În sfârşit, credeam că nu mai apuc ziua în care piticii mei să lucreze cu drag pentru probele Năzdrăvanilor. Cea de săptămâna aceasta solicita realizarea unei felicitări de Dragobete. M-am chinuit eu să le explic cum că trebuie realizată pentru cineva la care ţii… şi… au ales! Iris pe prietenul ei imaginar, Peter Pan, care de Dragobete merită o atenţie deosebită [!], iar Andrei, pe Daria, prietena lui de la grădiniţă.
Am profitat de ocazie să le explic o varianta nouă de felicitări.
Pe hârtie glasată am decupat o inimioară. Apoi am decupat una din carton, şi le-am suprapus. Cu un perforator, am dat găurele pe margine. Şi aici s-a încheiat contribuţia mea la felicitarea Irisucăi, dedicată, cu toată seriozitatea, lui Peter Pan. Ticălosul ăsta mic m-a dat la o parte de pe scaun, să stea lângă pitic şi să-şi dea cu părerea apropo de cum şi ce anume trebuie lipit pe felicitare… Astfel, şi-a dorit să fie cu Ariel. De ce? Pentru că lui Peter îi plac sirenele! Ca o paranteză, vrea şi ea să devină sirenă, şi aşteaptă să-i crească coadă. Încă n-am reuşit să-i explic că Ariel se chinuia să devină om… şi ea ar trebuie să fie fericită că are picioare.
Ok, a lipit tot ce-a găsit abţipild cu micuţa sirenă. Gata, altele cu ea nu mai avem. Apoi, glitter. Cât mai mult glitter, de toate culorile. Ar mânca glitter pe pâine dacă ar putea. Struţul din ea, cu ochii după sclipici. Tot aşteptând să se usuce gliterul, ca să poată pune ştampiluţe cu zâne (doar lui Peter îi plac şi zânele, nu?), a dat cu ochii de mărţişoarele făcute de mine… Vreau şi ei fluturaşi! Încă mai aveam sacoşica de carton de pe care am decupat, aşa că şi-a ales câţiva fluturi, pe care m-am chinuit să-i decupez cât mai bine, căci cartonul ăla nu se lăsa cu una cu două.
Pe Andrei l-am lăsat întâi să aleagă ce vrea să facă. Întâi, el nu a vrut fundal roz, a vrut roşu. Pentru că inimioarele de dragoste sunt roşii! Cu chiu cu vai a cioplit pe linie. Cam aşa se cheamă stilul lui de decupat, noroc că nu devia mai mult de 2-3mm, pe stânga sau pe dreapta, şi nu se vede finisajul la poză (în schimb se vede la inimioarele mici, care nu se suprapun perfect :D). Dar a văzut-o pe-a Irisucăi, cu panglicuţă pe margine, şi a vrut şi el să facă la fel. Aşa că i-am dat găurele, şi s-a apucat să pună pănglicuţa. Chin. Iris a prins din două mişcări, Andrei era la jumătate şi încă nu prinsese cu totul smecheria de împins panglica. Dar până la urmă a reuşit.
A urmat partea a doua, realizat fereastra şi mesajul. Dacă era după el, în mijloc acolo era ditai declaraţia. Citez: Te iubesc, Daria, vreau să ne căsătorim. Aşa că-mi dau şi eu cu părerea, că nu e bine să şochezi fetele aşa, din prima cu declaraţii categorice. Oricum, povestea cu Daria e cea mai de durată de până acum… Şi cum cerinţa de la concurs spunea că trebuie să găsească un motiv "special", l-a găsit. În schimb, e prima dată când nu-şi dorea să termine mai repede colajul. Mai lipea puţin… Dar oare îi place?!… Hai să mai pun piţin sclipici… şi nişte zâne, fetelor le place. Aproape terminase… Mami, îmi dai şi mie nişte fluturaşi? Să iasă mai frumos! Într-un final s-a declarat mulţumit. Şi s-a oprit. Iată ce-a ieşit.
