Mersul cu cortul la noi începe să devină din ce în ce mai dificil, adică locurile unde să pui cortul gratis, să stai în pustiu, dispar încet. Am găsit și anul acesta unul, însă mă depășește motivul pentru care, pe o plajă pustie, trebuie să-ți așezi cortul la 3m de un altul. Adică să aud, când tac valurile, tot ce vorbești, și cum corpul tău reacționează fiziologic în somn.
Pentru următoarea tură de „mare” am zis să riscăm la bulgari. Nu, nu all-inclusive, ci tot cu cortul. Am luat lista campingurilor de pe litoral și, după ce-am trecut de Vamă, le-am luat la rând. Primul – la câțiva kilometri – Durankulak: mititel, între copaci, cam la 2-300m de plaja micuță, dar liniștită. Avea ceva căsuțe, un restaurant, dar cum am ieșit din mașină m-a izbit un miros înfiorător de alge… Uitasem cum e cu algele, în nordul litoralului nostru nu sunt. Așa că am făcut stânga-mprejur și am căutat altul.

Următorul, cam la 50km, Saint-George. Campingul foarte mare, locuri berechet, e drept că cele care erau la 50m de plajă erau ocupate, și cele cu „vedere la mare” cam indisponibile – probabil rulotiști care stăteau tot sezonul, din moment ce aveau și gărduleț. Însă am avut noroc, fix când căutam un loc mai acătării, să plece unii de sub doi copăcei, care, pe lângă loc de umbră să stai la masă, îți ofereau și un superb loc pentru hamac. Dacă priveai mai spre lateral, aveam și vedere la mare. Una peste alta, n-am stat pe plajă. Mergeam, făceam baie și veneam la umbră.
Plaja la ei e mică. Dacă ați mers pe jos între 2 Mai și Vama Veche, acea faleză prăbușită, cu 3 metri de scoici și stânci, la ei se numește plajă. Aveau inclusiv marcată zona nerecomandată, din cauza pericolului de prăbușire a pietrelor. Altfel zonele „safe” erau zone cu plată, cu sezlonguri, zona „free” fiind foarte îngustă, dar dotată cu duș pe plajă. Nisipul era ok, finuț, dar în niciun caz de clepsidră, și cu multe scoici fărâmate.

Apa nu e nici mare, nici mică, e ok pentru copii, are destul spațiu în care e accesibilă. Însă pe noi ne-au distrat fantastic de data aceasta stâncile, unde, cu ochelari de înot am reușit să stăm să privim peștișori, crabi, crăbișori din aceia care stau în cochilie de melc, chiar și un ac de mare. Păcat că trebuia să și respirăm, și rupeam filmul observării subacvatice.

În camping era și un restaurant – n-am fost, căci am avut de-acasă tot ce ne trebuia. Erau și două hoteluri mici, cu un etaj, camere cu vedere la mare, și se construia și o piscină.

La minusuri aș trece faptul că nu era parcelat campingul, și se cam înghesuiau pe toate părțile, mai ales pe prima terasă, cea dinspre mare. Și… apa de la robinet, care era minerală și sulfuroasă. Cu greu reușeam să o ignor, și șamponul meu de mușețel nu mai avea niciun miros în combinație cu ea. Spălatul pe dinți iar era o provocare, căci la spălat pe față îmi țineam respirația până mă ștergeam. Toaletele curate, de camping.

De menționat că și răsăritul e mai frumos la noi, când soarele se smulge din mare…
Dar ca să închei în ton pozitiv, era liniște. Nimeni nu punea muzică, nu striga (exceptând un grai moldovinesc de 50+, care țipa după o 70+). De plăcut mi-a plăcut, și mi-aș dori mult să revin.
Prețurile le găsiți la ei pe site.

Edit 2017: camping Saint George e tot acolo. Tot liniște. Normal că sunt schimbări. Nu am mai găsit loc la pomi, dar au construit un fel de schelet de lemn cu plasă verde, care ține umbră cât să nu zici că nu e. Am făcut noi umbră suplimentar.

Au scos dușul de pe plajă. Au lățit-o, și e mult mai mare zona free. Cea cu plată e mai departe acum. Și am descoperit și a doua locație de dușuri și toalete, mult mai aranjate ca cele la care mergeam noi.

Următoarele noutăți – anul viitor.

Edit: 2019:

La fel de fain. De mers dacă ești măcar bine-crescut și știi să-i respecți pe ceilalți.