Cenusareasa. Poveste pop-up. Editura Teora

Cenusareasa, poveste 3D, Editura Teora

Anul acesta Iris i-a cerut-o Moşului pe Cenuşăreasa. Îşi dorea foarte foarte mult păpuşa. Zis şi făcut, Moşul s-a pus pe treabă, şi a zis să rezolve repede cadourile. Aflu, la ceva timp după ce am expediat scrisoarea, că Cenusăreasa trebuia să fie din seria muzicală. O să vadă moşul, că i-am desenat butonul! Mda, numai că spiriduşiul responsabil cu lista n-a înţeles că acel colier era de fapt buton.

S-a gândit spiriduşul bine, şi a găsit o soluţie… Dacă Cenuşăreasa nu cântă, atunci poate spune o poveste… Povestea 3D, tiparită de editura Teora, pare un diafilm animat. În seara de ajun Moşul ştia… că nu alesese păpuşa care trebuie, şi a scos imediat cartea, pentru a alunga dezamăgirea. Efectul a fost cel scontat, în momentul în care a deschis-o a uitat cu desăvârşire de butonul cu pricina. Norocul a făcut să o deschidă exact la pagina cu rochiţa de bal a Cenuşăresei, o impresionantă croială sclipitoare şi cu fundiţe pentru fetiţele din ziua de azi. Eu una nu m-aş îmbrăca cu aşa ceva. Dar Irisuca ar fi în delir.

Cartea i-a plăcut enorm. Am studiat cele 6 scene principale, plus cele mici, secundare, de pe fiecare pagină. Cel mai mult îi plac cele de transformare, când pe versiunea "închis" vezi şobolanul, iar pe "deschis" – vizitiul. Şi fuga Cenuşăresei de la bal, întâi în rochie, apoi, la deschidere, în hainele umile. Dar scena ei preferată este la final, când, la deschiderea ultimei părţi a poveştii, apare prinţul cu prinţesa pe cal.

Cenusareasa, poveste 3D, Editura Teora

Cele două bunici au citit deja povestea, de fapt mai mult au asistat la spectacolul oferit de Irisuca. Deschidea fiecare pagină, şi spunea povestea… uite, vezi, cum îi intră pantoful pe picior? Era de sticla… de-aia se vede prin el! [na. pantoful este din acetofan] Nu numai copilul a fost impresionat, şi adulţii care au intrat în contact cu superba lucrare au redevenit pentru o clipă copii…

S-o răsfoim împreună…

Lucrarea se prezintă în format mare, 21x27cm, cu copertă cartonată, printată cu roz sidefat (asta cred că i-a plăcut cel mai mult). O realizare tehnică excepţională, şi un cadou minunat.

Info preţ: Libraria Teora.ro, elefant.ro, Libris.ro, eMAG.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

… iar mama cea vitrega…

Ieri ne-am uitat la Cenuşăreasa. Şi am avut probleme importante de dezbătut după…

În primul rând, ieri mai mult ca de obicei, a interesat-o problema mamei vitregi. Iar explicaţiile au generat un luuung şir de întrebări. Cine e mama vitregă, de unde a venit, de ce a venit, de ce a murit mama bună a Cenuşăresei… de ce trebuie să fie mama vitregă rea… grele întrebări.

După film, concluzii şi întrebări filozofice. Mami, tu o să mori vreodată? Ok, trebuie să recunoaştem, toţi oamenii mor la un moment dat… Şi cu mine ce-o să se întâmple? Ei, aici m-a salvat tati. Tu o să fii mare, la castelul tău, cu prinţul tău, o să te descurci şi fără mami. Mda, se pare că a mers. Dar tot o să-mi fie dor de tine! Ooof…

A urmat o pauză lungă, după care a tras ca din senin o concluzie: Tati, dacă o să avem nevoie de o mamă vitregă, o aleg eu, că tu precis găseşti una rea, care să mă pună să spăl şi să fac curat! Inutil să spun ce reacţie ca la dentist am avut noi…

Dar credeaţi că s-a terminat? Nuuu… am ieşit la joacă, iar la întoarcere, jucându-se pe covor, ne trezim din senin cu alta. Mami, eu o să mor ultima? Genul de întrebări în care îţi doreşti să fii avut răspunsurile pregătite… Şi ca de obicei, când nu ştiu să răspund la o întrebare, pasez mingea înapoi, să văd ce anume i-a trecut ei mai exact prin căpşor… Păi eu m-am născut ultima dintre noi, aşa că o să mor ultima. Tot spunem că nimeni nu ştie când o să moară, dar cel mai probabil când vom avea 100 de ani. Şi să nu ne mai gândim la asta.

Iar pentru o perioadă, vreau poveşti în care să nu moară nimeni. Nici măcar o vrăjitoare…

PS. La Andrei curiozitatea a trecut la altă etapă. Mergeam să ne întâlnim cu Buni, care ne aştepta la colţ, la cimitir. Murise un vecin. Andrei aude discuţia… şi îmi cere să mergem să vadă şi el cum se îngroapă oamenii. De ajuns n-am ajuns, dar e clar că curiozitatea lui a atins acest nivel. Îmi dau seama că e o etapă din viaţă care trebuie parcursă. Şi aş vrea s-o perceapă ca o etapă de trecere, căci asta înseamnă viaţa până la urmă. Deocamdată să vedem ce se va întâmpla…

La Teatrul Ion Creanga: Cenusareasa

Nevoit să accepte o schimbare provizorie a sălii de spectacole, Teatrul Ion Creangă a transformat vechea sală a Cinematografului Gloria, uitată într-un colţ de Bucureşti, în sală de spectacole. Am plecat împreună cu grădiniţa la teatru, puţin cu inima strânsă; de obicei experienţele de acest gen sunt pline de surprize, şi nu toate plăcute.

Aşteptările nu erau foarte înalte, aveam o vagă idee cam cum arată sala. Dar, surpriza a fost să găsim o sală curată, cu scaunele în dispuse în amfiteatru, copiii aveau fiecare locul lui, nu erau înghesuiţi pe o băncuţă. Şi ei au fost surprinşi, că pot sta singurei.

Poate că ceea ce am simţit că lipseşte este gongul şi cortina. Am privit cu neîncredere decorul improvizat, dar, sincer, nu i-am simţit lipsa după începerea spectacolului. Cenusareasa. Actorii au ştiut, cu talent, să atragă atenţia asupra lor şi a costumelor, şi să ignorăm restul detaliilor. Oarecari nelămuriri a stârnit vârsta celor două surori… dar le-am explicat apoi copiilor că, pe lângă faptul că erau rele, erau şi urâte şi nu voia nimeni să se însoare cu ele. Aşa că nu mai erau tinere… Ca Cenuşăreasa. Oricum, felicitări ambelor actriţe, şi în special surorii mijlocii.

A fost foarte apreciat şi îndrăgit Chiţ-Chiţ, după piesă deja copiii îi făceau declaraţii de dragoste… Eu îl iubesc pe Chiţ Chiţ! A fost acel "ceva" ce a dat savoare piesei.

Dar… prinţesele noastre din sală, căci fiecare fetiţă este o mică prinţesă, au privit, cu gura căscată, la propriu, momentul în care a aparut rochia Cenuşăresei, şi, mai apoi, Prinţul. Erau terminate când i-au văzut dansând, şi altceva n-am mai auzit toată ziua, decât că era aşa frumos…. Adevărul este că perechea de actori părea coborâtă din poveste, iar copiii au trăit momentul, chiar dacă au fost la un moment dat dezamăgiţi că toate vrăjile zânei, mai ales cea cu dovleacul, nu au fost vizibile, ci doar imaginare. Pe drum au intrebat şi de ce s-au grăbit, n-au mai stat la nunta din final…

Costume, lumini, şi actori, au reuşit pentru o oră să ne transpună într-o lume mai bună. Unde, sper să citez bine din scenariu, cei buni să fie răsplătiţi, şi nu doar cei proşti, dar şmecheri, să-şi vadă îndeplinite dorinţele.

Doua povesti cu printese, Editura Girasol

Doua povesti cu printese, Editura GirasolCe cadou mai potrivit pentru o fetiţă decât o carte despre prinţese?! Niciodată nu ai destule prinţeze, iar o fetiţă, care în adâncul sufletului ei este o prinţesă aşteptându-şi prinţul, nu se va sătura de poveşti cu fete de împăraţi, care le sfârşit sunt salvate de prinţi. Iar cei care înţeleg această dorinţă ascunsă, speculează la maxim ideea. Editura Girasol a propus, într-un format grafic deosebit, Două poveşti cu prinţese.

Coperta satisface în totalitate atributul de struţ al fie-mii. Orice obiect strălucitor, sau sclipitor să-ţi ia ochii, este de nepreţuit. Aşa că editorii nu s-au lăsat mai prejos, au folosit culoare specială, argintiu (amortizată în cost, bine-nţeles). Idee minunată, hârtie de calitate, şi rezultatul: un copil care n-o mai lasă din mână după ce-a văzut-o la raft. Dar lucrarea este o adaptare a ediţiei spaniole, deci… nu este creaţie autohtonă. Păcat. Şi dacă nici tiparul nu este executat în ţară… şi mai păcat.

Dar să revenim. Lucrarea are 38 de pagini, în format pătrat, aproximatin 25×25 cm, şi două poveşti. Cenuşăreasa şi Prinţesele balerine. Pe prima o ştie toată lumea. A doua este o variantă în rezumat a desenelui animat Barbie în cele douăsprezece prinţese balerine. Grafica mi-a placut, deşi mi se par prea mature prinţesele, aş fi preferat să fie mai „copile”. În schimb mi s-a părut neinspirat modul în care s-au inserat comentarii pe imagini. Poate exagerez eu, dar cred ca se putea mai elegant şi mai finuţ.

Încă un lucru care mi-a plăcut. Fundalul paginilor este diferit, nu ai pagini consecutive de aceeaşi culoare, ceea ce dă impresia de trecere dintr-o încăpere într-alta.

Doua povesti cu printese, Editura Girasol

Doua povesti cu printese, Editura Girasol

Doua povesti cu printese, Editura Girasol

Doua povesti cu printese, Editura Girasol