Oraselul cunoasterii, un altfel de loc de joaca in Bucuresti

Cu aproape o lună în urmă am avut aici pe blog un concurs special pentru bucureşteni, în care am oferit o invitaţie la Orăşelul cunoaşterii, cea mai nouă propunere de petrecere a timpului liber cu copiii într-un mod educativ. Cum vremea „ţine” încă cu activităţile de interior, o vizită în orăşel vă poate umple cu uşurinţă o după-amiază în care nu aveţi idei ce să faceţi cu copilul (împreună cu el, nu cum să scăpaţi de el. Pentru ultima variantă aveţi întotdeauna la dispoziţie locurile de joacă din mall, unde el aleargă şi părinţii se relaxează la o cafea jucându-se pe telefon).

Am mers cu copiii chiar în weekend-ul de deschidere a muzeului interactiv. Recunosc că de fel sunt sceptică, mai ales că informaţiile prezente pe site nu erau foarte lămuritoare la capitolul „ce găsim acolo” şi cam cât o să ne ţină ocupaţi. Nu mi-am luat sacul, doar copiii. Le-am spus că vom merge la o expoziţie care seamănă cu ce-am mai încercat noi prin oraş (Simte matematica, Xperiment), doar că un pic mai mare. Nu visez (încă) să văd la Bucureşti un Cité des sciences, căci acolo e implicat statul francez (care, probabil, se ocupă ceva mai mult decât al nostru de cum şi ce învaţă generaţia tânără).*

Revenind, am luat metroul. Coborâţi la Jiului, şi de preferat staţi la coada trenului. Ieşiţi la suprafaţă, traversaţi strada pe la semafor, şi mergeţi un pic pe strada Pajura. Dacă mergeţi pe stânga în sensul de mers, ajungeţi la o troiţă, şi vedeţi şi un banner mare prins de poartă cu Orăşelul. Am remarcat că are parcare (cred că şi un autocar încape uşor, dacă o excursie în Bucureşti la teatru e completată cu o vizită aici). Din exterior nu ni s-a părut foarte mare, dar la interior impresia se schimbă. Ne-au întâmpinat câteva doamne foarte drăguţe, ne-au pus brăţări, căci biletul este valabil toata ziua, poţi veni de dimineaţă, poţi pleca să mănânci (în expoziţie nu se permite accesul cu mâncare şi băuturi), şi te întorci la joacă.

Ai mei copii au fost impresionaţi la intrare de holul izolat cu draperii, oglizi pe interior şi muuulte molecule suspendate. Din păcate din cauza oglinzilor pozele n-au ieşit, iar fără blitz şi fără trepied e doar o imagine neclară. Am intrat. Există o garderobă, dar nu supravegheată, unde poţi lăsa hăinuţele. Altceva n-am avut curaj, şi-am zis că n-are nimeni chef de glume proaste când afară e ger. Copiii s-au risipit ca vrăbiile peste tot. Întâi a fost raidul de recunoaştere, să vezi cam ce face fiecare. I-am lăsat în pace, apoi am început împreună să discutăm. Slavă cerului că la nivelul acela de fizică încă îmi funcţionează neuronul, iar detaliile scrise la fiecare mi-au trezit amintirile de prin generală. A fost mai greu să citim acolo unde panourile erau suspendate, iar la restul Iris a avut probleme cu fontul, mult prea rotund şi artistic pentru ea, obişnuită cu fontul de abecedar, arial sau times.

Prima sală, cea cu electricitate, viteză de reacţie, ne-a reţinut destul de mult. Reflexometrul cu băţ cel puţin m-a reţinut pe mine foooarte mult. Pur şi simplu nu m-am apropiat de capătul de sus, sub 0.25. Apoi ne-am distrat cu jocul de familie, măsuţa cu patru locuri. În mijloc se aprinde un bec, cine apasă primul pe buton câştigă tura. Ai cam 10 ture la un joc, iar Andrei ne-a făcut praf pe amândouă.

Zona cu apă era deliciul tuturor copiilor. Încerc să mă gândesc ce li se pare atât de „extraordinar”. Păi… când eram eu (noi) mici, încercam acasă tot ce ne trecea prin cap. Pistoale cu apă, după ce le goleai de şampon. Cum să stropeşti fratele venit la baie, punând degetul la ţeavă şi direcţionând un jet de apă (apa se usca până veneau părinţii navetişti). Vase comunicante, jocuri cu recipiente, circulaţie prin tuburi, şi mi se ridică pielea pe mine dacă mă gândesc că acum, eu, ca părinte, aş veni prea devreme acasă. E drept că i-aş lăsa, dar cu apă caldă, nu cum am experimentat cu fratele meu legea plutirii în cada cu apă rece, în mijlocul iernii, de-am primit penicilină de în Ajun de Crăciun. Ei bine, acelaşi extaz experimental îl aveau copiii aici, în zona cu pistoale, vârtejuri, serpentine. Pentru cei mici, aveţi şorţuleţe protectoare. Pentru cei mari, rămâne să le explicaţi să nu se lipească de bazin (nu merge, dar puteţi încerca). Sper ca în curând în zonă să fie amplasat un uscător de mâini, care poate fi folosit la nevoie şi ca uscător de tricouri. Paranteză, în interior este cald, nu mergeţi prea îmbrăcaţi.

Zona cu jocuri logice pentru adulţi nu ne-a atras foarte tare, în afară de masa-puzzle, la care nu i-am dat de cap. La o vizită viitoare poate. În schimb mai este o sală, tot cu jocuri, unde am stat… copiii s-au jucat la roţi, ceasuri, scripeţi, ori la panoul cu domino. Eu am încercat masa cu trei picioare, dar singură nu am reuşit. Acolo e nevoie de lucru în echipă, doi cel puţin, în trei a mers perfect, şi am apucat măcar să fac poză. Pentru zona sport e bine să mergeţi echipaţi de alergare. Cel puţin pentru fetiţe nu recomand pantofiori cu pietricele şi fustiţe, nu se vor simţi prea comod. Vă puteţi juca cu morişti, baschet cu tun de aer, proba de viteză cronometrată. Pe partea de optică cred că mai e de lucru, dar experimentele cu diferite tipuri de oglinzi, prisme sau cilindri au fost interesante pentru copii. Am mai stat la sectorul pentru noduri, nu e rău să ştii să faci câteva de-acolo, îţi prind bine mai ales dacă încerci o vacanţă la cort.

Ultima sală, cu forme şi culori, este mult mai potrivită pentru cei mici-mici. Acolo îşi pot face suficient timp de lucru. Pentru cei mai mari este puzzle-ul în orb. Ai modelul în faţă, şi trebuie să-l realizezi fără să vezi piesele, doar pipăindu-le. Nu e uşor, dar se poate. Completat cu exerciţiul de braille, îşi poate da o idee destul de bună cât de greu este să te descurci fără unul dintre simţuri.

Ultima atracţie pentru noi a fost ventilatorul cu celule foto – şi cu care, normal, nu am nicio poză. Imaginaţi-vă un ventilator de lustră, care pe fiecare braţ are 4 avioane. Fiecare avion are pe „burtă” o celulă foto. Cu ajutorul lanternelor (generator de lumină), pui în mişcare elicele şi ventilatorul începe să se învârtă. În funcţie de precizia şi rapiditatea cu care direcţionezi raza, avioanele pot prinde chiar viteză, nu doar să-şi învârtă elicele.

În primul weekend al expoziţiei organizatorii i-au aşteptat pe copii cu surprize. Din oră în oră era fie un concurs, fie un experiment. Andrei a venit la un moment dat la mine şi m-a anunţat că la alergare a fost cel mai rapid, şi are premiu un cub puzzle. Ora următoare am prins un experiment foarte interesant cu legume, legat de legea lui Arhimede. Este un foarte bun experiment pentru acasă, mai ales când pregătiţi legumele pentru supă. Le luaţi pe fiecare în parte… pluteşte sau nu pluteşte? S-ar putea să aveţi surpriza să nu nimeriţi mereu răspunsul corect!

Concluzii: copiii s-au distrat, iar cele patru ore petrecute acolo nu le-au ajuns. Voiau să mai stăm. Andrei a cerut apă prima dată după trei ore şi jumătate, Iris abia când am ieşit. La toaletă n-au cerut, deşi toaletele sunt în interior, accesibile. De mâncare nici n-a fost vorba, pe la Dristor când am schimbat metroul şi-au amintit că le e foame, că mirosea de la patiserie. Nici eu nu m-am plictisit. Labirintul cu bilă (cel ca o cutie din lemn, cu mânere) m-a ambiţionat mai mult decât credeam, căci tăvile suprapuse, fără echilibru, capcanele pentru biluţă… nu sunt floare la ureche. Nu vă imaginaţi că vă plictisiţi. Mereu o să auziţi mami, vino repede să vezi ceva!, sau mami, vino să mă ajuţi aici!.

Este un început bun, şi le doresc celor care au avut iniţiativa să aibă puterea să crească proiectul, astfel încât să le putem oferi copiilor şi altceva la nivel de distracţie şi timp liber în Bucureşti.

Informaţii despre preţuri, evenimente, petreceri, găsiţi la ei pe site; la capitolul pachete family eu am simţit lipsa unuia pentru familiile monoparentale, un adult şi doi copii, mai ales că toate celelalte variante erau acoperite. Şi, pentru că tot se apropie minunata săptămână şcoala altfel, poate ar fi bine să luaţi în calcul şi această variantă. Ţineţi cont însă că nu este o expoziţie pentru copii foarte mici, că au nevoie de un ghid, şi ideal este să ştie să citească.

Dacă aţi vizitat expoziţia, apreciez comentariile de feedback la acest articol. De asemenea, dacă aveţi întrebări referitoare la imaginile din galerie, răspund cu plăcere.


* Cititorii sunt rugaţi să treacă peste ironii, acestea vin doar din amărăciunea cu care constat că suntem tot la coada Europei… pentru că noi ne dorim să fim aici.

Festivalul de stiinta din Bucuresti, 25 – 29 septembrie 2013

festivalul-stiintelor-bucuresti

Printre lucrurile frumoase organizate pentru copii toamna acesta în Bucureşti este şi Festivalul de ştiinţă. Evenimentul este organizat de A.S.U.R. în colaborare cu Parentime, şi susţinut şi de DaVinci Learning. Informaţiile le-am primit pe mail, şi mi-au atras imediat atenţia pentru că încă păstrăm o amintire plăcută de anul trecut, când am fost la expoziţia organizată de Parentime, Xperiment (şi despre care am povestit aici).

Iniţiativa mi se pare tare faină, şi pentru că comunicatul era destul de scurt, am căutat programul evenimentelor. În funcţie de partener, acestea se desfăşoară în diferite locaţii din Bucureşti. Mai jos aveţi programul şi informaţiile necesare, precum şi linkuri către paginile dedicate evenimentelor.

Dacă ajungeţi, vă rog să ne spuneţi ce impresii aţi strans.

Ca o notă, anul trecut cadrele didactice primeau o adeverită dupa vizitarea expozitiei Xperiment cu clasa, pe bază de programare. Nu ar strica intrebat dacă anul acesta se întâmplă la fel.


Update 16.09.2013: „Profesorii însotitori vor primi adeverinte. Însa pentru grupurile organizate avem rugamintea de a face o programare înainte de a veni. În felul acesta, vom evita aglomerarea, iar copiii vor avea ocazia s? se bucure mai mult de expozitie.


Program:

Miercuri, 25 septembrie

  • Ferestre spre cer: Telescoapele gigantice ale viitorului 

Program: 18:00 – 20:00 Parteneri: Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

O noua generatie de telescoape va revolutiona in urmatoarele decenii astronomia si cosmologia. O conferinta sustinuta de astrofizicianul francez Michel Dennefeld de la Institut d’Astrophysique de Paris.

  • Xperiment! – Omul si Viata: Expozitie interactiva pentru copii 

Program: 12:00 – 18:30 Parteneri: Da Vinci Learning, Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

Cum sintem alcatuiti noi, oamenii? Cum ne functioneaza corpul? Cu ajutorul unor modele interactive si a microscoapelor copiii pot afla ce se petrece in interiorul organismului uman. Mai mult, vizitatorii vor invata sa identifice diferite plante si animale si sa descopere cum acestea sint adaptate mediului in care traiesc.

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol 

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

  • Povestea Stiintei spusă atrăgător 

Program: 19:00 – 21:00 Unde: Libraria Humanitas de la Cismigiu (vezi harta)
Moderator: Vlad Zografi

 

Joi, 26 septembrie

  • Xperiment! – Omul si Viata: Expozitie interactiva pentru copii

Program: 09:30 – 18:30 Parteneri: Da Vinci Learning, Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

Cum sintem alcatuiti noi, oamenii? Cum ne functioneaza corpul?

Cu ajutorul unor modele interactive si a microscoapelor copiii pot afla ce se petrece in interiorul organismului uman. Mai mult, vizitatorii vor invata sa identifice diferite plante si animale si sa descopere cum acestea sint adaptate mediului in care traiesc.

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol 

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

Program: 14:00 – 16:30 Parteneri: Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara „Horia Hulubei”, Universitatea din Bucuresti Unde: Aula Magna a Universitatii din Bucuresti (vezi harta)

Din ce este facut Universul?! Evolueaza?!
Din ce suntem facuti noi?

 

Vineri, 27 septembrie

  • Xperiment! – Omul si Viata: Expozitie interactiva pentru copii 

Program: 09:30 – 16:30 Parteneri: Da Vinci Learning, Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

Cum sintem alcatuiti noi, oamenii? Cum ne functioneaza corpul?

Cu ajutorul unor modele interactive si a microscoapelor copiii pot afla ce se petrece in interiorul organismului uman. Mai mult, vizitatorii vor invata sa identifice diferite plante si animale si sa descopere cum acestea sint adaptate mediului in care traiesc.

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

  • Universul si Timpul

Program: 19:00 – 21:00 Unde: Libraria Humanitas de la Cismigiu (vezi harta) Moderator: Vald Zografi

Sâmbătă, 28 septembrie

  • Xperiment! – Omul si Viata: Expozitie interactiva pentru copii 

Program: 09:30 – 15:00 Parteneri: Da Vinci Learning, Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

Cum sintem alcatuiti noi, oamenii? Cum ne functioneaza corpul?

Cu ajutorul unor modele interactive si a microscoapelor copiii pot afla ce se petrece in interiorul organismului uman. Mai mult, vizitatorii vor invata sa identifice diferite plante si animale si sa descopere cum acestea sint adaptate mediului in care traiesc.

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol 

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

  • Darwin si Teoria Evolutiei – fundamentul intelegerii Biologiei

Program: 19:00 – 21:00 Parteneri: Editura Humanitas Unde: Libraria Humanitas de la Cismigiu (vezi harta)

Teoria Evolutiei reprezinta fundamentul intelegerii Biologiei; cu toate acestea este aproape un subiect tabu in sistemul de invatamint.

Duminică, 29 septembrie

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol 

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

  • Stiinta si Pseudostiinta 

Program: 19:00 – 21:00 Parteneri: Editura Humanitas Unde: Libraria Humanitas de la Cismigiu (vezi harta)

Moderator: Vlad Zografi

In vizita la Muzeul Municipiului Bucuresti

Muzeul Municipiului Bucuresti

Am crescut într-un mic orăşel de provincie, şi îmi amintesc că am început studiul istoriei cu puţină culoare locală. Orăşelul era situat lângă unul dintre cele mai cunoscute situri arheologice ale culturii Gumelniţa, iar noi eram cumva mândri de micuţul nostru muzeu din localitate. Dacă îl priveşti din exterior, este o vilă cu etaj, un pic mai mare decât casele normale din jur, dar în interior ai suficiente săli cât să te ţină ocupat ceva vreme. Când m-am mutat în Bucureşti a durat până să mă simt acasă. Nici acum nu-mi găsesc locul, tot venetic pe aceste plaiuri sunt… dar copiii mei sunt bucureşteni, şi, pentru ei, trebuie să descopăr farmecul acestui oraş, atât cât mai găsesc.

Muzeul Municipiului Bucureşti ne-a atras atenţia de foarte multe ori. Îmi e şi ruşine să mă gândesc că patru ani am luat troleul de vis-a-vis, dar nu am intrat să-l vizitez. (Aceiaşi patru ani am trecut şi pe lângă Foişorul de Foc, şi am ajuns tot acum să îl vizitez.) Noaptea muzeelor ne-a prins în centru, şi am fi intrat atunci dacă nu era o coadă infernală… Azi m-am bucurat că nu am făcut-o, căci în aglomeraţie nu am fi înţeles nimic.

Am vrut în primul rând să văd pe dinăuntru palatul şuţu. Cel puţin din acest punct de vedere vizita a fost un succes. În rest, personal sunt dezamăgită. Sălile expoziţiei permanente reprezintă aproximativ o treime din etaj, şi atât se vizitează. Obiectele expuse par mai mult o coleţie temporară, itinerantă, decât un mod de a călători în timp prin istoria locală, de a învăţa „altfel”. Am simţit imediat lipsa ghidului (6 lei/vizitator), deoarece obiectele prezentate în muzeu au ataşată minima descriere necesară. Doamne fereşte să completezi descrierile, să faci o expoziţie pentru public, nu pentru profesionişti… să scrii un paragraf descriptiv despre exponat. Adaug la aceasta traseul de vizitare, total „sucit”. Începe – logic, cu epoca pietrei, epoca metalelor (are în centru superba zeiţă de la Vidra, vasul antropomorfic din cultura Gumelniţa), aterizezi într-o sală dedicată epocii moderne, moment în care nu ştii dacă să o iei la stânga sau la dreapta… dacă o iei la stânga, firul se continuă oarecum, cu administraţia bucureşteană, mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De fapt… trebuie să sari această sală, să intri în cea dedicată evului mediu, unde găseşti câteva exponate interesante.

Eu am rămas la sabia lui Constantin Brâncoveanul, ocazie cu care am văzut că-şi mai amintesc copiii ceva din vizita la Mogoşoaia, apoi la prima atestare documentară a numelui oraşului Bucureşti, în cancelaria domnitorului Vlad Tepes, la 20 septembrie 1459. Iris s-a oprit la un veşmânt de domniţă, din catifea, dar şi mai interesanţi erau papucii cu toc… şi de fapt percepuţi de picior ca fără. Deşi păreau cu 15cm mai înalte, domniţele medievale nu-şi distrugeau picioarele aşa cum fac „domniţele” de azi. Am găsit şi balanţe mobile şi cântare pentru verificarea monedelor, strămoşii lămpilor UV de la bancă. Am lămurit şi de ce monedele aveau găuri, şi cum arătau „puşculiţele” acum 200 de ani. Total rupt de această sală medievală este salonul roşu, vizibil după cordon, un exemplu de interior de secol XIX (interesant, mai ales prin manechinele cu costume de epocă, dar fără legătură cu sala precedentă).

Cum spuneam, noi am mers iniţial la stânga, către epoca modernă. Primul exponat la care s-a oprit Andrei a fost o bârnă din podul Mogoşoaiei. Normal, fără nicio explicaţie pe etichetă… i-am explicat cum se „asfaltau” străzile pe vremuri, când noroaiele inundau străzile, şi canalizarea era încă un vis. Alături era un exemplu de pavaj din lemn, care mi-a susţinut explicaţia. Privind cât erau de inegali buturii… mă gândesc cu groază cum ar fi o trăsură fără arcuri pe acele străzi… Am trecut mai departe, încercând să citesc cât mai mult din documentele expuse. Cel mai amunzant pentru timpul în care trăim a fost un bilet de avertisment către un cetăţean care risipea apa, deoarece cişmeaua din curte avea robinetul defect. Oare nu putem reînvia un pic administraţia bucureşteană?? Sau ar muri repede, istoviţi în lupta cu gunoaiele, câinii, risipa…?

Vă recomand să mergeţi să vedeţi muzeul. Este totuşi un colţ de istorie locală ce merită cunoscut. Dar neapărat să citiţi înainte prezentările de pe site-ul muzeului municipiului Bucureşti, dacă vă ţin nervii, căci nu înţeleg din ce motiv site-ul este scris cu majuscule (poate muzeografii responsabili nu au aflat că online acest lucru înseamnă a urla), şi se citeşte destul de greu. Apoi, navigarea este dificilă, îţi trebuie ceva răbdare să parcurgi întreg textul. Facem abstracţie şi de muzică… Sunt rea, şi recunosc, dar am fost furioasă după ce am ieşit din muzeu şi mi-am luat teme pentru acasă, cum ar fi descifrarea decretului de la 12 iulie 1848. Normal, în vitrină sub document scrie data, căci orice român e capabil să citească literele slavone, doar toţi am făcut rusă la şcoală… Am uitat mult din lecţiile de paleografie din facultate, am reuşit să citesc antetul documentului… „Dreptate-fratie. În numele poporului roman, guvernul provizoriu… şi este semnat de Neofit, mitropolit al Ungrovlahiei, Ctin Golescu, N. Bălcescu, Chr. Tell, I. Eliade, I.C. Bratianu, C.A. Rosetti, la Bucureşti. Abia aştept să văd despre ce e vorba, căci nu imi amintesc de niciun document al revoluţiei de la această dată… şi nici nu-l găsesc.

Ca să merg cu critica până la capăt, pe site-ul muzeului nu scrie, lângă preţul biletelor (6 lei adulţi, 3 lei copii/elevi/pensionari), şi faptul că exist taxă foto, în valoare de 15 lei. Am plătit biletele, am urcat la etaj, am întrebat pe unul din supraveghetori daca se pot face poze, da, dar fără blitz (pentru cei care încă nu înţelegeţi această cerinţă de bun simţ, nu este pusă pentru a frustra vizitatorii prin calitatea slabă a pozelor obţinute, ci pentru a proteja exponatele de flashul de lumină şi căldură puternică ce le degradează rapid). La ieşire, când mă îndrept din nou către taraba cu bilete, în căutarea unor cărţi poştale cu clădirile demolate, aflu pe un ton agresiv că există taxă foto, că e acolo în specificat într-un afiş ascuns după alte rânduri de ilustrate… Am replicat că am cerut lămuriri sus, la supraveghetori… păi nu ştiu fetele! Atunci, ma întreb şi eu, care este rolul supraveghetorilor de sală? Dacă nu pot verifica nici măcar atâta lucru? Ok, să nu atingem exponatele, lucru pe care oricine trebuie să-l ştie (e din cerinţele de bun simţ menţionate mai sus). Dar, dacă îmi stângeam camera înainte de a coborî, nu mă întreba nimeni de sănătate, nu?

Acestea fiind spuse, vă las în compania pozelor, unele mai bune, altele mai puţin.

 

Alte aventuri

Noaptea muzeelor la Bucuresti

După prima mea experienţă cu Noaptea muzeelor mi-am promis solemn că sub nicio formă nu voi repeta aventura… un muzeu nu se vede aşa. Le prefer goale, sau cu vizitatori ici-colo, să ai timp să citeşti, să întrebi, să studiezi, să faci poze… nu… nebunia asta nu e pentru mine, nu mi se potriveşte deloc. Până anul acesta m-am ţinut de promisiune, şi am ignorat evenimentul.

Dar acum am văzut că totuşi am o portiţă de scăpare pentru a bifa totuşi noaptea muzeelor, şi în acelaşi timp să nu am parte de ea. Am selectat din listă câteva atracţii pentru copii, şi am mers seara, înainte să înceapă nebunia din oraş.

Am început de la ora 6, la Muzeul Naţional de Istorie, unde aveau un atelier pentru copii, în cadrul căruia urmau să coloreze planşe de pe columna lui Traian, de la ridicarea căruia se împlinesc 1900 de ani. Ideea mi s-a părut minunată, mai ales că am vizitat de curând Lapidariumul, şi erau în temă copiii. Ca o paranteză, nu am intrat în muzeu, se vizita doar tezaurul şi Lapidariumul, iar expoziţia Comorile Chinei era închisă. Mi se pare normal, la cât de specială e, nu s-ar fi riscat cu puhoiul de vizitatori. Revenind la atelier, programul anunţat, pe ore, nu a fost respectat, copiii intrau pe măsură ce se elibera un loc. Planşele erau interesante, dar mare păcat că nu au printat, color, planşe cu uniformele romanilor, dacilor, să ştie şi copiii ce colorează. Ai mei au fost dezamăgiţi că nu au avut planşa cu trecerea podului de la Drobeta… Iris a avut celebra cavalerie sarmată, am stat să-i explic cum era costumul de zale, cu vecinii implicaţi în război, şi de ce au câştigat totuşi romanii războiul. I-am povestit că iniţial columna a fost pictată, şi că e mare păcat că nu s-au păstrat culorile, să ştim mai multe detalii… Tot pe planşa ei a avut şi o trupă de daci, cu stindardul tradiţional. Faptul că a văzut detaliile şi l-a colorat înainte, a ajutat-o să termine proiectul cu draco, steagul dacilor, pe care l-a decupat din carton după ce l-a desenat cu ajutorul unui şablon. Mi-a părut rău că nu li s-a spus acolo nimic despre el, dar i-am povestit eu, că era cap de lup, cu corp de balaur, că prăjina se înfigea în cap, nu cum am văzut steguleţele plecând de-acolo, pe la jumătate, că corpul era din pânză probabil verde… deci nu prea mergea din carton roz… Iniţiativa însă a fost frumoasă, aşa că sper că va continua.

De aici ne-am dus la Arhivele Naţionale, unde este deschisă expoziţia Copilărie regală. Pe jos până acolo am trecut în revistă familia regală a României, cine cu cine a fost căsătorit, de când a domnit, cam ce s-a întâmplat. Am început cu un colaj de filmuleţe din colecţia A.N.F., cu fragmente din viaţa publică sau de familie în care apăreau copiii. Fragmentul cu vizita la Constanţa a familiei ţarului cred că a dezamăgit-o pe Iris, se aştepta la mai mult de la rochiile unor prinţese adevărate, că doar erau surorile Anastasiei. Expoziţia conţine reproducerile unor fotografii cu copiii, inclusiv principesa Mărioara, fiica lui Carol I. Sunt de asemenea şi acte în original, certificate de naştere, de botez, chiar certificatul de deces al principelui Mircea, fiul reginei Maria (căci despre tată nu poate spune nimeni…). Am descoperit cataloage şcolare, ori jurnalele reginei Maria, în limba engleză, cu colaje de fotografii la interior.

Al treilea punct a fost muzeul Antipa, dar nu pentru expoziţia permanentă ori pentru Human body, unde erau cozi de cel puţin două ore de aşteptare… ci pentru demonstraţiile cu insecte şi lilieci care aveau loc în curtea din spatele muzeului, şi despre care din fericire nu ştia prea multă lume. La insecte a mers binişor. Am ajuns când montau ecranul alb şi becul cu lumină lăptoasă pentru a aduna insectele. Ne-a explicat că, în natură, experiementul acesta are rezultate în cel mult 5-10 minute, dar că în mijlocul oraşului, lângă becurile de la muzeu, şi cu atâta gălăgie, nici insectele nu au linişte. Au apărut totuşi doi mai rari, una chiar un dăunător care le dă de furcă celor care se ocupă de parcurile din Bucureşti. De prins gâzele s-a ocupat profesorul Mihai Stănescu, care lucrează cu Antipa de aprox. 25 de ani, dacă am reţinut corect, şi a colectat o bună parte din colecţia de lepidoptere de jumătate de milion de exemplare a muzeului. N-am prea înţeles ce erau trihopterele, decât că au prins şi un exemplar, şi este înrudit cu cele care le captau lor atenţia.

Pentru prinderea insectelor foloseau borcane alungite, pregătite cu vată pe fund, şi pe capac sudat un arc, pe care se înfăşura un alt tampon îmbibat în cloroform. Cloroformul… iniţial le ameţeşte, apoi le ucide. Profesorul mi-a plăcut, prin entuziasmul pe care ochii săi îl arătau la fiecare gâză, prin vesta lui cu multe multe buzunăraşe, pline de tot felul de lucruri utile pe teren. Simultan cu gâzele am avut parte de lilieci… adică nu i-am văzut, deşi recunosc că am pornit cu ideea că au cumva un aparat care îi atrage şi îi vedem :). Nu, aparatul minune era unul cu care îi auzi. Cu cât păcănitul este mai des, înseamnă că liliacul se orientează sau caută prada, căci emite mai multe impulsuri. În funcţie de frecvenţă pe care se recepţionează semnalul, poţi identifica şi specia de liliac. Despre lilieci ne-a povestit doamna Ana Maria Diaconescu, şi am recepţionat două frecvenţe: 58 şi 35 kHz. N-am reuşit să reţin însă ce specii a spus că sunt…

Cam dezamăgiţi că n-am văzut lilieci, am luat ultimul metrou spre casă, în timp ce Bucureştiul curgea valuri-valuri către muzee… care sunt tot acolo şi în celelalte zile ale anului… numai că nu le vede nimeni.

Voi aţi fost?

 

Comorile Chinei – o expozitie exotica. Impresii

Expozitia Comorile Chinei

Cum să ratăm Comorile Chinei, expoziţia deschisă la Bucureşti, la sfârşitul lunii aprilie? Mi-am dorit enorm să merg încă de când am văzut primul comunicat. Copiii erau însă în vacanţă… i-am aşteptat şi pe ei, mai ales că Andrei nu era chiar neştiutor când veni vorba de armata de teracotă. Am avut grijă să înţeleagă de la început că nu vom vedea decât patru soldaţi şi un cal din totalitatea celor peste 7000 de piese care alcătuiesc uluitoarea descoperire arheologică din mausoleului Qui Shi Huang, din provincia Shaanxi. Trebuie menţionat că săpăturile sunt încă în desfăşurare, în expoziţie aflându-se una din piesele descoperite în 2010.

Aşadar ne-am pregătit ca de expediţie, ţinând cont de sfaturile şi recomandările pe care le-am inclus deja în primul articol dedicat expoziţiei. Le spusesem copiilor de controlul de la intrare, şi s-au amuzat copios observatorii de-acolo când au auzit-o pe Irisuca exclamând că aici e ca la aeroport!! Apa şi bagajele le-am lăsat la vestiar, am intrat lejer, doar cu aparatul foto, şi ne-am pregătit pentru o incursiune rapidă, cu salturi de mii de ani între diversele epoci ale istoriei Chinei.

Este greu să cuprinzi totuşi, într-o expoziţie atât de mică, mii de ani de istorie şi civilizaţie extraordinară. Piesele aduse sunt pur şi simplu repere de timp pe axa cronologică, pentru a încadra exponatele centrale – cei patru soldaţi de teracotă. Calul – aşa cum am aflat din detalii, era un cal de tracţiune, nu unul de cavalerie. Soldaţii – un arcaş, un vizitiu, un infanterist şi un general, ne-au uimit prin forţa detaliilor şi expresivitatea feţei. Probabil că, pictaţi, ar fi părut reali. Nicio imagine nu se compară cu impresia pe care o ai stând faţă în faţă cu aceşti martori ai trecutului.

Trecând în revistă celelalte exponate, am observat calitatea culorilor folosite, care au rezistat miilor de ani ce le-au acoperit. De asemenea, portelanul şi emailul, în culori uimitoare, au atras privirile Irisucăi. Vrea şi ea unele, exact la fel. Pe acelea dacă se poate. 🙂 Am ajuns mai repede decât ne-am fi aşteptat în epoca modernă… pentru a face apoi un salt în timp şi spaţiu, în zona carpato-danubiano-pontică, şi a vedea interacţiunile pe care acest spaţiu le-a avut cu lumea chineză, inclusiv prin lucrarea lui Nicolae Milescu Spatarul, Descrierea Chinei.

Cea mai amuzantă piesă din expoziţie a fost pentru copii „perna”. Erau de fapt două, a doua – mult mai mare, mai frumoasă, cu o poezie pictată, am uitat s-o fotografiez. De ce amuzantă…? Pentru că s-au gândit că probabil copiii chinezi din acea perioadă habar nu au ce distractivă este o bătaie cu perne… Legat strict de statuile de teracotă, le-au considerat mici. Înălţimea chinezilor în antichitate este de aprox. 1,70m, iar a cailor de 1,5m. Nu ştiu de ce, probabil se aşteptau să aibă de-a face cu nişte vikingi.

Nu am cuvinte pentru a descrie mai mult decât o vor face imaginile de mai jos. Am adăugat la fiecare poză câteva detalii, pentru a vă putea orienta în album. Lipsesc aproximativ 10-15 piese din expoziţie, farmecul special a distras atenţia de la partea de documentare ilustrată. Dacă imaginile se deschid separat, şi nu album cu detalii, reîncărcaţi complet pagina articolului, pentru a avea săgeţi de navigare sub imagini si a putea vedea textul.

Călătorie plăcută!

Preluarea imaginilor folosite în acest articol nu este permisă. Multumesc pentru înţelegere.

Comorile Chinei, o expozitie eveniment la Bucuresti – 30 aprilie – 1 august

Expozitia Comorile Chinei

Prima mea reacţie la comunicatul de presă al Muzeului Naţional de Istorie a fost de a rămâne fără grai. Sunt puţine lucrurile de acest gen, cel puţin pe tărâm "istoric", care să se întâmple în capitală, sau care să merite o excursie specială până aici, căci este un moment care nu trebuie ratat de către elevi, mai mici sau mai mari.

Despre istoria şi civilizaţia chineză se învaţă destul de puţin în şcoală, şi, cum programa de istorie, la fel ca şi numărul de ore alocate, a scăzut cantitativ de la an la an, ceea ce copiii mai învaţă despre extraordinarele civilizaţii ale Orientului îndepărtat este foarte puţin. Dar, dacă iei orice enciclopedie antică, nu vei putea să nu te întâlneşti cu marele zid chinezesc, cu armata de teracotă, cu celebrele vase vechi de mii de ani. Ai nevoie de un sâmbure de pasiune, amestecat cu o cantitate mare de curiozitate, pentru a aprofunda una dintre cele mai uimitoare civilizaţii ale acestui pământ. Îmi dau seama cât de puţin o cunoaştem în momentul în care copiii încep cu întrebările… cine a inventat praful de puşcă? dar hârtia? dar…

Proiectul expoziţional “Comorile Chinei” constituie cel mai amplu demers cultural şi cea mai mare expoziţie organizată de China într-un muzeu din România, reunind artefacte inestimabile provenind din 11 muzee şi instituţii culturale din Republica Populară Chineză. Reflectând natura atotcuprinzătoare şi inovativă a civilizaţiei chineze, această expoziţie oferă vizitatorilor prilejul de a aprecia din diferite perspective istorice profunzimea şi bogăţia culturii şi tradiţiilor chineze.

Expoziţia va fi deschisă pentru public de marţi, 30 aprilie, începând cu ora 10.00 până la orele 18.00 si va putea fi vizitată până în data de 1 august 2013. În perioada 30 aprilie – 1 august 2013, muzeul va avea un program de vizitare extins, astfel că va fi deschis de marţi până duminică în intervalul orar 10.00 – 18.00, iar în ultima sâmbătă a fiecărei luni, programul se va prelungi până la orele 22.00.

În acestă perioadă, se vor aplica noi condiţii şi tarife de acces diferite de cele aplicate până acum. Astfel, costul unui bilet de acces în muzeu care include vizitarea expoziţiilor “Comorile Chinei”, “Tezaur Istoric” , “Lapidarium-Copia Columnei lui Traian” si a expoziţiilor temporare va fi de 25 lei pentru adulţi, 15 lei pentru elevi, studenţi, pensionari şi persoane cu dizabilităţi, 50 lei pentru pachet familial care include 2 adulţi şi maxim 3 copii cu vârsta până în 18 ani. Va exista de asemenea, în această perioadă, opţiunea “acces rapid” în muzeu – 50 lei. Este interzisă intrarea cu umbrele, obiecte ascutiţe mâncare şi băutură.

Nu este o expoziţie pe care v-o recomand, este o expoziţie la care vă implor să mergeţi!

Detalii

Handbal pentru copii la C.S.S. nr. 2 Bucuresti

Privim zi de zi rubrica sportivă de la tv, pe diverse canale, admirăm oamenii aceia care muncesc şi poartă cu mândrie tricolorul pe tricou. Puţini reuşim să ne dăm seama exact cam ce cantitate de muncă este necesară pentru performanţă, şi mai ales sprijinul de care este nevoie.

Nu am făcut niciodată sport de performanţă, şi nu mi-aş obliga copilul să facă performanţă dacă nu îşi doreşte. Este o decizie personală, pentru că sacrificiile în cele din urmă le face copilul, nu părintele. Dar încurajez şi sunt 100% de acord că un copil trebuie să facă sport. Chiar dacă anul acesta face unul, la anul schimbă, şi tot aşa. Nu va face performanţă, dar va face mişcare, ceea ce în lumea noastră sedentară înseamnă sănătate curată.

Iris a ales dans sportiv. Merge de la 3 ani şi jumătate la Clubul „Dance Fever”. Este un club mic, dar nouă ne place căci am reuşit să avem o legătură faină şi cu antrenorii, şi cu colegii. Avem şi două cantonamente la activ, în care a mers singurică. La 4 ani am avut emoţii mari pentru ea, dar s-a descurcat exemplar. Doar anul acesta l-am ratat… Iar acum suntem în pauză până scoatem gipsul de la mână. Nu a ajuns la performanţă, şi încă avem probleme în găsirea unui partener, dar ne străduim. Un filmuleţ mai vechi, gândăcica mea e a doua de la stânga.

Andrei a mers şi el la dans o perioadă. Nu s-a omorât, nu prea i-a plăcut, dar măcar a prins ceva paşi şi poate dansa la petreceri fără niciun fel de stres. Nu cred că va avea probleme în a invita o fată la dans… Dar m-a stresat că vrea alt sport anul acesta. Au venit foarte multe oferte la şcoală, şi i-am zis să fie şi el atent la preţ şi unde este situat, căci nici bugetul nu e prea mare, şi nici prea departe de casă nu pot ajunge la programul infernal pe care îl am. A venit într-o zi foarte fericit, că are o soluţie: handbal pentru copii la Clubul sportiv şcolar nr. 2. Notase stângaci pe o hârtie numele doamnei Gabriela Chitulescu şi telefonul, 0765:457:620. Mami, e aproape de noi, te rog, te rog, sună! şi e fără taxă! Într-un final am cedat şi am sunat, şi am mers la primul antrenament.

Sala este vis-a-vis de Spitalul Sf. Pantelimon, lângă şcoala 77, şi noi mergem de două ori pe săptămână, marţea şi joia de la 13.30 la 15.00. Deocamdată îi place, deşi antrenamentul nu este uşor deloc. Sala este faină, au vestiare să se schimbe, i-a plăcut din prima clipă şi antrenorul, aşa că aşteptăm să vedem ce urmează, dacă este ceea ce-si doreste, şi cât va dori să continue. În schimb sunt puţini copii… aşa că, dacă nu staţi foarte departe, şi vă place, poate faceţi o vizită. Există şi grupe pentru fete, nu ştiu dacă numerele de pe site-ul clubului mai sunt de actualitate, dar puteţi încerca. Ca info, se pot înscrie copiii născuţi cel mult în anul 2000, maxim 12 ani. Există grupe de dimineată, 8:30-10:30, sau 15:00-17:00 (lunea, miercurea şi vinerea).

Şi… rămân recunoscătoare celor care dau mai departe acest mesaj!

În încheiere, tot pe temă sportivă, adaug şi câteva imagini de weekendul acesta, de la maraton. Andrei a participat, ca de obicei, Iris a lipsit, din cauza gipsului. Cursa copiilor s-a desfăşurat pe vârste, noi am fost la 9-10 ani. N-am fost eu cu el, dar am înţeles că a fost un pic cam dezorganizat, probabil au fost luaţi prin surprindere de numărul mare de participanţi. Dar să sperăm că data viitoare va fi mai bine!

Fiecare copil merita sa citeasca – doneaza o carte

Am povestit un pic ieri despre "Strada copiilor", aveţi detalii aici dacă aţi ratat articolul. Astăzi am câteva detalii despre una din campaniile care se vor desfăşura în cadrul evenimentului: Fiecare copil merită să citească – donează o carte.

Institutul de Managament si Dezvoltare Durabila (IMDD) sunt cei care vor iniţia această campanie în colaborare cu BCUB şi Fundatia Carol I cu scopul de a colecta cât mai multe cărţi pentru comunităţile şi bibliotecile din cadrul şcolilor sau grădiniţelor defavorizate. Voluntarii institutului şi coordonatorii acestuia au mai organizat campanii de colectare de cărţi, precum „Ai în plus o carte, dă-o mai departe”. Campania se adresează celor care au posibilitatea de a dona o carte deja citită. Cărţile se vor colecta într-o urnă în formă de căsuţă de lemn, instalată pe Strada Copiilor pe toata perioada festivalului.

Am văzut la noi la grădi cât de importantă a fot biblioteca copiilor, chiar şi micuţă. Mulţi dintre copii nu aveau acasă cărţi, iar răsfoirea enciclopediilor la grădi era momentul suprem de satisfacţie. Aşa că, dacă copiii au crescut, şi vreţi să eliberaţi un pic rafturile, aveţi acum ocazia.

Strada copiilor – Bucuresti, 21-29 septembrie 2012

Ştiaţi de "Strada copiilor"? Eu recunosc că nu auzisem; m-am bucurat când am primit pe mail mai multe detalii, mai ales despre programul special pentru cei mici. Iata mai jos informaţiile primite.

Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, în parteneriat cu Fundatia Universitară „Carol I”, lansează cea de-a doua ediţie a festivalului cultural în aer liber STRADA DE C’ARTE. Timp de nouă zile, începând cu 21 septembrie, ora 17:00 şi până în 29 septembrie, ora 20:30, bucureştenii şi vizitatorii capitalei pot beneficia de cea mai amplă ofertă de evenimente culturale de calitate, cu acces gratuit.

Strada Boteanu se transformă într-o zonă pietonală, găzduind unul dintre cele mai mari târguri de carte în aer liber din Bucureşti. 14 edituri şi librării, expoziţii de arhitectură, proiecţii de filme, concerte live de blues şi jazz, seri de poezie şi dezbateri, fac parte din programul festivalului. Cei mici, sub îndrumarea voluntarilor de la Institutul pentru Management şi Dezvoltare Durabilă, vor putea participa la ateliere de modelaj şi desen, precum şi la concursuri de pictură şi imprimare pe materiale textile pe Strada Copiilor.

Organizatorii au pregătit terase efemere, o flotă de biciclete şi internet wireless gratuit în tot perimetrul STRADA DE C’ARTE.

Coordonatorii Institutului pentru Management şi Dezvoltare Durabilă propun celor mici exerciţii de creativitate prin ateliere de modelaj şi desen, dar şi concursuri de pictură şi imprimare pe materiale textile. Nu vor lipsi nici invitaţiile de scriere creativă sau modelare cu plastilină, ulterior creaţiile copiilor fiind montate pe panouri de mari dimensiuni de către îndrumătorii atelierelor.

“Strada Copiilor” a fost creată de acelaşi birou de arhitectură care a semnat şi standurile de carte, în colaborare cu sponsorul oficial al festivalului, eMAG, care a asigurat toată partea logistică şi materialele necesare copiilor pentru desfăşurarea activităţilor.

Între concursurile sponsorizate de către eMAG şi ateliere, Libro Bistro îi aşteaptă pe cei prezenţi la o terasă în aer liber care va servi sucuri naturale proaspete şi meniuri adecvate copiilor de toate vârstele.

Biblioteca Centrală Universitară, în parteneriat cu IMDD organizează în premieră Campania “Fiecare copil merită să citească – donează o carte”  pentru copiii defavorizaţi.

Programul dedicat copiilor:

  • Sâmbătă, 22 Septembrie
    • 10:00 – 12:00
      Strada copiilor: Desen şi pictură, Atelier de modelaj, Concurs organizat de IMDD17:00 – 19:00
      Strada copiilor: Desen şi pictură, Atelier de modelaj în lut (coordonat de sculptorul Giulian Dumitriu), Concurs organizat de IMDD
  • Duminică, 23 Septembrie
    • 11:00 – 12:00
      Rampa de Poezie, Blues & Jazz: Cântece cu şi despre copii, prezentare CD Doina Lavric “Poveste din Bucovina”, cu participarea lui Grigore Leşe, organizat de IMDD
    • 17:00 – 19:00
      Strada copiilor: Desen şi pictură, Pictură şi imprimare pe materiale textile (Coordonatori: Alexandra Buduru, Georgiana Tudor – absolvente UNARTE) Concurs organizat de IMDD
  •  Miercuri, 26 Septembrie
    • 17:00 – 19:00
      Strada copiilor: Lectură la iarbă verde– organizat de IMDD
  • Joi, 27 Septembrie
    • 17:00 – 19:00
      Strada copiilor: Pictură şi imprimare pe materiale textile (Coordonatori: Alexandra Buduru, Georgiana Tudor – absolvente UNARTE), organizat de IMDD
  • Vineri, 28 Septembrie
    • 17:00 – 19:00
      Strada copiilor: Atelier de pictură şi colaj (Coordonator: Virgil Parghel, pictor), organizat de IMDD
  • Sâmbătă, 29 Septembrie
    • 10:00 – 12:00
      Strada copiilor: Desen şi pictură, Atelier de modelaj, Concurs – organizat de IMDD

Distracţie plăcută!

Fiecare copil conteaza. Invata sa traiesti cu ADHD!

Între 08-09 iunie 2012 va avea loc la Bucuresti, în Aula Magna a Facultăţii Titu Maiorescu, conferinţa "Fiecare copil contează. Învaţă să trăieşti cu ADHD!". Participarea se face pe bază de înscriere, în momentul de faţă fiind disponibile ultimele 50 de locuri, la un preţ special de 450 lei, cu reduceri pentru studenţi. Conferinţa de bucură de participarea extraordinară a dlui. Russel Barkley, Phd.

Aceste două zile de conferinţă reprezintă o ocazie unică pentru profesioniştii din domeniul sănătăţii, educaţiei, asistenţei sociale şi părinţi, pentru a învăţa şi discuta despre cele mai bune practici în domeniul ADHD.

Sesiunile conferinţei vor fi susţinute de Dl. Russel Barkley Ph.D, Internationally Recognized ADHD Authority, pentru prima data în Romania şi va prezenta o imagine de ansamblu asupra acestei probleme, precum şi a unor strategii practice pe care le veţi putea pune în aplicare.

Dl. Russel Barkley Ph.D va susţine:

  • ADHD: Diagnostic si subtipuri (1 ora)
  • ADHD, Functiile executive si Autoreglarea: Implicatii pentru management (1.5 ore)
  • Optimizarea tratamentului ADHD – Impactul comorbiditatilor (2.5 ore)

Evenimentul este susţinut de Fundatia Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea Romaniei, cu sprijinul Eli Lilly Romania.

Informatii detaliate sunt disponibile la:

"Fiecare copil conteaza. Invata sa traiesti cu ADHD!"