosul, Somnorosul…)

Tristețea a venit oarecum la finalul proiectului… Eram sigură că am păstrat mult mai multe din creațiile cu temă de toamnă realizate pentru blog de-a lungul timpului, și voiam să le folosesc acum pentru a realiza un panou. Însă pe multe le-am dat, neavând ce să fac cu ele acasă, și doar câteva dintre cele realizate de copiii mei au mai rămas rătăcite pe aici. Am umplut așadar spațiul panoului de polistiren cu ce am găsit… cât mai aproape de temă. L-am îmbrăcat în hârtie creponată, deși Iris voia să-l pictăm, rama am improvizat-o din benzi hârtie creponată de altă culoare. În mod sigur, pentru a finaliza, voi avea nevoie de mai multe ace cu gămălie, mici, simple. Și poate că n-ar strica să pun și mai multe frunze… să nu mai pară așa golaș.

Pentru orice activități pe care le implică – mai ales la grupele de grădiniță unde nu au încă acces la foarfecă – perforatoarele pot rezolva rapid problema profesorului de a pregăti atât materialele necesare pentru lucru, cât și cea a decorurilor specifice.

La final, o curiozitate la care v-aș ruga să răspundeți în comentariu: când (aproximativ) ați achiziționat primul perforator, cam câte aveți acum în colecție și la ce activități le folosiți?

O toamnă ușoară vă doresc!

Fluture string-art

Încă de la primul moment în care am auzit de tehnica string-art am fost fascinată nu de rezultatele ei pe carton, cu ac și ață, ci de variantele ei cu ținte metalice, pe lemn. Este una din provocările pe care încă nu le-am acceptat, deși am avut câteva tentative. Urmează, cu siguranță.

Anticipând cumva această dorință, Iris a primit cadou un set de lucru manual, un fluture de ață (aici), care funcționează tocmai pe acest principiu: pe conturul ales ca model se fixează cuișoare, apoi ața se adaugă ordonat. Setul primit de la Daco Art este undeva între: cuișoarele sunt ținte de plastic, care se înfig în spumă densă. De aici tehnica este aceeași.

Iris s-a grăbit, nu a avut o strategie de lucru, pentru un produs simetric și ordonat. M-am gândit la un moment dat să schimb ața, să pun ață mai subțire, să vedem cum ar ieși. Cuișoarele s-au înfipt relativ ușor, după ce am perforat inițial folosind unul dintre cuișoarele mai ascuțite. Nu m-am gândit că se poate folosi atât de ușor, cu spumă și poate și ace, ori ață mai subțire.

Filmul de mai jos – fără repetiții, doar cu explicații înainte, arată, chiar dacă este setat pe rapid, că lucrurile nu au fost totuși atât de simple cum păreau. Ața nu prea stătea singură la locul ei, spațiile mici și alunecoase încurcau socotelile, și nu i-a fost foarte ușor. Pe lemn, cu ținte de metal, poți tensiona mai bine ața, Iris se temea că, dacă trage prea tare, smulge țintele și strică tot. Deși i-a mai rămas ață, nu a pus-o pe toată, căci i s-a părut că ar fi prea mult. Exercițiul este util pentru copii mai mici, pentru exersarea îndemânării și principiului de ordine. Nu le va ieși chiar din prima, cum se străduia Iris, de dragul filmului, să îi iasă bine, dar vor fi cu siguranță încântați de rezultat.

Colaj: pepene din cercuri de hârtie

Vara aceasta este creativă în felul ei. Dar nimic nu se compară cu momentul în care ai uneltele necesare pentru a pune repede în aplicare ideile. DacoArt și-a îmbogățit colecția cu două unelte foarte utile pentru copii, dar nu numai. Am așteptat-o cu nerăbdare pe Iris să revină din vacanța la bunici și să i le arăt…

Cutterul retractabil a fost primul descoperit în balamucul de pe masă (daa, nu am un copil perfect, toate stau grămadă, mai ales când nu ai nevoie de ele a doua zi, și toamna e departe). Am contribuit și eu la nebunie, căci am deschis coletul pe birou, și au rămas acolo. I-am zis să le caute, și a venit repede cu el în mână, super-încântată. Nu pentru că nu avem cuttere, alte trei modele sunt în cutia mea de unelte, însă acesta se pliază mult mai bine pe nevoile ei. De ce? „Pentru că pot să-l iau la școală!” Lama stă bine ascunsă la interior, și iese doar dacă pui în funcțiune mecanismul retractabil de pix. În plus, lama poate fi schimbată ușor și înlocuită cu rezerva, sau cu un vârf bont, pentru biguire sau embosare. Sunt disponibile în cutiuța cu rezerve, deși copilul a fost convins că au loc în interior undeva, și se schimbă ca prin farmec.

Al doilea – cutterul circular. Unealta este de-a dreptul fantastică. Rapiditatea cu care poți tăia cercuri este una de invidiat, mai ales pentru cele mari, și poți rezolva cu el proiecte mai ample. E drept că nu aș vrea să scutesc de decupajul pe linie curbă copiii mai mici, care încă au nevoie de exercițiu, însă eu… mi-l doream de multă vreme. Două dezavantaje are: primul, nu poți tăia cercuri cu diametru mai mic de 8,5 cm, și asta dacă dai lama la minim, dincolo de marcajul de 10cm. Al doilea – lamele sunt cu totul speciale, depinzi de rezerve dedicate. Am tăiat cu el hârtie, carton 180g, și fetru – din cel subțire și foarte puțin pufos. Toamna ce urmează va urma o probă de foc pentru unealtă, sunt foarte curioasă cât rezistă o lamă, pentru că am de gând să-l folosesc intensiv pentru decorurile din clasă.

Ambele unelte se folosesc pe un suport special de tăiat, nu pe mobilă!

Și pentru că a venit vorba de acestea, le-am probat pe un proiect foarte simplu dintr-una din cărțile mele preferate în ceea ce privește lucrul cu copii: Figurine din cerculețe de hârtie. Am căutat un model cu cercuri mai mari, și „de sezon”, așa că vă invit la o felie de pepene „tăiată” de Iris.

Uneltele le-a folosit aproape în direct, căci imediat cum le-a văzut a vrut să le folosească, și, ca să nu stricăm materialul inutil, am și filmat. Nu a existat nicio repetiție, înaintea cercurilor de mai jos a mai tăiat doar 3. Am folosit trei coli colorate, cercuri de 10-11-12 cm diametru, și triunghiulețe negre.

Pentru unelte am pus linkuri mai sus, iar cartea o puteți găsi în librăriile online, aici: elefant.ro, libris (transport gratuit), librarie.net, emag, BestKids.

Etichete-felicitări pentru cadourile de Paște

Multe din pungile de cadouri disponibile pe piață au, la mâner, un fel de mini-felicitare sau etichetă, pentru a scrie… ceva. Nu le-am folosit aproape niciodată, mi s-au părut atât de ciudate… Poate că numai la pomul de Crăciun, când sunt multe cadouri identice, scrii pentru cine e.

Cert e că trebuie să pregătesc un astfel de cadou, și m-am tot gândit la această mini-felicitare oarecum obligatorie. Nu e nici ocazia care să necesite o felicitare în toată regula. Am decis așadar să agăț de fundița finală a cadoului „ceva” personalizat și de sezon, care, sincer, mă reprezintă mai bine decât o face conținutul :D.

Materiale folosite: carton pentru craft albastru, bandă adezivă decorativă, o sacoșă de cadou sidefată, din care am tăiat eticheta, bandă adezivă buretată, ca să suspend eticheta pe felicitare, un iepuraș autocolant și jumătați de perle adezive. Cartonul este tăiat aproape 10×15, îl aveam deja, rămase de pe la alte proiecte. Banda decorativă aș fi preferat să fie pe albastru, dar aveam doar cu buline roșii, sau dungi verzi, și în cele din urmă am rămas la galben.

Sacoșa sidefată am decis s-o reciclez de când am primit-o, mai ales că nu prea găsesc carton de craft cu emboss la prețuri decente – prin magazine, la bucată, e cam mult 2-3 lei o coală, când vrei să „te joci”.

Iepurașii îi aveam de astă-iarnă, așteptau și ei ocazia să fie folosiți. Mai sunt pe alb și pe roz, în combinațiile de spumă pe care le vedeți deja la cel folosit de mine. Perlele le-am lipit pentru a echilibra puțin, altfel colțurile păreau foarte goale, și nici nu aveam cu ce să le perforez.

Mai am doar de scris caligrafic numele meu în interior, deși cred că o să scap, prinzând o carte de vizită.

Voi cât de mult personalizați cadourile? Dincolo de conținut, normal… contează ambalajul?

Săculeț de cadouri din cânepă

În toamnă am mai pregătit un săculeț pentru cadouri – foarte potrivit dacă sunt bijuterii – , decorat cu strugure. Cum setul de la Daco are câteva bucăți, și nu le-am găsit încă un sens, acum, de sărbători, unul este decorat în ton cu Crăciunul. Setul de Trăistuțe DACO are codul AD197, conține patru bucăți, din pânză de sac – cânepă, cu firul subțire, nu gros, cum este de fapt cel din sacii mari. Culoarea este naturală, și au dimensiunea 9×11 cm.

Trebuie ceva mai multă atenție la alegerea modelului. Deși m-am străduit să număr, și să centrez cât mai bine, firele de cânepă nu se compară cu etamina și socoteala de pe hârtie nu s-a potrivit cu cea din timpul lucrului… Pentru cusut am folosit fir de bumbac (ghemulețele acelea mici și colorate cât mingea de ping-pong, cu pisicuța). Încă nu am încercat cu fir de goblen, poate, mai gros, ar fi dat alt aspect cusăturii. Oricum se coase destul de greu, firele fiind libere, și nu fixe, ca la etamină, având și destul spațiu pentru a se mișca și strânge.

O altă etapă care mi-a dat bătăi de cap a fost cea în care am reușit să cos modelul de ambele părți ale săculețului. Mi-am dat seama la un moment dat, noroc că n-a fost prea mult de descusut… însă am rezolvat problema introducând în sac o bucată de carton, tăiată pe dimensiunea 10x10cm, astfel încât acul, la împunsătura dublă, să nu mai poată trece dincolo de fața pe care mi-o doream decorată.

Săculețul va fi un ambalaj de cadou ce va eclipsa cu siguranță conținutul. Voi cum ambalați cadourile?

*Activitățile prezentate pe site se pot desfășura, la cerere, în particular. Detalii la telefon 0722/ 955 103

Clopoțel – decorațiune de Crăciun

Decorațiunile de Crăciun din sfoară bobinată în cele mai diverse chipuri nu sunt o noutate. Anul acesta pentru mine noutatea a fost să văd că se găsesc totuși oameni care să aprecieze un glob, de exemplu, făcut prin această tehnică, și să dea 50 lei pe el, ca să-l ofere profesorilor cadou… Așa că anunț de-acum, dacă vă place ceva, dați un semn, și pe lângă un preț de bun simț, adăugați cât vă lasă sufletul. Eu deja mă gândesc că, dacă astea sunt prețurile pe piață, apăi pot s-o scald lejer cu cadourile pentru toată cancelaria, la un preț mai mult decât convenabil :D…

Aveam pe birou un ghem de sfoară, primit de la DACOart, și mă uit la el de vreo două săptămâni și mai bine. Enervată de cele de mai sus, am zis să văd cât timp îmi ia să confecționez o decorațiune de genul acesta. Bile mari de polistiren nu mai erau prin casă, așa că am ales un pahar de plastic. L-am uns cu silipici (nu tot odată, treptat) și am început să bobinez sfoara. Mai dificil e sus, când trebuie să schimbi planul de lucru, de la vertical la orizontal, și bobinatul se transformă în spiralare. Dar cu răbdare vă descurcați. Și silipiciul e de mare ajutor!

Odată terminată partea brută, a urmat cea dificilă… cu ce să-l decorez. Am decis să folosesc dantelă autoadezivă, apoi nasturi de lemn (Daco AD186), și pietricele autoadezive. Pentru că nu-mi plăcea deloc cum arăta cu încă o bandă de dantelă sus, și pe deasupra era și un clopoțel de Crăciun, i-am pus o panglică albastră, și i-am adăugat o fundiță. Ultimul accesoriu a fost prins pe interior, am legat doi zurgălăi mari (Daco AD080), și doi mai mici, din setul de accesorii pentru Crăciun. Agățătoarea este prinsă cu ajutorul unei croșete, dinspre interior spre exterior.

În caz că poza nu este relevantă, iată ce lipsește:

Ornament pentru bradul de Crăciun: clopoțel.

A video posted by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Dec 18, 2016 at 7:36am PST

Felicitare: brăduț la fereastră

Anul trecut am încercat pentru prima dată felicitările „2 în 1”, adică și o felicitare, și un ornament cadou de atârnat în pom. Anul acesta am primit setul cu brăduți din fetru, și prima idee la care ne-am gândit a fost cea de mai sus. Apoi m-am gândit la poveștile de Crăciun, și , dacă cea a lui Dickens este una care ar trebui să ne pună pe gânduri, cum ne vedem trecutul, prezentul, dar mai ales viitorul, totuși cea care pe mine m-a atins mai mult decât oricare alta este „Fetița cu chibrituri”. De la ea a pornit ideea brăduțului privit pe fereastră.

Printre produsele de Crăciun, DACO a adus și seturi de felicitări „Port Bucurii”, carton pretăiat, cu colțuri rotunjite, și plicuri asortate. Mi-am confecționat un model printabil pentru a decupa fereastra, apoi am tăiat spumă glitter adezivă și am confecționat rama. Pentru restul decorului am tăiat spumă de diverse dimensiuni, și n-am putut să nu mă opresc iar la pătrățelele verzi, care m-au obsedat aproape tot sezonul. Streașina casei valorifică piese stinghere din alte seturi, și fiecare poate da dovadă de ingeniozitate pentru a rezolva problema cu ce are la îndemână, chiar și hârtie.

Am vrut să pun foaie de calc, pe post de sticlă la fereastră, dar nu se mai vedea așa bine brăduțul.

Decorațiunea pentru Crăciun – un mini-brăduț decorat este scoasă din setul „4 brazi frumoși”, chiar dacă nu l-am decorat ca acolo. Ciucurașii albi din set nu mi-ar mai fi lăsat felicitarea să se închidă, așa că am renunțat la ei, în favoarea unor buline de spumă. Elementele incluse în set sunt autoadezive, cu excepția acestora, pentru care este adăugat un tub de lipici. Am tăiat câțiva milimetri la îndoitură, și am strecurat agățătoarea, am scris destinatarul pe plic și aștept reacția.

Voi ce felicitări ați confecționat pentru cei dragi?