felicitare figurina spuma om zapada

Jocurile de grup în clasă și beneficiile lor

Au început încet-încet să prindă și pe la noi jocurile în care fiecare face „ceva” înainte de sărbători. Secret Santa nu mai e un secret pentru mulți. Se scriu pe bilețele numele tuturor copiilor din clasă, se pun în căciulă și fiecare trage unul. Pui la loc biletul dacă ai tras numele tău și iei altul. Nu spui nimănui pe cine ai tras… și conform regulilor stabilite de toți, îi pregătești celui pe care soarta ți l-a repartizat o surpriză. Cadourile se anunță într-un moment special, ales de toți, de regulă serbare sau petrecere de Crăciun.

La primul Secret Santa la care am participat am primit ceva inedit. Eram în firmă… puțini mă cunoșteau… însă momentul în care mi-am primit borcanul de murături asortate a fost de neuitat. Știu că m-am distrat, așa că i-am încurajat și pe copiii mei să nu respingă activitățile de acest gen. Însă toate lucrurile bune au și aspectele lor mai puțin plăcute…

Când ne-am jucat noi, adulții, eram fiecare pe salariul lui. Fiecare a decis ce face, deși am stabilit și noi limite. Între copii acestea ar trebui să fie mai mult simbolice, căci ei nu pot ști ce calcule financiare au părinții înainte de Crăciun, sau poate nu le-a intrat salariul… Așa că, deși am salutat inițiativa celor două jocuri din clasele copiilor, m-am cam enervat când am văzut 50 lei stabiliți așa, pocnind din degete. Eu înțeleg că pentru unii e suma cu care te duci la chioșc să-ți iei țigări și nu o simți, însă pentru niște copii – mi s-a părut prea mult. Mă rog, ne-am conformat aproape, am rezolvat una din cerințe. Faptul că nu a fost încântată de ce avea pe bilețel… e altă poveste. Motivele – e o ființă dificilă, greu îi faci pe plac, și în niciun caz în suma asta. Ei na… serios…

felicitare figurina spuma om zapada

Felicitare în 3 minute: carton A6 îndoit, figurină de spumă, fulgi de nea.

Apoi a venit rândul lui Andrei. Vezi dacă te duci la cumpărături, ia-mi și mie o mașinuță. Aflu pentru ce. Bun. Mă conformez. Dimineață, ora 7:00, momentul în care eu dau să ies din casă să plec la muncă. Mamă, n-am împachetat cadoul… de unde iau coală? Găsesc coală. Găsesc panglică pentru fundă. Trebuie și o felicitare! Trag aer în piept. Scot repede carton. Scot decorațiunile de spumă. Scot fulgi. Execută el repede la comandă un mesaj cu pastă albă de corectat. Împachetăm în viteză. Pus fundă. 7:20, zbor pe ușă și prelungesc elanul către școală, unde ajung la 7.50 și-mi găsesc copiii agitați, că a pățit doamna ceva… de nu e deja în clasă. Morala: seara nu întrebați dacă temele sunt gata, ci dacă tot ce are de făcut pentru a doua zi este gata!

La mine la clasă nu am propus acest joc, din multiple motive… n-am vrut să se simtă nimeni prost. Dar am propus un calendar de Advent. Sunt, cu mine, 24. Bineînțeles că, așa cum se întâmplă la toate activitățile de grup, de ce să te agiți? Unii au uitat, dar le-am reamintit și au rezolvat sarcina, unii au considerat probabil că e o prostie… Numărul 9 nici nu mă așteptam, la cât lipsește de la școală. Dar 11 și 16 … lipsă de implicare. Considerăm că școala e importantă, dar parcă suntem în școlile chinezești, unde fiecare e pentru el. Dacă ne purtăm mai frumos unii cu ceilalți, spunem o glumă, o ghicitoare… nu ajută? Dar să nu susținem astfel de proiecte, să ne văităm pe la colțuri că nu știu copiii noștri să vorbească unii cu alții și se poartă ca niște sălbatici, fără empatie, respect, ori cea mai mică urmă de umanitate.

Mai e un pic până la vacanță… și liniștea sărbătorilor se va așterne peste toate.

La voi în clasă ce alte jocuri se mai fac?

glob polistiren sfoara

Glob din polistiren cu sfoară bobinată

M-am mișcat cam greu cu decorațiunile anul acesta… noroc că Iris mai trage de mine, pentru diverse activități. Azi e serbarea la Cercetași. Anul trecut mi-a plăcut la nebunie, nu tu costum (uniforma este obligatorie), nu tu pretenții, ce pot pune copiii singuri în scenă, colinde cântate din suflet, chiar dacă mai fals… pentru că nu se caută perfecțiunea, ci doar bucuria de a se afla împreună.

Unul din momentele activității este acela de a face cadou unui alt copil un obiect confecționat în casă. Ne-am oprit la un glob, pentru că tot aveam o bilă de polistiren rătăcită prin cutii. Pare simplu… însă nu e chiar așa. Întâi de toate am confecționat agățătoarea. Am făcut o buclă, apoi un nod, pe care l-am împins puternic în polistiren, și ca să fiu sigură că nu iese, am înfipt prin el, spre laterale, câteva ace.

A urmat bobinarea aței… Adăugam silipici în benzi concentrice, cam de 1cm lățime, fixam ața ordonat, în spirală; când ajungeam la limita lipiciului, întindeam o nouă bandă, și tot așa, până tot globul a fost acoperit. Am lucrat în echipă, când punea una lipici, când ața. În a doua jumătate a fost mai dificil, căci se strângea ața, și trebuia mult mai multă atenție, să nu o tensionăm deloc. La final, am dat o gaură cu o coadă de pensulă în polistiren și am îngropat capătul sforii, să nu se vadă.

Decorul a fost partea cea mai simplă. Două benzi de dantelă hobby, autoadezivă, peste care am lipit din loc în loc pătrățele de oglindă tot autoadezive. Am mai adăugat o fundiță și cadoul a fost gata.

Cu greu s-a mai despărțit Iris de el după ce l-a făcut… voia să-l păstreze, numai că alte variante de cadou nu avea cum să pregătească. Așa că l-a împachetat… Așteptăm să vedem ce reacție va avea destinatarul!

glob polistiren sfoara

fulgi nea_mari perforator decor

Decor de iarnă rapid executat

Când mi-am pus eu pe listă dorințele privitoare la „cum să fie clasa mea”, nici prin cap nu mi-a trecut că va veni momentul în care voi ofta… Am vrut una spațioasă… Ei bine, am o sală imensă! Mă întreb extrem de serios dacă voi avea timp să termin până la 1 decembrie decorul de iarnă. Am însă noroc de copii faini în clasă, care chiar vor să se implice. Vinerea trecută le-am arătat ceva selecții de decoruri, au făcut listă cu idei aplicabile, căci se desfășoară în școală concurs între clase, „cea mai frumos decorată”. Nu știu dacă vom reuși, pentru că nu vreau să folosim nimic cumpărat… și intenționez să ne construim inclusiv bradul.

Pentru că sunt multe de făcut, am rezolvat cu ajutorul perforatoarelor fulgii de zăpadă. Au 7.6 cm, sunt suficient de mari. I-am făcut din carton alb. Pot fi folosiți 2D, așa cum ies din perforator, sau pot fi îndoiți pe jumătate, la 90 de grade, și lipiți doi câte doi. Am prezentat de-a lungul timpului aici pe blog o mulțime de variante de ghirlande. Toate însă presupuneau o activitate intensă de decupaj, pe care un singur om chiar nu o poate face. Dar… lucrurile s-au mai schimbat.

Am descoperit în oferta Dacomag perforatoarele mari. Mi le-am trecut pe listă încă de astă-toamnă, când am decorat cu frunze și mere, dar abia când le-am avut mi-am dat seama și ce pot să fac cu ele… Elementele rezultate le-am îndoit perfect cu ajutorul altei unelte din „colecție”, placa de biguire. Se alătură două bucăți îndoite, se lipește o bucățică de bandă adezivă. Se întoarce perechea, se trece firul de nylon de pescuit (dacă vreți să faceți ghirlande) și se lipește și a doua bucată de bandă. Dacă vă uitați cu atenție, în imagine se și vede lipitura și firul. În capătul de jos al ghirlandei e bine să agățați ceva mai greu, care să o țină întinsă: un clopoțel, o mărgică mai mare sau… o piuliță mai grea.

Nu știu ce nămeți vor fi la mine în clasă, însă copiii au fost încântați de toate uneltele. Poze vor veni… când termin.

fulgi nea_mari perforator decor

Brăduleț, brăduț drăguț

Acum câteva decenii, mai ales înainte de 89, tehnica nu era ceva comun în casele oamenilor. Dacă aveau televizor alb-negru, eventual mașină de spălat Albalux (cu storcător!) era deja o locuință modernă. Să ai pe atunci casetofon… când mai toată lumea era încă la discuri și magnetofon era ceva extraordinar. Ai mei aveau un casetofon mic, mono, nu stereo, adus cu eforturi în țară, dar foarte bun (a rezistat la multiple traumatisme…).

Așa cum părinții de azi fotografiază orice respirație a copiilor mici și-i filmează făcând orice, și părinții de atunci aveau altele… ai mei ne înregistrau spunând poezii. Nu toată ziua, ci când învățam câte una mai de soi. Aveam deja vreo 3 ani când a intrat casetofonul în viața noastră și mersul la grădiniță deja produsese ceva material de imprimat pentru eternitate, începând cu „Șolm al patiei mă clem”. O lălăială pe ritm monoton au toate, dar Blăduleț, blăduț dlăguț avea farmecul ei.

Am zâmbit așadar nostalgic când am văzut ce nume are setul creativ cu brăduț din spumă pe care Daco îl propune în această iarnă. Setul este o soluție practică de cadou pentru copii, care vor avea astfel ocazia să-și construiască singuri brăduțul pentru birou. Încă nu m-am hotărât dacă mi-l pun pe catedră pe al meu, dar cam aceasta este soarta lui.

Piesele din spumă, pretăiate, se montează simplu. Copilul trebuie să facă întâi un exercițiu de ordonare crescătoare a formelor, folosind pentru aceasta comparația prin suprapunere până la obținerea seriei corecte. Normal că un adult va rezolva instant problema de matematică, ba unii foarte „săritori” și implicați în munca cu copilul, le vor da pe rând, în ordine, el doar să le introducă pe suport. Vă recomand să nu vă implicați atât de mult, să îl lăsați să le monteze oricum, apoi să analizați produsul rezultat. Dacă seria nu este corectă, ele se scot și se montează din nou. Important este să o facă singur.

Ultima etapă de lucru este decorarea. Iris s-a ocupat de el și… obosită de la școală, l-a decorat cam cum decorăm noi, românii, bradul când îl punem în colțul camerei. Partea dinspre perete – mai săracă, că doar nu se vede. Când m-am dus să-l examinez, era împodobit doar spre ea, în rest – deloc. Așa că n-am tras să dezlipim ornamentele, ci am tăiat din resturile rămase bucățele mici și am adăugat pe celelalte părți. Chiar și din spuma albă de la zăpadă am confecționat alte accesorii, rotunjind un pic cu foarfeca pe ici-colo, unde era nevoie. Aproape că nu se vede improvizația noastră.

În filmul de mai jos am surprins partea de montaj inițială. Pentru că Iris a vrut să-l facă singură, l-am demontat apoi și am lăsat-o pe ea. Am adăugat lipici a doua oară, la fiecare încheietură, așa că nu mai poate fi demontat. Știu că urmează o avalanșă de cadouri la școală, pentru toți moșii posibili, poate vă gândiți să nu mai luați chiar un kilogram de ciocolată și să le faceți copiilor și alt gen de surprize.

Acestea fiind spuse… să începem sezonul de sărbătoare!

Cu și fără diacritice…

Scrisul cu diacritice este o dilemă ce bântuie internetul de ani buni. Cum să scriem? Cu sau fără? Mi se pare normal cu… Ani de zile, cât încă nu se inventaseră variantele românești pentru site-uri, am scris aici tot cu diacritice, inserate cu coduri, numai să apară corect. Când, în sfârșit, au devenit „banale”, n-au mai fost probleme. Unii încă scriu fără, pe motiv că „google nu știe românește”, nu indexează corect paginile. Mi-am asumat decizia. Știu că nu contează, într-o zi o să învețe și el limba de pe plaiurile mioritice.

Problema e că m-am obișnuit să scriu așa. Și mailurile le scriu, și mesajele. Doar pe mesagerie rapidă îmi scapă fără. Este însă amuzant când tu ești obișnuit cu ele și interlocutorul nu. Atunci iese un dialog foarte interesant. Înainte de aceasta, fac o paranteză cu cea mai bună glumă cu diacritice pe care am auzit-o. Avem de scris un eseu, cu dimensiune fixă: între 5000 și 10.000 de semne, fără spații, cu diacritice. Din sală, proteste, cum că, dacă scrii cu diacritice, se punctează mai multe semne în word… Diacritice nu înseamnă cu tz în loc de ț, ca să numere două. Sper că nu la asta se referea cine a comentat…

Revenind. Discuție pe chat cu nașa mea. Noi programam o vizită, ea ne așteaptă. Cu gasca. „Nu avem gâscă.” Cu gașca! După ce am hăhăit suficient pe tema cum preferă gâsca, eventual vie (și am fost la un pas de a alerga la Obor, căci eram foarte curioasă ce face cu dihania, la bloc, în București), am rămas cu ideea că, dacă mergem la ea, trebuie, clar, să avem gâscă. Și avem. Acum rămâne doar să o livrăm.

Șervețele pentru tehnica șervețelului se găsesc, însă mi-a picat în mână setul începătorului de la Daco, care, ia ghiciți, cu ce m-a lovit fix când aveam nevoie…? Avea inclus în pachet șervețel cu gâște!! Celelalte seturi aveau floricele și orice alte minuni, dar eu aveam nevoie de cel cu gâște.

Am luat de la Ikea un ghiveci alb, metalic, perfect pentru exersat această tehnică și am trecut la treabă. Pentru cei care chiar sunt începători, găsiți în set recipiente și cu lac pentru lipit șervețelul, și pentru finisaj – folosit după uscare, pentru mai multă uniformitate și strălucire. Există și lac pentru crăpare, însă cu tehnica suplimentară eu nu am baftă… nici de data aceasta nu am reușit să am ceva suficient de „crăpat” ca să mă laud cu ele. Deocamdată îmi place să rezolv cadourile într-un mod în care, pentru fiecare centimetru, să adaug un pic de suflet. Ceva făcut de mâna mea. La care se adaugă, normal, felicitare pe măsură.

 

agamograf

Placă de biguit: aplicații practice

Colecția mea de „unelte” pentru lucru manual a crescut în această toamnă. Am adăugat o placă de biguire multifuncțională de la Daco,  instrument care își va găsi locul în aproape orice proiect care presupune o îndoire perfectă de-acum înainte. E drept că poți folosi o riglă și un ac bont, însă placa ușurează enorm munca.

Prima „ieșire”

În vară, când mi-am trecut-o pe listă, văzusem aici un proiect foarte frumos, pe care mi-am propus să-l realizez la școală. Bine-nțeles, modificat. Nu aveam de gând să folosesc șablon printat cu desenul. Și nici să le fac viața mai ușoară celor care vor lucra la el… Așadar, am pregătit o foaie cu spații pentru desen. O puteți descărca de aici. Sarcina de lucru a fost să aleagă două anotimpuri și, punând foaia în față cu liniile pe verticală, să deseneze un copac într-un anotimp în stânga, unul în alt anotimp – în dreapta, având ca limită de spațiu liniile mai groase. Când au terminat, desenele se decupau pe liniile deja trasate, apoi fâșiile se aranjau întrepătrunse: prima de la desenul 1, prima de la desenul 2, a doua de la desenul 1, a doua de la desenul 2 ș.a.m.d. Aici le-au cam încurcat, căci puzzle-ul rezultat pe bancă le-a dat bătăi de cap.

Următoarea etapă a fost folosirea plăcii de biguit, ocazie cu care am mai identificat niște amatori pentru învățare suplimentară a numerelor pare/tabla înmulțirii cu 2… căci am stabilit lățimea de 2cm și așa aveau sarcină să linieze, din doi în doi, după riglă. Am început să-i chem unul câte unul de când s-au apucat de desen, ca să avem timp să facem evantaiele perfecte, dar tot a fost prea puțin timp. Oricum n-au terminat de desenat, se pare că desenul liber este încă foarte complicat. Am lăsat placa la școală, sper să le terminăm încet-încet.

agamograf

Însă… le-a plăcut. Au înțeles repede cum se folosește, deși încă au probleme în a-și folosi mâinile pentru a ține nemișcată o hârtie (sau pentru a ține rigla când trasează o linie). Dacă nu ar fi durat atât de mult, liniile de îndoire puteau fi făcute, ca la origami, „munte și vale”. Adică, 2, 6, 10, 14, 18, 22, 26 se trasau pe o față a cartonului, 4, 8, 12, 16, 20, 24, 28 – pe cealaltă. Au mai fost probleme cu nivelul de presiune pe cuțit, căci, dacă apeși prea tare și cartonul este subțire, se taie.

După îndoirea evantaiului urma lipirea fâșiilor din desene, sarcină extrem de simplă. Când au fost gata primele, și au văzut cum „funcționează”, erau încântați. Le-am explicat că acesta este principiul de realizare și al imaginilor „mișcătoare” de pe rigle și ascuțitori, pe care le-au văzut cu siguranță.

agamograf

Căutând mai multe despre agamograf, am văzut că iluzia optică stă la baza lui. Pe net se găsesc o mulțime de idei din această categorie. Mă gândesc cum ar fi să te chinui cu desene de 5mm lățime… și un evantai de aceste dimensiuni. Eventual cu mandale 😀 .

Alte utilizări pentru placa de biguit

placa biguire dacoDeocamdată va rămâne la școală. Pentru muchii de felicitări, plicuri după „rețetele” incluse în pachet, cutiuțe construite din carton, corpuri geometrice, aproape orice linie de îndoire poate fi trasată și realizată la un nivel de perfecțiune foarte înalt. Pe lângă trasarea paralelă, se poate face și trasarea în unghi de 45 de grade, sau chiar modificat, cu ajutorul brațului mobil care poate fi reglat.

Am folosit-o și pentru tăiat efectiv. În locul cuțitului de plastic cu care este prevăzută (și care se fixează perfect pe dreapta, în acel spațiu decupat) am folosit un cutter. Însă spațiul de pe șanț este de 1mm, așa că tăietura perfectă este mai greu de făcut. În lipsă de ghilotină/trimmer, este însă o variantă.

Placa este disponibilă pentru comandă pe site-ul DacoMag, sau la partenerii Daco, atât online cât și în magazine.

Alte idei:

Seturi educaționale de la DACO

În vară, după ce am vizitat școala, am aflat că este „liberă” clasa de pregătitoare și poate o clasă a III-a. Mi-am zis că, fiind la început, mai mult ca sigur voi primi clasa de început de serie, așa că am început timid să mă gândesc ce aș putea folosi util în activitate. Cum ei se simt mai mult la grădiniță decât la școală, iar programul lor e special, am ales de la DACO pachetul cu seturi educaționale. Mi-am zis că sunt un început bun pentru a utila centrele, sau pentru momentele de relaxare ale copiilor.

Seturile sunt realizate din spumă cu densitate mare. Ar fi poate utile seturi de acest gen din lemn, dar în același preț nu aș reuși să iau decât unul, nu 7…

Să le iau pe rând:

Descoperă formele:

Le conține pe toate cele șase pe care un copil ar trebui să le cunoască la finalul clasei pregătitoare. Formele se detașează, și sunt și decorate pe placul lor. Doar pentru potrivire, poate fi folosit și de copiii de grădiniță. Doar să țineți cont că la grupa mică se învață cercul și pătratul, apoi triunghiul, dreptunghiul, rombul și ovalul, ultimele la CP.

Animalele:

Planșa este bilingvă. Potrivirea se face ori după denumirea scrisă alături, ori după formă și mediul „de viață”. E cam mult spus, căci nu avem decât o pajiște și o cușcă pentru cățel. Aici mi se pare forțată apariția ursului pe bicicletă,  umanizat, între animale domestice. După cele de mai sus, aș merge cu ea mai mult spre grădiniță decât spre școală.

Cât e ceasul?

Ceasul de spumă mi-a plăcut mult. Recunosc că i-am făcut plan de la început să îi montez un mecanism de ceas care zace pierdut prin casă, și să-l folosesc ca ceas al clasei. Încă nu am finalizat proiectul, clasa pe care am preluat-o are ceas, și… mai aștept. Ca joc de potrivire, pot fi scoase cifrele și montate la loc, la fel și steluța de pe mijloc. Pentru învățarea ceasului, pot fi utilizate limbile, prinse cu o capsă ce le permite să fie mobile.

Calculează și Învață alfabetul!

Cele două seturi mi-au plăcut mai mult pentru decor. Apoi m-am gândit să le transform în seturi de ștampile, doar că trebuie să găsesc niște capace pe care să le lipesc. De menționat că setul cu alfabet nu are diacritice, dar există o mică piesă ce poate fi folosită pentru a pune căciulițe și virgulițe. Pentru „â și î” voi decupa eu probabil una. Chiar îmi imaginam în câte moduri voi folosi stampilele cu litere… pentru joacă pe coli mari, ori să-și scrie numele.

Formează un elefant!

M-am „jucat” mai demult cu un astfel de puzzle. Întâi îl făceai privind, apoi trebuia să-l faci cu ochii închiși sau legat la ochi. Este un exercițiu minunat de exersare a simțurilor, a transformării percepțiilor în reprezentări și, de ce nu, a vitezei de rezolvare. Partea cu ochii închiși mă gândesc să o păstrez pe listă anul acesta. S-ar putea să le placă și copiilor mei, mai mari.

Tangram

Dintre toate, tangram este preferatul meu. În clasele primare sunt o mulțime de aplicații cu jocul acesta și, dacă încercați drumul invers, să aveți doar umbra rezultată și să identificați piesele, s-ar putea să nu mai fie deloc așa ușor! Aveam unul din lemn, al meu personal, însă alesesem pentru clasă această variantă din spumă. Îl voi folosi cu siguranță și anul acesta, căci posibilitățile sunt nesfârșite. Vreau chiar să-i încurajez să aibă toți piesele și să-i provoc, mai ales când sunt agitați, cu forme greu de ghicit. E un joc pe care fiecare ar trebui să îl aibă acasă. Pune la încercare răbdarea, imaginația și capacitatea de a combina forme.

Puteți să le achiziționați împreună sau separat, în funcție de interes. Vă recomand să strecurați acest gen de activități în cadourile pentru copiii prietenilor, și să evitați pe cât posibil păpuși și mașinuțe, cu siguranță suficiente de la anumite vârste. În ultimul timp am făcut cadouri numai din categoria art&craft. De exemplu, am luat mai multe seturi de piese din spumă, imprimate, autocolante, și am combinat, astfel încât sărbătoritul a avut și toate tipurile de animăluțe, monstruleți, mijloace de transport și orice am mai găsit la îndemână. E drept că au sfârșit pe dulapuri, sertare, caiete, și oriunde era loc să lipești ceva… dar nu a fost unul (copil, nu adult!) să nu aprecieze cadoul.

semn de carte din fetru

Semn de carte din fetru

Am pornit de la coadă spre cap… întâi am văzut unealta, apoi materialul, am căutat o idee și am asortat o tehnică și am ajuns la rezultat: un semn de carte, pe cât de simplu, pe atât de solicitant. Poate vi se pare un banal semn de carte, fără nimic extraordinar. Însă, pentru copii de 5-8 ani, sau chiar mai mici – de ce nu –  poate fi o provocare lansată de părinți, căci e nevoie și de puțin ajutor.

Întâi de toate aveți nevoie de fetru. Când sunt necesare cantități mari, pentru mulți copii, prefer fetru cumpărat la metru, din magazinele de textile. Altfel, dacă lucrați cu unul singur, vă este suficient și un pachet cu petice asortate. Coșmarul lucrului cu fetru, dintotdeauna, a fost decuparea acestuia. Să tai drept nu a mai fost o problemă, când am început să folosesc ghilotina. Doar că am încercat să tai cu model… și aici au apărut problemele. Micuțele foarfeci decorative existente pe piață nu făceau față, materialul se destrăma inestetic. Am vrut o foarfecă de croitorie, cu zimți. Doar că atunci când am găsit, mi s-a părut cam scumpă, și am preferat să nu o iau.

Soluția acestei vechi probleme a fost rezolvată parțial, acum câțiva ani, de un trimmer ondulat. Doar că l-am scăpat, l-am spart, și am rămas iar în „pom” cu tăieturile mele de efect. Asta până în vara aceasta, când am descoperit trimmerul multifuncțional de la Daco. Nu doar că aveam din nou o soluție, dar e ca și cum mi-ai pus pe automat tot setul de foarfeci decorative! Gata cu chinul, alegi, răsucești, potrivești, apeși și problema e rezolvată.

Știam că urmează să sosească coletul, dar nu i-am spus nimic Irisucăi. Îmi pare rău că am ratat să filmez reacția ei când l-a scos din cutie, o încântare maximă presărată cu exclamații la fiecare model identificat. Apoi a trecut la „joacă”, a testat fiecare cuțit. Am descoperit cu mare plăcere că are și variantă de tăiere parțială pentru rupere, în același timp decorativă cât și practică.

La ce poate fi folosit trimmerul multifuncțional?

… Aproape la orice presupune să tai o coală A4, atât pe lățime, dar și pe lungime, și o coală A3 pe lățime. Dacă nu vă deranjează îndoitura, o puteți tăia și pe lungime. Puteți tăia margini felicitări, ori cartoane aplicate pe felicitări, benzi multifuncționale cu margini tăiate în orice model, și îl puteți folosi la orice proiect ce necesită o foarfecă decorativă în linie dreaptă. Și, dacă v-ați chinuit să realizați mici tablouri cu ramă decupată pentru decorurile din clasă, acum le puteți tăia rapid și mai ales drept. Carton (nu am încercat peste 160g/m3) și hârtie taie oricum. Merge și pe hârtie buretată (spumă), iar pe fetru aveți deja demonstrația. Menționez că este un fetru fără puf, mai subțire.

După ce am  tăiat benzile de fetru, le-am găurit și apoi am strecurat panglica. Pentru un copil mic acest exercițiu de șnuruire ordonată nu este deloc ușor, și îl recomand printr-o singură foaie, sau lipiți cele două bucăți între ele. În funcție de modelul de perforare, puteți alege modelele de aranjare a șireturilor, sau altele mai simple. Pentru că părea cam golaș, i-am adăugat niște nasturi. Era prea ușor să îi lipesc (depinde de vârsta copilului ce alegeți), așa că am rugat-o pe Iris să-i coasă și să încheie proiectul.

semn de carte din fetru

Deși este recomandat de la 6 ani, sub supraveghere puteți lăsa copilul să experimenteze. Nu are acces la cuțit, să se rănească, însă este posibil să aibă o problemă în a gestiona corect forța de apăsare pe butonul de tăiere. Dacă nu apeși suficient, ai parte de o tăietură incompletă și inestetică, și este destul de greu să completezi. Însă cei mici sunt maniaci în a toca hârtia, așa că până se dezvoltă suficient latura artistică, poate învăța să stăpânească mai bine uneltele.

 

panou toamna mere frunze

Panou de toamnă cu mere și frunze

panou toamna mere frunze

Când am descoperit prima dată perforatoarele decorative, în urmă cu vreo 10 ani, mi-am dat seama ce utilizări nelimitate poți avea cu ele la clasă. Dar, cu trecerea anilor, am constatat că îți pot ușura fantastic munca, mai ales prin timpul economisit.

Decorurile de toamnă, și în general decorurile de orice tip, sunt pentru mine un coșmar al timpului necesar decupării tuturor elementelor. Rețeta pe care vreau să o testez toamna aceasta e o mobilizare generală a copiilor… însă până atunci, ca „exemplu”, m-am străduit și eu să găsesc soluții.

Am fost mai mult decât încântată când am descoperit două perforatoare uriașe, care se potrivesc de minune cu necesitățile de toamnă: frunză și măr (7,6 cm). Fără să exagerez – chiar nu am de gând să sponsorizez eu decorarea sălii de clasă, am realizat câteva frunze, în toate culorile, și mere.

Pentru fructe am decupat manual frunzele potrivite, mai aproape de realitatea din natură, căci nu se cădea să pun frunze de arțar la mere… Însă am continuat cu ideea de a umaniza merele, și le-am asortat cu ochi mobili de diferite forme. Iris i-a lipit, și a cerut să îi dea fiecăruia o personalitate aparte prin poziția ochișorilor. (I-am reținut pe Amețitul, Curiosul, Somnorosul…)

Tristețea a venit oarecum la finalul proiectului… Eram sigură că am păstrat mult mai multe din creațiile cu temă de toamnă realizate pentru blog de-a lungul timpului, și voiam să le folosesc acum pentru a realiza un panou. Însă pe multe le-am dat, neavând ce să fac cu ele acasă, și doar câteva dintre cele realizate de copiii mei au mai rămas rătăcite pe aici. Am umplut așadar spațiul panoului de polistiren cu ce am găsit… cât mai aproape de temă. L-am îmbrăcat în hârtie creponată, deși Iris voia să-l pictăm, rama am improvizat-o din benzi hârtie creponată de altă culoare. În mod sigur, pentru a finaliza, voi avea nevoie de mai multe ace cu gămălie, mici, simple. Și poate că n-ar strica să pun și mai multe frunze… să nu mai pară așa golaș.

Pentru orice activități pe care le implică – mai ales la grupele de grădiniță unde nu au încă acces la foarfecă – perforatoarele pot rezolva rapid problema profesorului de a pregăti atât materialele necesare pentru lucru, cât și cea a decorurilor specifice.

La final, o curiozitate la care v-aș ruga să răspundeți în comentariu: când (aproximativ) ați achiziționat primul perforator, cam câte aveți acum în colecție și la ce activități le folosiți?

O toamnă ușoară vă doresc!

fluture ata string-art daco

Fluture string-art

Încă de la primul moment în care am auzit de tehnica string-art am fost fascinată nu de rezultatele ei pe carton, cu ac și ață, ci de variantele ei cu ținte metalice, pe lemn. Este una din provocările pe care încă nu le-am acceptat, deși am avut câteva tentative. Urmează, cu siguranță.

Anticipând cumva această dorință, Iris a primit cadou un set de lucru manual, un fluture de ață (aici), care funcționează tocmai pe acest principiu: pe conturul ales ca model se fixează cuișoare, apoi ața se adaugă ordonat. Setul primit de la Daco Art este undeva între: cuișoarele sunt ținte de plastic, care se înfig în spumă densă. De aici tehnica este aceeași.

Iris s-a grăbit, nu a avut o strategie de lucru, pentru un produs simetric și ordonat. M-am gândit la un moment dat să schimb ața, să pun ață mai subțire, să vedem cum ar ieși. Cuișoarele s-au înfipt relativ ușor, după ce am perforat inițial folosind unul dintre cuișoarele mai ascuțite. Nu m-am gândit că se poate folosi atât de ușor, cu spumă și poate și ace, ori ață mai subțire.

fluture ata string-art daco

Filmul de mai jos – fără repetiții, doar cu explicații înainte, arată, chiar dacă este setat pe rapid, că lucrurile nu au fost totuși atât de simple cum păreau. Ața nu prea stătea singură la locul ei, spațiile mici și alunecoase încurcau socotelile, și nu i-a fost foarte ușor. Pe lemn, cu ținte de metal, poți tensiona mai bine ața, Iris se temea că, dacă trage prea tare, smulge țintele și strică tot. Deși i-a mai rămas ață, nu a pus-o pe toată, căci i s-a părut că ar fi prea mult. Exercițiul este util pentru copii mai mici, pentru exersarea îndemânării și principiului de ordine. Nu le va ieși chiar din prima, cum se străduia Iris, de dragul filmului, să îi iasă bine, dar vor fi cu siguranță încântați de rezultat.