Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare – Idei creative nr. 128

Colecția mea de suflet, „Idei creative”, va crește în această toamnă cu un nou număr. Am așteptat de multă vreme ca această colecție să se îndrepte spre tradițiile noastre, și iată că avem un prim pas. Nu sunt naivă să cred că ne vom întoarce noi la cusut ii tradiționale, însă măcar să apreciem cum se cuvine această moștenire artistică. Și cum altfel să faci acest lucru, dacă nu învățând arta cusutului de la cele mai fragede vârste și adaptând, pentru orice, un strop din trecut.

Cami Dröge ne propune în „Cusăturile bunicii – decoraţiuni cu motive populare” câteva modalități de a le folosi. Începând cu un breloc, o husă de telefon, un semn de carte, un suport de pahar, sau chiar felicitări decorate manual. Chiar dacă mănâncă timp, solicită concentrare, cusutul este un bun exercițiu de răbdare necesar copiilor de azi. Adăugați la acestea și faptul că a coase pe etamină înseamnă să știi să te orientezi în plan, folosind axele de coordonate, te provoacă să estimezi și să apreciezi corect distanțele sau necesarul de materiale, toate fiind abilități de viață necesare.

Volumul cuprinde 14 modele. Am ales imediat unul de sezon și l-am pus în practică – felicitarea cu brăduț, dar mă gândesc serios la ultimul proiect, un tricou decorat cu bandă cusută. Mi-a plăcut enorm cum arată, doar că am o singură problemă: nu îmi plac modelele care se repetă. Îmi plac cele gen puzzle, când fiecare piesă e diferită și împreună compun „ceva”. Cum arată prima felicitare cusută de anul acesta puteți vedea alături. Modelul este unul dificil de urmărit pentru copii, căci elementele alăturate sunt puține, iar exercițiul de orientare este solicitant. I-am dat însă de cap. Când l-am terminat, am ales să îi fac altă margine decât cea propusă de autoare, mai „colorată”.

Volumul este disponibil în librăria editurii Casa.

Casa bântuită – colaj de Halloween

Săptămâna trecută, la facultate, cu laptopul după mine, mai rezolvam în pauze din sarcinile de lucru în grup pe care le-am primit. Sărind de la una la alta, vorbim de ce anume facem de Halloween la școală, ce idei mai punem în practică, ce materiale avem la dispoziție… M. îmi arată o casă bântuită, că ar vrea să o facă, dar nu are modelul. Cât am mai stat de vorbă, am desenat casa și i-am dat fișierul. Am rugat-o să povestească puțin cum a folosit materialul:

Am plecat inițial de la ideea că elevii pot realiza singuri un decupaj mai complicat, bineînțeles, la scară mai mică, A4. Dar după ce m-am apucat de lucru pentru planșa model mi-am dat seama că va fi destul de dificil pentru o clasă încă începătoare la capitolul abilităților practice, mai ales tăiat cu foarfeca. Am decis să schimb strategia radical. Am realizat casa pe o planșă din carton, tip afiș (50x70cm) și am decis să o folosesc ca suport la lecția de comunicare în limba română. Intenționam să realizez un mic joculeț de Halloween, împrumutat și adaptat de la colegii de peste ocean, „Ce aud, ce văd, ce (cum mă) simt”.

Jocul începea cu povestitorul, rol preluat de mine, care descrie atmosfera „spooky” ce dăinuia în jurul casei bântuite („Este ora 12:00 noaptea, batem la ușa acestei case înfricoșătoare. Ce aud? Ce văd? Ce simt? Cum mă simt?”). Astfel am reușit să introduc elevii în poveste și până la final nu a mai fost nevoie să improvizez, ci și-au construit singuri dialogul.

Pentru că școala la care predau are program bilingv, aceeași casă a fost folosită și la ora de engleză pentru recapitularea denumirilor camerelor dintr-o casă. Elevii au primit cartonașe pe care scria, de exemplu: „Theres a ghost in the kitchen.”, având ca sarcină să așeze fantoma în bucătărie (după ce camerele au fost stabilite anterior).

Dacă modelul considerați că poate fi adaptat, aveți aici varianta printabilă. M. a decupat-o în cele din urmă liber, pentru că imprimante atât de mari nu există. Ferestrele se pot deschide. Se decupează pe linia continuă și se îndoaie pe linia punctată. Vă recomand să folosiți un cutter de decupaj pentru liniile interioare, iar dacă considerați că este nevoie, biguiți liniile de îndoire cu un ac bont și o riglă.

Aș fi foarte curioasă să știu cum l-ați folosit! Reveniți, vă rog, cu un comentariu sau puneți tag pe pagina mea de facebook.

Mulțumesc!

La vânătoare de păsări

Printre îndeletnicirile din această primăvară Iris a avut în program foarte multe activități alături de Cercetașii Tradiționali din România. Două dintre activitățile programate s-ar desfășurat în Parcul Național Delta Văcăreștilor, unde copiii au primit un fel de atestat ce le dă dreptul de a participa la ghidaj alături de personalul parcului. Este inutil să spun cât de încântată a venit acasă de fiecare furnică descoperită în natură, dar de data aceasta, cu un ghid alături, care le povestea despre vietățile descoperite. Au fost extrem de interesante și imaginile cu pui de șerpi pe mâini, senzații diverse pe care mi le-a povestit cu lux de amănunte… și cel puțin la capitolul explorare îmi seamănă mie. Prima parte a cursului a fost despre reptile, a doua despre păsări.

Al doilea modul s-a sincronizat perfect cu momentul de apariție, la editura Casa, a volumului Prietenii păsărilor. Urma să se achiziționeze, în grup, un volum despre păsări, comandă cu care nu știu ce s-a mai întâmplat, dar am compensat aproape imediat cu volumul primit de la editura Casa. Sunt sigură că, și fără această inițiere, reacția ei ar fi fost aproape la fel. Câți nu privim păsărelele, dar nu recunoaștem decât o mică parte dintre ele?

Volumul nu este însă un album, care să cuprindă toate speciile. Este mai mult un ghid pentru cei care interacționează cu păsările mai ales în localități, și care vor, mai mult sau mai puțin, să creeze un mediu propice pentru ele: ce și cum să cultivi pentru a avea plante prietenoase pentru păsări, cum să le hrănești, cum să construiești adăposturi artificiale, adăpători și scăldători. Un capitol este dedicat protecției rândunelelor, altul berzelor. Avem secțiuni și pentru alte animale: viespi, fluturi, broaște, șopârle, arici, lilieci. Sau, pentru cei care locuiesc la oraș, sfaturi despre conviețuirea pașnică cu zburătoarele, la bloc. O dezbatere aprinsă a produs capitolul despre observarea, filmarea și fotografierea păsărilor, căci punct de camuflaj pe balcon nu am fost dispusă a face 🙂 .

Ultimul capitol este dedicat păsărilor-problemă și problemelor pe care le pot provoca păsările, de la accidente – ciocniri de geamuri, până la comportamente intenționate ale acestora. Ce faci dacă găsești un pui/exemplar rănit. A fost capitolul care i-a amintit lui Iris un episod mai puțin plăcut al experienței ei cu păsările: s-a trezit, de curând, în mijlocul Capitalei, cu o cioară în cap, la propriu. Noroc că avea părul strâns în coc, și s-a prins de acesta, n-a rănit-o. Nu știm ce a provocat zburătoarea, căci nu poartă nimic sclipitor, nu se dă cu parfum… cert e că, dacă le vede înșirate, îi este teamă. Mami, a fost ca în filmul ăla de groază! (Câți nu se gândesc la Hitchcock când le văd multe, strânse la un loc…?)

La final, cartea include 40 de pagini cu imagini ale celor mai frecvente specii de păsări din localități. Informațiile despre acestea sunt completate cu iconițe care caracterizează comportamentul: prezența în țară, motivul prezenței în localitate, unde este amplasat cuibul. Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaștem despre păsări… așa că voi încheia cu unul pe care l-am aflat citind:

Știați că unele răpitoare de noapte nu își construiesc singure cuibul, ci se instalează în cuiburile altor păsări (ciori mai ales)? Intră aici ciuful de pădure (specie pe care o cunosc prea bine de când am lovit cu mașina un exemplar…), șoimul dunărean, vânturelul de seară.

Mai multe vă las să descoperiți singuri în volumul disponibil în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării, precum: elefant, libris, eMag, Cărturești, BookCity.

Menționez că nu este doar o carte de popularizare a păsărilor. În traducerea acesteia s-a implicat și Societatea Ornitologică Română, iar achiziția ei sprijină, direct și indirect, proiectul prin care se urmărește educația tinerei generații în ceea ce privește respectarea naturii, mai ales urbane. Proiectul se intitulează „Grădini și școli prietenoase cu natura” și puteți afla detalii despre acesta aici.

Corvoadă, ambiție sau autocontrol?

Sâmbătă, într-o atmosferă extrem de relaxată, la Bookfest, am desfășurat, împreună cu Editura Casa, încă un atelier pentru copii, inspirat de numărul 127 al colecției „Idei creative” – Înșirarea mărgelelor pentru copii și începători.

Pentru mine a fost minunat. M-am bucurat să revăd copiii care au mai venit, dar și pe cei noi. M-am bucurat să văd că sarcina de lucru nu i-a speriat, și ne-am încadrat perfect în timp. M-am bucurat că am putut sta și un pic de vorbă cu ei, nu doar să lucrăm. Iar cei care au lucrat au ilustrat, pe deplin, titlul. Dar să le iau pe rând.

Organizarea

Mi se pare încă uluitor că toți cei care au sunat și au rezervat au și venit, sau, dacă mi-a scăpat mie ceva, oricum am fost fix câți știam că vom fi. Am început la „fix”, am avut toate pregătite, chiar și cei de la târg au fost impecabili, n-a fost nevoie să cerem nimic.

Există momentele acestea de speranță sinceră, când toate celelalte se prăbușesc în jur, că avem niște copii minunați, și suntem pe calea cea bună!

Remarc cu plăcere de la atelier la atelier că reușesc să conving părinții să nu lucreze în locul copiilor. Știu că nu se pot abține, că uneori tendința rapidă de abandon a celor mici îi determină să mai țină „roțile ajutătoare” la bicicletă, însă cu cât îi învățăm să zboare mai devreme, cu atât vor zbura mai bine.

De data aceasta n-am pregătit film demonstrativ. Poate că ar fi fost util, dat fiind că a fost nevoie să reiau, de câteva ori explicația pentru punctul cheie al proiectului, însă mi-am improvizat o tablă, dintr-o coală mare, albă, și am făcut schema. Este esențial să aibă modelul în față la această vârstă, poți să explici de 10 ori, dacă nu arăți, tot degeaba. K., pe care am cucerit-o de vreo doi ani cu activitățile și nu le mai ratează, mi-a reproșat lipsa mijloacelor de învățare bazate pe tehnologie. 🙂 Cum adică, fără film?!

Sper ca la următoarea activitate să n-o dezamăgesc, și să avem o temă provocatoare, cu film…

Dificultăți

Dacă vi se pare un proiect ușor, doar vi se pare. S-a lucrat cel puțin o oră, 100 de mărgele mici, cel puțin, pentru cine a făcut brățara, 150 pentru cine a făcut colier, plus clopoțeii albi, și mijlocul aferent. M., cea mai mare dintre ei, mi-a zis că părea simplu, dar că nu e chiar așa, trebuie să fii atentă.

Mi-aș mai fi dorit să am timp să-i învăț pe copii să facă nodurile pentru prinderea încheietorii. Și eu le-am învățat (câteva) de la Iris, care le exersa pentru tabăra de cercetași. Iar cu nylon de pescuit… e greu. Am pregătit eu de-acasă nylonul și agățătorile, acolo au înșirat ei și, la final, tot eu am încheiat, cu un alt nod. Poate vom apuca, la un moment dat, la un atelier într-un spațiu dedicat, să învățam și aceste noduri.

Am avut și un abandon în cursă. Înșiratul este în primul rând o probă de răbdare. Am transformat sarcina imediat, și am pregătit un inel cu floricică pentru mama. Dar modelul a făcut senzație, și imediat am mai avut o cerere…

Colierele, la final

Singurele reguli pe care le pun sunt cele legate de tehnica folosită. Aici, numărul de mărgele pe un interval – dar i-am lăsat și să modifice și sistemul pentru clopoțel. Nu am vrut să fac eu un colier, de teamă să nu dau startul la imitații; am considerat că modelul din carte este suficient. Eroare, căci mărgelele au fost o idee mai mici decât cele indicate în proiect, și ar fi fost nevoie să punem mai multe pe interval, ca să iasă perfect distribuit.

Dar… cred că puteți vedea, din expresiile copiilor, cam care e nivelul de satisfacție de la final.

Am reușit, cu puțin ajutor, să fim și live, pe pagina noastră de facebook, chiar în timpul atelierului, iar mai jos – un mic fragment de lucru. Mulțumesc, încă odată, editurii Casa, pentru că nu încetează să mă provoace cu ceea ce îmi este mie mai drag să fac!

Atelierele se pot desfășura la cerere și pe orice temă. Pentru detalii, accesați această pagină.

Atelier gratuit la Bookfest 2017

Tradiția continuă și anul acesta alături de Editura Casa. La Bookfest, inspirat de una din ultimele apariții ale colecției Idei creative, v-am pregătit un nou atelier pentru copii.

De ce să înșiri mărgele?

Motivele sunt multe… poți începe cu cel referitor la dezvoltarea răbdării, atenției, preciziei, și a musculaturii fine a mâinii. Apoi cu cel legat de imaginație și creativitate. Sunt însă esențiale pentru toate acestea elementele de decor, anturajul, și accesoriile folosite.

La 3 ani, se recomandă mărgele mari, cu orificiu mare, care să fie înșirate de copil pe un șiret destul de solid, sau pe sârmă. Dimensiunea mărgelelor scade cu vârsta, la fel și dimensiunea orificiului și stabilitatea suportului. Exerciții cu mărgele am făcut o sumedenie cu preșcolari, și cele mai interesante situații create au fost cele de rezolvare de probleme. Dacă înșirăm mărgele… și ridicăm ața… cad pe partea cealaltă… de ce? Și cum facem să nu se mai întâmple, să evităm a munci de câteva ori în zadar? Soluții au fost multe, nu una singură. Cum lucrezi cu mărgelele, în așa fel încât să nu fie nevoie să le tot aduni de pe jos…? În grupuri mari, libertatea în alcătuirea creației este relativă. Se influențează ușor unii pe ceilalți.

Însă nimic nu am văzut să fie mai impresionant decât zâmbetul lor de la final, când plecau cu creația pe mână, la gât sau prinsă în urechi! Era satisfacția aceea de a crea, cu mâinile tale, „ceva” util.

Sâmbătă, 27 mai, ora 11

Atelierul se va desfășura în incinta târgului de carte Bookfest. Este dedicat copiilor cu vârsta minimă de 6 ani, deoarece se va lucra cu mărgele mici. Pentru a participa, lăsați un comentariu la acest articol sau scrieți pe mail, la adresa indicată mai sus, menționând: numele copilului, vârsta și un număr de telefon. Rezervarea va fi confirmată numai la acest număr de telefon.

Sper din suflet că nu vi se pare complicat, însă experiențele trecute, când confirmările prin email au rămas fără răspuns, și am așteptat în zadar copiii, fără să-i pot contacta, mă fac să includ aceste noi reguli de participare.

Se subînțelege că participanții vor respecta următoarele:

anunță în timp util dacă nu pot participa, pentru a da locul altui copil;
sunt punctuali la eveniment;
se informează înainte de eveniment cum se ajunge la locația stabilită;
au vârsta necesară, pentru a lucra singuri, fără ajutorul părinților.

Materialele sunt puse la dispoziție de organizatori, iar creațiile le aparțin copiilor.

Vă așteptăm!

Atelier gratuit în București: Abilități practice pentru cei mici

Cum v-am obișnuit deja, Gaudeamus înseamnă pentru mine și un atelier frumos, realizat împreună cu Editura Casa, iar anul acesta ne ajută în organizare și magazinul online Tribeka, cu materialele necesare. Pentru că a ieșit din tipar un nou număr al colecției „Idei Creative”, care mie îmi place enorm, și pe care vi-l recomand cu căldură pentru serile lungi de iarnă ce urmează, am ales la rândul meu activități pentru copii inspirată de proiectele cuprinse în volum.

Sunt sigură că ați văzut deja pe blog proiectele asemănătoare, însă cum bețele late rămân încă un material mai greu de găsit, vă aștept la lucru. Atelierul este gratuit, dar locurile sunt limitate la 12. Vă rog să rezervați printr-un sms la 0722/955.103, în care să specificați numele și vârsta copilului. Veți primi mesaj de confirmare dacă mai sunt locuri disponibile. Este posibilă și înscrierea prin email, rămâne la latitudinea dumneavoastră ce variantă preferați.

Bine de știut: la atelier lucrează copiii, nu părinții. Există o limită de vârstă impusă, și aceasta va fi respectată. Se întâmplă ca participanții să vină însoțiți de frați mai mici, vă rog mult să înțelegeți că activitatea nu este proiectată pentru preșcolari.

Încă o mențiune importantă: vom picta cu vopsele acrilice, nu cu tempera. Evitați să veniți în hăinuțe de care sunteți foarte atașați, vopselele nu prea mai ies la spălat, iar pentru cei mari nu există șorțulețe de protecție, ci doar atenția și coordonarea proprie. Vom realiza doi mignoni și o sperietoare, iar obiectele le vor rămâne copiilor. În imaginea de mai jos aveți modelele orientative pentru ceea ce ne propunem, sperăm că vă plac și sunt suficient de atractive pentru a vă convinge să petrecem sâmbăta împreună.

Noaptea – al cincilea volum al seriei „Hoinari prin anotimpuri”

Acum câteva săptămâni, când am aflat că seria „Hoinari prin anotimpuri” este completată, la noi, cu un nou volum, aproape că m-am bucurat ca la primele. Năzdrăvanii mei au ieșit din target, însă vin din urmă toți mezinii familiei, pe care pot testa în continuare materialele. Mai mult decât atât, mi-am dorit cartea pentru mine. Am un feeling că toamna viitoare voi avea clasa pregătitoare (nu zero!), și câteva idei de activități au încolțit demult în jurul acestor volume.

Noaptea am testat-o însă cu un alt pitic, de aproape șase ani. Știam cum se folosește, căci nu am uitat demonstrația la care Iris a participat în urmă cu câțiva ani. Am mai adăugat acum și ceva experiență în plus față de cea pe care o aveam atunci, și am început joaca. Era primul material de acest gen pe care A. îl vedea, și eu mă luptam cu alți monștri, cum ar fi cel conform căruia la școală e urât și nu faci nimic, așa că el nu vrea să meargă. Am pornit de la ideea că la școală înveți să citești, să scrii, să socotești… Dar uite că până le învață, s-a publicat o carte pentru copiii care nu știu, și o să „citim” amândoi o poveste.

Ne-am ales personajele, prezentate pe coperta spate… primele în „teste” au fost cele cinci pisici. Le-am descris, le-am botezat, apoi am început să le căutăm și să aflăm povestea… după ce s-au căutat una pe cealaltă, s-au găsit, au pus la cale o ieșire cu gașca la concert, și în final s-au odinit într-un copac, de unde se uitau de fapt cum un cățel fură o pălărie și un hoț sparge o locuință. A urmat apoi „omul negru”, pe care îl remarcasem cu lanterna pe pajiște și l-am urmărit, și apoi polițistul Nelu, care a dat mai întâi amendă unui biciclist că nu și-a aprins farul noaptea… și apoi a intervenit să prindă hoțul, când vecina de deasupra a sunat la 112.

A fost mai greu să ne imaginăm dialoguri, și întrebările Cine? Ce? Unde? Când? Cum? au fost destul de dificile. Repetam de multe ori ultima lui propoziție, să-l ajut să-și urmărească gândurile… și ieșeam destul de des din poveste, când descopeream câte un amănunt hazliu, număram lilieci, ne amuzam pe seama desenelor…

Dacă nu cunoașteți celelalte volume, am povestit despre ele aici. Dacă le cunoașteți, completați seria și cu Noaptea. Din păcate, precedentele nu mai sunt pe stoc, însă există promisiuni că vor fi reeditate, două chiar în această iarnă. Le găsiți în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării online precum: librarie.net, libris.

Căprioară cu ieduț – decupaj

Exercițiile de montaj a tablourilor propuse de editura Casa în diverse numere ale colecției Idei creative au ocupat bună parte din programa mea de activități, cu un efort pe măsură în pregătirea modelelor. Condiția principală este aceea de a mă încadra cu proiectul într-o singură oră, așadar muncesc înainte vreo două, dacă nu mai bine, pentru a separa elementele de pe modelul inclus în fiecare volum.

Copiii primesc o coală de carton, pe care colorează (anul viitor mi-am propus să încerc să le pictăm, aș câștiga timp, dar depinde cum mă încadrez cu materialele), apoi le decupează și le asamblează după model. Am la mine și volumul, cu tabloul-exemplu, dar și planșa de pe care am separat elementele, de data aceasta colorată. La început, pe lângă problemele de decupaj neatent, ridicau destule probleme și etapele de așezare a elementelor: cine stă „în față”, cine stă „în spate”, noțiunile de perspectivă fiind greu de aplicat la grupa mare. Cel puțin pentru mine, grupa mixtă (cu copii 5-8 ani) și-a arătat roadele, căci cei mai mici, după ce tot amestecau un puzzle de piese decupate, se uitau cum le așază cei mari, și rezolvau problema prin imitație.

E drept că răbdarea nu este atributul lor forte, și cum voiau să ajungă repede-repede la partea de montaj, colorau grăbit, și, spre disperarea mea, în toate direcțiile. Ce culori foloseau – alegerea lor, încercam să-mi repet că ceea ce mă interesează din acest proiect este tehnica: un decupaj cât mai fidel și o aranjare corectă a elementelor, și trebuie să-i las și pe ei să se manifeste, chiar dacă o căprioară cu părul albastru e greu de imaginat.

O altă variantă pentru realizarea acestor tablouri este de a folosi și pentru elemente carton colorat, și atunci copiii nu mai decupează. Însă carton în patru nuanțe de maro mi-a fost imposibil să găsesc… așa că am rămas la varianta colorată. Modelul din mijloc este realizat ulterior activității, acasă, de Iris.

Proiectul face parte din volumul „Animale sălbatice din hârtie”, pe care îl puteți găsi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării: Libris (transport gratuit),eMag, elefant (transport gratuit la pickup point), Librarie.net,AdevarulShop, BestKids.

Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară – idei creative 122

Îmi plac provocările, și, de ce nu, accept câte una care – e clar de la prima vedere – mă depășește. Cu decorațiunile prin casă nu prea am eu mare experiență, când casa e mică, și aglomerată, să mai pui și decorațiuni, nu prea îți arde… Pe cele pe care le-am realizat în timp am preferat să le dau cadou, și, într-un fel, abia aștept să am clasa mea, și să-mi amenajez „colțul”, unde să-mi pun creațiile. Până atunci, am parte de cea mai mare expoziție pe care am visat-o, online, pe blog, și adaug în colecție un melc din lemn.

Am dat, ce-i drept, o tură și prin magazinele de hobby după materiale, însă parcă nu era ce trebuia, dacă nu reciclam un pic. Tata m-a ajutat, și mi-a „feliat” un salcâm din curte, cu diametrul de 10 centimetri, pentru un proiect pe care îl aveam eu în minte pentru grădiniță. Numai că salcâmul cu pricina nu s-a dovedit alb ca neaua pe interior, cum visam eu să fie, ba mi-a și decojit feliile, că s-a gândit el că arată mai bine fără… așa că acum am 20 de felii de salcâm, care așteaptă idei.

Volumul de la editura Casa, numărul 122 al colecției Idei creative – Decorațiuni naturale pentru primăvară și vară, aproape că le-a găsit un sens. Prima felie a devenit melc. Nu arată melcul meu ca cel din poză, dar îmi place. Dacă aș fi avut ochi cu arcuri cred că ar fi fost mult mai haios!

Pentru următoarele trebuie să mai găsesc o buturugă mică, și o modalitate de a simula coaja răzuită, căci îmi plac la nebunie cactușii ce apar într-una din propunerile din volum. Mi-au plăcut la fel de mult și ideile marine, însă trebuie să găsesc o sursă rentabilă pentru sticluțe decorative, elemente ce apar și în alte proiecte din carte, îmbinate foarte fain cu lemn și flori. Cum volumul este orientat pentru primăvară și vară, bună parte din cele 15 proiecte sunt decorațiuni legate de sărbătorile pascale, dar nu numai. Pentru altele însă e nevoie să-ți petreci un timp considerabil în pădure, căutând vreascurile potrivite, de exemplu, pentru fluturi – corpul cu tot cu antene, ori la masa de traforaj (mi-am dat seama că n-am set de traforaj…) ca să decupezi peștișori…

Volumul îl găsiți în librăria online a editurii Casa , dar și în alte librării online, precum: elefant (transport gratuit la pick-up point), Libris (transport gratuit la orice comandă), librarie.net.

Instrumente muzicale la Bookfest

A mai trecut un târg, și încă o colaborare frumoasă cu editura Casa, încă un atelier care a surprins din multe puncte de vedere, dar și care a avut ciudățeniile lui…

Ciudățeniile au început la înscriere. E prima dată când am mers doar pe înscrierile prin sms. Culmea, unde mă așteptam să fie mai ușor, a fost mult mai greu. Așa că locurile rezervate au fost sub așteptări. Asta nu e o problemă, mereu sunt copii în târg dornici de joacă, și atelierul a fost full… doar neuronul meu se stresează. (Aștept feedback de la prieteni, că ați fost plecați din București, sau că nu v-a plăcut tema, să știu pe viitor ce să nu fac!)

Bookfest ne ia mereu prin surprindere, la fiecare ediție e „ceva” care nu e pus la punct. De exemplu, ediția aceasta, atelierul, rezervat ca fiind „pentru copii”, nu apărea pe lista evenimentelor la „Junior”. Apoi, spațiul amenajat pentru copii semăna a stand cu cărți pentru copii, în spațiul liber era o „creație” improvizată cu colaci gonflabili, pe care i-am înghesuit bine într-un colț, să avem loc pentru cele trei mese…

Surpriza a fost că erau instalate acolo mijloace de proiecție. Mi-am pregătit atelierul cu un suport video, și n-a fost nevoie să-mi instalez proiectorul meu, ci mi s-a permis să rulez filmul de-acolo. De-a lungul timpul am observat că la atelierele publice am o mare problemă cu participanții întârziați. Nu e ca la clasă, unde începi cu toți copiii la fix, demonstrezi tehnica, apoi supraveghezi execuția. Chiar și cei care rezervă locurile, nu ajung mai niciodată la fix… și să reiau explicațiile în timp de alții trebuie îndrumați este foarte dificil. Mai ales acum, când era aproape imposibil să fac demonstrația de mai multe ori!

Așadar, toți copiii, pe măsură ce au ajuns, au urmărit filmul, au primit apoi materialele, am discutat despre fiecare, când uitau ce au de făcut, reveneam la imagini, care au rulat continuu pe tot parcursul activității.

S-au apucat de lucru cu entuziasm, gândindu-se că la final ne facem orchestră de zornăitoare. N-am vrut să-i dezamăgesc, dar știam că nu se vor usca atât de repede pentru concert. În schimb nu s-au sfiit să se înfigă în aracet – am consumat aproape 1kg – pentru a lipi toate minunile. Am lucrat cu fetru, și ingredientul meu „secret”, cu care interveneam când elementele nu voiau să se lipească altfel, a fost lipiciul cu silicon lichid.

Vă spuneam și de ciudățenii… ei bine, am avut un „musafir” pe la vreo 55-60 de ani, declarat a fi fiind organizator de ateliere (deși mi-am pus mari semne de întrebare dacă îmi rămân toate foarfecele după vizita sa), și care voia musai să învețe cum se face. I-am răspuns că poate urmări filmul, poate răsfoi cartea dedicată instrumentelor muzicale de la editura Casa, și se poate uita la copii. Dar numai aceștia pot lucra. Ei bine… după ce a reușit să mă scoată nițel din zona de bună-dispoziție, abordând copiii (serios acum, mie mi se pare o regulă de bun simț să nu vorbești cu un copil străin dacă nu ai nicio treabă cu el!), s-a apucat să copieze de mână paginile din carte… moment în care i s-a explicat că se găsește la stand și am invitat-o să-l viziteze.

Altfel n-am mai avut decât o bilă neagră de dat unui bunic, după ce m-a chemat copilul… „Doamna, îi spuneți să mă lase și pe mine?” N-am menționat-o decât așa, în treacăt, că tot am primit întrebarea de ce în prezentarea atelierului am spus că este pentru copii, nu pentru părinți… că ce părinți am întâlnit…. De multe tipuri!!

Am avut și doi pitici de 4 ani, care s-au descurcat numai cu ajutorul părinților. Fetița și-a dorit foarte mult să participe, s-a rugat de mine și n-a renunțat până nu l-a așezat pe tătic pe scaun s-o supravegheze… Băiețelul a venit cu mama, pentru prima dată, și a lucrat după puteri.

Mai jos aveți câteva imagini de la atelier. Dacă ați participat și vă recunoașteți, lăsați un mesaj să vă trimit pozele. Mulțumesc editura Casa pentru ideile creative și ocazia de a ne juca!