IKEA Pencils

Ikea – sau despre educație, altfel

Când a apărut Ikea în România, prima dată, ni s-a părut ceva „wow”. Oamenii ăștia nordici îți arătau, cu schemă pe hârtie, că ești deștept și poți economisi ceva montând singur acasă chiar piese complicate de mobilier. Cu aceeași artă îți pun la dispoziție în magazin creioane, unități de măsură, sacoșe, pliante… tot ce ai nevoie. Doar că scrie deasupra să le lași la ieșire.

Acum, să fim la fel de serioși, cel puțin o dată s-a întâmplat să rămâi cu creionașul ăla prin buzunar, nu-i așa? Bine, nu e o tragedie, dacă îți propui să nu se mai repete. În timp am întâlnit cazuri și cazuri… românește, dacă se poate, de ce să nu iei? Așa a lucrat românul în fabrică, dacă nu venea cu ceva acasă, muncea de fraier. Clasicul banc cu mașina de cusut de la Cugir nu are nevoie de reluare. Am auzit și pe alții care au făcut un „bine” unor copii din margine de oraș și le-a dus câte-un pumn de creioane de la Ikea, că n-au cu ce să scrie… Păi… săracii, taman de educație aveau nevoie și gestul nu era unul de laudă. Poate mergeau și ei la Ikea… și nu se iau acasă…

Însă povestea creioanelor de la Ikea nu este la sfârșit și nici în cele mai SF scenarii nu mi-aș fi închipuit episodul la care a ajuns. Îmi pregăteam una din lecțiile de abilități. De obicei mă filmez realizând demonstrația. E mult mai ușor să pun proiectorul să ruleze filmul și eu să privesc copiii. Din expresia lor îți dai seama cine a înțeles și cine nu, rulez iar filmul… uneori îl las și toată ora în looping, se mai uită cei mai puțin îndemânatici când uită ce au de făcut. De data aceasta eram contra-timp, tare aș fi scurtat timpul de pregătire. Deschid manualul digital, cu speranța sinceră că măcar acum îmi va fi de ajutor. (Ca o paranteză, cu o lecție în urmă nu fusese, ceea ce au filmat era diferit de ceea ce explicau pe hârtie…)

Aproape că era perfect filmulețul, dar parcă ceva nu se potrivea. În film folosea ca unealtă… un creionel inscripționat Ikea! Editura și lanțul de magazine nu au nimic în comun… dar totuși, din milioanele de creioane pe care fiecare le are pe-acasă, chiar ăsta era cel mai potrivit pentru a ilustra într-un manual o tehnică de lucru unor copii de 9 ani?? Cu mesajul subliminal… că e ok să ai acasă creioane de la Ikea? Așa că am renunțat la film. Mă descurc și fără.

Știu, sunt cârcotașă. Dar uneori nu mă pot abține.

IKEA Pencils

Foto By McLeod (Own work) [GFDL (http://www.gnu.org/copyleft/fdl.html), CC-BY-SA-3.0 (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/) or CC BY-SA 2.5-2.0-1.0 (https://creativecommons.org/licenses/by-sa/2.5-2.0-1.0)], via Wikimedia Commons

…uite-l pe Naz!!

Naz

Copilul meu face în curând un an. Copilul meu de suflet, Naz. Pentru cine nu-l cunoaşte, Naz este eroul poveştilor mele pentru copii. Ai mei pitici, şi nu numai, l-au îndrăgit. Săptămâna trecută am bântuit după rechizite… şi… l-am găsit! Ei bine, nu era creionul curcubeu, nu avea joben alb, dar eu le vedeam acolo. Iris a fost prima care şi-a dat seama… Mami… ce faci cu creionul ăsta mare… îl faci pe Naz…? Da!

Trei zile n-am avut timp de bricolat. Dar am rămas singurele acasă, şi m-a rugat, la fiecare 5 minute, să ne apucăm de Naz. Întâi de toate, am luat hârtie glasată autocolantă, şi am tăiat cu cutter-ul fâşii late pentru a acoperi cele opt feţe ale creionului. În culorile curcubeului… Apoi, din coli eva, sau hârtie buretată, cum am înţeles că i se mai spune, am confecţionat pălărioara, ochişorii, sprâncenele şi palmele. Le-am lipit cu bandă dublu-adezivă. Ochişorii sunt dintr-aceia mobili, iar braţele sunt realizate din acetofan.

Iris îl ţine pe masă, pe post de "consilier", când lucrează. Naz, ţin corect creionul? Dar forfecuţa? Ea întreabă, ea răspunde… de fapt nu răspunde, îmi transmite mie ce a zis Naz, căci a vorbit încet şi eu n-am auzit…

Acum Iris mai are o dorinţă: Să o avem şi pe Ani. Urmează probabil să bântui pe la materiale de pictură, după o pensulă mare şi rotundă… Iris a împărţit şi sarcinile. Ea îi face coiful de zână, eu rochiţa.

Naz

Iris, autoportret in creion

Autoportret

La mare am avut cu noi şi instrumentele de desen. Pentru pitici fost destul de distractiv, şi au umplut muuulte pagini. Însă de departe cea mai reuşită a fost aceasta. Nu m-am aşteptat, a picat ca din cer. A venit Iris la mine cu o foaie…

Mami, seamănă cu mine?

Se dusese ceva mai departe cu foaia de desen şi o prietenă mai măricică a stat cu ea.

Nu mi-a desenat Elena decât un fluturaş [se vede uşor care], în rest am făcut singură!

Iar eu pot să spun că seamănă… părul lung, e drept că nu-l are [Încă!] până la călcâie, dar cu zâmbetul până la urechi. Şi, normal, o coroniţă de prinţesă, doar e prinţesa lu’ mama.

Tare frumos pui de bufniţă am, nu?

Ce nu stiai despre Primavara, dar e timpul sa vezi…

Doua probe de-a dreptul minunate tocmai s-au încheiat, şi pot să prezint cu mândrie creaţiile Năzdrăvanilor în cadrul jocului de-a concursul Vine Vine Primăvara . Sper că primăvara s-a instalat aproape peste tot, şi nu veţi privi cu jind abundenţa de floricele şi fluturaşi din peisajele noastre de primăvară.

Iar dacă nu a venit încă primăvara, aveţi mai jos câteva portrete, poate o recunoaşteţi şi o invitaţi în curte. Am lăsat comentariile copiilor, sunt necesare pentru a înţelege artistul.

 

Zâna Primăvară este un fluture. Sus, o albinuţă, aduce miere, şi lângă ea un fluturaş. Jos, o buburuză, o pisică şi un iepuraş.

Primavara. Desen cu creioanele colorate

Primavara. Desen cu creioanele colorate

Peisaj de primavara. Desen in carioca

Primavara. Desen cu creioanele colorate

Zâna Primăvară a plecat din pădure şi-au venit păsărelele. Este un castel lânga ea şi un indicator spre castel şi spre pădure.

Primavara. Desen cu creioanele colorate

Primavara. Desen cu creioanele colorate


Primavara. Desen cu creioanele colorate


Zâna primăvară e o fetiţă ca noi toate, cu codiţe blonde şi roz, cu fluturi şi flori în jur, eleganţă şi cochetă, împărţind dragoste şi răspândind lumină şi căldură.

Primavara. Desen cu creioanele colorate


Primavara. Desen cu creioanele colorate


Primăvara se instalează la munte, zăpada e încă prezentă pe alocuri şi se vede chiar zăpada pe iarbă; apare un castor care face un dig pe râu şi ‘câţiva cerbi-reni’…Nu sunt insecte pentru că la munte a fost multă zăpada anul ăsta şi insectelor le place să stea pe iarba şi frunze… la munte vine mai greu primăvara. Apare şi un urs, iar în spate se văd munţii plini de zăpada

Peisaj de primavara. Desen in carioca


Un copac înflorit şi o ciocanitoare care caută viermişori, fluturi care zboară jucăuşi, soarele zâmbeşte pe cer, Andra şi Radu se plimbau cu Magway (pisica noastră virtuală) şi s-au întălnit cu zâna Primavară. Ei patru s-au hotarăt să facă o magie pentru a putea zbura. Păsările călătoare vin din ţările calde. Buburuzele se încălzesc la soare şi furnicuţele adună mâncare şi-o duc în muşuroi (în colţul dreapta jos). Pe câmp avem ghiocei, toporaşi şi zambiluţe.
Radu îi dăruieşte Andrei o zambiluţă roz.
Bine ai venit, Primavară!!!!

Peisaj de primavara. Desen in carioca


O barză vrea să se ducă pe lac dar nu poate de pod. Sunt steaguri colorate pe pod, Bulgaria şi Spania. Un vultur vrea să prindă o rândunică. Flori: mărgăritar, floricică, lalea, ghiocel, zambilă şi iris.

Peisaj de primavara. Desen in carioca


Copaci înfloriţi, păsări călătoare care se întorc din ţările calde, flori şi ghiocei, buburuze, furnicuţe care ies prin iarbă, fluturaşi coloraţi şi un soare "mare şi frumos".

Peisaj de primavara. Desen in carioca


O ferma de văcuţe, Silvia în mijlocul animalelor: un căţel, o pisică, o veveriţă care trece întâmplător prin curte, un căluţ în dreapta în mijlocul florilor, păsări zburând în văzduh…ce mai! Primăvara e aici!

Peisaj de primavara. Desen in carioca


Libelule, gândăcei, buburuze, ghiocei
Au ieşit cu toţi degrabă
Să vestească-n toată ţara
Că soseşte PRIMĂVARA.

Peisaj de primavara. Desen in carioca

Peisaj de primavara. Desen in carioca