Nazdravanii mei, la Crosul Padurii

Aşa cum am promis acum vreo două săptămâni, ne-am dus azi la cros, în Parcul Tineretului, la cea de-a III-a ediţie a Crosului Pădurii, organizat de ViitorPlus şi Asociaţia Bucharest Running Club.

Ne-am trezit de dimineaţă, să ajungem până la 9, la înscrieri. Aşa grăbiţi am plecat de-acasă, că am uitat maculatura… nu adunasem 6 kg, dar tot adunasem ceva. Aşadar, penalizare, 5 ron de alergător… Copiii alergau de colo-colo. Noroc cu înscrierea online, nu am mai stricat câteva frunze de copac pe fişa de înscriere.

Cu chiu cu vai se face ora 10, şi copiii se aliniază la start.

Crosul Padurii

Soare şi emoţii. Vreau să plec primul!!! Măi copile, înţelege că nu e probă de viteză. E probă de rezistenţă.

Şi… pistolul dă startul. Nu am ieşit noi între primii, dar adevărata victorie a fost că au terminat cursa. Amândoi. Andrei în prima jumătate de pluton, Iris mai cu cei mici, dar mai erau destui în spatele ei. Mi-a fost teamă că nu-i văd la sosire, căci "istoricul" familiei e jalnic la rezistenţă…

Crosul Padurii

După cursă, cei de la Fun Science au încercat să le ofere copiilor câteva mici experimente ştiinţifice. Şi, deşi le repeta mereu NU încercaţi aşa ceva acasă, am o vagă bănuială că trebuie să ascund oţetul şi bicarbonatul… după ce strălucire aveau în ochi la experimentul cu vulcanul…

Crosul Padurii

Soarele ne-a topit repede, am constatat că vine vara de-adevăratelea. Am mai admirat odată traseele, şi ne-am îndreptat spre casă.

Multumim organizatorilor pentru iniţiativă!