Cuburi didactice confecționate din burete

Aș vrea să pot schimba un pic percepția despre „timpul profesorilor”, în măsura în care publicul larg consideră că această categorie profesională este privilegiată și beneficiază de o cantitate de timp liber impresionantă și care nu se justifică în dimensiunea salariului. Căci, dacă tragi linie, vii la 8 și pleci la 12, ai apoi toată ziua liberă. Ca să nu mai zic de cele 62 de zile de concediu… Totuși, un profesor dedicat nu are nici pe departe acest timp. Să îți pregătești lecțiile pentru a doua zi îți ia cel puțin o oră (pentru fiecare), dacă ai ceva experiență și inspirație la activ. Dacă cumva trebuie să te mai și documentezi pe acea temă, și mai mult! Cu cât copiii sunt mai mici, cu atât ai mai mult de lucru, dacă vrei să lucreze fiecare. Bineînțeles că poți să le arăți și să le vorbești, dar când vine vorba de material distributiv… care mai trebuie și decupat/pregătit… ai nevoie de timp. Știu prietene – educatoare – care transformau serile în șezători în familie, toți stând să decupeze materialele necesare pentru a doua zi.

Dacă vrei ceva deosebit, sau ți-ai pus în minte cine știe ce proiect, dai și o fugă până în piață, să cumperi diverse. Uneori sunt mărunțișuri – 3 lei, 5 lei, dar cumperi azi, cumperi mâni, astfel salariu-i gata. Dacă nu ai norocul să poți atenta fără grijă la bugetul familiei, susținut masiv din alte surse, este un sport periculos pentru cadrele didactice. Am și prietene care îmi spun că le e rușine pentru 5 lei să dea bonul la fondul clasei… Nu pot să mă gândesc ce categorie profesională mai vine de-acasă cu cele necesare ca să-și poată îndeplini datoria, fără să le poată deconta. Și nu doar că iei pentru tine, dar mai iei și pentru ceilalți.

Ce-i drept, uneori îți asumi aceste cheltuieli. Așa am făcut și eu pentru cuburile de burete. Tot bănănăind pe net – că doar ce să faci cu cele 62 de zile de concediu? – în căutarea unor idei drăguțe de jocuri pentru clasa pregătitoare, m-am tot lovit de diverse imagini care ilustrau metoda cubului, însă pusă în aplicare cu niște cuburi mari. Prețurile sunt însă destul mari. Cât de greu poate să fie să ți le faci singur? Ei bine, ușor nu e sigur. Însă a fost amuzant.

Am plecat în Obor cu Iris și prietena ei. Cristina, ce căutăm? – Materiale să punem în practică o idee! M-am dus la raionul cu bureți pentru saltele – vânzătorul săritor: cu ce mă ajută. Știți, sunt învățătoare… Când încep așa devine foarte amuzant. Oamenii zâmbesc și apreciază efortul. Vreau să fac niște cuburi din burete. Nu știu exact ce material vreau, dar îmi trebuie niște bucăți groase și cu mărimi ce multiplică grosimea. Și omul mi-a arătat ce are, am făcut repede în minte niște construcții geometrice, amplificări de dimensiuni și m-am decis. Cu două bucăți de burete gros în brațe mă mut la metraje. Doamnele de acolo mă cunosc, nu e prima dată când mă ajută. Eu le spun ce vreau, cam care e bugetul, ele știu materialele și îmi recomandă.

Din bureții ăștia vreau să fac niște cuburi… cu ce să le îmbrac să se întindă frumos? Aveau multe culori de tricot, dar normal că am ales verde. Ce altceva puteam, ținând cont cum arată site-ul? Acasă a început distracția. Am măsurat și împărțit buretele, cel mai avantajos a fost ca din fiecare bucată să fac un cub cu latura de 20cm. Dar… să tai drept burete de 5cm grosime nu a fost atât de simplu, m-au trecut toate apele, lucram în pereche, eu pe-o parte, copilul pe cealaltă, să nu deviem de la linie.

Cuburi didactice din burete

Cuburi didactice din burete

„Resturile”, pe care în proiectul inițial nu le luasem în calcul, s-au dovedit foarte potrivite pentru exact nouă cuburi mai mici, cu latura de 10 cm. Am crezut că va fi ușor să cos husele cuburilor la mașină, apoi să bag bureții în ele și doar să închid o muchie cu o cusătură de mână. Greșit! Poate se așază tricotul frumos pe proiect, dar e al naibii de greu de cusut la mașină. Am renunțat, s-a dovedit mai simplu de manevrat dacă le coseam complet de mână. Până la urmă, după câteva zile, le-am dovedit.

Inițial m-am gândit să le cos niște buzunărașe transparente, în care să introduc imaginile necesare pentru a pune în aplicare metoda de lucru la clasă. Nici asta nu mi-a ieșit, căci plasticul de la foliile transparente nu este destul de elastic și se spintecă atunci când încerci să îl coși. Mi-ar trebui unul mai moale, spre cauciuc, eventual mai gros. Cum încă n-am dibuit o sursă, mi-am dat seama că pot rezolva problema jocului cu bandă adezivă transparentă. Lipesc pătrățelele de hârtie toate simultan cu o bandă de jur împrejur. De pe tricot se desprinde ușor, nu lasă urme, pot înlocui pentru următorul joc. Eventual plastifiez cartonașele, să fie ușor refolosibile și să nu li se îndoaie colțurile la aruncare. Trebuie să mai cumpăr vopsea acrilică albă, să le fac totuși buline pentru a deveni zaruri adevărate, la nevoie transformabile în cuburi cu mesaje. Un alt avantaj în această formă e că sunt lavabile. Dacă se murdăresc de atâta aruncat pe jos, nu pățesc nimic la mașina de spălat.

Sigur că poți face oricând cuburi din carton, dar după ce am lucrat cu această variantă am constatat că se duce un pic din farmecul jocului când încerci să „nu le strici“. Acestea, de burete, sunt mult mai amuzante: destul de mari, nu se îndoaie când le arunci, iar pentru copii mici cred că vor fi distractive.

Cum spuneam, mi-au ieșit mai multe. Am decis că am nevoie de cele două mari și de încă patru mici, dar cinci dintre ele sunt în plus. Dacă le vrea cineva, costurile pentru unul dintre ele se ridică la 20 lei. Pentru alte detalii vă rog să mă contactați folosind formularul de comentarii de mai jos. (EDIT: cele disponibile s-au epuizat, pot confecționa doar la cerere.)

om zapada cub

Om de zăpadă din cub de hârtie

Să confecționezi un om de zăpadă este posibil din aproape orice material, iar hârtia este extrem de îngăduitoare la acest capitol. Aveam însă nevoie de un model dintr-un cub de hârtie, ca să mă pot ține de o promisiune. În decembrie, primăria sectorului a invitat elevii școlilor din subordine (cred că știau că ieșim de sub umbrela lor și își luau „la revedere”) la un festival pentru copii… ce să zic, m-am abținut de la comentarii… căci la pomul lăudat să nu te duci cu sacul, adică programarea era așa, de ochii lumii, căci înăuntru debandada era la ordinea zilei. Pe scurt, aveai trei variante de activități. Dacă la două dintre ele nu conta numărul de copii prezenți… căci erau frontale, la ultima – un atelier creativ – locurile erau limitate.

Copiii care făceau voluntariat aici (mi s-au părut adolescenți de liceu) erau cu totul depășiți de amploarea problemelor. Mă amuză cei care cred că a lucra „ceva” cu un grup mare de copii e ușor. Pe scurt, la ora la care trebuia să intrăm și noi, ei constataseră că grupa de dinainte nu a terminat, a făcut praf mai multe materiale decât estimaseră, și noi… trebuia să așteptăm mult și bine!

Am aruncat un ochi pe ce lucrau, să văd ce îi entuziasma așa pe copiii mei, și am văzut că era un banal cub decorat ca om de zăpadă. Bineînțeles că erau toate gata tipărite, doar să le decupezi și lipești. Le-am promis atunci că vom face și noi proiectul la școală… Deocamdată am desenat cubul, însă nu m-am hotărât dacă îl dau printat și îl decupăm sau încercăm să desenăm un cub desfășurat. Nu ar fi prea greu, dacă le-aș da pătratul de bază; m-am gândit aici la foile de origami 10×10 și la cartoane albe A4, dar lățimea este cu 3mm mai mică decât necesar. Așadar ar trebui pătrate cu latura de maxim 9,5cm…

Să înveți un copil de clasele primare să deseneze un pătrat perfect pe coală albă nu e posibil, dacă nu a lucrat niciodată cu instrumentele de geometrie… dar poți folosi colile cu pătrățele! Așa știe cu siguranță să deseneze un pătrat perfect cu latura de 19 pătrățele! Decorul este apoi simplu. Se taie pentru căștile de iarnă (sau urechi de protecție, zău că nu știu denumirea oficială!) o bandă de hârtie colorată. Se pot adăuga cercuri decorative, din orice aveți la îndemână.

om zapada cubModel pe care l-am desenat aici este prezentat în două variante. Prima, un cub cu latura de 6.5 cm, realizat dintr-o singură bucată, pe desfășurarea clasică. A doua, un cub cu latura de 8.5cm, realizat din două bucăți. Este vorba doar de puțină geometrie… un cub are 6 fețe și 12 muchii. Câte muchii se îndoaie? Restul până la 12 trebuie să aibă etichetă pentru lipit. Pentru copiii mici, se poate folosi bandă adezivă transparentă pentru asamblarea cubului, teoretic le-ar fi mai ușor. Pe termen lung însă vor rămâne cu o deprindere neformată.

Pentru construirea perfectă a cubului e nevoie de câteva instrumente:

  • o riglă lungă pentru trasat liniile. Dacă lucrați pe A3, cea mai lungă posibilă.
  • creion, gumă, pentru că lucrurile nu ies perfecte din prima.
  • un pix care nu scrie, să trasați liniile care se îndoaie. Sau puteți folosi aceeași riglă.
  • foarfecă.

Pentru decuparea modelelor printate, țineți cont mereu că liniile punctate se îndoaie, liniile continue se decupează!

În filmul de mai jos am schimbat puțin strategia. Pentru a marca vârfurile pătratului am folosit un marker și am trasat complet colțul, dar și câteva marcaje pe laturi. În acest fel, am putut să am punctul exact prin care trebuia să trasez linia. Știu că pare dificil, răspund cu plăcere la întrebări dacă nu este clar.

Spor la lucru!