Sex pentru începători

Sex pentru incepatori, Editura All

A alege o carte pentru campania iniţiată primăvara aceasta de editura ALL a fost o misiune extrem de dificilă, mai ales că profilul blogului de faţă mă obliga la categoria de cărţi pentru copii… Cum pentru copii mai mititei am tot citit, am ales de data aceasta una pentru copii mai măricei. Sincer? Mi-a plăcut coperta la nebunie, deşi coperta 4 este de departe mult mai interesantă decât prima, surprinde exact reacţia la 12 ani faţă de sex. Titlul doar a trezit şi mai mult interesul. Mi-am zis că, dacă am reuşit eu toamna trecută să vorbesc în public despre ce le spunem copiilor despre sex, nu va fi un capăt de ţară să scriu despre o carte adresată copiilor de 12 ani.

Dar e greu, cumplit de greu! De ce? Pentru că m-a luat total prin surprindere, şi în sensul bun. Nu este deloc ceea ce mă aşteptam să fie, autorul, deşi nu este român (Jasminka Petrovic, sârb), surprinde exact realitatea. Adolescenţii sunt la fel pretutindeni. Cred că singurul loc în care informaţia este „depăşită” este capitolul despre telefoane, căci acum telefoanele fixe aproape că nu mai există. În rest, informaţia este la fel de actuală ca atunci când noi eram copii… Cartea a apărut în anul 2000.

Pentru a face faţă şocului am încercat să mă întorc în pielea adolescentei de acum mai bine de 20 de ani, care avea aceleaşi întrebări, aceleaşi curiozităţi, şi o frustrare de nedescris la întâlnirea zidurilor din jur. Pentru că acum 20 de ani nimeni nu vorbea cu noi. Mama aproape că se scandalizase şi mai să-mi taie abonamentul la Ecran magazin din cauza rubricii de dialoguri de pe penultima pagina. Bine că nu le văzuse şi pe cele din Bravo, la care era abonată prietena mea. Dar oricât am fi citit, bucăţelele pe care le-am putut prinde, tot ce-am reuşit noi să legăm cap la cap până am ajuns să fim pe propriile picioare, tot este departe faţă de cantitatea de informaţie pe care Sexul pentru începători, apărută la editura ALL, reuşeşte să o cuprindă. Chiar dacă mai pe scurt, găseşti răspuns la aproape orice tip de întrebare. Ilustraţiile sunt de milioane, ghizii cărţii – cele două mătuşi – sunt de nota 10, stilul de adresare este direct, ironic şi extrem de serios, exact cum ar trebui să fie ca să ajungă dincolo de urechile copiilor. Nu îi ia pe ocolite, notează întrebările exact aşa cum le pun ei, şi răspunsurile sunt scurte şi la obiect, fără consum inutil de energie. Vă mai amintiţi poantele de la tv, când trecătorii erau întrebaţi ce sunt zonele erogene? Cam aşa este cartea. În ordine, frumos, toţi termenii sunt explicaţi. Pentru comportamentele considerate deviante de unele părţi ale societăţii nu se intră în detalii, dar se explică pe scurt despre ce este vorba. Atât cât să nu spui în mijlocul unui grup că Vrancea este o zonă erogenă…

Ce mi-a plăcut enorm: se insistă foarte mult de dreptul fiecăruia de a decide asupra corpului său, de a lua hotărâri în cunoştinţă de cauză, de a spune NU atunci când nu îţi doreşti un lucru, indiferent de reacţia celorlalţi. De asemenea, am avut un şoc din cauza culorii, când am ajuns la riscurile actelor sexuale, tipărite pe pagini negre. Primul este prezentat avortul. Dacă lectura acestei secţiuni ţi-a dat de gândit, înseamnă că eşti o persoană matură şi responsabilă. Dacă această secţiune te-a făcut să râzi, ar trebui să te întrebi ce fel de idiot eşti. Dacă această secţiune te-a plictisit sau nu ai înţeles-o, lasă cartea din mână şi întoarce-te la păpuşile tale. (p. 82) Dar riscurile mortale sunt cele reprezentate de BTS. La SIDA am găsit următorul mesaj, scris cu majuscule: PENTRU A NE ASIGURA CA VETI CITI ACEASTA SECTIUNE MACAR DE DOUA ORI, NU AM FACUT ECONOMIE DE HÂRTIE, TREBUIE SA STITI CÂT DE PERICULOASA ESTE SIDA. (p. 83) L-am înţeles abia când am dat pagina, şi informaţia este reluată. Chiar dacă nu se face o diferenţă clară între HIV şi SIDA, este important ca cele două să fie asociate cu pericolul extrem de mare la care se expun printr-un comportament sexual necontrolat.

Sex pentru incepatori, Editura All

Am pus multe semne în carte, şi când am terminat lectura mi-am dat seama că este imposibil să vă povestesc despre toate. Mai dau un singur citat: Dar trebuie să clarificăm ceva. Această carte nu este un ghid pentru a face dragoste, ci pentru dezvoltarea sexualităţii. Aceasta înseamnă: auto-evaluare, respectul pentru propria persoană, luarea deciziilor, sănătate şi dezvoltarea propriei sexualităţi, dar şi cunoaşterea, înţelegerea şi acceptarea celor din jur. Sexualitatea face parte din personalitate. Toţi oamenii au sentimente sentimente sexuale, dar fiecare şi le exprimă în felul său. De aceea este foarte important să respecţi sexualitatea celorlalţi. (p. 27)

Cred că aveţi aici suficiente motive pentru a lăsa această carte la îndemâna copiilor, mai ales dacă nu aveţi curajul necesar să discutaţi cu ei. În acest caz, vă recomand lectura înainte, şi, dacă vă înroşiţi până în vârful urechilor, începeţi cu pagina 23, „Timiditatea şi jena”. Cartea le va fi pe plac de la prima atingere, căci este tipărită pe foi subţiri şi lucioase, ca de revistă, îţi dă senzaţia de text accesibil oricui şi te încurajează să continui lectura. Pare o subţire, dar are 104 pagini atât de condensate, încât uneori mă întrebam cum de au reuşit să mai facă loc ilustraţiilor.

vALLuntar 2013În încheiere, trebuie să spun că acest articol face parte din a doua campanie vALLuntar, organizată de Editura ALL în colaborare cu RomSilva. Regulamentul campaniei este disponibil aici. Fiecare 15 comentarii se vor transforma într-un copăcel plantat cu sprijinul RomSilva. Primele 15 la acest articol vor fi pentru al doilea copăcel al meu. Toate celelalte comentarii care se vor adăuga vor fi cumulate cu altele, de la alte recenzii, şi la fiecare 20 se va mai planta un copac. Primul copăcel l-am obţinut cu acest articol, la care puteţi comenta în continuare, pentru a creşte numărul de copăcei.

Cartea o găsiţi în librăria editurii All, dar şi la Elefant.

Aţi da această carte copilului?

 

 

Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex, Editura Humanitas

Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex, Editura Humanitas

Cu siguranţă nu voi uita vara aceasta. Pentru că întotdeauna, dar întotdeauna, socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Plec în concediu, relaxată, aproape că lăsasem toate lucrurile în ordine. Savuram o zi liniştită, cu valurile zbuciumându-se lângă urechi, când am primit un telefon despre noua colecţie a editurii Humanitas, Cărţi bune pentru părinţi buni. Valurile continuau să se ciocnească, am înţeles în linii mari că este vorba despre o carte, despre o invitaţie la lansarea colecţiei, şi am fost de acord, mai ales că suna foarte interesant. Am primit şi mailul cu titlurile, şi printre două scoici şi-o hamsie am hotărât repede ce vreau să citesc şi despre ce să scriu pe blog. Surpriza cea mare m-a aşteptat la Bucureşti, când am aflat că de fapt nu (doar) voi scrie despre carte, ci o voi şi prezenta live. O provocare pentru mine, pe care am acceptat-o cu mare plăcere. Şi cu mari, dar mari emoţii.

Aşadar astăzi, pe terasa librăriei Humanitas Kretzulescu am vorbit, atât cât m-au lăsat fluturii (din stomac), despre "Ce le spunem copiilor şi adolescenţilor despre sex". Am încercat să mă încadrez în cele cinci minute, să privesc auditoriul în ochi, cu toate zâmbetele de încurajare pe care le primeam. (Multumesc, Oana, Ioana, Otilia!)

Am reuşit să spun foarte puţin despre carte, şi nici acum nu ştiu prea bine cu ce să încep.

"Ce le spunem…" Noi le spunem, aşadar noi, ca şi părinţi ori educatori, avem datoria de a ne informa corect copiii, de a fi alături de ei în înţelegerea unei părţi importante a lumii în care trăim. Nu era prima dată pentru mine când treceam prin emoţiile unei discuţii care îmi mişca nisipul sub picioare. M-am simţit ca acum 10 ani, în biroul directorului, când eram informată că pentru 3 zile voi merge la un curs de perfecţionare, Educaţia pentru viaţa de familie, şi să-mi refac apoi planificarea la dirigenţie. Da, titlul sună sec şi anost, pentru că la noi – nici atunci şi nici acum – nu poţi spune că faci un curs de sănătate sexuală. Sunt ţări în care această oră este obligatorie – Suedia, Germania etc. – , iar autoarea cărţii, Meg Hickling, este profesoară de sănătate sexuală în Canada.

La noi nu se discută. Nici acasă, cu părinţii, şi nici la şcoală. Îmi amintesc că la curs eram o grupă foarte veselă, numai fete, toate cam 20+
, şi un bărbat. Când ne-am prezentat, aflăm că era preot, avea doi copii, preda religie… şi se înscrise la curs din convingere, luase titlul mot-a-mot, "viaţa de familie". A fost de-a dreptul şocat când a aflat conţinutul cursului, a considerat totul scandalos, că nu le putem spune copiilor de prezervative! Încercând să tempereze atmosfera, moderatorii au încercat să afle ce anume foloseşte el, ce anume ar recomanda.
Abstinenţa!! Reţeta este din păcate una extremă, complet ruptă de realitate. Dar este reţeta pe care o mare parte dintre părinţi, bunici şi educatori o aplică astăzi.

Dar generaţiile se transformă rapid, au un acces la informaţie uluitor, ne depăşeşc în cele mai multe cazuri. Indiferent de gradul nostru de pregătire, de cantitatea de informaţie pe care o avem, trebuie să rămânem adultul în relaţia cu copilul, acea persoană de încredere capabilă să-i fie sprijin şi partener de dialog. Nu-mi este usor să vorbesc cu copiii mei, mai ales despre subiectele delicate, şi am ales cartea tocmai pentru că îmi dau seama că am nevoie de un punct de plecare. De undeva trebuie să încep, si mai ales să completez ceea ce am reusit până acum. Am găsit în carte câteva ancore, de unde aş putea declanşa o discuţie, şi apoi instrumentele pentru a controla dialogul. Copiii sunt curioşi, şi de cele mai multe ori întreabă doar de dragul de a şti ceva.

Cel mai bun sfat pe care autoarea îl dă este tipul de răspuns care trebuie să existe de fiecare dată când copilul te ia prin surprindere, sau eşti nepregătit. Niciodată nu trebuie să te superi, sau să laşi impresia că eşti deranjat de întrebare. "Mă bucur că ţi-a fost uşor să pui întrebarea asta. Să nu crezi cumva că sunt supărată pe tine, dar am nevoie de un pic de timp ca să-ţi răspund. Aşa că ai răbdare până gâsesc răspunsul cel mai bun." Curiozitatea lor poate veni din orice direcţie, de la întrebări anatomice, până la detalii tehnice, fiziologice ori sociale. Dacă credeţi că e greu să explici ce este un penis, încercaţi cu orgasm, sex oral, cum fac sex persoanele cu handicap, ce sunt homosexualii, cum au lesbienele copii. Pentru că sunt întrebări pe care copiii le au, şi cărora le dau cu greu glas. Este ceea ce Meg Hickling povesteşte din experienţă. Cartea este plină de răspunsuri, adnotări şi povestioare reale, întrebări ale copiilor pe diverse teme.

Am văzut deseori reacţia dură a unor părinţi la introducerea cursurilor de educaţie sexuală pentru copii. Dacă îi spui, va încerca. Complet fals. Un copil informat este un copil capabil să se apere. Înainte de a ţine cursurile la şcoală, am simţit nevoia de a anunţa părinţii. Doar le-am adus la cunoştinţă tematica, le-am lăsat la îndemână materialele. I-am rugat să nu insiste pe lângă copii, să-i lase să vorbească atât cât simt ei nevoia. Nu am avut niciun părinte împotrivă, deşi eu la 23 de ani mă simţeam la catedră ca un copil. Unii erau chiar uşuraţi că vorbeşte cineva cu copiii. Am avut, fără să mă laud, cele mai faine experienţe posibile. Aşteptau ora nerăbdători, chiar dacă îmbujoraţi, şi nu lipsea nimeni. Am avut şi cereri de la clasele paralele, să-i las să participe, şi am găsit copii lângă uşă trăgând cu urechea. Pentru că vor să discute, şi abia aşteaptă să aibă cu cine.

Cum a fost? Distractiv. Am învătat prin joc. Şi-au dat ei seama cât de puţine ştiau, şi mai ales cât de utile sunt informaţiile. Despre BTS am vorbit cred două şedinţe, şi la final erau un pic (chiar mai mult) speriaţi. Faptul că prezervativul nu prea te apără decât de 18 ani de pensie alimentară nu i-a încântat foarte tare. Numărul mare de boli, şi modalitatea de transmitere, i-a pus pe gânduri. La final mi-l amintesc pe unul dintre băieţi… "Doamna, dacă aţi vrut să ne tăiaţi cheful, aţi reuşit cu siguranţă!" Nu am vrut să tai cheful nimănui, lucru pe care l-au recunoscut şi ei. Au apreciat enorm că nu le-am spus nici da, nici nu. Doar am zugrăvit restul tabloului, iar decizia le aparţinea acum, în cunoştinţă de cauză. Este mesajul pentru toţi cei reticenţi la utilitatea acestor cursuri.

O idee pe care am găsit-o în carte, şi care mi-a plăcut foarte mult, este cea legată de noţiunile pe care un copil trebuie să le aibă la diferite vârste. Un copil cu care se vorbeşte este mult mai puţin expus unui abuz. Un copil care cunoaşte denumirile ştiinţifice ale organelor genitale este un copil care comunică cu părinţii. Un pedofil nu va încerca niciodată să folosească ca ţintă un copil care ştie ce este permis şi ce nu, pentru că nu il va putea controla. Un copil neinformat, "setat" că este ruşine să vorbeşti despre asta, se va supune presiunii şi va putea fi folosit.

Îmi dau seama că este greu să rămân doar la prezentarea cărţii, şi cel mai bine este să o citiţi. Sunt idei despre ce anume trebuie să ştie copilul la anumite vârste, cum să-i învăţăm toleranţi, cum să le explicăm schimbările prin care trec. Chiar explicat detaliat ce se întâmplă în cabinetul medicului la un control de rutina. Mai importantă decât toate este valoarea lui "NU". Nimeni nu te poate obliga să faci ceva ce nu îţi doreşti, tu eşti stăpânul corpului tău; iar copilul trebuie să înţeleagă corect acest lucru.

Închei, recomandându-vă şi celelalte cărţi ale colecţiei (voi încerca ca pe măsură ce apar şi celelalte articole să editez şi să adaug linkurile), pentru că din fiecare avem ce învăţa. Nimeni nu oferă reguli, doar experienţe din care încercăm să învăţăm să fim părinţi mai buni.

Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex, Editura Humanitas

Info preţ: Librăria Humanitas, Elefant.ro, Libris.ro, eMAG.ro


Edit: