coronita craciun sarma plusata

Provocarea Daco de sezon

Anul acesta provocarea pe care DacoArt o lansează în sezonul de iarnă (cel mai frumos, după mine, din punct de vedere al posibilităților de exprimare creativă) a sosit mai devreme, pentru a avea ceva timp să le pregătesc și eu, dar să vă orientați și voi dacă vi se par interesante.

 

View this post on Instagram

 

Provocare de iarna de la #dacoart #iarnacudacoart

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on

Așadar, să încep.

Set creativ - SC702 Coronita Pom - Pom DACO

Coronița pom-pom – a avut-o ca destinatar pe Iris. Cutia plină cu pufoșenii era extrem de atrăgătoare, mai ales terapeutică, să te afunzi în ea până la cot. Setul include un disc din carton pe care se pot lipi, ca în imaginea de prezentare, toate pufoșeniile și agățătoarea. Nu include niciun fel de adeziv, așa că fiți prevăzători, mai ales dacă vreți să o faceți cadou și copilul e nerăbdător, dar nu are cele necesare acasă. Textilele se lipesc, de regulă, cu adeziv mai puternic, silicon rece sau fierbinte. Este un proiect accesibil și copiilor foarte mici, sub supraveghere.

Iris, care mai degrabă ar umbla îmbrăcată în negru cu cranii decât să vadă roz în fața ochilor, a decis să folosim altfel materialele disponibile. Am tăiat cu cutterul circular din fetru subțire (nu pufos!) un cerc cât să acopăr suportul, l-am decupat la interior și l-am lipit pe suport. Am selectat apoi pufoșeniile roșii, verzi, am folosit o fundiță reciclată de la un aranjament floral, căreia i-am adăugat o panglică roșie cu buline.

Rezultatul e mult mai pe gustul nostru, acum rămâne dilema dacă e safe să o prindem sau nu pe ușă…

coronita craciun pompom

Pentru că am intrat în febra coronițelor, ne-am mai încercat norocul cu una, de data aceasta dintr-o altă pufoșenie, sârmă plușată. Dacă ați văzut puișorii, este aceeași sârmă, dar verde. Am îndoit-o, o altă panglică din cutia-cu-de-toate și-a găsit un scop al existenței, am folosit și ciucurași mici roșii, picătura pentru lipit și a ieșit ce vedeți mai jos. Mai că pe aceasta aș pune-o pe ușă, dacă n-aș reuși decât să decorez vizorul cu ea!

coronita craciun sarma plusata

A venit rândul perforatorului cu brăduț, care și-a găsit sensul pe o mini-felicitare 10x7cm. Am decupat mai mulți brăduți, de nuanțe diferite, i-am suprapus. Pentru cel din față, cu „zăpadă”, am măcelărit un alt brăduț alb. Le-am lipit cu bucățele de bandă dublu-adezivă pentru impresia de volum. Conturul l-am decupat pe exterior cu trimmerul decorativ, iar la interior cu cutterul de decupaj.

felicitare braduti perforati

Au urmat globulețele decorate cu abțibilduri. Bilele sunt din polistiren, am decis să le pictez cu acrilice. Cele negre arătau cel mai bine, însă vopseaua, chiar și după câteva zile, a rămas lipicioasă și adera imediat la orice suport. Însă mie îmi plac, chiar dacă trebuie să găsesc soluții de a nu le ține decât atârnate! Cele albastre nu au ieșit chiar cum aș fi vrut eu, culoarea a ieșit cam transparentă pe alocuri. Genul acesta de globulețe sunt însă ușor de făcut cu copii mici. Nu vă recomand însă acrilice, ci tempera. Dacă vreți să vă distrați (voi la curățenie, ei la realizare), îi puteți lăsa să picteze bilele cu mâna. Dactilopictura este moment de distracție maximă, amestecat culorile. Apoi puteți decora cu orice găsiți mai atractiv în colecția de sezon sau, de ce nu, după inspirația și cheful copiilor de a realiza decorațiunile pentru iarnă.

globuri daco

Ultimul, care mi-a dat bătăi de cap pentru că am ratat câteva idei cu el, a fost lipiciul fosforescent. Întâi am vrut să-l folosesc ca să „vopsesc” un glob și să devină fosforescent, dar suprafața era prea lucioasă și a curs la vale… Apoi am vrut să scriu cu el, dar nici asta nu mi-a ieșit prea bine… Cred că era minunat pentru alte idei de Halloween. Am încercat să îl torn în strat gros pe un carton, să-l las la uscat, apoi să decupez din el un fulg. Nu mi-a mers, am constatat cu această ocazie că am biroul în pantă, căci s-a scurs tot lipiciul. Încă o ratare. Am realizat că îmi trebuie o suprafață poroasă, care să se îmbibe în lipici. M-am gândit să folosesc un material alb, din care să fac zăpadă pentru ceva felicitări, până când m-am răzgândit și am decis să fac un glob din sfoară, apoi să acopăr sfoara cu un strat suficient de lipici fosforescent. Globul este cel cu panglică albastră, aștept seara să vedem „efectul”.

Alte idei de iarnă propuse de Daco puteți descoperi pe #iarnacuDacoArt .

Puișori Accesorii craft - AD295 Sarma plusata pufoasa DACO

Puișori din sârmă plușată

Pachetul de sârmă plușată pufoasă de la Daco a făcut parte din provocarea de toamnă. Deși m-am gândit și la ceva decorațiuni pentru pomul de iarnă, în cele din urmă m-am oprit la puișori. Nu e Paștele, Crăciunul e mai aproape, dar a fost mult, mult prea tentant să îi facem.

Accesorii craft - AD295 Sarma plusata pufoasa DACOÎn primul rând, această sârmă plușată nu este în varianta subțire, de jumătate de centimetru diametru sau chiar un centimetru, cum suntem obișnuiți. Este cu adevărat pufoasă, așa că i-am făcut poză cu rigla alături, să se înțeleagă mai clar despre ce vorbesc. Și este și moale, gâdilă ca o pană.

Puișorii rezultați aduc așadar cu niște ciucurași, nu se vede că sunt realizați dintr-o spirală făcută pe deget. (Am luat sârma, am răsucit-o pe arătător, am îndoit capetele spre interior și gata.) S-a mai desfăcut arcul, căci nu sta fix pe deget, i-am mai așezat franjurile și rezultatul îl vedeți.

Apoi produsul a trecut în etapa a doua, i-a luat Iris în primire. Ce vrei să iasă?Pui! Și pui s-au făcut. A tăiat din spumă picioarele și ciocul, a lipit ochii mobili și cele două mici mogâldețe parcă au prins viață. Fiecare are personalitatea lui, în stânga parcă e fata moșului cea cuminte, Floricica, iar pe dreapta, Tâmpițel, smecherașul familiei, mereu pus pe șotii.

Chiar înainte să le fac poză i-a venit ideea să le facă niște „tunsori” la modă. Cum chiar atât de deschisă la nou nu sunt, iar pachetul nu conține decât câte două fire din fiecare culoare, zece în total, am zis pas și i-am salvat.

Voi ce ați face cu restul sârmelor?

Puișori Accesorii craft - AD295 Sarma plusata pufoasa DACO

Edit (2023, 7 aprilie)

Am pus pe listă proiectul acesta încă din toamnă, când am achiziționat pachetele de sârmă plușată pentru clasă. Cu verde am făcut coronite de Crăciun, cu galben puii, rămâne să văd ce fac cu celelalte culori turbate.

Copiii au fost încântați de rezultat, deși mulți au venit nepregătiți cu accesoriile, iar cu picioarele din carton nu au avut prea mult farmec. Însă cum avem multe culori de ochi mobili, niciunul nu are frate geamăn.

Iată rezultatul:

felicitare aniversare

Rețetă de felicitare rapidă

Cel mai dificil moment în care trebuie să iei o decizie în privința unui cadou este acela când realizezi în al 13-lea ceas că nu te-ai pregătit. În linii mari știi cam ce, dar timpul este inamicul tău principal. Apoi, se mai adaugă și faptul că nu ești genul care să cumpere repede o felicitare. De la tine există „așteptări”, trebuie să faci ceva cu mânuța ta. Acestea fiind zise, aveam nevoie ieri de o felicitare… și m-am trezit alaltăieri că a sosit deja momentul pe care îl amânam de vreo două săptămâni. Am tot zis, Iris, ne trebuie felicitare pe 16… Dar ea cu ale ei, eu cu ale mele, și a venit ziua… știți cum e, cam ca atunci când vine popa cu Crăciunul sau cu Boboteaza și tocmai atunci ți-ai întins lenjeria pe caloriferul din sufragerie 🙂 .

Am accesat așadar cea mai simplă idee pe care o aveam la dispoziție. Primisem de la DacoArt un pachet cu hârtie decorativă și îmi propusesem demult s-o încerc. Mai aveam câteva accesorii în minte pentru ea, însă am realizat, în momentul în care am tăiat bucata necesară că această hârtie nu mai necesită… nimic! Aproape nimic. Avea sclipici, avea toate ornamentele la care te puteai gândi. Am regretat o clipă că am cam lichidat colecția de abțibilduri în relief, dar am găsit totuși un buchet de flori, cam singurul care mai lipsea. Și, ca să nu fie singurul element în relief, am mai adăugat câteva pietricele. Pe carton negru am scris cu alb mesajul și totul a fost gata.

felicitare aniversare

Ca observație, acesta este singurul model complex din colecție, care necesită orientare specială la tăiere. Celelalte sunt „universale”, pot fi tăiate în orice formă, oricum. Modelele care apar pe copertă sunt în variantă cu sclipici și fără sclipici, pentru toate gusturile. Cred că merg folosite la ateliere la școală, când este ziua unuia dintre copii și doriți să confecționați repede felicitări personalizate.

lemnite DACO AD316 pirogravura

Tablou aniversar în trei acte

Printre produsele noi cu care Daco m-a provocat în acest an sunt și Lemnițele,un set de 6 plăcuțe din lemn, placaj în genul celui folosit la traforaj în vremuri imemoriale sau la pirogravură. Au dimensiunea de 18x7cm și grosimea de 4mm. Ca suport pentru proiecte de art&craft pot avea utilizări aproape nelimitate.

Pentru folosirea lor cu grupuri mari de copii, într-un timp scurt, sunt minunate. Suficient de mari să permită realizarea unui proiect, dar nu atât de mari încât să rămână neacoperite. Se pot picta (mai ales cu acrilice), se pot aplica șervețele cu ușurință, se pot face colaje diverse și aranjamente. Iris și-a dorit o plăcuță pentru ușa camerei, cu mesaj clar: Nu deranjați. Am ales pirogravura. A fost momentul în care am realizat că o coală de indigo ar fi făcut diferența, putând să transfer un model acceptabil pe placaj. Dar… n-am avut. Așadar mi-am pus în valoare bruma de exercițiu la desen (care se limitează la flori, fluturi și căsuțe) și am desenat eu. Cu chiu, cu vai, a mers și pirogravura. O bucată de smilgher a eliminat marginile arse, dar și creionul folosit la contur, iar un strat de lac a schimbat total aspectul. Musai trebuie să găsesc indigo pentru a mai încerca ceva cu plăcuțele!

lemnite DACO AD316 pirogravura

A doua variantă este a unei felicitări aniversare, realizată sub formă de tablou. Am ales să folosesc șervețelul întreg, fără să decupez, căci plăcuțele erau suficient de mici să permită aplicarea lui fără probleme și să nu se rupă. Am aplicat în serie tot peisajul, apoi le-am lipit folosind bețe late din lemn. Pentru mesaj am folosit abțibilduri cu litere.

lemnite DACO AD316 tehnica servetelului

Voi pentru ce ați utiliza aceste plăcuțe?

creioane fasii spuma daco

Creioane din fâșii gumate

Toamna aceasta am primit de la Daco niște provocări puțin mai grele. Printe ele au fost și fâșiile gumate. Ca să le descriu, sunt exact de forma bețelor late – spatulele pentru limbă pe care le-am tot utilizat în proiectele de pe blog – doar că sunt confecționate din coli de spumă. Așadar, cât timp nu este nevoie de rezistența lor, orice proiecte cu bețe late pe care le aveți sunt perfect adaptabile.

fasii gumate daco

În plus, acestea vin în șase culori – la cele de mai jos se adaugă roz. Pot fi folosite cu succes la rame foto de mici dimensiuni (în culorile României, pentru centenar), sau peștișori împletiți – pentru vârstele mai mici. Mi-ar fi plăcut ca pentru proiectul cu rama să am o păpușică în costum național… ar fi fost drăguță.

Totuși nu acestea au fost primele variante la care m-am gândit. Din bețe de lemn pictate am descoperit niște „creioane” pentru decor. Pentru acestea am tăiat fâșii de carton de 5,5 cm (6 cm e chiar la fix și nu mi-a plăcut cum se vedea). Am confecționat „guma de șters” din hârtie gumată embosată, apoi am lipit trei benzi de spumă paralele. Am ascuțit creionul, decupând vârful în formă de triunghi, după ce am marcat jumătatea, iar la final am colorat vârful cu carioca. Pentru bucata de metal am folosit bandă decorativă aurie.

Creioanele aș vrea să le folosesc la avizier pe post de etichete indicatoare, pentru a atrage atenția atunci când adaug un mesaj nou. Însă mă gândeam că la fel de bine pot fi confecționate la grădiniță sau la clasa pregătitoare, de către fiecare copil. Își pot lipi poza și scrie numele pe creion, și apoi pot fi așezate frumos într-un „penar al clasei”.

Voi cu ce scop le-ați folosi? Au cam 20x6cm.

creioane fasii spuma daco

 

felicitare figurina spuma om zapada

Jocurile de grup în clasă și beneficiile lor

Au început încet-încet să prindă și pe la noi jocurile în care fiecare face „ceva” înainte de sărbători. Secret Santa nu mai e un secret pentru mulți. Se scriu pe bilețele numele tuturor copiilor din clasă, se pun în căciulă și fiecare trage unul. Pui la loc biletul dacă ai tras numele tău și iei altul. Nu spui nimănui pe cine ai tras… și conform regulilor stabilite de toți, îi pregătești celui pe care soarta ți l-a repartizat o surpriză. Cadourile se anunță într-un moment special, ales de toți, de regulă serbare sau petrecere de Crăciun.

La primul Secret Santa la care am participat am primit ceva inedit. Eram în firmă… puțini mă cunoșteau… însă momentul în care mi-am primit borcanul de murături asortate a fost de neuitat. Știu că m-am distrat, așa că i-am încurajat și pe copiii mei să nu respingă activitățile de acest gen. Însă toate lucrurile bune au și aspectele lor mai puțin plăcute…

Când ne-am jucat noi, adulții, eram fiecare pe salariul lui. Fiecare a decis ce face, deși am stabilit și noi limite. Între copii acestea ar trebui să fie mai mult simbolice, căci ei nu pot ști ce calcule financiare au părinții înainte de Crăciun, sau poate nu le-a intrat salariul… Așa că, deși am salutat inițiativa celor două jocuri din clasele copiilor, m-am cam enervat când am văzut 50 lei stabiliți așa, pocnind din degete. Eu înțeleg că pentru unii e suma cu care te duci la chioșc să-ți iei țigări și nu o simți, însă pentru niște copii – mi s-a părut prea mult. Mă rog, ne-am conformat aproape, am rezolvat una din cerințe. Faptul că nu a fost încântată de ce avea pe bilețel… e altă poveste. Motivele – e o ființă dificilă, greu îi faci pe plac, și în niciun caz în suma asta. Ei na… serios…

felicitare figurina spuma om zapada

Felicitare în 3 minute: carton A6 îndoit, figurină de spumă, fulgi de nea.

Apoi a venit rândul lui Andrei. Vezi dacă te duci la cumpărături, ia-mi și mie o mașinuță. Aflu pentru ce. Bun. Mă conformez. Dimineață, ora 7:00, momentul în care eu dau să ies din casă să plec la muncă. Mamă, n-am împachetat cadoul… de unde iau coală? Găsesc coală. Găsesc panglică pentru fundă. Trebuie și o felicitare! Trag aer în piept. Scot repede carton. Scot decorațiunile de spumă. Scot fulgi. Execută el repede la comandă un mesaj cu pastă albă de corectat. Împachetăm în viteză. Pus fundă. 7:20, zbor pe ușă și prelungesc elanul către școală, unde ajung la 7.50 și-mi găsesc copiii agitați, că a pățit doamna ceva… de nu e deja în clasă. Morala: seara nu întrebați dacă temele sunt gata, ci dacă tot ce are de făcut pentru a doua zi este gata!

La mine la clasă nu am propus acest joc, din multiple motive… n-am vrut să se simtă nimeni prost. Dar am propus un calendar de Advent. Sunt, cu mine, 24. Bineînțeles că, așa cum se întâmplă la toate activitățile de grup, de ce să te agiți? Unii au uitat, dar le-am reamintit și au rezolvat sarcina, unii au considerat probabil că e o prostie… Numărul 9 nici nu mă așteptam, la cât lipsește de la școală. Dar 11 și 16 … lipsă de implicare. Considerăm că școala e importantă, dar parcă suntem în școlile chinezești, unde fiecare e pentru el. Dacă ne purtăm mai frumos unii cu ceilalți, spunem o glumă, o ghicitoare… nu ajută? Dar să nu susținem astfel de proiecte, să ne văităm pe la colțuri că nu știu copiii noștri să vorbească unii cu alții și se poartă ca niște sălbatici, fără empatie, respect, ori cea mai mică urmă de umanitate.

Mai e un pic până la vacanță… și liniștea sărbătorilor se va așterne peste toate.

La voi în clasă ce alte jocuri se mai fac?

glob polistiren sfoara

Glob din polistiren cu sfoară bobinată

M-am mișcat cam greu cu decorațiunile anul acesta… noroc că Iris mai trage de mine, pentru diverse activități. Azi e serbarea la Cercetași. Anul trecut mi-a plăcut la nebunie, nu tu costum (uniforma este obligatorie), nu tu pretenții, ce pot pune copiii singuri în scenă, colinde cântate din suflet, chiar dacă mai fals… pentru că nu se caută perfecțiunea, ci doar bucuria de a se afla împreună.

Unul din momentele activității este acela de a face cadou unui alt copil un obiect confecționat în casă. Ne-am oprit la un glob, pentru că tot aveam o bilă de polistiren rătăcită prin cutii. Pare simplu… însă nu e chiar așa. Întâi de toate am confecționat agățătoarea. Am făcut o buclă, apoi un nod, pe care l-am împins puternic în polistiren, și ca să fiu sigură că nu iese, am înfipt prin el, spre laterale, câteva ace.

A urmat bobinarea aței… Adăugam silipici în benzi concentrice, cam de 1cm lățime, fixam ața ordonat, în spirală; când ajungeam la limita lipiciului, întindeam o nouă bandă, și tot așa, până tot globul a fost acoperit. Am lucrat în echipă, când punea una lipici, când ața. În a doua jumătate a fost mai dificil, căci se strângea ața, și trebuia mult mai multă atenție, să nu o tensionăm deloc. La final, am dat o gaură cu o coadă de pensulă în polistiren și am îngropat capătul sforii, să nu se vadă.

Decorul a fost partea cea mai simplă. Două benzi de dantelă hobby, autoadezivă, peste care am lipit din loc în loc pătrățele de oglindă tot autoadezive. Am mai adăugat o fundiță și cadoul a fost gata.

Cu greu s-a mai despărțit Iris de el după ce l-a făcut… voia să-l păstreze, numai că alte variante de cadou nu avea cum să pregătească. Așa că l-a împachetat… Așteptăm să vedem ce reacție va avea destinatarul!

glob polistiren sfoara

fulgi nea_mari perforator decor

Decor de iarnă rapid executat

Când mi-am pus eu pe listă dorințele privitoare la „cum să fie clasa mea”, nici prin cap nu mi-a trecut că va veni momentul în care voi ofta… Am vrut una spațioasă… Ei bine, am o sală imensă! Mă întreb extrem de serios dacă voi avea timp să termin până la 1 decembrie decorul de iarnă. Am însă noroc de copii faini în clasă, care chiar vor să se implice. Vinerea trecută le-am arătat ceva selecții de decoruri, au făcut listă cu idei aplicabile, căci se desfășoară în școală concurs între clase, „cea mai frumos decorată”. Nu știu dacă vom reuși, pentru că nu vreau să folosim nimic cumpărat… și intenționez să ne construim inclusiv bradul.

Pentru că sunt multe de făcut, am rezolvat cu ajutorul perforatoarelor fulgii de zăpadă. Au 7.6 cm, sunt suficient de mari. I-am făcut din carton alb. Pot fi folosiți 2D, așa cum ies din perforator, sau pot fi îndoiți pe jumătate, la 90 de grade, și lipiți doi câte doi. Am prezentat de-a lungul timpului aici pe blog o mulțime de variante de ghirlande. Toate însă presupuneau o activitate intensă de decupaj, pe care un singur om chiar nu o poate face. Dar… lucrurile s-au mai schimbat.

Am descoperit în oferta Dacomag perforatoarele mari. Mi le-am trecut pe listă încă de astă-toamnă, când am decorat cu frunze și mere, dar abia când le-am avut mi-am dat seama și ce pot să fac cu ele… Elementele rezultate le-am îndoit perfect cu ajutorul altei unelte din „colecție”, placa de biguire. Se alătură două bucăți îndoite, se lipește o bucățică de bandă adezivă. Se întoarce perechea, se trece firul de nylon de pescuit (dacă vreți să faceți ghirlande) și se lipește și a doua bucată de bandă. Dacă vă uitați cu atenție, în imagine se și vede lipitura și firul. În capătul de jos al ghirlandei e bine să agățați ceva mai greu, care să o țină întinsă: un clopoțel, o mărgică mai mare sau… o piuliță mai grea.

Nu știu ce nămeți vor fi la mine în clasă, însă copiii au fost încântați de toate uneltele. Poze vor veni… când termin.

fulgi nea_mari perforator decor

Brăduleț, brăduț drăguț

Acum câteva decenii, mai ales înainte de 89, tehnica nu era ceva comun în casele oamenilor. Dacă aveau televizor alb-negru, eventual mașină de spălat Albalux (cu storcător!) era deja o locuință modernă. Să ai pe atunci casetofon… când mai toată lumea era încă la discuri și magnetofon era ceva extraordinar. Ai mei aveau un casetofon mic, mono, nu stereo, adus cu eforturi în țară, dar foarte bun (a rezistat la multiple traumatisme…).

Așa cum părinții de azi fotografiază orice respirație a copiilor mici și-i filmează făcând orice, și părinții de atunci aveau altele… ai mei ne înregistrau spunând poezii. Nu toată ziua, ci când învățam câte una mai de soi. Aveam deja vreo 3 ani când a intrat casetofonul în viața noastră și mersul la grădiniță deja produsese ceva material de imprimat pentru eternitate, începând cu „Șolm al patiei mă clem”. O lălăială pe ritm monoton au toate, dar Blăduleț, blăduț dlăguț avea farmecul ei.

Am zâmbit așadar nostalgic când am văzut ce nume are setul creativ cu brăduț din spumă pe care Daco îl propune în această iarnă. Setul este o soluție practică de cadou pentru copii, care vor avea astfel ocazia să-și construiască singuri brăduțul pentru birou. Încă nu m-am hotărât dacă mi-l pun pe catedră pe al meu, dar cam aceasta este soarta lui.

Piesele din spumă, pretăiate, se montează simplu. Copilul trebuie să facă întâi un exercițiu de ordonare crescătoare a formelor, folosind pentru aceasta comparația prin suprapunere până la obținerea seriei corecte. Normal că un adult va rezolva instant problema de matematică, ba unii foarte „săritori” și implicați în munca cu copilul, le vor da pe rând, în ordine, el doar să le introducă pe suport. Vă recomand să nu vă implicați atât de mult, să îl lăsați să le monteze oricum, apoi să analizați produsul rezultat. Dacă seria nu este corectă, ele se scot și se montează din nou. Important este să o facă singur.

Ultima etapă de lucru este decorarea. Iris s-a ocupat de el și… obosită de la școală, l-a decorat cam cum decorăm noi, românii, bradul când îl punem în colțul camerei. Partea dinspre perete – mai săracă, că doar nu se vede. Când m-am dus să-l examinez, era împodobit doar spre ea, în rest – deloc. Așa că n-am tras să dezlipim ornamentele, ci am tăiat din resturile rămase bucățele mici și am adăugat pe celelalte părți. Chiar și din spuma albă de la zăpadă am confecționat alte accesorii, rotunjind un pic cu foarfeca pe ici-colo, unde era nevoie. Aproape că nu se vede improvizația noastră.

În filmul de mai jos am surprins partea de montaj inițială. Pentru că Iris a vrut să-l facă singură, l-am demontat apoi și am lăsat-o pe ea. Am adăugat lipici a doua oară, la fiecare încheietură, așa că nu mai poate fi demontat. Știu că urmează o avalanșă de cadouri la școală, pentru toți moșii posibili, poate vă gândiți să nu mai luați chiar un kilogram de ciocolată și să le faceți copiilor și alt gen de surprize.

Acestea fiind spuse… să începem sezonul de sărbătoare!

Cu și fără diacritice…

Scrisul cu diacritice este o dilemă ce bântuie internetul de ani buni. Cum să scriem? Cu sau fără? Mi se pare normal cu… Ani de zile, cât încă nu se inventaseră variantele românești pentru site-uri, am scris aici tot cu diacritice, inserate cu coduri, numai să apară corect. Când, în sfârșit, au devenit „banale”, n-au mai fost probleme. Unii încă scriu fără, pe motiv că „google nu știe românește”, nu indexează corect paginile. Mi-am asumat decizia. Știu că nu contează, într-o zi o să învețe și el limba de pe plaiurile mioritice.

Problema e că m-am obișnuit să scriu așa. Și mailurile le scriu, și mesajele. Doar pe mesagerie rapidă îmi scapă fără. Este însă amuzant când tu ești obișnuit cu ele și interlocutorul nu. Atunci iese un dialog foarte interesant. Înainte de aceasta, fac o paranteză cu cea mai bună glumă cu diacritice pe care am auzit-o. Avem de scris un eseu, cu dimensiune fixă: între 5000 și 10.000 de semne, fără spații, cu diacritice. Din sală, proteste, cum că, dacă scrii cu diacritice, se punctează mai multe semne în word… Diacritice nu înseamnă cu tz în loc de ț, ca să numere două. Sper că nu la asta se referea cine a comentat…

Revenind. Discuție pe chat cu nașa mea. Noi programam o vizită, ea ne așteaptă. Cu gasca. „Nu avem gâscă.” Cu gașca! După ce am hăhăit suficient pe tema cum preferă gâsca, eventual vie (și am fost la un pas de a alerga la Obor, căci eram foarte curioasă ce face cu dihania, la bloc, în București), am rămas cu ideea că, dacă mergem la ea, trebuie, clar, să avem gâscă. Și avem. Acum rămâne doar să o livrăm.

Șervețele pentru tehnica șervețelului se găsesc, însă mi-a picat în mână setul începătorului de la Daco, care, ia ghiciți, cu ce m-a lovit fix când aveam nevoie…? Avea inclus în pachet șervețel cu gâște!! Celelalte seturi aveau floricele și orice alte minuni, dar eu aveam nevoie de cel cu gâște.

Am luat de la Ikea un ghiveci alb, metalic, perfect pentru exersat această tehnică și am trecut la treabă. Pentru cei care chiar sunt începători, găsiți în set recipiente și cu lac pentru lipit șervețelul, și pentru finisaj – folosit după uscare, pentru mai multă uniformitate și strălucire. Există și lac pentru crăpare, însă cu tehnica suplimentară eu nu am baftă… nici de data aceasta nu am reușit să am ceva suficient de „crăpat” ca să mă laud cu ele. Deocamdată îmi place să rezolv cadourile într-un mod în care, pentru fiecare centimetru, să adaug un pic de suflet. Ceva făcut de mâna mea. La care se adaugă, normal, felicitare pe măsură.