Set de ceai din hartie: cescute si ceainic

ceainic

Un „obicei” al copiilor, în cursul activităţilor de lucru manual, este acela de a irosi materialul, fie că vorbim despre hârtie, fetru, hârtie gumată sau altele, pe care putem copia modele ori din care trebuie să tăiem doar o bucăţică. Aproape întotdeauna, dacă avem nevoie de un cerc, el se taie fix din mijlocul paginii… Încerc să-i corectez, şi să le explic că, pe lângă aspectul financiar – care poate pentru unii nu este important – rămâne şi cel ecologic. De ce să aruncăm ceva ce putem folosi?! Dar a lucra ordonat este un lucru pe care nu prea se mai pune deloc accent. Chiar le spuneam fetelor ieri: să-şi imagineze că sunt croitori, şi au o bucata foarte scumpa de material. Ea ajunge pentru trei fuste, dacă lucrezi cu grija. Dar daca tai fix din mijloc, vei face numai una. Cu cat vei vinde fusta, ca să scoţi pierderile?! Nu e mai uşor să faci trei fuste, şi atunci preţul e mai accesibil, ba poţi avea şi profit fără să simtă cumpărătorul un preţ prea piperat.

Am strâns de-a lungul timpului o sumedenie de coli A4 „folosite” în urma activităţilor cu perforatoare decorative. Sunt perforare pe margini, dar în mijloc avem un spaţiu, cam cât o foaie A5, care poate fi utilizat pentru alte proiecte. Aşadar m-am gândit cum… Am ales în acest sens un proiect cu ceşcuţe din hârtie. Ca mai toate modelele de pe net, ele se printează, se decupează şi se asamblează, şi este principiul pe care şi eu pregătesc modelele pe site. Însă aceasta variantă nu se potrivea cu primul meu obiectiv, acela de a recicla materialul, căci nu puteam introduce în imprimantă foi franjurate şi cu dimensiuni atipice.

Le-am mai învăţat pe fete să copieze şabloanele folosind hârtia de calc. Le-am povestit şi despre indigo, dar trebuie să cumpăr ca să le arăt cum funcţionează. Vinerea trecută le-am pregătit altă variantă. Am copiat modelul ceşcuţelor pe folie de acetofan, reciclată de la cutiile de jucării, l-am decupat, şi le-am dus elementele din plastic. Le-au retrasat pe hârtie în funcţie de preferinţe şi au ales culorile. Ca să nu rămânem doar la reciclat, le-am dus şi câteva coli din setul imprimat „În grădină”. O observaţie pe care mi-au făcut-o, în timp ce decupam ceşcuţele, a fost aceea că nu am pregătit şi un ceainic. Am promis că voi crea modelul şi îl voi afişa, şi m-am ţinut de cuvânt. Modelul este aici, şi, orientativ aveţi în imaginea alăturată o variantă de a decora.

La final fiecare a plecat acasă cu mai multe sau mai puţine ceşcuţe, după cum îndemânarea şi exerciţiul i-a ajutat sau nu. Şi, sper eu, cu ceva mai multă consideraţie pentru materialele cu care lucrăm.

cescute_hartie
Atelierul de creatie

Cutie de ceai din lemn decorata cu tehnica servetelului

cutie_lemn_ceai_tehnica_servetelului

De când am descoperit această tehnică îmi dau silinţa să realizez cadouri personalizate. Dacă se poate ca acestea să fie şi funcţionale, sunt mai mult decât fericită. Poate un suport de creioane sau de şerveţele, dar de data aceasta am pregătit un cadou special, pentru o persoană specială: o cutie pentru pliculeţe de ceai. Îmi place enorm ideea, aproape că aş vrea să am eu una, cu pliculeţe din toate combinaţiile posibile… Pentru că tot se apropie sărbătorile Pascale, am ales s-o decorez cu noile şerveţele care mi-au îmbogăţie colecţia. Am decupat migălos împreună cu Irisuca, şi, pentru că şerveţelele erau pe fundal galben, am ales să nu acopăr cutia cu grund acrilic alb, pentru că galbenul, pe fundal de lemn natur, nu se observă.

Pentru exterior am ales elementele decupate, deşi Iris ar fi vrut să folosim şerveţelul întreg. Nu prea sunt încântată de această variantă, căci este aproape imposibil să întind perfect şerveţelul. Este însă opţiunea pentru interiorul capacului, unde am folosit varianta în care lacul era aplicat doar peste şerveţel. Oricât m-am străduit să mă mişc repede, înainte de a se înmuia şerveţelul, nu prea am reuşit, şi s-au făcut cute. O altă parte dificilă a fost cea a decoraţiunilor laterale, care trebuiau tăiate să pot deschide cutia. Mi-a fost foarte teamă să nu transform iepuraşii în „Lăţi-Lungilă”, tovarăşi cu Harap Alb. Cu un ac şi un cutter am reuşit să le menţin faţa în proporţiile iniţiale. Am mai încercat varianta de a lăsa să se usuce întâi, şi abia am mai putut deschide cutia. Dar s-o deschid la început era altă problemă, căci şerveţelul aluneca şi era tras de capac, aşa că trebuia lucrat cu grijă.

Tehnica am „învăţat-o” din cărţi. Nu am văzut pe nimeni lucrând, în schimb am avut eu atelier pe această temă, şi a fost muncă de echipă. Îmi amintesc că mămicile s-au implicat la greu, şi reacţia unanimă a fost e simplu! Secretul e doar un decupaj de calitate şi aplicarea rapidă a lacului special. Despre manualele mele de la editura Casa puteţi citi aici. În colecţia Idei creative găsiţi două numere dedicate acestei tehnici:

Atelierul de creatie

cutie_lemn_ceai_tehnica_servetelului