Felicitare string art pentru Moș Crăciun

Ca în fiecare an de când a devenit conștientă de prezența Moșului, Iris îl așteaptă. Dacă atunci când era mai mititică Moșul se și oprea pe la noi, acum, când e mai mare, el aplică rețeta magică de oprire a timpului și cadourile apar miraculos sub brad, în ciuda eforturilor considerabile de a-l pândi.

Anul trecut a fost o tragedie cumplită că nu l-a văzut, a lăsat cadourile așa, în mijlocul petrecerii… Și, în loc să se bucure de ce-a primit, ca ceilalți copii, Iris bocea „de-i sărea cămeșa”, că mai avea ea ceva să-i spună, și uite, a ratat ocazia. Acum am împodobit bradul târziu, pentru că sub un brad gol nu lasă cadouri. S-a așezat confortabil fix lângă brad, și așteaptă. Să vă ferească sfântul să-i stați în cale unui scorpion. Pentru el nu contează decât ceea ce el și-a fixat pe listă, restul sunt pierderi colaterale. Iar Iris dă dovadă de o perseverență înspăimântătoare.

Cam așa a fost și cu felicitarea. Voiam mult să fac acest model cu string art, însă n-am avut timp de el. Când, pe la 5, a început să scoată uneltele și materialele să-i facă moșului felicitare, n-am ratat ocazia, și i-am zis că roșiaticul apreciază cu siguranță dacă îi coase ceva. A tăiat singură cartonul A6, cu ghilotina, însă a avut o eroare de câțiva milimetri… suficienți însă ca modelul să nu poată fi pus drept, pentru că și eu am perforat până în margine. Și voiam să folosim felicitările din setul de la Daco, așa că am sucit cartonul suport (asta la final, când a terminat de cusut), l-am lipit și tăiat după margini – așadar poziția înclinată este o improvizație, nicidecum un plan.

Modelul pentru cusut l-am creat pe loc. Aveam, de la o felicitare precedentă, frunza de hârtie decupată, i-am perforat vârfurile, și asta a fost. Însă cele trei ore în care Iris a cusut au fost o „plăcere”. I-am explicat că tehnica implică răbdare, ordine și disciplină, dar ți-ai găsit… la a treia frunză aproape că ar fi plâns de ciudă, însă „pentru Moșu” niciun efort nu e prea mare!

A terminat de decorat folosind pom-pom roșu și steluțe din setul de decorațiuni, a adăugat și o brățară care să se asorteze cu costumul… Iar acum îl așteaptă!

Sigur e pe drum!

A photo posted by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Dec 24, 2016 at 11:02am PST

Felicitare cu înger – string art

De când am primit acum ceva vreme numărul String Art din colecția Idei creative a editurii Casa, tehnica a devenit treptat una din preferatele mele. Am încercat-o și cu copiii, însă modelele mai complicate presupun un efort mare de concentrare, vedere în spațiu, foarte mult abstract. Cu modelul la îndemână, având liniile trasate, munca devine ceva mai ușoară, însă este migăloasă, ceea ce nu le este pe plac.

Însă pentru mine este relaxantă. Mi-aș fi dorit să am timpul necesar să-mi compun modelele, însă reinventarea roții nu este unul din atributele mele. Am preferat așadar, de dragul artei, să rămân deocamdată executant, și am folosit un model la îndemână.

Ce am învățat între timp… cartonul este deosebit de important. Cu cât e mai gros, cu atât minunea rezultată stă mai bine. În magazinele de craft, la hârtii speciale, veți găsi cu siguranță ceea ce căutați. În librării nu am găsit, și nici engross nu am depistat încă o sursă de carton pentru această tehnică.

Modelele găsite pe net le redimensionez și le folosesc așa cum am eu nevoie de ele – pentru felicitările mici mai ales. Chiar dacă sunt poze care mărite se deteriorează calitativ, oricum folosesc coala printată doar pentru a transfera apoi modelul pe carton, prin perforare. Pe cartonul de lucru nu este nici măcar o linie trasată. Pentru cusut folosesc ace de mărgele, foarte subțiri și finuțe, pentru că nu lărgesc găurile. La fel, și pe acestea le realizez cu un ac subțire. Am cusut și cu mătase, un fir delicat, care, la o cantitate mare a cusăturilor, oferă un rezultat mult mai plăcut. Însă nu am mătase în toate culorile, și prefer să cos cu ață de papiotă. Nu lucește, dar este ok ca rezultat. Nu recomand ața mai groasă, căci se încarcă excesiv tabloul.

Vreau să încerc – curând, sper – string art pe lemn, cu ținte. Însă plimbările prin piața Obor nu mi-au adus încă în cale ținte suficient de fine pentru ceea ce vreau eu să fac, și oricum vânzătorii se uită foarte ciudat la mine, când, la șuruburi și piulițe, eu caut ținte de dimensiuni microscopice 🙂 .

Pentru copiii de ciclul primar, care nu sunt la prima tentativă de cusut, tehnica aceasta este un minunat exercițiu de răbdare. Încercați!

Veveriță – cusături în puncte

Vacanța este o perioadă în care, cel puțin teoretic, copiii pot alege cum își petrec timpul liber. N-am insistat pe caiete, teme, doar i-am încurajat să citească ce vor, că doar au de unde alege. Săptămâna trecută m-am apucat eu, pentru un proiect, de cusut un strugure, și cum varianta pe pânză de sac mi s-a părut insuficientă, am întrebat-o pe Iris dacă vrea ea să-l facă pe etamină. L-a făcut foarte repede, și la final a decis să coasă o veveriță…

Ce avem noi cu veverițele? Boală lungă, căci avem acasă o veveriță siberiană. Vara aceasta am avut mai multe momente în care Iris trebuia să stea „liniștită” până terminam eu treaba – o coadă la diverse, o discuție… Și cum n-am jocuri pe telefon, ce să facă ea cu el…? I-am făcut cunoștință cu Pinterestul, am învățat-o să caute… și din wow, uite, ori mam, ai văzut? n-a ieșit. A urmat apoi jumătate de zi acasă în care n-a făcut altceva decât să-mi umple contul cu pin-uri (cel puțin le-a organizat tematic, de pe calculator!!). Acum e în extaz, câte lucruri faine poți face, numai să ai timp, și cum pune mâna pe telefon, deschide Pinterestul și n-o mai aud decât la final, când decide să facă asta și asta.

Tot așa a ales și un model de veveriță, pentru care se dădea harta codificată. I-am printat-o și am învățat-o să le numere, să marcheze cu un ac cu gămălie unde e, să nu se „rătăcească” pe model, căci este primul atât de mare pe care îi face. Sunt foarte mândră de ea, s-a descurcat singură-singurică. La final, mi-a spus că îmi dă voie să o pun pe blog (mi-a explicat că, dacă nu ieșea bine, nu mă lăsa!) și să nu uit să menționez sursa modelului. Știi, nici ție nu-ți place când cineva îți ia pozele!

Iată deci creația noastră, și aici, modelul (sunt o mulțime de veverițe, ultima este cea aleasă).

Fructe de toamnă – string-art

Unul din primele mele modele pentru cursul de cusături au fost două fructe, un măr și o pară, ideale pentru începători. Reușeau, într-o oră, să termine măcar un fruct, iar dacă erau mai măricei, chiar pe amândouă. Cum anul acesta am decis să schimb un pic tehnica, și ne îndreptăm către string-art, am încercat să văd ce-aș putea face cu acest model mai vechi…

Mergând cu tehnica până la capăt, adică unind fiecare punct cu toate celelalte, iese o minunăție. Însă… durează. Ca să fac eu para am avut nevoie de vreo trei ore, în condițiile în care mâinile mi se mișcă destul de repede, ața în ac o bag imediat… Așa că e exclus să mergem pe această variantă. Totuși, pentru a rămâne în temă, putem să învățăm regula aplicând-o pentru un singur punct, acoperind parțial fructul.

Punctul poate fi decis la alegere, eu am mers în exemplul de mai jos pe unul central. Poate fi lateral, și astfel rezultatele vor fi diferite, și va avea fiecare efectul său. Sunt chiar curioasă cum ne vom descurca, căci, deși vor avea pe planșă ambele fructe, vom face împreună doar unul, al doilea – exercițiu pentru acasă.

Veți spune că la grupa mare/clasa pregătitoare nu se dau teme. Însă, cel puțin la partea de decupaj/exercițiu practic, dacă copilul nu lucrează acasă, liber, ce și cum dorește, rezultatele nu se vor vedea. În cei câțiva ani în care am lucrat cu copiii, am avut doar trei care lucrau și acasă. Iar rezultatele se vedeau imediat. De aceea… dacă vedeți articolul, încercați!

Modelul pentru print îl puteți descărca de aici. Eu am printat pe coală normală, și, prin ea, am perforat cartonul, pe care am cusut fără model imprimat.

Cusături de toamnă: strugure în puncte

Weekend-ul acesta am avut plăcerea de a testa câteva din produsele DACO ce vor îmbogăți colecția de toamnă. Dintre acestea, săculeții din cânepă au atras atenția tuturor, și încercările se întreceau în frumusețe… Iris a avut propria versiune de săculeț, încercând să le imite pe fete, în prima ei „ieșire” ca reprezentant al blogului, cu drepturi depline.

N-am stat degeaba. #adaconi #varacuDACOart #dacoart

A photo posted by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Aug 20, 2016 at 4:26am PDT

#gift bag with a #handmade #tag using @daco_art products. I made it in yesterday’s workshop #varacuDACOart #adaconi #DACOart #gifttag #vintage #alicardsandcrafts #alicards #diecuts #craftytime

A photo posted by AliCards (@alicards) on Aug 21, 2016 at 4:26am PDT

My quick and simple creations from my first visit over at @daco_art workshop. Got to meet some new bloggers and use some of the cute @daco_art products. Had a great time and I hope to try this experience again . Thank you #dacoart #adaconi ! #varacudacoart #hateg

A photo posted by Maria Sabina Raita (@lollyrotscrapbooking) on Aug 23, 2016 at 12:37am PDT

Acasă însă a urmat propria mea versiune de săculeț, căci trebuie să ambalez urgent un cadou, și mă tot gândeam în ce, că e mic și delicat. Aș putea cumpăra la fel de repede o cutiuță, însă mi-a luat o oră să cos strugurele, și cam tot atât aș fi făcut și dus-întors la magazin.

Setul de Trăistuțe DACO va fi disponibil pe site, în curând, cu codul AD197. Conține patru bucăți, din pânză de sac, cu firul subțire, nu gros, cum este de fapt cel din sacii mari. Culoarea este naturală, și au dimensiunea 9×11 cm. Pot fi decorați cu absolut orice, după cum vedeți mai sus.

Eu am preferat să cos… la interval de două fire (merge și mai mult), însă sunt extrem de finuțe și cred că pentru un copil fără experiență ar fi o provocare cam peste puteri. Modelul l-am ales în ton cu anotimpul care bate la ușă, și l-am descoperit pe ștergarele pe care mama le-a cusut în tinerețe. Abia așteptam să-l fac!

Și pentru că așchia nu sare departe de trunchi, iar copiii învață cel mai bine prin puterea exemplului, nu chiar într-o oră, dar în două, Iris s-a jucat pe etamină. Îmi place foarte mult etamina cumpărată recent, căci este apretată, și materialul stă destul de bine în mâna copiilor, fără a fi nevoie de gherghef sau eforturi suplimentare. Normal, nici eu, nici Iris, nu am respectat întocmai modelul, eu am mai cusut o frunză, Iris o crenguță… căci coarda inițială cu struguri decora lățimea ștergarului. Dacă nu știți ce idei să puneți în practică, acum, la final de vacanță, vă recomand acest model.

De toamnă, din „lada cu zestre”.

A photo posted by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Aug 15, 2016 at 7:28am PDT

String Art – mandale și decorațiuni

Acum ceva vreme am primit numărul String Art – cusături pe carton, din colecția Idei creative. Tehnica mi-a mers la suflet, și am folosit ori modelele din carte, ori altele adaptate, cu copii începând de la 5 ani. Nu este ușor, tehnica pune serios la încercare răbdarea, însă anul acesta mă gândesc la un opțional dedicat acestei tehnici. Ce-mi propun e ca la finalul cursului copiii să fie complet independenți în realizarea modelelor, de la pregătirea aței (este o distracție fantastică să ai de băgat aproape simultan ața în 10 ace de cusut!) până la finalizarea tabloului.

Modele se găsesc pe net o sumedenie, Pinterest oferă o gamă variată, sau dacă vă descurcați cu compasul, le puteți pregăti singuri. Cercurile de exemplu se pot face cu un raportor, eu „înțepam” cartonul la fiecare 10 grade. Uneam apoi punctele opuse, prelungind segmentele, și obținând astfel cercuri mai mici sau mai mari. Important este să aveți un număr par de puncte, pentru a putea realiza corespondența. Celelalte desene se perforează pur și simplu. Regula pentru ancora de mai jos a fost să unesc un punct cu toate celelalte „disponibile”, astfel încât coarda să nu iasă în afara chenarului desenului. Punctele de perfor trebuie realizate simetric, și la aproximativ aceeași distanță unul de celălalt.

Vă recomand să lucrați cu modelul alături, mai ales când aveți modele cu corespondență, și nu modele libere, ca ancora. De asemenea, mergeți în magazinele de craft și alegeți un carton hobby gros, care să țină corzile întinse, pentru a avea un model reușit. Un carton subțire se curbează, și nu este indicat.

Sper că vă plac, și anul acesta să ne delectăm împreună cu modelele. Aș vrea să am timp să pot realiza propriile modele, pentru a putea da și fișierul pentru print .

Fluturi string art – cusături

Luna mai a fost una cu chef de muncă la grupa de opțional de vineri. Le-am dus fetelor un model adaptat după numărul 109 al colecției Idei creative: Modele string art pe carton și lemn, exemplul pe care l-am lucrat și anul trecut cu cealaltă grupă de pe copertă. Dar, răsfoind revista, au descoperit fluturii… și au cerut musai să încerce. Le-am explicat că nu este un proiect ușor, va dura, dar au insistat. Așa că ne-am apucat de fluturele albastru din model, căci acela părea mai interesant. Și așa și era, în două culori. Am mărit modelul, pe dimensiune a5, căci mi s-a părut mult mai bine pentru fete. Am avut inspirația să iau un bumbac mai subțire, deși trebuia să coasem direct cu ață de papiotă, mai ales că modelul a solicitat și o foarte mare cantitate de ață.

Pentru cea de-a doua culoare am folosit în stânga – papiotă albă, în dreapta – mătase roz, mai subțire.

Ca idee, la fluturii de mai jos s-a lucrat patru ore pe ceas. Am avut nevoie de patru dintre cursuri pentru a-i termina. Ceilalți fluturi din grup au rămas ca temă de vacanță, unii au „plecat” cu un singur rând de aripi, alții doar cu aripile de sus. Este extrem de migălos, în condițiile în care le-am ajutat pe fete cât am putut. Băgam mereu ața în ac, aveam pregătită mereu unealtă de schimb, căci se termina foarte repede. Fluturii arată și pe spate aproape identic ca pe față, deci modelul „mănâncă” o groază de material.

Mă gândeam – într-o dimensiune mai mică – și mai adaptați, cum ar arăta ca mărțișoare… e un proiect la care trebuie să mă opresc un pic. S-ar putea să fie modelul anului viitor, dacă reușesc să îl încadrez într-o oră ca timp de lucru.

Volumul prezentat îl puteți achiziționa direct din librăria online a editurii Casa, dar și din alte librării online precum:elefant, bestkids, librarie.net, emag,
Un model asemănător, pe aceeași temă îl găsiți la Libris, Bookdepository, Books-Express,Okian.

De ce timpul cu copiii îți încarcă bateriile

Sunt adepta lucrului cu copiii în grupuri mici. Și nu pentru că se lucrează mai ușor, nuuu, departe de acest lucru, sunt 10, dar nu stau jos niciun moment, și avem mereu ceva de discutat. Se simte în momentul în care analizezi calitativ produsul acelei ore de curs, și acasă te gândești ce ai aflat în plus despre fiecare dintre ei. Și momentul în care realizezi că ai mișcat, chiar și cu un unghi de o secundă, cârma acelui copil, satisfacția este imensă. Asta înseamnă învățare: să produci o schimbare.

Ieri m-am apucat de albinuțele cusute, un proiect care necesită cel puțin o oră și jumătate pentru a fi realizat de copii. Ajung la clasă cu piticii, și, când văd cutia galbenă, se lansează sentința: azi coasem! Da… și albina era un proiect destul de ok pentru ei. Nu le plac nici prea simple, dar nici foarte complicate, la cei 5-6 ani. Le dau modelele și încep comentariile… Teach, stai cam prost cu timpul, nu-i așa? De ce spui asta? Când stai bine cu timpul, ni le aduci cu găurelele făcute… acum trebuie să le facem noi! Cum să nu râzi? Cum să nu ți se încarce bateria ca în Monsters Inc.? Da, alergasem toată ziua, însă nu acesta era motivul pentru care la albină au perforat singuri modelul. Este un exercițiu pentru dezvoltarea mușchilor fini ai mâinii, de coordonare și precizie. Credeți că e ușor să folosești un ac și să dai cca 60 de găurele la punct fix? Încercați, cel puțin de câteva ori nimeriți pe lângă…

Modelul și alte exemple realizate de copii pot fi văzute aici.

În schimb n-am avut ocazia să vă povestesc altă discuție savuroasă, înainte de Paști. Ca de obicei, încerc să îi provoc nu numai să facă altceva, dar și să facă altfel lucrurile. Soluții diferite pentru același obiectiv. N., pe care o știu de când era mică – a venit cu tatăl la un atelier de-al meu – îmi spune cu un aer foarte serios: Teach, uneori ai atâtea idei că mă uimești! Îmi vine să te iau la mine acasă! Zâmbesc și o încurajez din ochi să argumenteze. Mama și tata să se obișnuiască cu ideea, mai avem o cameră, ne descurcăm. Protestez. Am și eu casă, copii, nu pot să schimb totul, așa, la dorința ei. Câți ani au? Hmmm… cred că ne-am înțelege!

Apoi a început o scenă ca în Bunicul lui Delavrancea, în care eram disputată și licitată între copii, în funcție de spațiul locativ și alte avantaje, cu argumente din seria „eu o iau, că eu am avut ideea” la „eu, că stau mai aproape de grădiniță”. I-am privit și am savurat momentul, bateria afișa 200%, pentru că nu există momente mai frumoase decât cele în care ești apreciat cu sinceritate de copii pentru ceea ce faci.

Festonare pe textil și cusătură în urma acului

Săptămâna trecută am exersat festonarea, pe polistiren, pentru că fetele aveau mare nevoie de un antrenament înaintea lucrului pe textil. Și încă le-am ușurat foarte mult sarcina, căci le-am dus pluș care nu se deșiră, deci festonau „la sigur”. Am fost extrem de mulțumită de ce-a ieșit azi, tehnica era, cel puțin teoretic, înțeleasă, și am mers pe consolidare.

Trec peste extazul lor general că acum „cos de-adevăratelea” (le-am explicat că abia când bagă în ac din prima putem vorbi de vreun nivel), și ajung la faptul că erorile au fost puține, că au știut să și le corecteze din mers, și au avut foarte puțin nevoie de mine. Pentru că încerc să strecor mereu ceva nou, azi le-am explicat cusătura în urma acului, pe care sper s-o pot consolida cum trebuie data viitoare, când facem în sfârșit pernuța de ace. Au fost și aici probleme, și m-am bucurat că le-au observat singure. A lucra „din ochi” este nu greu, ci foarte greu. Să poți face pași uniformi, să nu încrețești materialul, sunt „detalii care contează”.

Au cusut destul de repede câte o literă. Eu aș fi vrut inițiala lor, însă ele au preferat numele păpușilor care își vor decora camerele cu noile carpete…

Dar partea cea mai frumoasă a orei de azi a fost alta… am început să le povestesc despre șezători, cum se întâlneau fetele și lucrau, ce e aceea zestre și de ce era așa importantă de-și petreceau iarna cosând… Cel mai mult le-a plăcut însă partea cu spusul poveștilor. Așa că au început să povestească… apoi m-au pus pe mine… am scotocit repede după câteva snoave scurte, am schimbat de la cele chinezești la Aventurile lui Păcală, și le-a plăcut. Apoi le-am povestit „Mica vrăjitoare”, că tot era proaspăt citită, însă mi-e destul de clar că pentru data viitoare nu se poate să pregătesc doar materiale, ci trebuie, neapărat, să am în tolbă și niscai povestioare pe gustul lor. Partea aceasta de literatură pentru copii n-o prevăzusem deloc în plan :), dar ne adaptăm.

Festonarea – activitate cu ac și ață

Festonarea ar trebui învățată la grădiniță. Unii copii au noroc dacă au făcut măcar șnuruirea, nici nu-mi amintesc când am văzut ultima oară ceva de genul acesta. Apoi, la școală, timid, la semne de carte, se încearcă. Tot mai rar, și sunt puțini cei pe care îi știu că ajungă la cusături și „finețuri” de genul acesta. Și nu-i condamn deloc! Să lucrezi așa cu 30 de copii, sau chiar mai mulți, e… no comment.

Chiar mă gândeam cât îmi e mie de greu, cu grupuri de 8-10 copii. Ce-o să fac la clasă? Cred că voi avea un grupuleț de „experți”, pe care îi antrenez în timpul meu liber, și care la activități devin ajutoarele mele. Altfel nu cred că voi răzbi cu toți. Toți 25, așa cum spune legea. Ca să revin, azi mi-am propus să le învăț pe fete să festoneze. Și cum a încerca direct pe material ar fi fost prea mult, am ales tot bolurile de polistiren…

Un rând drept l-am cusut eu, și prima sarcină a fost să facă „nodurile”. Nodul e jos, două bucle strânse, de fapt nodul de încheiere a cusăturii. Apoi ne-am apucat să festonăm marginea de sus. Nodul a mers binișor. L-am exersat de două luni aproape, și aproape toate fetele au înțeles. Și la festonare a mers binișor, mișcarea era de fapt aceeași, doar că poziția obiectului era diferită. Dar a fost greu. Greu și pentru mine, căci toată ora m-am învârtit în jurul lor cu diverse probleme… Generația este „grăbită”, nu are răbdare, nu este atentă la detalii, în schimb vor performanță rapid și cu orice preț!

Planul era să facem pe muchie festonarea de două ori, cu două culori. Nu ne-a ieșit, în schimb am fost foarte fericită că toți au terminat modelul așa cum apare în imagine. Partea negativă este că încă sunt probleme cu tehnica, și ar trebui s-o mai exersăm… cu acul, pe material.