Azi, la Gaudeamus

Azi am plecat cu entuziasm la târgul de carte. Recunosc că nu m-am aşteptat să-l găsesc plin, şi de expozanţi, şi de vizitatori. Am avut proasta inspiraţie să mă duc în pantofi, nişte adidaşi ar fi fost o alegere mult mai bună, căci târgul ocupa toate etajele cupolei de la Romexpo.

L-am luat cu mine pe Andrei. Ne-am plimbat şi am vizat cu precadere editurile cu cărţi pentru copii. A fost o decizie înţeleaptă, altfel n-aş fi terminat nici acum dacă le luam la rând. Eu m-am simţit minunat răsfoind. Am văzut mai multă sau mai puţină atenţie în realizarea lucrărilor, desene care te relaxau şi desene care te înspăimântau. Ziua a fost însă specială pentru că mi-am petrecut-o cu piticul. Pentru că am reuşit ca, privindu-l între cărţi, privindu-l în timp ce alegea de pe raft ce să răsfoiască, să-l cunosc mai bine. Şi l-am văzut că a crescut. Azi preponderente au fost atlasele geografice, cărţile despre univers şi cele despre maşini. Mă amuza copios când îl lăsam în stand, să stea de vorbă, să ceară cărţile, să înceapă să citească, şi să se laude apoi că e doar clasa întâi… a fost foarte amuzant la Aramis, a intrat cu entuziasm, că şi abecedarul lui e tot Aramis. Încercau doamnele să-i explice că au şi alte cărţi, nu doar manuale, cărţi utile copiilor, dar l-au dezamăgit. Copilul nu voia decât să-şi vadă manualul în raft, altceva nu-l interesa…

Dar cel mai fericit a fost la standurile cu softuri educationale, căci l-am lăsat să le încerce. Eu m-am mai odihnit, iar Andrei s-a jucat de-a geografia. Nu conta că era de clasa a patra… e se simţea ca raţa în apă. Încă nu mi-am schimbat eu părerea despre statul la calculator, fie el şi cu un astfel de joc, mi se pare tot compromisul de a alege un rău mai mic. Dar parcă decât jocuri aiuristice, nu sunt acestea chiar atât de rele cum îmi închipuiam…

Cu ce-am venit de la târg? Veţi vedea în curând, în Biblioteca Năzdrăvanilor . Între timp vă sfătuiesc să mergeţi. Târgul e deschis până luni, iar reduceri sunt peste tot. Aaa, nu peste tot, la colecţiile Adevărul nu era pic de reducere, că voiam să le completez şi eu pe cele cu goluri…

Oare cat sa fie ceasul? Editura Gama

Oare cat sa fie ceasul? Editura Gama

Cât e ceasul, mami?

Cât înseamnă cinci minute?

Vine buni cealaltă ieri pe la noi?

Am fost mâine în parc…

Şi nu sunt decât câteva din întrebările pe care piticii le pun. Noţiunea de timp, de scurgere a „timpului” se formează încet, iar când devin conştienţi de existenţa acestuia începe acea perioadă „minunată” în care trebuie să rezişti avalanşei de întrebări. Şi… trebuie să găseşti soluţii pentru a explica.

O variantă de răspuns este oferită de Editura Gama, în Oare cât să fie ceasul? Cartea combina o poveste cu un instrument educativ. Putem astfel urmări cum decurge o zi din viaţa ursuleţului Mor-Mor, şi la ce oră se petrec principalele momente din viaţa oricărui copil preşcolar. Cartea are şi răspunsurile corecte, pe ultima copertă.

Povestea realizată în versuri conţine şapte episoade: deşteptarea (7:30), înviorarea (8:00), micul dejun (8:20), jocul la grădiniţă (10:15), drumul spre casă (16:00), sosirea tatălui acasă (16:45), toaleta de seară (21:30). E drept că sunt momentele ideale, în lumea nebună în care trăim timpul are cu totul alte repere. Ce am simţit că ar trebui inclus este momentul prânzului, care este destul de fix pentru mai toţi copiii.

Cartea are 8 file cartonate, 19×27 cm, caşerate cu hârtie lucioasă, şi cu decupaj pentru a potrivi ceasul. Limbile ceasului sunt moi, realizate din acetofan colorat şi prinse cu o capsă, nu sunt de plastic rigid şi nu se rup dacă sunt îndoite.

Cartea în schimb a fost sursă de inspiraţie pentru proba săptămânii viitoare

Oare cat sa fie ceasul? Editura Gama

Oare cat sa fie ceasul? Editura Gama

Info preţ: Libraria Editurii Gama

Stiu sa desenez animale domestice, Editura Teora

Stiu sa desenez, Editura Teora

Ştiţi cum se spune… ce-şi face omul cu mâna lui… asta e, ştiam c-o s-o păţesc. Irisuca a primit o invitaţie la ziua unei prietene. Eu – misiunea complicată de a găsi un cadou de cinci anişori, care să îndeplineasă şi criteriile mele… să fie interesant şi educativ pentru copil. Căci… dacă păpuşi m-am lecuit să mai cumpar, nici hăinuţe nu cred că-i face vreunui copil plăcere să găsească în cadou. Excepţie fac, normal, la fetiţe, toate chestiile sclipitoare şi cu pietricele…

Aşadar, m-am dus într-o librărie, deloc mică, să scotocesc rafturile pentru copii. Aveau şi multe cărţi aduse din afară, şi eram sigură că voi găsi ceva interesant. Şi am găsit. Drawing Fun, o cărticică utilă pentru cei mici, care abia învaţă să deseneze, şi care te mai şi învaţă pas cu pas cum să desenezi diverse animăluţe (ca o paranteză, trebuie să mă apuc şi eu serios de exerciţii, să nu mai fie nevoie să scriu sub fiecare patruped din ce familie face parte). Cartea avea file cartonate, lucioase, iar după exerciţiu poţi şterge şi scrie din nou.

Normal, piticul mic vede sacoşa. Ce i-ai luat lui Ştefi? Pot să văd şi eu…? Vai ce idee bună era să nu-i arăt! La primele două cărţi a rezistat eroic, una cu plastilină, dar aveam plastilină şi forme, a doua cu exerciţii, dar cum era pentru 5-6 ani, i-am zis că trebuie să mai aştepte, să vină ziua ei întâi… şi a rămas a treia. La care au început să curgă lacrimi, că e minunată, şi vrea şi ea una… I-aş fi luat şi ei, dar nu erau două. Aveam noi o carte asemănătoare, dar Iris îi pusese eticheta de "plictisitoare", căci faci numai linii…

Uite, mami, câte poţi desena… îmi trebuie şi mie… Şi iar făcea feţişoara aia de căţeluş cerşetor, pe care numai copiii ştiu s-o facă… Plus menţiunea, Vreau şi eu una, exact ca a lui Ştefi, da?

Stiu sa desenez, Editura Teora

Deja credeam că sunt in Misiune Imposibilă 4, când întâmplător la depozitul de carte am găsit Ştiu să desenez (Animalele favorite), de la Editura Teora. Asemănarea – izbitoare cu ceea ce căutam eu. Marker, foi lucioase, animale pe pătrăţele, şi-am mulţumit spre cer că agonia mea a fost scurtă, doar o lună… Am pus-o victorioasă în coş, şi m-am dus acasă. După exclamaţii, încântare, probă, o aud…

Dar… ştii… mami, nu e ca a lui Ştefi! Normal că nu. Dar seamănă. Nuuu, a lui Ştefi avea modelele punctate, să desenezi şi acolo!

Cu asta m-a dat gata. Nu reţinusem şi amănuntul ăsta, m-am uitat pe pozele pe care le făcusem şi copilul avea dreptate… i-am zis şi eu că poate desena şi peste model, oricum se şterge.

Stiu sa desenez, Editura Teora

Cartea, format 21x27cm, are 7 file cartonate şi lucioase, şi te învaţă să desenezi un căţel, o pisică, un peştişor, un iepure, o pasăre şi un porcuşor de guineea, şi îşi propune să îmbunătăţească memoria vizuală a celor mici, să le dezvolte spiritul de observaţie şi să stimuleze coordonarea mână-ochi. Pe raft am mai văzut două, din aceeaşi serie, În parc şi La mare, şi căutându-le pe site, am văzut că mai există una, cu animale sălbatice.

Stiu sa desenez, Editura Teora

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Mihaela are probleme, Ilustratie – Nell Cobar

Mihaela are probleme, Nell Cobar

De multe ori îi invidiez pe copiii din ziua de azi pentru materialele pe care le au la dispoziţie. Revistele arată extraordinar, cărţile şi caietele de lucru parcă te imploră să nu le mai laşi din braţe. Normal, nu există pădure fără uscături, şi azi găseşti pe la chioşcuri materiale de doi bani, şi la propriu şi la figurat. De multe ori le spuneam piticilor mei, cât aş fi fost eu de fericită să am caiete ca ale lor… Dar tu nu aveai? Nu, pe vremea noastră nu erau chiar aşa… şi nici foarte multe. Bine, pentru ei e de neconceput cum puteam să trăim fără desene aminate, şi supravieţuiam cu 5 minute seara, când erau şi alea…

Şi am avut surpriza extrem de plăcută să găsim la bunica în pod una din cărţile mele preferate. Căci pe vremuri hârtia se recicla, şi toate colecţiile mele de Şoimii Patriei şi Cutezătorii şi-au făcut datoria faţă de mediu, la fel ca şi cărţile şi caietele… Aşadar, Mihaela are probleme, o cărticică cam 25x25cm, cu ilustraţii de Nell Cobar, care s-a ambiţionat să reziste peste timp. E "datată" 1986, şi e primită de ziua mea de la un coleg… Am răsfoit-o cu grijă… şi să nu credeţi că e în stare bună, pozele sunt intens prelucrate şi curăţate, mai ales coperta, din care pe alocuri lipsesc mici bucăţi.

Au privit-o şi copiii, gânditori… deci cam aşa arătau caietele de lucru pe vremea ta! Dar ştii că sunt interesante? Da, aici pot spune sincer, chiar se remarcau prin originalitate. Ceea ce nu se întâmplă prin materialele de astăzi, care repetă, număr de număr, acelaşi exerciţiu, dar cu imagini diferite. Originalitatea costă, şi cantitatea a depăşit în importanţă calitatea. Sau, mai uşor, materialele sunt doar traduse în limba română după versiuni originale din alte ţări.

Mihaela are probleme, Nell Cobar

Mihaela a fost, probabil, prietena copilăriei noastre. Dacă as putea, aş susţine reeditarea reviste "Mihaela", chiar şi aşa, sub formă de ziar bicolor cum a apărut o perioadă. Nell Cobar, tatăl virtual al Mihaelei, a susţinut mereu proiectele. Probabil acum un proiect de acest gen nu ar mai fi rentabil….

Mihaela are probleme, Nell Cobar

Dar spuneţi sincer, aţi cumpăra această carte dacă s-ar reedita? Pentru că eu m-am uitat la jocuri, nu sunt cu nimic, dar cu nimic mai prejos decât ce există acum pe piaţă.

Mihaela are probleme, Nell Cobar

În încheiere, cu nuanţe nostalgice, vă invit la 5 minute de film…

Biblioteca Năzdrăvanilor

Mijloace de transport, Editura Prut

Mijloace de transport, Editura Prut

Printre cărţile-jucării am găsit la Editura Prut şi “Mijloace de transport”. Iniţial mi-a plăcut foarte mult. Copertă groasă, solidă, la interior 12 pagini cartonate, pe teme: Automobilul, Trenul, Avionul, Autobuzul, Vaporul, Camionul, însoţite de exerciţii tematice şi noţiuni de vocabular.
Paginile sunt lucioase, cu imagini de o calitate bună, într-un format de 20x29cm.

Am citit şi indicaţiile… “Aşază şoricelul magic pe răspuns, apasă butonul galben şi, dacă răspunsul tău este corect, beculeţul verde se va aprinde şi vei auzi Ta-ra-ra-ta-taaa! Dar dacă ai răspuns greşit, se va aprinde luminiţa roşie, şi şoricelul va exclama Aaah!

Ei bine, tocmai şoricelul magic nu l-am putut proba în magazin… dar l-au probat copiii pe nervii mei. Pentru că, dacă nu aşezi la milimetru firele de contact, deşi bifezi răspunsul corect, tot acel Aaah enervant îl auzi.

Enervant probabil pentru mine, căci copiii l-au chiţăit pe bietul şoricel de i-au mers fulgii… A gemut săracul ore întregi. Până a învăţat să citească, Andreiul meu lua la nimereală toate bulinele, să “facă şoricelul fericit”. Apoi a început buchiseala, şi căutatea răspunsurilor.
Şi… când credeam că am scăpat, a trecut Irisuca la şoricel, iar până va învaţa şi ea să citească… estimez doi ani de 99% Aaah!

Mijloace de transport, Editura Prut

Mijloace de transport, Editura Prut

Info preţ: elefant.ro, Libris.ro, eMAG.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Obiceiuri bune, D-Toys

Obiceiuri bune, D-Toys

Obiceiuri bune, D-Toys

Puteţi să-i spuneţi nostalgie, dar întotdeauna mi-au plăcut cărţile pliate, din carton. Întâmplător am descoperit la o prietenă “Obiceiuri bune”, oferită de D-Toys.

Încă n-am găsit-o şi pe raft, dar poate n-ar fi rău ca un copil să poată vedea, nu doar auzi, sfaturi precum:

  • Poartă-te frumos la masă! Mănâncă multe legume şi fructe.
  • Spală-te pe dinţi după fiecare masă.
  • Fă-ţi întotdeauna lecţiile înainte de masă.
  • Păstrează cu grijă lucrurile tale.
  • Fii ordonat!
  • Ocupă-te de igiena personală în fiecare zi
  • Nu sta mult în faţa televizorului. Aeriseşte camera înainte de culcare.
  • Odihneşte-te îndeajuns.

Obiceiuri bune, D-Toys

Biblioteca Năzdrăvanilor

Lumea zanelor, Editura Teora

Lumea zanelor, Editura Teora. Carticica cu figurine

Dacă aş putea să aleg subiectul copilăriei, acesta ar fi cu siguranţă “Zâne”. Cu aripioare şi o “magie” în mână, auzim de ele prin toate poveştile. Zâna cea Bună a Cenuşăresei, Zâna Albastră a lui Pinocchio, Zâna Clopoţica, Zâna Măseluţă, Zâna Zorilor, şi cred că putem continua până mâine. Şi, cum nu erau destule, Disney a speculat subiectul şi a apărut seria FairyTales, cu aventuri din valea zânelor.

Sincer, numai când văd baghete magice si aripioare trag muuult aer în piept şi mă pregătesc să rezist unui nou asalt de rugăminţi.

Ultima de acest gen este legată de figurine.

Vreau o zână.

Dacă se poate să fie şi Clopoţica. Dar am ratat în librărie pachetul cu figurine, şi nu-l mai găsim.

Au apărut păpuşile, dar nu i-au plăcut, căci “nu seamănă”. Adevărul e ca au greşit şablonul. M-am cam săturat de veşnicul refren…

Te rog… o zână mică, cu aripioare!

Aşa că am fost mai mult decât fericită când am descoperit Lumea zânelor, la Editura Teora. Cărticica (20cm x 26cm x 4cm) are 10 pagini, cu file cartonate, şi depozit pentru peisajul de pădure, cele 6 zâne şi 6 animăluţe. Peisajul este 60x90cm, din folie de plastic. Povestioara este simplă, fiecare pagină conţinând un episod în patru versuri, iar culorile sunt minunate.

Să mai descriu reacţia? Sau cum au stat zânişoarele întinse o zi întreagă? Mă mir cum de nu au ameţit, că se învârt pe poteca din pădure, în jurul lacului, ore în şir…

Iar copilul e fericit. Uite că am scăpat uşor, “şase dintr-o lovitură”, şi-am negociat: nu mai boceşte după Clopoţica.

Lumea zanelor, Editura Teora. Carticica cu figurine

Lumea zanelor, Editura Teora. Carticica cu figurine

Lumea zanelor, Editura Teora. Carticica cu figurine

Lumea zanelor, Editura Teora. Carticica cu figurine

Lumea zanelor, Editura Teora. Carticica cu figurine

Lumea zanelor, Editura Teora. Carticica cu figurine

Info preţ  LIBRIS, ELEFANTBiblioteca Năzdrăvanilor

Micul constructor, Editura Teora

Micul constructor, Editura Teora, Carte cu puzzle gigantUneori, când n-are omul ce face, îşi găseşte de lucru… Şi cam aşa se întâmplă când îţi fac cu ochiul dintr-o vitrină cărţile pentru copii. Ok, recunosc, sunt dependentă de ele. Îmi plac.

Şi cum trebuia să găsesc un cadou, am intrat. Dacă pentru fetiţe este relativ uşor să găseşti un cadou, pentru băieţei e jale. Şi, cum în criză de inspiraţie, marea majoritate alege o maşinuţă, cu sau fără telecomandă, prefer să ies din tipar. Nu merg până acolo încât să-i iau numai hăinuţe copilului, că deh, e ziua lui, nu poti să-l ignori.

Aşadar, am zis să-i iau o carte. Cu gândul că poate îi iau o carte jucărie. Şi… am găsit ce căutam. Micul constructor, de la Editura Teora.

Prima impresia a fost că pentru 6 ani e cam puţin. Cel puţin faţă de ce căutam eu. Interiorul are pagina simplă, cu decupaj pentru fixarea unei piese lipsă, o maşină folosită pe şantier. Pe scurt, este prezentat utilajul.

În completarea paginii vine un mini-joc, de identificare a obiectelor, care le cere copiilor să găsească un anumit număr de unelte. Poate că ar fi fost util să fie trecut şi numele uneltei… “Găseşte 10 târnăcoape”. Nu de alta, dar nu toată lumea a pus mâna pe o coadă de târnăcop :D. Dar exerciţiul de lucru pe imagine poate fi făcut cu succes. Ai o sumedenie de detalii despre care să povesteşti în cele 6 pagini ilustrate pe hârtie lucioasă.  Cu file cartonate şi coperţi groase, pe un format mare (29x29cm), cartea este însoţită însă de un puzzle gigant.

Micul constructor, Editura Teora, Carte cu puzzle gigant

Micul constructor, Editura Teora, Carte cu puzzle gigant

Micul constructor, Editura Teora, Carte cu puzzle gigantLa noi nu au fost, şi nici n-am vazut să fie încă promovate intens jocuri puzzle cu piese mari. Copiilor le plac însă, am testat acum ceva vreme cu unul pe dimensiune A1. De aceea cartea mi s-a părut interesantă, pentru că propunea şi un astfel de puzzle. În plus, după montaj, putea fi folosit ca joc, în genul “Sus-jos”, iar pe post de zar are o săgeată rotativă, ca ac indicator. Sunt şi patru jetoane, pioni, reprezentând constructorii, care se montează foarte uşor după ce sunt desfăcute din şablon.

Piesele mari, 17x17cm fără să iau în calcul îmbinările, se păstrează într-o cutie de acetofan, ataşată ca un sertăraş de copertă. Aşadar, nu vor fi risipite prin casă, şi poate fi mutată cu uşurinţă, căci are forma unei gentuţe. Cele 15 piese alcătuiesc o imagine de jumătate de metru pătrat.

Şi… ştiţi povestea cu “socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg”? Ei bine, nici reciproca nu este valabilă. Am ajuns cu ea acasă şi… a desfăcut-o piticul. Prima lui reacţie a fost: Aaa, o carte de copii mici!” Nu chiar aşa de mici, căci puzzle-ul tot i-a dat bătăi de cap. Şi, cum, ca orice copil, el le ştie întotdeauna pe toate, nu m-a lăsat să-i explic că nu e doar un puzzle. L-am lăsat în pace, să monteze. Săgeata rotativă i-a dat de gândit… iar când a terminat, era în extaz. Mamiiii, e un joc!!! I-am găsit şi instrucţiunile!!

Micul constructor, Editura Teora, Carte cu puzzle gigant

Ştiam ;). Ce însă nu ştiau piticii era că… nu era singurul cadou. Mai aveam varianta B şi C, care au mai rezistat ascunse vreo cinci minute.

Info preţ: Elefant, Librarie.net, Teora.ro| Biblioteca Năzdrăvanilor

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Trebuie să recunosc că nu l-am achiziţionat eu. Nu prea sunt adepta cărţilor de genul "primul meu…", "prima mea…". L-am primit când eram mititei, şi… de folosit la adevărata lui valoare abia acum am început. Dar până acum foloseam desenele, să învăţăm animalele sau obiectele.

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Asta cel puţin mi-a plăcut. Grafica este bunicică, iar desenele sunt destul de reuşite şi expresive. Uneori par chiar naive şi fără perspectivă, dar copii le-au plăcut. Şi cel puţin n-au avut probleme în a recunoaşte noţiunile pe care le ştiau deja.

Cred totuşi că detaliile gramaticale sunt în plus, pentru un dicţionar care se adresează copiilor de 3-9 ani. Explicaţia şi plasarea în context ar fi fost suficiente. Piticul cel mare a început să citească, şi a făcut o pasiune din cititul cuvintelor. Dar acum întreabă ce este acela un substantiv… Dacă l-am ajutat să înveţe literele, mi se pare deja prea mult să-l învăţ şi elemente de gramatică. I-am spus să citească doar explicaţiile. Poate n-ar fi rău să se coboare limita de vârstă şi să se simplifice proiectul…

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Info preţ: Editura Litera.ro, elefant.roBiblioteca Năzdrăvanilor

Puzzle – ghicitori – de colorat

Moş Crăciun ne-a făcut anul acesta o surpriză plăcută, şi ne-a adus trei cărţi-jucării de la Editura Aramis. Sub numele autoarelor Daniela Mogoş şi Corina Chiran, ilustrate de Emanuel Pavel, am pentru cei doi pitici ai mei Pagini dulci şi aromate, cu ghicitori presărate, Ghiceşte de vrei să ştii animale mii şi mii, Eu îţi povestesc un pic – tu ghiceşti ce vreau să zic.

Ideea mi-a plăcut. O ghicitoare, răspunsul de colorat, şi un puzzle. Realizate din carton caşerat, după colorare, piesele se pot desprinde şi amesteca. Şi paginile pot fi scoase cu uşurinţă din arc, pentru un joc mai interesant.

Dacă conceptul, textele şi grafica sunt minunate, nu acelaşi lucru îl pot spune însă despre realizarea acestuia. Lasă foarte mult de dorit tiparul, iar finisajul este cu mult sub standardele unei edituri precum Aramis. Poate că am eu pretenţii când vine vorba de lucrări pentru copii, dar nu cred că sunt exagerate. O hârtie de bună calitate, care să pună în valoare imaginile, şi finisaje realizate cu grijă. De exemplu, piesele de puzzle sunt tăiate incomplet, la apăsare rupându-se cu imaginea de pe verso.

O eroare pe care am sesizat-o ulterior este fontul folosit Este mult prea grafic pentru un copil mic, chiar şi pentru un adult fiind greu de citit. Lucrarea se adresează copiilor de grădiniţă, dar trebuie să ţinem cont că mulţi dintre aceştia, încă de pe la vârsta de 5 ani, încep să citească. Este inutil, părerea mea, să folosim fonturi inaccesibile pentru ei. Nu sunt adept a scrierii cu majuscule, dar cred că piticii s-ar simţi minunat să poată buchisi ghicitorile.

Copiilor însă le-au plăcut cărţile, ei au avut ideea să le scoată arcul şi să le poată potrivi mai uşor.