Crăciun | Talente de Năzdrăvani

Partea bună a încercărilor de salvare a planetei a fost renunțarea la tacâmurile de unică folosință din plastic. Cu ocazia aceasta, multe proiecte creative nu mai sunt realizabile, însă altele le iau locul. Sunt de mult pe listele de posibile proiecte cele care folosesc linguri din lemn, însă până acum erau doar clasicele linguri zdravene de ceaun, care aveau însă inconvenientul că erau prea mari, cam scumpe de sacrificat și destul de incomode. Introducerea lingurilor mici din lemn deschide însă noi posibilități, mai ales că au început să se găsească în multiple variante, iar îngeri în rochițe albe părea un proiect atrăgător pentru Crăciun.

Dacă mă întrebați, nu aș putea spune cu certitudine care variantă e însă mai prietenoasă pentru planetă, aceasta care taie copacii sau cea care dispare în câteva sute de ani… Cu siguranță educația ecologică ar schimba multe, dar la un popor needucat în punctele esențiale, să mai vorbești și despre reciclare pare inutil.

M-am pricopsit cu o lingură din lemn la o comandă de mâncare și am pus-o deoparte, până când mi-a sărit în ochi acest proiect. Făceam pe atunci lista de idei pentru luna decembrie, pe care am rezervat-o în întregime Crăciunului. Și anul trecut, și anul acesta, mi-am fixat în orar orele de arte și abilități separat, așadar am ocazia de a realiza două proiecte pe săptămână. M-am chinuit întâi eu cu îngerul, dar chinuit e mult spus, că nu e totuși mare lucru.

Îngeri în rochițe albe

Proiectul face parte din seria #AdventulNăzdrăvanilor

Se printează și se decupează rochița sau, dacă aveți talent la decupat, o tăiați direct cu foarfeca, nu e mare lucru. Îndoiți foaia pe jumătate, chiar pe sfert dacă vreți să fiți exacți și tăiați mâneci largi și poale lungi. Dacă a fost nevoie să decupați pe contur și decupajul mai lasă de dorit, întoarceți rochița pe dos, să nu se vadă cusătura.
Luați un perforator decorativ pentru margine (există o mulțime de variante) și realizați tivul și manșetele pe ambele părți simultan. Sau, pur si simplu, tăiați ondulat.
Îmbrăcați lingura și lipiți rochița de coadă.
Bobinați din ață pufoasă pe două-trei degete de câteva ori și confecționați un ciucure simplu, pe care îl veți adapta ca podoabă capilară. Pentru modelul meu am avut fir special sintetic de păr pentru păpuși, luat acum mult timp (aici un exemplu pe negru) .
Aura este realizată dintr-o bucată de sârmă plușată, prinsă într-un cerc și lipită pe spate, între plete. Cel mai bine folosiți silipici sau un alt adeziv cu uscare rapidă.
Aripile îngerului sunt o aplicație intuitivă pentru fracții. Se ia o hârtie decorativă rotundă (pe la terase se pune pe farfurioara de cafea), cu diametrul de 10 cm, se îndoaie pe jumătate, se taie, apoi se mai îndoaie o dată și rezultă două sferturi. Acestea se lipesc pe spatele îngerului.
Desenați fața îngerului, în funcție de talentul fiecăruia. Eu prefer ochii închiși, gura deschisă, nu am cum să dau greș. Folosiți un creion negru bine ascuțit, nu cariocă, căci lemnul suge și veți avea un rezultat neplăcut. Am experimentat și cu un liner negru (tălpile) și arată destul de bine.
Pentru mâini se decupează separat două bucățele de hârtie, iar cartea este un dreptunghi simplu, îndoit pe jumătate.

De la vorbă la faptă

Proiectul este programat pentru această săptămână și sper să ne iasă. Suntem, totuși, clasa a doua, am trecut și prin încercări mai grele, sunt destul de optimistă. Cu lingurile am rezolvat, o mămică săritoare ne-a cumpărat tuturor, ba chiar și un set de lingurițe. Modelul meu este realizat pe o lingură de 16 cm (rochița printată este proporțională), dar când le-am primit și pe cele de 11 cm, am redimensionat modelul. Acum vom face îngeri și baby-îngeri.

Sârmă plușată avem la școală și perforator am în colecție. Cu lingurile am rezolvat, rochițele le-am printat. Dacă nu vom avea hârtia decorativă, vom face aripile pur și simplu, din hârtie. Acum rămâne să vedem ce ne iese.

_____________________________

Modelul printabil pentru rochiță poate fi descărcat de aici timp de o săptămână. După expirarea linkului, este disponibil la cerere pentru persoanele care au realizat în ultimele două luni sau realizează o donație pentru site, solicitând modelul printr-un comentariu cu aceeași adresă de mail cu care au făcut donația.

Când am descoperit proiectele de craft din piese de puzzle mi-am pus pe lista de perforatoare și unele care să „facă“ piese. Sunt două tipuri de ștanțe posibile – cele care îți pot transforma o poză în puzzle și cele care efectiv îți detașează piese pe care să le folosești tu cum dorești. Prima variantă mi-am dorit-o mult, dar deocamdată n-a fost să fie, mai așteaptă. A doua a venit la un moment dat pe nepusă masă, când intrasem într-un magazin să-mi mai clătesc ochii printre materiale și unelte. Mi s-au lipit de deget două variante, cu piese mai mari și piese mai mici, și așa au ajuns să fie parte din colecția mea.

Anul trecut am făcut cu copiii coronițe, dar gândul meu tot la reni a rămas. Și planurile… erau cât pe-aci să se ducă pe apa Sâmbetei, căci școala online nu e chiar atât de simplu de organizat. Ok, ștanțez ca apucata de 140 de ori, dar cum fac să ajungă la fiecare elev?
În vacanța de 1 Decembrie, când mulți români se respectă și nu muncesc, dorm sau se lasă legănați de Bacchus, am sacrificat două zile și ceva ca să pregătesc mape și materiale pentru copii. A fost prețul unui decembrie de poveste, în care să ne bucurăm de orele de arte pe măsura sezonului de sărbători. Pe 30 noiembrie, mapele au plecat spre destinatari, într-un sistem „telefonul fără fir“, iei una și dai mai departe restul. Ca în orice clasă, sunt părinți implicați și mai puțin implicați, unii au apreciat efortul și au venit, la ora stabilită, să ia pachetul. Alții… nu. A doua zi, încă o încercare, cu ceva mai mult succes, dar nici de data aceasta 100%. A treia încercare n-a mai fost, când am avut timp, le-am lăsat portarului de la școală, cine crede că mai are nevoie de ele, să se ducă să le ia.

La lecții a fost distractiv, ce să zic… căci, dacă tu n-ai avut timp 3 zile să iei de la colegul mapa copilului tău, eu trebuie să mă descurc și să improvizez ceva și pentru el. A trecut până la urmă. Dar asta nu e tot. La 9 zile de la mesajul meu de pe grupul părinților, în Sfânta zi de Duminică, când mi-am jurat că, gata, mă respect și eu și nu mai muncesc pentru școală, sosește (pe telefon le văd, n-am ce face) mesaj la postarea mea privind materialele necesare luni la AVAP (adăugat de vineri): noi nu avem materialele acestea, de unde le putem lua? A fost un act imens de voință să mă abțin, să nu zic nimic, mi-am repetat toată ziua că mi-am promis solemn mie că nu mai răspund în week-end și îmi iau liber. La urma urmei, așa cum și la școală stau degeaba când nu vin cu ce trebuie, așa pot sta și în fața camerei. La căruța aceasta numită școală nu trage un singur măg… cal!

Azi ne-am distrat. Le-am arătat copiilor și felicitările mele mai vechi, dacă au prin casă jocuri de puzzle care și-au pierdut piesele, le pot da acum o destinație creativă și să realizeze felicitări pentru toată familia. Cât despre proiectul acum în lucru, au comentat ei un pic apropo de ideea mea de margine din ghemotoace de hârtie creponată, și musai cu o „regulă“ în șir, dar au scos-o la capăt onorabil. Abia aștept să prindă viață și restul ideilor!