Mic atelier de Crăciun

Acum ceva ani am ales să fac cadou activități de Crăciun. Nu a fost ușor să improvizez acasă, dar… a ieșit. Anul acesta am vrut să repet isprava și mi-aș fi dorit să fie „gata” și atelierul meu. Uneori nu e de ajuns doar să îți dorești, planurile mele nu au mers chiar cum voiam eu, așa că mai amân un pic. Nu am putut să mă abțin și tot am vrut să dau ceva înapoi celor care în această toamnă mi-au fost alături cu o încurajare și o vorbă bună. Am constatat cu tristețe că totuși e greu să strângi copiii luni, înainte de Crăciun, așa că, pentru anul viitor, poate mă organizez ceva mai bine și mai devreme.

Însă, chiar și cu trei, am petrecut două ore așa cum îmi place mie, la masă între hârtii și accesorii, nu între mațe și varză. Limbile s-au dezlegat cu ceai, prăjituri și cozonac, am mai aflat cu ce își umplu timpul copiii azi pe telefon, am și creat ceva. Am folosit ca model un număr vechi din colecția Idei creative, cu figurine de Crăciun, pe care le-am mai folosit la un atelier tare, tare demult.  Fetele s-au distrat, am stat la povești, ele au lucrat, eu pe lângă ele mai dădeam o idee, mai aduceam ceva de pus în practică sau mai finalizam un proiect început la început de decembrie și abia acum încheiat.


Locația le-a dat pe spate, cărțile, jucăriile, dar și colecția de perforatoare, când le-am spus să își aleagă fulgii… adică tot ce e lipit pe cutie e înăuntru…? Pentru mine a fost ușor, căci orice idee putea căpăta contur, față de alte activități la care te duci pregătit pentru ceva și nu poți improviza sau lăsa libertate copiilor. Faptul că aveam la doi pași cam tot ce îmi trebuia a fost minunat.

Un alt subiect de discuție au fost creațiile mele realizate în această toamnă. Erau relativ la curent cu puținele proiecte de care am avut timp și postate public, au fost analizate, din ce au fost făcute, cum, ce necesită și cât de bine s-au descurcat piticii cu ele. Dacă de blog nu am mai scris așa cum mi-aș fi dorit, pe instagram am încercat să supraviețuiesc și să nu las să se piardă nimic. Îmi povesteau cu tristețe cum pe la școală nu prea fac nimic și îi invidiau pe copiii mei, așa mici, câte vor învăța să facă până în clasa a patra, dacă vor!

Atelier 23 decembrie

Crăciunul prin alte colţuri ale lumii (ediție cartonată) HANACKOVA Pavla

Crăciunul prin alte colțuri ale lumii – Editura Paralela 45

Ultima săptămână de școală a fost oleacă mai relaxată. Aveam multe planuri, mi-aș fi dorit să am și „cu cine”, însă… cred că unii copii au fost pătrunși mai repede de Grinch și nu de spiritul autentic al Crăciunului, căci erau porniți să îmi dea totul peste cap. Totuși, cu chiu, cu vai, am reușit în două reprize să le citesc Crăciunul prin alte colțuri ale lumii. Am mizat mult pe curiozitatea lor de a afla „cum e și pe la alții” și am zis că merită să fac încă un pas spre o altă competență-cheie, de sensibilizare culturală. N-am descoperit însă cum sensibilizezi pe cei insensibili la sensul școlii, dar mă străduiesc.

Crăciunul prin alte colţuri ale lumii (ediție cartonată) HANACKOVA Pavla

Crăciunul prin alte colţuri ale lumii (ediție cartonată) – HANACKOVA Pavla

Volumul a ajuns în biblioteca mea după târgul de carte din această toamnă și, chiar dacă este recomandat copiilor mici, și noi, ca adulți, descoperim cu plăcere lucruri pe care nu le știam. Îmi spun uneori că, dacă găsești măcar un lucru interesant, ai câștigat. Mi-a plăcut și că nu este o poveste propriu-zisă, sunt scurte texte informative cu care copiii noștri se întâlnesc mai rar și care sunt mai greu de urmărit. Ei vor poze, acțiune, mai bine bandă desenată. Însă fiecare prezentare avea o structură repetitivă pe care, la final, au intuit-o foarte bine pentru exercițiul făcut cu ei. Aș vrea să cred că s-au dus acasă și cel puțin un detaliu interesant l-au comunicat și părinților.

Am călătorit în Spania , Germania, Mexic, Statele Unite ale Americii (aici deja știau multe din filme), Japonia, Australia și Noua Zeelandă, Grecia, Etiopia, Italia, Israel, Rusia, Venezuela, Finlanda, Franța. Am reușit să găsim paralele – de exemplu, modul de a sărbători în Japonia seamănă cu Valentine’s  Day, am descoperit de unde am împrumutat noi diverse obiceiuri sau obiecte.

Au fost oarecum dezamăgiți că, la final, nu se afla și o pagină dedicată României, însă a fost momentul în care am recreat, folosind structura menționată, Crăciunul la români. Dacă nu știați, la capitolul „mâncare tradițională” se încadrează portocalele și bomboanele de ciocolată. Au fost cam dezamăgiți să pun eu sarmalele cu mămăligă, toate „porcăriile” preparate cu grijă de gospodine și la desert… cozonac. Am constatat cu tristețe că despre colinde nu știau mai nimic – și poate că era și vina mea, i-am învățat Steaua și n-am confecționat una, n-am spus când se merge cu ea. Nici Bună dimineața la Moș Ajun… ba chiar aveam doritori de sorcovă. Ce să mai zic de venitul preotului prin casă? Un singur copil a știut.

Crăciunul înseamnă acum luminițe, cadouri și multe cheltuieli. Nimic despre bunătate, empatie, să te porți frumos cu cei din jur… Anul viitor aș vrea să pot compensa un pic toate acestea. Sigur revin la carte, ca proiect de grup, să scriem noi cele două pagini care lipsesc despre România! Poate de data aceasta și cu o hartă să marcăm țările, deși am fost plăcut surprinsă de 2-3 pitici care știau destul de bine repartiția pe continente sau  erau atenți la detalii să le identifice, cum au procedat cu Etiopia, plasată corect în Africa pentru că undeva, în decor, se afla o zebră. Ne-am amuzat cu țările calde, precum Australia, unde faci plajă de Crăciun, dar poate n-ar trebui să râdem atât, la ce primăvară ne-a lovit și pe noi.

Puteți răsfoi cartea pe site-ul editurii Paralela 45, dar o găsiți și pe net, la eMagLibris, elefantcărturești, librarie.net .

felicitare iisus ADS708 poveste de Craciun DACO

Iisus în iesle – felicitare de Crăciun

Partea frumoasă a lucrului cu copiii mici e că ajungi repede la concluzia că un banal colind e al naibii de complicat când… nu știi de fapt despre ce e vorba în acele versuri. Când am decis să învățăm Steaua mi se părea simplu. Am constatat destul de repede că habar n-aveau despre ce e vorba, spuneau cuvintele și nu le înțelegeau sensul ori nu le puteau lega în poveste. Am scos din bibliotecă o carte pop-up despre Nașterea Domnului (în engleză, foarte faină), unde apăreau și magii și era explicată cam toată scena. A fost mai dificil să explic de ce au fugit în Egipt cu copil mic, cum Irod hotărâse să omoare toți bebelușii (n-am avut inimă să spun până la 2 ani… ieșeau prea multe victime și fața lor se schimonosise deja).

Azi am început ziua citind, de la Editura Paralela 45, Crăciunul prin alte colțuri ale lumii (impresii într-un articol separat),  unde am întâlnit multe popoare la care scena Nașterii Domnului e prezentată în prim-plan. Am revenit la ea, am discutat care sunt personajele, ce rol aveau ele acolo. Știu că la această vârstă Crăciunul  e despre „Moș Crăciun”, dar când acest mister se va risipi, va rămâne tradiția și bucuria celebrării lui.

În urmă cu o lună hotărâsem să fac cadou copiilor din familie câte un set de figurine din care să compună singuri tabloul. Am făcut socoteala, din puținele informații scrise pe etichetă, că mi-ar ieși un număr satisfăcător de tablouri din trei seturi, dacă din 36 de bucăți, împărțite câte 9, ieșeau 4. Doar că… poza de prezentare a fost una, realitatea din pachet – alta. Dintr-un set făceai o scenă completă, cu toate personajele, apoi îți ieșea o mică turmă de oi și un stol de îngerași și rămâneau prunci orfani cât să deschizi o locație cu copii ai nimănui. I-am numărat și eu… chiar mai mulți decât erau necesari ca să fac o felicitare simplă la școală unde speram să le găsesc „părinți adoptivi”.

Așa că am încropit repede proiectul, din ce aveam la dispoziție. Am printat separat umbra staulului și le-am dat benzi de hârtie de quilling de 1cm, negre, să măsoare și să realizeze, ca niște tâmplari adevărați, acoperișul și pereții. S-au descurcat onorabil, deși măsurătorile nu sunt un capitol matematic ușor la clasa pregătitoare. Apoi au confecționat ieslea, l-au culcat pe Iisus (Doamna, în punem culcat sau în picioare…?) și au adăugat steaua, musai cu raza cea lungă indicând pruncul sfânt, așa cum spune cântecul, ca să-l găsească magii.

Dacă, judecând pe ansamblu, clasa mea are mari probleme să își găsească acel punct de calm în care să asculte o poveste, au prins totuși mare drag să confecționeze diverse lucruri. Nu toți, doamne ferește, dar în general problemele sunt puține după ce explic proiectul. Iar reușita constantă nu face decât să îi încurajeze. Mai am de lucru la capitolul „marca autorului”, să nu mai semneze creațiile pe partea vizibilă. La interior, deși nu am învățat toate literele, au copiat binișior de pe tablă CRĂCIUN FERICIT!  Trebuie să învățăm cum să scriem o urare, cum să deschidem felicitarea spre stânga, nu spre dreapta, să ne semnăm frumos, pe un singur rând, estimând corect spațiul necesar scrierii numelui… dar mai avem patru ani și jumătate să le facem pe toate cum trebuie. Până una alta, copiii s-au distrat, eu am admirat pe tablă „orfelinatul” (care aducea a maternitate comunistă) și le-am urat toate cele bune de sărbători.

felicitare iisus ADS708 poveste de Craciun DACO

invitatii Craciun

Invitație… la masa de Crăciun

Cum-necum, lecțiile de română se transformă uneori și în lecții de civică. De exemplu, săptămâna trecută discutam despre „Invitație”. Am mai făcut un pic și anul trecut, dar am revenit. Exercițiul dat ca temă cerea să scrii o invitație la masa de Crăciun după toate regulile și să o decorezi.

Am început să despicăm în patru firul temei, să evităm momentele cu „eu n-am înțeles ce avem de făcut”. Cumva tema e jumătate făcută când ai înțeles cerința. Aceasta însă avea nevoie de lămuriri suplimentare.

Cum decorăm? Cum credeți voi, e Crăciunul, doar să nu exagerați cu decorațiunile. Marginea invitației poate fi deosebită și pe față poți pune ceva drăguț.

Trebuie și plic? Adică… plic cu adresa completă? Și căutăm și cod? Cum? Unde? De ce să mai facem asta, nu putem să scriem pe whatsapp, că nimeni nu mai trimite scrisori? (NU!)

Cu timbru? Am avut o lungă discuție despre ce e timbru, am scos de la ei „un abțibild special”, „o taxă”, apoi am lămurit.

Cui trimitem? Aici a sărit repede un isteț cu propunerea… „Dumneavoastră!” Bine, mie îmi trimiteți!

Și acum a venit momentul de râs în hohote, de mă țineam de burtă ca Moș Crăciun. Un alt isteț, calculând că îmi trimite o invitație în toată regula la el acasă de Crăciun, pune o întrebare de siguranță:

Doamna, dar nu veniți, da? (citiți pe tonul „copil panicat că nu scapă de doamna nici de Crăciun!”)

Am râs toți, apoi i-am asigurat că nu voi da curs invitațiilor, oricât de atrăgătoare ar fi, pentru că de sărbători se stă cu familia. În plus, nu pot mânca de 20 de ori de „prânz” în același timp și nu aș vrea să dezamăgesc pe cineva…

Am discutat și cum e politicos să te duci când ești invitat – cu o sticlă de vin. Sau, dacă sunt copii, cu o sticlă de suc. Poți duce și un desert deosebit. Au fost amuzante întrebările din seria „ce faci dacă nu îți place mâncarea?”, „te duci mâncat sau nemâncat la masă?”, „dacă îți place mai ceri o porție?”, „ce faci când gazda te roagă să mai servești?”. Și vă închipuiți la ce concluzii am ajuns…

Revenind la treburi serioase, mie mi s-a părut tare tristă observația lor că „nu ne mai scriem”. Ne-am adus aminte cu plăcere de schimbul de scrisori și mărțișoare pe care l-am avut anul trecut (mulțumesc, O.!) și poate, cine știe, repetăm cumva experiența.

Până atunci, în caz că mă răzgândesc și n-am chef să gătesc, sigur am soluții de Crăciun :D.

invitatii Craciun

coronita craciun hartie

Coronițe de Crăciun din benzi de hârtie

Clasa a IV-a mi se pare, din punct de vedere „artistic”, cea mai tristă. În orar nu mai am decât o singură oră pe săptămână. Tocmai acum când copiii au crescut și sunt în stare să realizeze și proiecte mai complicate… îmi vine să plâng de ciudă, dar asta e. 

Joi seara am stat vreo două ore aproape să pregătesc diverse pentru niște felicitări de sezon. Deja mi se părea că proiectul are șanse să fie deosebit, așa că am mers înainte. Dimineață, în drum spre școală, mi-am petrecut cele 10 minute din metrou pe pinterest, unde am găsit o coroniță foarte faină și foarte simplu de realizat. Așa că am decis la prima oră să schimb proiectul. 

Aveam la școală farfurii de carton, le păstrasem de la atelierul din primăvară de la Bookfest, hârtie colorată verde încă e destulă, m-am apucat de tăiat cu ghilotina benzi de hârtie late cam de 2 cm și lungi de 30 cm. Am avut două pauze la dispoziție în care am tăiat pe lungimea foii un snop de fâșii. Apoi, cu perforatorul în formă de cerc am tocat repede câte 12 discuri/copil cât timp ei realizau primele faze ale proiectului.

Prima etapă: decupat farfuria, astfel încât să înlăture mijlocul. Cum? Le-am arătat să pună semne cam la două degete de margine și să decupeze liber, orientându-se după acestea. Începi dând o gaură în farfurie… Doamna, mie nu-mi iese să decupez așa… îmi faceți și mie? – Sigur, întâi îți pun „i” că nu știi să decupezi, apoi îți fac eu. S-a descurcat perfect fără ajutor. Păcat că creștem niște copii dependenți, care nici măcar nu încearcă întâi să vadă dacă pot. 

A doua, să îndoi pe jumătate panglica de hârtie verde și să o rupi pe îndoitură. O mai îndoi încă o dată și lipești bucățele peste farfurie, una lângă alta, să nu se vadă culoarea farfuriei, apoi le tai ca pe panglici, în „v”. La etapa aceasta mi-a plăcut una dintre ele care nu are panglicile lipite complet, ci doar în zona farfuriei. Spre exterior sunt desfăcute și pare mai bogată. 

A treia etapă – bulinele roșii. Am reciclat aici și mijlocul farfuriilor roșii, ca să nu le aruncăm degeaba, dar și cartoane și alte hârtii din cutia cu „se mai pot folosi”. Proiectul nu includea și fundiță, dar a fost de ajuns să vină primul cu ideea, „doamna, cum pot să fac o fundiță”, că s-a rezolvat. Le-am tăiat din coli roșii benzi de pe latura scurtă (21 cm), late de 2cm și altele de 4cm. Îndoite, decupate puțin pe centru, așa cum s-au priceput singurei. 

Mai jos aveți rezultatele finale – cele care au fost gata la finalul orei. Pentru câțiva, proiectul a fost prea migălos și nu s-au încadrat în timp, urmează să le termine și să le aducă.

atelier origami

Atelier de origami gratuit la Târgul de carte Gaudeamus

atelier origami

Undeva la începutul toamnei, când frunzele abia începeau să pălească, am primit propunerea de la Editura Casa pentru organizarea atelierului de la Gaudeamus. Am primit cartea electronic, pe telefon. Eram la cursuri și am răsfoit repede. Cel mai mult mi-a plăcut coronița pe care deja am realizat-o , însă la noi piața de art&craft e slăbuță la chestii mai profunde și hârtie origami cu două fețe colorate diferit e încă ceva străin. Nu pot să descriu convorbirile telefonice cu câteva magazine de profil când am explicat ce caut…

Așa că am renunțat la proiect și am ales unul pe care îl puteam realiza. Când am răsfoit cartea, am procedat în stilul meu. M-am uitat la poze. Am destulă experiență să pot intui etapele și gradul de dificultate doar analizând imaginea și am hotărât: facem bradul! Brad a rămas, am comandat hârtie colorată (hârtie glasată, top de o singură culoare – nu există), a sosit coletul ambalat impecabil, m-am apucat de tăiat… Câteva dintre dimensiunile pătrățelelor necesare le știam pe dinafară, de când testasem proiectul. Însă restul nu. Rog copilul să deschidă cartea și să mi le spună. Caută la brad! Caută, nu găsește. Îl pun să mai caute o dată. Tot nu găsește. Îl pun să ruleze încep paginile, îi spun stop… Și se enervează (pe drept): Care brad?? Ăsta e un cactus!

A fost momentul în care am început să râd… e ca la planșele acelea despre percepție, depinde unde focalizezi ca să vezi un anumit lucru. Eu am căutat proiecte de iarnă și am văzut brad. Deși am citit instrucțiunile, titlul nu l-am văzut. Tot brad era.

Așa că joi, de la ora 18 vă aștept la Gaudeamus să construim un cacto-brăduț la ghiveci și să dăm startul pregătirilor de sărbători. Aș fi vrut să ne vedem sâmbăta, ca de obicei, însă anul acesta târgul s-a suprapus cu unul dintre cele două cele mai importante evenimente din viața mea, așa că nu s-a putut altfel.

Înscrierile cele mai rapide – prin sms, la 0722-955-103, menționați doar numele și vârsta copilului.

coronita craciun sarma plusata

Provocarea Daco de sezon

Anul acesta provocarea pe care DacoArt o lansează în sezonul de iarnă (cel mai frumos, după mine, din punct de vedere al posibilităților de exprimare creativă) a sosit mai devreme, pentru a avea ceva timp să le pregătesc și eu, dar să vă orientați și voi dacă vi se par interesante.

 

View this post on Instagram

 

Provocare de iarna de la #dacoart #iarnacudacoart

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on

Așadar, să încep.

Set creativ - SC702 Coronita Pom - Pom DACO

Coronița pom-pom – a avut-o ca destinatar pe Iris. Cutia plină cu pufoșenii era extrem de atrăgătoare, mai ales terapeutică, să te afunzi în ea până la cot. Setul include un disc din carton pe care se pot lipi, ca în imaginea de prezentare, toate pufoșeniile și agățătoarea. Nu include niciun fel de adeziv, așa că fiți prevăzători, mai ales dacă vreți să o faceți cadou și copilul e nerăbdător, dar nu are cele necesare acasă. Textilele se lipesc, de regulă, cu adeziv mai puternic, silicon rece sau fierbinte. Este un proiect accesibil și copiilor foarte mici, sub supraveghere.

Iris, care mai degrabă ar umbla îmbrăcată în negru cu cranii decât să vadă roz în fața ochilor, a decis să folosim altfel materialele disponibile. Am tăiat cu cutterul circular din fetru subțire (nu pufos!) un cerc cât să acopăr suportul, l-am decupat la interior și l-am lipit pe suport. Am selectat apoi pufoșeniile roșii, verzi, am folosit o fundiță reciclată de la un aranjament floral, căreia i-am adăugat o panglică roșie cu buline.

Rezultatul e mult mai pe gustul nostru, acum rămâne dilema dacă e safe să o prindem sau nu pe ușă…

coronita craciun pompom

Pentru că am intrat în febra coronițelor, ne-am mai încercat norocul cu una, de data aceasta dintr-o altă pufoșenie, sârmă plușată. Dacă ați văzut puișorii, este aceeași sârmă, dar verde. Am îndoit-o, o altă panglică din cutia-cu-de-toate și-a găsit un scop al existenței, am folosit și ciucurași mici roșii, picătura pentru lipit și a ieșit ce vedeți mai jos. Mai că pe aceasta aș pune-o pe ușă, dacă n-aș reuși decât să decorez vizorul cu ea!

coronita craciun sarma plusata

A venit rândul perforatorului cu brăduț, care și-a găsit sensul pe o mini-felicitare 10x7cm. Am decupat mai mulți brăduți, de nuanțe diferite, i-am suprapus. Pentru cel din față, cu „zăpadă”, am măcelărit un alt brăduț alb. Le-am lipit cu bucățele de bandă dublu-adezivă pentru impresia de volum. Conturul l-am decupat pe exterior cu trimmerul decorativ, iar la interior cu cutterul de decupaj.

felicitare braduti perforati

Au urmat globulețele decorate cu abțibilduri. Bilele sunt din polistiren, am decis să le pictez cu acrilice. Cele negre arătau cel mai bine, însă vopseaua, chiar și după câteva zile, a rămas lipicioasă și adera imediat la orice suport. Însă mie îmi plac, chiar dacă trebuie să găsesc soluții de a nu le ține decât atârnate! Cele albastre nu au ieșit chiar cum aș fi vrut eu, culoarea a ieșit cam transparentă pe alocuri. Genul acesta de globulețe sunt însă ușor de făcut cu copii mici. Nu vă recomand însă acrilice, ci tempera. Dacă vreți să vă distrați (voi la curățenie, ei la realizare), îi puteți lăsa să picteze bilele cu mâna. Dactilopictura este moment de distracție maximă, amestecat culorile. Apoi puteți decora cu orice găsiți mai atractiv în colecția de sezon sau, de ce nu, după inspirația și cheful copiilor de a realiza decorațiunile pentru iarnă.

globuri daco

Ultimul, care mi-a dat bătăi de cap pentru că am ratat câteva idei cu el, a fost lipiciul fosforescent. Întâi am vrut să-l folosesc ca să „vopsesc” un glob și să devină fosforescent, dar suprafața era prea lucioasă și a curs la vale… Apoi am vrut să scriu cu el, dar nici asta nu mi-a ieșit prea bine… Cred că era minunat pentru alte idei de Halloween. Am încercat să îl torn în strat gros pe un carton, să-l las la uscat, apoi să decupez din el un fulg. Nu mi-a mers, am constatat cu această ocazie că am biroul în pantă, căci s-a scurs tot lipiciul. Încă o ratare. Am realizat că îmi trebuie o suprafață poroasă, care să se îmbibe în lipici. M-am gândit să folosesc un material alb, din care să fac zăpadă pentru ceva felicitări, până când m-am răzgândit și am decis să fac un glob din sfoară, apoi să acopăr sfoara cu un strat suficient de lipici fosforescent. Globul este cel cu panglică albastră, aștept seara să vedem „efectul”.

Alte idei de iarnă propuse de Daco puteți descoperi pe #iarnacuDacoArt .

Fetița care a salvat Crăciunul - Matt Haig

Fetița care a salvat Crăciunul – Matt Haig

Fetița care a salvat Crăciunul - Matt HaigÎnainte de a avea un copil cu care puteți discuta „logic”, vă recomand câteva lecturi aprofundate despre Moș Crăciun. Sunt câteva cărți de referință ce vor ajunge cu siguranță la vârstă școlară în mâinile copilului și, dacă nu v-ați făcut temele suficient, pentru a avea replicile pregătite, s-ar putea să picați examenul de sinceritate. Tot un sfat bine intenționat este acela de a citi voi înainte ceea ce urmează să aprofundeze copilul pe această temă… pentru că întrebările nu vor fi absolut deloc simple, dacă vreți să păstrați magia.

Fetița care a salvat Crăciunul vine să completeze altă carte minunată, Un băiat numit Crăciundespre care am scris deja, cea mai frumoasă carte de Crăciun până la ea. Povestea se terminase oarecum incomplet, lipsea Doamna Crăciun, lipsea o intrare în tradiție a momentului magic de distribuire a cadourilor, așa că aveam nevoie și de cineva care să salveze momentul. Și după mica cercetare făcută pe net, povestea încă nu s-a încheiat, doar că încă nu este disponibilă în limba română – urmează „Father Christmas and Me”.

Situată undeva între continuarea primeia și o atmosferă în tonurile sumbre ale lui Dickens, este o poveste despre speranță și bunătate. Este însă mai ales o poveste despre cum poți muta munții dacă vrei, despre cum poți face primăvara cu o floare dacă nu încetezi să speri. Este argumentul suprem pentru a afirma existența lui Moș Crăciun, bazată numai și numai pe credința în el.

Când am adus cartea acasă, Iris mi-a citit cu convingere prima pagină:

„Oare știi cum funcționează magia? Acea magie care îi face pe reni să zboare pe cer? Cea care-l ajută pe Moș Crăciun să călătorească prin toată lumea într-o singură noapte? Cea care poate opri timpul în loc și îți poate îndeplini visurile?
Cu speranță.
Așa funcționează.
Fără speranță, n-ar exista magie.
Nu Moș Crăciun, Blitzen sau vreunul dintre ceilalți reni fac magia posibilă în noaptea de Ajun. 
Ci orice copil care vrea și își dorește ca ea să se petreacă. Dacă nimeni nu și-ar mai dori-o, n-ar mai fi nicio magie. Și pentru că noi știm că Moș Crăciun vine în fiecare an, acum știm că magia – cel puțin, un anumit fel de magie – este real.
Însă nu așa au stat lucrurile dintotdeauna.” (pagina 7)

Cum stau lucrurile cu adevărat, ce a făcut un copil să creadă atât de tare în magie încât să pună totul în mișcare cu speranța sa, vă las să descoperiți singuri. Nu este o carte tristă, conține umor în doze moderate, precum și o sumedenie de situații în care să-ți pui câteva întrebări legate de cine ești și ce anume îți dorești, despre cum să citești oamenii din jur, cum să fii mai atent la cei care „îți doresc binele”. Și da, are final fericit, indiferent cât de tensionate vor fi unele momente.

Cartea a apărut în această toamnă la editura Nemira, dar o puteți găsi și în librăriile online elefant, libris, cartepedia, cărturești, eMag, BookCity, Librăria Humanitas.

Lectură plăcută!

oameni zapada bete lemn

Oameni de zăpadă din bețe de lemn

La școală la Iris se organizează târg de Crăciun, pentru strângerea de fonduri prin asociația de părinți cu scopul de a mai rezolva mici-mari probleme cu dotările din școală. Și ea e într-un sector în care primăria nu se prea implică… Ca o paranteză, la mine în clasă a intrat la un moment dat un consilier de la primărie: Vai, aveți și proiector! Păi avem, că l-au donat părinții, că de la primărie nu primim nimic!

Iris a avut o tentativă de a lucra, însă munca în echipă nu s-a concretizat, participarea era destul de alambicată, diriginta prea ocupată să-i organizeze, așa că am rămas cu câteva decorațiuni de prins în brad.

oameni zapada bete lemn

Pentru că regulile de confecționare erau „simplu, ieftin și rapid”, iată rețeta:

  • se ia un băț lat de lemn. (Se găsesc și în comerț, eu le am de la rezerve medicale, unde poți găsi cantități mult mai mari, la preț avantajos.) Se pictează alb, de preferat cu acrilic, dacă aveți. Momentan nu mai am, am pictat cu tempera.
  • căciulița și fularul se fac din fetru moale și pufos. Dacă nu aveți – mult mai economic, lavetele de bucătarie, cele textile, trei culori în pachet. Pentru variație de culori am băgat niște bucăți în cerneală. A mai încercat Iris cu catifea roșie, dar era prea groasă.
  • confecționarea fesului: se ia un dreptunghi cu lățimea de 3 ori lățimea bățului și lungimea de vreo 3 degete. Se îndoaie aproximativ 1cm, se potrivește pe „frunte”, se suprapun și lipesc la spate cu picătura/silipici/orice adeziv de textile. Se taie o bucată de ață și se confecționează o agățătoare. Nodul se lipește în interiorul fesului, apoi cu o a doua bucățică de ață se leagă fesul sus. Agățătoarea pentru pom trece prin ciucurele improvizat.
  • confecționarea fularului: se taie din material o bandă de 1,5-2cm lățime și se potrivește lungimea dorită. Se franjurează capetele, se îndoaie sau se lipește.
  • nasul – un ciucure colorat.
  • ochi – mobili, sau se pot picta.
  • nasturii – spumă decupată cu perforatorul de coli sau pictați.

Singurele etape dificile pentru copiii mai mici sunt cele cu noduri. În rest nu ar trebui să aibă nicio problemă în a confecționa această decorațiune. Iar dacă urmați rețeta economică, sunt relativ ușor de realizat și la școală.

Spor la lucru!

glob polistiren sfoara

Glob din polistiren cu sfoară bobinată

M-am mișcat cam greu cu decorațiunile anul acesta… noroc că Iris mai trage de mine, pentru diverse activități. Azi e serbarea la Cercetași. Anul trecut mi-a plăcut la nebunie, nu tu costum (uniforma este obligatorie), nu tu pretenții, ce pot pune copiii singuri în scenă, colinde cântate din suflet, chiar dacă mai fals… pentru că nu se caută perfecțiunea, ci doar bucuria de a se afla împreună.

Unul din momentele activității este acela de a face cadou unui alt copil un obiect confecționat în casă. Ne-am oprit la un glob, pentru că tot aveam o bilă de polistiren rătăcită prin cutii. Pare simplu… însă nu e chiar așa. Întâi de toate am confecționat agățătoarea. Am făcut o buclă, apoi un nod, pe care l-am împins puternic în polistiren, și ca să fiu sigură că nu iese, am înfipt prin el, spre laterale, câteva ace.

A urmat bobinarea aței… Adăugam silipici în benzi concentrice, cam de 1cm lățime, fixam ața ordonat, în spirală; când ajungeam la limita lipiciului, întindeam o nouă bandă, și tot așa, până tot globul a fost acoperit. Am lucrat în echipă, când punea una lipici, când ața. În a doua jumătate a fost mai dificil, căci se strângea ața, și trebuia mult mai multă atenție, să nu o tensionăm deloc. La final, am dat o gaură cu o coadă de pensulă în polistiren și am îngropat capătul sforii, să nu se vadă.

Decorul a fost partea cea mai simplă. Două benzi de dantelă hobby, autoadezivă, peste care am lipit din loc în loc pătrățele de oglindă tot autoadezive. Am mai adăugat o fundiță și cadoul a fost gata.

Cu greu s-a mai despărțit Iris de el după ce l-a făcut… voia să-l păstreze, numai că alte variante de cadou nu avea cum să pregătească. Așa că l-a împachetat… Așteptăm să vedem ce reacție va avea destinatarul!

glob polistiren sfoara