Un castel… de piatra!

castel

Îmi plac provocările… mai ales cele cu puţine cerinţe. Ceea ce trebuia să fie suna cam aşa: faci şi tu la nuntă căsuţa pentru bani? Pai de ce nu, ce mare chestie o căsuţă… Apoi au apărut "problemele". De ce o banală căsuţă, hai să fac altceva. Şi am ajuns la un castel. Acum nu le mai urez casă de piatră, ci un castel de piatră :).

Cum l-am făcut? Din ochi, cu foarfeca. O bucată de polistiren. Un ambalaj de la topurile de hârtie, pe post de puşculită. O rolă de hârtie creponată mai dură, cartoane albe pentru creneluri. Ferestrele le-am desenat pe calculator… deh, mouse-ul merge mai bine decât degetele. Apoi mult tul alb, pietricele din plastic, floricele realizate prin quilling. Şabloane nu am. Am făcut precum croitorii, am măsurat şi am tăiat. Aaa, şi am uitat. Mult aracet şi vreo patru cutii de ace cu gămălie.

Le doresc celor doi însurăţei să le ajugă conţinutul final pentru o versiune reală :). Şi… multă fericire!

Podoaba din pene pentru un costum de indian. Decoratiuni pentru Halloween

Da, ştiu, îmi veţi spune că Halloween-ul nu e o sărbătoare românească. Şi că am importat-o. Dar… putem să-i condamnăm pe copii că au ales un carnaval înainte de vacanţă?! Nu sunt înnebunită după materialele achiziţionate de-a gata, aşa că ne apucăm de confecţionat o podoabă din pene pentru un mic indian. Şi pentru că nu putem jumuli nicio zburătoare pe terasă, vom realiza penele din hârtie.

Materiale necesare:

hârtie divers colorată
foarfecă
lipici
câteva coli albe, carioci

Pentru început se pregăteşte banda pe care se vor prinde penele. Se taie fâşii lungi de hârtie albă, de aproximativ 5cm lăţime. Se prind între ele pentru a acoperi întreaga circumferinţă a capului. Se decorează cu carioci sau acuarele, pentru a obţine culori cât mai vii. Apoi se pregătesc penele.

Pentru o pană se îndoaie o coală colorată, ca pentru evantai, cu 2-3cm lăţime. Se taie cu foarfeca pe lung, pentru a imita arcuirea unei pene. La nevoie, se poate trasa înainte, cu un creion, linia de urmat. Îndoită, se franjurează până aproape de bază. Se desface, fără a presa prea tare îndoitura, căci este muchia ce va ţine pana ridicată. Se pregătesc toate penele necesare şi se lipesc, suprapuse ca solzii de peşte. După ce penele au fost lipite, se adaugă pe interior înca o bandă de hârtie, pentru a le împiedica să se desprindă.

La final, micuţului indian nu-i mai lipseşte decât o cămaşă specifică.

Atelierul de creaţie

Ceasuri…

Tic-tac, şi la noi… ieri ne-am apucat cu zel de făcut ultima variantă de ceas. Am început multe, să nu vă închipuiţi că am scăpat usor. Primele versiuni erau roz (ghici a cui…) şi verde. Desenaseră direct, mai lipiseră câteva briz-brizuri, dar nu stăteau nici bine in picioare (carton cam subţirel) şi nici nu ne-am declarat foarte multumiţi de rezultat. A mai urmat o variantă intermediară, şi apoi aceasta.

Am stabilit de comun acord să facă nişte buline colorate, pe care să deseneze sau să lipească ceva…

Ceas din hartie Andrei voia musai maşini. De când cu perforatorul cu maşinuţe, numai buburuze ar lipi peste tot. Numai că de la intenţie până la realizare e cale prea lung, bulinele au ieşit cam mici, maşinile nu se văd. Dar… Mami, e ca la curse, toate au număr!!! Deşi logica a fost să le aşeze pe toate având ca reper centrul ceasului (cele cu roţile în sus nu sunt greşeli), când a scris numerele a uitat la ce s-a gândit prima dată. Apoi iar schimbare de plan, când l-am întrebat ce indică ceasului lui… Dacă tot a ales un serial, s-a gândit el să facă şi ceasul cu fraţii Jonas, şi să-i pună şi marca Disney.A avut şi o tentativă de a folosi foarfeca decorativă, dar după ce a decupat jumătate de ceas a abandonat. A ieşit ceva…

Ceas din hartie Cu Iris e poveste lungă. Ea totdeauna începe, şi niciodată nu ştie cum termină. Mereu mai găseşte ceva, sau caută o soluţie. Genul Scufiţa Roşie, ajungi din punctul A în punctul B făcând un zig-zag lung. A pornit şi ea de la buline, desenate cu capacul de la lipici şi decupate cu grijă. Dar nu a vrut să lipească nimic, şi-a căutat ştampilele cu zâne, apoi le-a colorat. Pentru cifre a folosit un ceas normal, şi le-a scris pe dos. Dar e încă mică, nu am pretenţii, mai ales ca 11 este unu şi unu. a terminat cu bulinele, şi şi-a semnat creaţia. Ceas marca Iris. Şi vine întrebarea de baraj… Îţi place, mami? Nu trebuie să răspund, că vede pe faţa mea. Bine, îi mai fac ceva. Nişte fluturi pe jos. Perforatorul cu Coada rândunicii e destul de nou, n-a apucat să-l exploateze. A început cu fluturii verzi, şi îmi venea s-o mănânc de dragă ce-mi era, când o vedeam cum se chinuie ea să le aşeze aripile la fluturi. Oana m-a învăţat, la grădi! După cei verzi, s-a gândit ea să mai pună, până când n-a mai avut unde. Mami, dar pot să-i fac şi ochi? Ochişorii ăştia mobili sunt ultima nebunie în materie de colaje. I-ar lipi pe orice. Îmi aduci aracet, că nu se liesc cu lipici! Fără aracet, i-am zis să pună glitter. Vai mami, ia uite ce frumos, stă sclipici in jur! Mda, dacă era aracet, nu ieşea aşa fain în jurul ochilor :). Gura o fac tot cu sclipici…

În final a declarat opera finalizată. Ea voia ecusonul de cel mai harnic năzdăvan la această probă, numai că nu i-a ieşit. Andrei "terminase" înaintea ei… iar când am ajuns la pc, trimisese deja Mara creaţia, finalizată cam cu vreo două ore înaintea lor. Asta e, data viitoare…

În schimb m-a amuzat răspunsul, cu ora preferată. Întâi s-a gândit ea cum să stea limbile la ceas în aşa fel încât să se vadă bine ochii. Apoi s-a gândit ce face ea pe la prânz… că altfel pare Fomilă din Harap Alb.

Detaliile probei

Tic-tac, tic-tac, orologiul suna…

Ceas din hârtie

Săptămâna aceasta ieşim un pic din seria probelor de sezon, pentru una universală… vom confecţiona un ceas. Poate că pentru cei mari va fi o probă uşoară, dar pentru cei mici provocarea este serioasă.

De ce un ceas…? Pentru a ne lămuri odată cum e cu "timpul", şi de ce trece, eventual poate aflăm cum şi pe unde tot trece.

Pentru rezolvarea temei, se printează şablonul pe hârtie mai groasă, eventual carton. Se decupează cu grijă pe linia continuă, şi se îndoaie pe cea punctată.

Se decorează ceasul, aşa cum şi-ar dori fiecare să-l aibă pe noptieră. Libertatea este totală, cu o condiţie: nu se folosesc abţibilduri şi materiale gata tipărite (preventiv, am observat efectul devastator al abţibildurilor cu prinţese asupra punctelor oferite mai ales de fetiţe…).

După ce decorul este gata, se adaugă în partea de sus, pe spate, lipici, pe o bandă de aproximativ un centimetru, pentru a prinde între ele cele două feţe. Se poate folosi şi bandă dublu-adezivă, dacă aveţi la îndemână.

Se confecţionează limbile ceasului (atenţie, nu sunt trecute pe şablon, trebuie să le realizeze singuri), şi se înfig cu ajutorul unui ac cu gămălie într-o bucată de plută.

Şi ca proba să fie completă, copiii trebuie să potrivească ceasul astfel încât să indice ora la care se petrece cel mai plăcut moment al zilei, şi să povestească pe scurt în ce constă acesta.

Pentru realizare, toţi copiii au la dispoziţie o săptămână.

Spor la lucru!

Detaliile probei

Primavara in gradina mea. Macheta Irisucai si a lui Andrei

Recunosc, am fost mai puţin motivaţi. În afara concursului, fără un stimulent, cel puţin Andrei nu s-a zbătut prea tare să realizeze ceva. Aşa că cel mai mult am muncit cu Irisuca.

Pomişorii i-am luat din gardul viu din faţa blocului. Sper că nu l-a durut prea tare, dar oricum urma să fie cosmetizat de primăvară. Floricelele sunt mototoale mici de hârtie creponată, lipite cu aracet.

Macheta de primavara. Colaj

Floricelele din poiană sunt realizate prin quilling, şi prinse cu ace cu gămălie.

Animalele sunt în cea mai mare parte realizate din ciucuri. Broscuţa, oiţa, buburuza, pisicuţa – au fost semi-confecţionate, căci le-am avut din cărticica de la Teora, dar puişorii, iepuraşii, şi găina le-am confecţionat noi.

Macheta de primavara. Colaj

Fundalul l-au pictat copiii… într-o seară în care inspiraţia le-a fost bun prieten.

Fluturaşii şi cei doi pui de rândunică sunt prinşi pe fir de naylon. Copăcelul din plastilină din dreapta este de fapt stâlpul de susţinere al firelor invizibile. Din păcate la fluturaşi Andrei n-a avut chef de colorat, şi i-a expediat… :(. Asta e, poate data viitoare.

Băncuţa este realizată din plastilină şi beţişoare de bambus, iar pe ea stă o fetiţă (supravieţuitoare din colecţia de mărţişoare) şi prietenii ei, o buburuză şi un ursuleţ.

Macheta de primavara. Colaj

Ultimele intervenţii au fost melcii, unul al meu, unul al Irisucăi, şi pârâiaşul din grădină pe care înoată patru lebede. Lebede a vrut Iris, aşa că le-am confecţionat. Andrei a chinuit una dintre ele, a avut nevoie de intervenţie ca să stea dreaptă.

Vezi pagina principală a concursului si celelalte machete | Despre Andrei şi Iris

Felicitare de Paste: ou cu puisor

M-am tot gândit la un model de felicitare pe care piticii să-l poată realiza fără prea mare dificultate. Aşadar, ce e mai uşor de decupat decât un… cerc? Felicitarea noastră va avea forma unui ou.

Anul trecut, de Paşte, Iris ne-a înnebunit, dacă ouăle roşii au sau nu pui. Cum să le mâncăm şi să omorâm puii? Cred că tocmai învăţaseră la grădi cum e cu puii şi cu ouăle…

I-am zis că pregătim o felicitare în formă de ou.

Îi facem şi pui?

Facem şi pui, dacă aşa este cererea. Mi-a luat ceva mai mult timp să construiesc şablonul. Este A5, şi se are două părţi, care se decupează separat..

Prima parte, faţa, se decorează ca un ou. Sunt sigură că piticii au suficientă imaginaţie pentru modele. Partea centrală se decupează pe linia continuă, iar pe linia punctată se îndoaie. Pentru interior, se colorează întâi puişorul. Apoi se adaugă decoraţiuni după inspiraţie: colaje sau desene. O variantă posibilă este adăugarea de puf tocat din fire de mohair sau PNA. După colorare, se adaugă lipici lichid in interiorul conturului de puişor, şi se lipeşte puful.Cred că este suficient doar pe corp, să se vadă ochişorii.

Pentru finalizare, cele două părţi trebuie lipite. Spaţiul în care trebuie adăugat lipici este marcat pe partea cu puişorul (marginea delimitată de linia punctată). Suprapune cele două părţi, şi retuşează cu foarfeca dacă este nevoie.

Am încercat şi eu… deşi la îndemânare nu stau la fel de bine ca la geometrie. Irisuca şi-a făcut, conştiincioasă, felicitarea.

Am desenat un curcubeu [doar cu auriu], ceva, un om, care se ducea în caruselul magic, o scară pentru prinţese, să ajungă la castel [chestia mov, ca un băţ cu trei rămurele], o floare, o prinţesă cu părul lung…

Restul elementelor au fiecare câte o poveste. De exemplu, picăturile aurii de sub curcubeu… sunt culori căzute de pe el.

I-a plăcut la nebunie. Nu s-a culcat aseară până n-a terminat. Şi nu am ajutat-o decât la decupajul interior. Stătea apoi şi-l admira… se închide… se deschide… uite puiul…

Alte exemple la Atelierul de creaţie

Iepuras de Paste confectionat din ciucuri

Din orice decoraţiune de Paste nu poate lipsi un iepuraş, fie că îl decupezi şi colorezi, fie că în realizezi din fire de aţă.

Pentru iepuraşul din ciucuri, am folosit:

2 ciucuri, unul mai mare şi unul mai mic. Pentru cel mare am bobinat aţa pe două degete, pentru cel mic, pe unul singur. [detalii de confecţionare a unui ciucure]
Urechi, lăbuţe, ochişori [vezi şablonul]
foarfecă
lipici
carioca roşie

Întâi am printat şablonul şi l-am lipit pe un carton subţire. Apoi am decupat cu grijă. Am colorat năsucul. Dacă vrei să confecţionezi un iepure colorat, trebuie să colorezi în aceeaşi nuanţă suportul, iar pentru lipit, nu îţi recomand aracet decât în cazul iepuraşilor albi. Am confecţionat apoi cei doi ciucuri şi am păstrat puful tocat obţinut la rotunjirea acestora.

Adaugă lipici pe picioarele lungi şi pe urechi, apoi lipeşte puf. La urechi, operaţiunea se repetă pe ambele părţi.

Pentru codiţă, confecţionează un ciucure mic. Pe un creion, intinde un fir de aţă. Bobinează apoi peste el, de căteva ori, şi înnoadă-l. Taie-l şi leagă-l după model. Nu-ţi rămâne decât să-l lipeşti la locul potrivit.

Adaugă lipici pe suportul de bază Şi lipeşte ciucurele cel mare. Apoi din nou lipici, şi adaugă capul. După ce s-au uscat urechile, încearcă să le lipeşti cât mai adâng în interiorul ciucurelui. Adaugă ochii, boticul, şi lăbuţele mici.

Iepuraşul este gata!

Atelierul de creaţie | Alte figurine din ciucuraşi

Cutie de cadouri decorata cu floricele din hartie

Azi dimineaţă mi-am dat seama că trebuie să împachetez câteva cadouaşe. Strânse frumos ieşeau destul de mici. Chiar şi cel mai mic ambalaj era prea mare, şi se exclud cele de bijuterii. Aşadar, m-am apucat să fabric repede câteva cutiuţe pentru cadouri.

Cutia am realizat-o din carton, şi are un volum de 13cm x 8cm x 4cm. Şablonul nu a fost foarte greu de realizat, şi se asamblează simplu. Doar trebuie lipite cele patru aripioare, pe interiorul cutiei.

Pentru îndoituri, se trasează peste marcaj o linie apăsată cu ajutorul unui ac şi al unei rigle. Astfel îndoitura va fi dreaptă.

Cutie de cadou confectionata din carton

Pentru decor am realizat floricele din hârtie răsucită pe o scobitoare. La final, am adăugat puţin glitter.

Cutie de cadou confectionata din carton

Atelierul de creaţie

Martisoare confectionate din ipsos

Năzdrăvanii s-au pus pe treabă la concursul de săptămâna aceasta. Theo tocmai ne-a făcut o surpriză tare frumoasă cu două modele confecţionate din ipsos. O albinuţă şi o libelulă. Setul este special, cu forme, ipsos şi vopseluri. Partea mai grea a fost uscarea ipsosului, două zile s-a tot învârtit pe lângă ele. Şi ca să nu fie doar un mărţişor, albinuţa (Theo zice că e gândăcel) este broşă, iar libelula este o agrafă.

Martisor confectionat din ipsos. Albinuta.

Al treilea mărţişor din concurs este un ursulet din piele. S-a decupat cam greu, dar mami era pe-aproape.

Martisor confectionat din piele. Urs.

Martisoare confectionate din lut pictat

La capitolul modelaje recunosc că sunt departe de a fi artist. Dar… există forme şi şabloane, nu? Şi cum aveam prin casă şi un pachet de rezervă de lut pentru modelaj, de la roata olarului, mi-am zis să încerc. Prima etapă îmi revenea mie. Adică, pe o hârtie, am întins o foiţă de lut cam de 5mm grosime.

M-am uitat pe toate părţile la cutie, nu scrie nimic cum că s-ar mai adăuga apă. S-a întins foarte greu.

Apoi am selectat câteva forme. Ideal e să nu aibă prea multe intrânduri cu detalii, căci se scoate greu lutul. Oricum, înainte de a tăia cu forma, trebuie udată. Nu se mai lipeşte lutul de ea şi se desface mai uşor. Am lăsat la uscat „creaţiile”.

Pentru mărţişoare aveam nevoie de un suport… simplu de realizat, pe o bucată de carton, am lipit hârtie creponată, şi am decupat marginile cu o foarfecă decorativă.

Între timp am căutat acuarele. Nu merge cu acuarele normale, trebuie tempera. Sau în orice caz, pastă la cutiuţe, să se poată întinde direct cu pensula. Şi pensula… trebuie una rigidă, nu moale. Cu cea moale merge pe hârtie, nu pe o suprafaţă atât de aspră, cum este lutul uscat.

Formele erau gata. Arătau provocator. Păcat doar că nu am eu prea mult talent la pictură. Dar m-am străduit…
Am încercat să folosesc pentru alte modele formele de la plastilină tip cofrag, pe care le umpli cu lut. Acolo nu mi-a mers. Au crăpat toate… tare păcat, că aveam câteva forme foarte simpatice de ursuleţi.