Concurs: Nemi face „Vraja dorințelor”

Dacă reîntoarcerea la școală a trecut de momentele ei cele mai grele și lucrurile încep să intre „în normal”, bufnița Nemi vă propune un mod plăcut de a petrece câteva momente împreună cu colegii, de data aceasta cu un scop nobil: acela de a utila biblioteca clasei cu câteva noi volume din colecția specială pentru copii a editurii Nemira.

Pentru cei dornici să exploreze, editura a pregătit 10 premii, constând fiecare în câte 6 volume, astfel:

Vraja Dorințelor (Seria Tărâmul Poveștilor, partea I), Chris Colfer
Proscrisul, Michael Morpurgo
Regatul lui Kensuke , Michael Morpurgo
Băiatul care vorbea cu corbii, Atacul roiului (Seria Neîmblânziții), Jacob Grey
Gregor pământeanul (Seria Cronici din subpământ), Suzanne Collins

Sunt aproape sigură că nu le-ați citit și nu le aveți în biblioteca clasei. O puteți completa, dacă o aveți, sau o puteți deschide acum, dacă răspundeți următoarei provocări:

Priviți „harta” de mai jos. Reprezintă Tărâmul poveștilor, despre care puteți citi câteva informații aici. Pornind numai de la informațiile oferite de imagine, construiți singuri o poveste. Exercițiul de scriere creativă va fi realizat în clasă, cu colegii, iar povestea rezultată va fi scrisă de copii.

Pentru înscrierea la concurs urmează pașii:

Trimiterea materialelor se face numai de cadrul didactic care supraveghează grupul.
Povestea va fi scrisă pe pagini dictando de copii (clasa a II-a poate folosi două pagini tip dictando junior, de aici), numerotate.
Scanate sau fotografiază la rezoluție bună și trimite pe mail paginile la adresa admin@talentedenazdravani.ro . Dacă sunteți nevoiți să faceți poze cu telefonul, încadrați pagina de sus (nu în perspectivă!) și fotografiați la lumina zilei, la fereastră sau afară.
După expedierea pe mail, adăugați la acest articol, prin formularul de mai jos, un comentariu, care să conțină numele real și adresa de mail (în câmpurile speciale ale formularului) de la care ați expediat povestea. Scrieți în mesaj școala de proveniență, clasa, un număr de telefon de contact (nu va fi publicat pe site, dar este obligatoriu), și mesajul „Am expediat pentru concurs povestea cu numele …” .

Fiți creativi!

Cele zece premii vor fi atribuite în colectivul de redacție al editurii Nemi. Se va ține cont de calitatea și originalitatea poveștii, precum și de așezarea în pagină. Pentru a evita răspunsurile la indigo, am decis ca acestea să devină vizibile publicului în momentul încheierii concursului. Înscrierea va fi confirmată după înregistrarea comentariului și primirea mailului cu atașament, printr-un mesaj în acest sens în pagina concursului, și afișarea numărului/numelui de concurs.

Fiecare participant are dreptul la un singur comentariu. Vă rog ca în rubrica „Nume” să folosiţi numele real complet, şi verificaţi dacă adresa de mail este scrisă corect. Concursul se va desfăşura între 2-22 octombrie 2017, ora 21:00. Câștigătorii vor fi anunțați în maxim 72h de la încheierea concursului, și vor avea la dispoziţie trei zile pentru a revendica premiul, printr-un comentariu la acest articol, folosind aceeași adresă de mail cu care a fost adăugat comentariul câştigător. Va fi inclus în mesaj (pentru identificare) numărul de telefon solicitat mai sus. La expirarea termenului, pentru premiile nerevendicate, vor fi desemnați alți câştigători. Premiile vor fi livrate numai la adrese de pe teritoriul României.

Concurenții care vor intra în concurs vor primi un număr de ordine la aprobare. Nu vor fi acceptate comentariile care nu îndeplinesc condiţiile solicitate (nume real complet, adresa de email, numărul de telefon, datele de identificare) și nu sunt însoțite de email. Nu vor participa la concurs, dar vor fi vizibile pe pagină.

Câştigătorii nu vor fi anuntați personal, vă rog să accesați pagina concursului în zilele de 26-28 octombrie 2017.

Câștigătorii celor 10 premii oferite de editura Nemi sunt:

Clasa a III-a, Şcoala Primară din Groşii Noi, comuna Bârzava, județul Arad, profesor îndrumător: DOBRESCU ADELINA, „Povestea Scufiței Roşii”.
Clasa a IV-a A, Liceul Tehnologic ”P. P. Carp”, Țibănești, jud. Iași, profesor îndrumător: Cocea Angelica, „Tărâmul celor douăsprezece mistere”.
Clasa a V-a A, Școala Gimnazială Nr. 2 Diaconu Coresi- Brașov, profesor îndrumător: Nedelcu Violeta Daniela, „O aventură de poveste”
Clasa a II-a, Școala Gimnazială Nr. 1, comuna Rediu, județul Neamț, profesor îndrumător: Purcariu Carmen, „Aventuri în Lumea poveștilor”
Clasa a III-a B, Scoala Gimnazială Sfântul Grigorie Teologul, Galati, rofesor îndrumător: Rodica Zlatan, „Vraja din regatele fermecate”
Clasa a VIII-a, Liceul Tehnologic, com. Valea Ursului- Structura Școala Gimnazială Chilii, jud. Neamț, profesor îndrumător: Simon Ștefania „O călătorie diferită”
Clasa a III-a B, Colegiul Național ,,Constantin Cantacuzino”, Târgoviște, Dâmbovița, profesor îndrumător: Miricioiu Carmen Alexandra, „Tărâmul Poveștilor”
Clasa a II-a, Scoala internationala Clas – Snagov, profesor îndrumător: Mihai Miruna Mihaela, „Aventurile celor trei cavaleri mareți”
Clasa a II-a, Scoala Gimnaziala Nr. 1, I.L.Caragiale-structura Scoala Gimnaziala Nr 1 Ghirdoveni, sat Ghirdoveni, Jud Dambovita, profesor îndrumător: Irimia Anca, „Poveste din Taramul de Basm”
Clasa a II-a, Școala Gimnazială ”Ene Patriciu”, comuna Smulți, județul Galați, Muntenița Carmen, profesor îndrumător: „Insula cu multe regate”.

Felicitări tuturor participanților!

Câștigătorii sunt rugați să revendice premiile până la data de 29 octombrie 2017, ora 7:00 am, conform detaliilor de mai sus.

29.10.2017, ora 19:30. Din păcate, două dintre premii nu au fost revendicate. Acestea au fost pierdute. Următorii clasați sunt:

Clasa a II-a, Școala gimnazială „Matei Basarab”, comuna Brebu, județul Prahova, profesor îndrumător: Căpățînă Vasilica.
Clasa a IV-a B, Școala Gimnazială Tuta – Structura gimnazială Târgul Trotuș, profesor îndrumător Demușca Livia.

Premiile pot fi revendicate până la 1 noiembrie, ora 19:30, conform detaliilor de mai sus.

Al doilea termen de revendicare a expirat. Pentru că ne confruntăm prima dată cu această situație, am decis, împreună cu editura Nemi să nu anulăm premiile și aceștea să ajungă totuși la copii. Așadar, sunt două premii nedistribuite. Primii doi din cei patru rămași care revendică corect premiul în această lună îl va și primi.

Succes!

Azi, la biblioteca: Aventurile lui Picur Lin in Laguna Sirenelor

O zi plină pentru grupa Irisucăi de la grădiniţă. Ultima dintr-o serie de activităţi din această săptămână a „lecturii”. Au avut schimburi de experienţă cu şcolarii, copilaşi de clasa a treia, care au venit la grădi să le povestească piticilor despre şcoală.

La noi la grupă s-a lucrat intens. Miercuri am avut lecţie deschisă cu părinţii. Copiii au confecţionat semne de carte, pe care le-au făcut cadou şcolarilor a doua zi. Mai mult, o idee foarte simpatica a domnişoarei educatoare, au confecţionat şi cărticele cu semne grafice. Tot pentru şcolari.

Ideea vizitei i-a încântat atât de mult încât, chiar şi piticii reţinuţi la domiciliu pe motiv de tuse de sezon, au ţinut morţiş ca joi să meargă la grădi. Eu cel puţin, începând de luni, nu am auzit vorbindu-se decât despre aceşti „şcolari vizitatori”.

Azi, în încheirea activităţilor, copiii urmau să afle unde anumă găsim cărţi. Aaa, şi nu la supermarket, chiar dacă şi acolo. Ci acele locuri unde cărţile se simt la ele acasă. Prima a fost biblioteca. Relativ aproape de casă, am vizitat-o acum câţiva ani, când bătea vântul printre rafturi. Recunosc că nu m-am mai dus, mi-am construit-o pe cea de-acasă. Azi am însoţit clasa, pe post de roată de rezervă şi fotograf. Am fost uimită de schimbările din bibliotecă. Ok, nu povestesc cum au năvălit printre rafturi, cum păleau doamnele bibliotecare, sau cum toate fetiţele au fost în extaz la zona de lectură, când au descoperit cărţile cu zâne şi prinţese. Vizita s-a terminat, dar Irisuca era foarte hotărâtă să ne întoarcem. Nu de alta, dar văzuse ea o carte pe care nu o aveam acasă, şi cum era cu Clopoţica (na. coşmarul meu de vreo doi ani încoace) trebuia musai să vedem despre ce poveste era vorba. Ne-am întors la bibliotecă, ne-am făcut permis, şi, surpriză, Aventurile lui Picur Lin în Laguna Sirenelor , din seria Disney, de la Editura Egmont, nu era la împrumut. Doar la sală. Am încercat s-o vrăjesc, să luam altă carte, cu chiu cu vai am luat o enciclopedie pentru copii, despre animalele marine. Dar la uşă…Surpriză. Lacrimi.

Stânga-mprejur, cerem voie la sala de lectură. Şi am stat… habar n-am cât, dar am citit din scoarţă-n scoarţă Aventurile lui Picur Lin în Laguna Sirenelor. Ca să îmi dau seama că e episodul doi, că alta trebuia citită înainte. Nu-i nimic mami, venim şi mâine! I-a plăcut, şi presimt că ne aşteaptă vremuri grele…

PS. Am vizitat şi librăria. Şi, dacă la bibliotecă copiii nu ştiau care e destinaţia cărţilor, măcar de la librărie ştiau că ne trebuie bani să le cumpărăm..

Info preţ: librarie.net

Leapsa: copiii si cartile

Mihaela, mereu drăguţă, se gândeşte la mine. Şi cred că e prima leapşă "la ţintă" pe care o primesc. Mulţumesc!

Am spus de multe ori… respectul pentru carte se învaţă. Şi o casă în care nu există cărţi, oricât de aurită ar fi, este o casă goală. Nu ştiu, sincer, dacă în secolul XXI copiii vor mai descoperi lumea magică dintre coperţi, dar pentru noi, copiii de altă dată, era singurul mod de a evada. Încerc, şi sper din tot sufletul să reuşesc să fac o carte mai interesantă decât orice serial tv. Concurenţa e neloială, în lupta asta nu am de partea mea decât vocea (bunicică), talentul (cică am ceva urme), şi cartea… cu tiparul, culorile şi lumea ei de poveste.

Seară de seară, când aud… şi nu citim şi noi o poveste? îmi dau seama că bătălia nu e încă pierdută, mai există speranţă.

Mi-a fost teamă să nu-i pierd pe drum. Sunt paranoică, recunosc, când vine vorba de cărţi. Parcă îmi rupi mie o mână când o văd pusă pe burtă, pe noptieră. Sau cu coperta îndoită… Adăugaţi în ecuaţie un copil şi o carte, şi e destul să-mi aprindă beculeţele.

De mici am răsfoit cu ei. O carte are suflet. Poartă-te cu ea aşa cum ai vrea să se poarte cineva cu tine. Admir-o, preţuieşte-o, şi ai grijă de ea. Apoi le puneam împreună, frumos, la locul lor, pe raft. Locul unei cărţi este pe raft. Nu în pat, nu sub pat… oricât de dragă ţi-ar fi. Aici am avut şi avem mult de lucru. Albă ca Zăpada a avut cel mai mult de suferit. Iris a "iubit-o" excesiv… apoi a adus-o s-o "repar". Nu se mai repară… şi oricât aş lipi-o, nu va mai fi cea de la început. A plâns, dar era lecţia de care avea nevoie. A început să dea paginile cu grijă, şi să fie atentă să nu le rupă.

Eu, ca şi copil, am desenat pe toate cărţile ce mi-au picat în mână. Desene rupestre, sau cu ceva farmec, multe îmi aduc un zâmbet când le regăsesc. Şi… nu am avut grijă de cărţi, multe mi le amintesc şi mi-e dor de ele. Pe câteva le-am regăsit… dar, preventiv, i-am pus în gardă pe copii. Strict interzis a se scrie pe cărţi. Să nu văd pix sau creion, sunt destule caiete în casă. Dar NU pe cărţi. După 2-3 abateri pe suprafaţă redusă, şi ameninţări că le voi pune sus până vor creşte mari, au înţeles. Dar… tu de ce ai scris pe cărţile noastre? Da, eu am scris, pe fiecare carte, o dedicaţie. Pentru a şti cu ce ocazie a primit acea carte. Fiecare cadou de până acum a fost însoţit de o carte. Pentru că o carte rămâne… şi e frumos ca, pe lângă o jucărie sau un tricou, să strecori o amintire, o bucăţică dintr-o lume minunată. O regulă ce ar trebui ţinută minte, nu dărui o carte pe care n-ai citit-o, sau despre care nu ştii nimic.

Cred că cea mai frumoasă zi a fost când am intrat în librărie să iau ceva rechizite… şi Andrei m-a tras de mână… cât stai tu la coadă, pot să mă uit la cărţi? Apoi a venit într-un suflet, să-mi arate una interesantă. O enciclopedie. Şi… a început Andrei să citească. Buchisea, şi voia mereu mai mult. Nu am vrut să-l învăţ, a prins singur, de la grădiniţă, din jocuri… Acum citeşte binişor, fără punctuaţie. Dar destul cât să citească singur textele scurte din enciclopediile pentru copii. Poveşti încă le citesc eu.

A vrut la un moment dat să-i citesc din Jules Verne. I-au plăcut desenele animate după poveştile lui, şi a vrut mai mult. I-am citit… dar nu a înţeles. Jules Verne poate fi citit doar când ştii puţină fizică, chimie, geografie… Până atunci are grijă să nu ratăm nici un volum al colecţiei. Să le am când voi fi mare!

Am început să citim cărţi de copii "mai mari". Cărţi care aveau nevoie de 2-3 zile pentru a fi parcurse… Andrei ţinea mereu minte la ce pagină am rămas. Sau capitolul. Am păţit aşa când le-am citit Făt Frumos certat cu gluma. I-am învăţat atunci ce e un semn de carte… căci o carte nu se îndoaie, iar dacă vrei să ştii unde ai rămas, foloseşte un semn.

O altă lecţie, care va urma curând, căci începem şcoala, este cea a cărţilor pe care le iei "la drum". O carte citită în câteva zile se simte mult mai bine învelită într-o copertă, fie ea şi una improvizată dintr-o coală de ziar. Aşadar, vom face coperţi. Am învăţat de la tata, şi nu e greu deloc. Trebuie doar să vrei… să protejezi o carte. Erau aşa frumoase manualele, învelite în coală albastră, cu etichetă albă… pe care îmi scriam numele cu o caligrafie de pisică.

Şi ultima lecţie, care seamănă a egoism (dar e de bun-simţ), o carte se împrumută numai unuia asemenea ţie, care o îngrijeşte şi o returnează. Şi reciproca este valabilă, când împrumuţi o carte, o îmbraci, o citeşti, şi nu uiţi s-o returnezi, aşa cum ai primit-o, indiferent că e de la un cunoscut sau de la o bibliotecă. Va fi tot o lecţie în viitor, căci încă nu a fost cazul…

În rest… voi continua să vorbesc cu drag de Biblioteca Năzdrăvanilor, şi cam ce simt copii, sau de ce vor o anumită carte.

Leapşa o dau mai departe Roxanei, şi oricui va dori să o preia.