Unul dintre „accesoriile” cele mai folosite la clasa pregătitoare este calendarul naturii. Să învețe zilele săptămânii, lunile anului, să se raporteze corect la timp și curgerea acestuia este una dintre abilitățile cele mai greu de dobândit. Între învățarea ca pe poezie și înțelegerea conceputului e un drum lung, care oprește în fiecare an la capitolul unități de măsură de la matematică pentru a sfârși, cel puțin în clasele primare, la lecția de istorie din clasa a patra dedicată timpului.
Acum cinci ani, mi-am confecționat singură calendarul. Nici prea mic, nici prea mare, nici prea complicat… doar că versiunea de atunci, folosită jumătate de an (în martie 2022 am intrat în pandemie), a avut „problemele” ei. În primul rând, agățătoarea. Era destul de dificil de dat peste cap fila de calendar, copiii nu au fost deloc delicați și de multe ori a fost nevoie să le montez la loc. Indicatorul de temperatură, pus pe ață elastică, a rezistat el o vreme, până n-a mai putut, săracul. Câtă nehotărâre dacă e cald sau frig rar a avut de îndurat!
Totuși, calendarul a rezistat cu brio fără să își piardă cartonașele, căci îl prinsesem de tablă (asta e, sacrificasem o bucată), iar cele „neutilizate” stăteau prinse frumos cu magnet în jurul lui. Odiseea cartonașelor a continuat în anii următori, căci lipsesc „vineri” si „sâmbătă” și toate cele cu prognoza meteo, n-am idee dacă pierdute sau puse bine, în cazul meu, orice fiind posibil. Oricum, observ că niciodată nu pierd definitiv, doar că îmi ia și trei ani să găsesc obiectul.
Calendarul naturii, versiunea 2.0
Vara aceasta am lichidat cardul de vacanță într-o căbănuță mărginașă, la Rânca. Cabanierul a fost extraordinar, iar decorul din interior mi-a mers la suflet. L-am invidiat pentru timpul pe care îl are să creeze. Recunoștea că se inspiră de pe net – cine nu o face?, dar le realizează singur. Dintre acestea, două calendare mi-au atras atenția și mi-au lansat o provocare: ce-ar fi să refac calendarul naturii și să elimin în primul rând cele 31 de cartonașe cu zilele din lună?
Așadar, pe coală A3, ca să fiu sigură că le voi putea scrie la o dimensiune decentă, am desenat cercul, l-am împărțit în 31 și am notat datele, respectând principiul de acum 5 ani de a confecționa unitar toate materialele numerice utilizate la clasă, colorând diferit zecile și unitățile. Am refăcut și tabloul organizatoric, ceva mai vesel decât precedentul. Prima idee a fost să îl plastifiez lăsând ferestre transparente pentru a vedea materialul care glisa în spate.
Ideea nu a fost rea, dar probabil că, pentru a funcționa, toate elementele ar fi trebuit făcute din material foarte dur, care să nu le lase să se îndoaie… cum calendarul trebuia lipit pe ceva tare, nu mai aveai acces la „culise” ca să miști elementele. Ideea mea de a lăsa roata mare să iasă în partea de jos din decor, pentru a fi mișcată, a fost bună în teorie, în realitate, mare și subțire, era greu de rotit, căci se îndoia.
Secțiunea de anotimpuri
Extrem de solidă și funcțională cu o piuneză de craft, avea o mare problemă, căci nu se putea manevra din exterior. Așa că a urmat o perioadă de pauză, în care să mă gândesc cum să fac totuși proiectul să funcționeze. Soluția era în fața ochilor, în ferestrele transparente, pe care le-am decupat, astfel încât să poți mișca, frontal, elementele care glisează.
View this post on Instagram
O altă parte modificată a fost termometrul.
Aici nu a fost așa greu, am decupat 2mm pe lungimile unui dreptunghi imaginar, am confecționat un inel plat în jurul dreptunghiului, am lipit săgeata pe el și a fost gata. Gata de joacă, testat, dacă rezistă la colți și gheare, cred că trece și testul la școală.
View this post on Instagram
Ultimul element pe care l-am făcut să alunece a fost anul.
Deși în proiect erau trecuți 2024, 2025, 2026, am realizat în momentul în care am fixat sertarul că, în poziția 2024, ultimul an ieșea mult în afară la dreapta. Nu am calculat deloc lungimea până la margine, data ar fi trebuit mai la dreapta, dar nu se putea prea la dreapta din cauza dimensiunii roții cu zilele, care are diametrul de 28 cm și punctul de tangență în care se afișează data este la cca 14 cm de margine.
Așadar, l-am tăiat pe 2026, văd eu când ajungem acolo ce fac. Pur și simplu o să îl lipesc pe spate și gata. Oricum în clasa întâi și a doua am folosit un calendar mult mai simplu, pe care îl completau copiii cu markerul, foarte practic și rapid dimineața.
Rezolvasem părțile funcționale, însă nu o rezolvasem pe cea estetică, ceea ce mă înfuria la culme. O săptămână l-am mutat de pe un suport pe altul. M-am dus și până la școală, să iau vechiul suport, poate am o idee. Era bun, stătea bine, funcționa perfect. Dar nu-mi plăcea cum arăta, marginile se vedeau aiurea. Aseară, punând la loc cutiile cu materiale risipite prin atelier după un alt proiect, mi-au picat în mână benzile de scoci colorat și am rezolvat, decent, marginile atât de diferite.
Pentru „culmea de rufe” pentru prins clemele de prezență am folosit un băț de frigăruie, înfipt în cartonul întăritor și un pai colorat din hârtie, pe care am fixat o panglică. Acum cotcodăcesc precum găina babei, cu mândrie, că e gata.
Cele din urmă – elementele magnetice
Lunile anului și zilele săptămânii nici nu am încercat să le fac să gliseze, căci materialul e important de folosit în lecție. Le pun deseori amestecate, le așază ei în ordine, le grupează pe anotimpuri după decor. Mi-aș fi dorit ca prognoza meteo să fie mai practică, însă asta e, poate peste cinci ani o să găsesc și aici soluția.
Pentru numerele de la 0-31 am deja cartonașe mari pentru joacă, și încet vom ajunge să le învățăm și pe acestea nu doar ca poezie, ci și conceptul matematic asociat. Dar de la atâtea calendare câte am reciclat am seturi de cartonașe pentru 4-5 grupuri la clasă, suficient material didactic de învățare.