Atelier DACO - sub apa

Nici joaca online nu mai e ce-a fost

Acum 10 ani și ceva, când am început activitățile online cu copiii, joaca aceasta era chiar distractivă. Alegeam o temă/o tehnică și încercam, fiecare la el acasă, să-i dăm de cap și să realizăm ceva original sau interesant. Turul galeriei finale era întotdeauna un motiv de bucurie, căci, cu obiectivitate, puteai să te raportezi la ceilalți din punct de vedere al produsului realizat, dar era și ocazia de învățare de care aveai nevoie – poate cineva descoperise un alt mod, mai simplu, de abordare a subiectului. Grupurile constituite atunci, ca să nu mai spun de prieteniile la distanța cu cei care participau constat, au rămas pentru mine amintiri frumoase.

De ceva ani este însă dificil să strâng o nouă gașcă și nu cred că s-au schimbat copiii atât de mult cât părinții sunt mai ocupați, mai prinși în vâltoarea vieții, mai puțin relaxați și nu se mai implică într-o rutină de lucru. Până la urmă, să înveți să te disciplinezi, să respecți cerințe și un termen de execuție sunt deprinderi de muncă foarte greu de format azi.

Iris își aduce aminte cu plăcere de toate lucrurile minunate pe care le-am făcut împreună în anii ce-au trecut, iar când vorbesc cu prieteni vechi care mi-au acceptat provocarea, mă bucur să regăsesc aceleași sentimente. De aceea, mai mult de gura fetei, încerc să fac primăvara cu o floare și să lansez, în continuare, temele de lucru. Am renunțat la componenta de evaluare și am rămas doar cu cea de execuție. Pentru vara aceasta am început cu provocarea construcției unui paralelipiped dreptunghic, sau cuboid dacă vi se pare complicat, camuflat în valiză de călătorie.

valiza vacantaIlinca, 7 ani, Bucuresti

Apoi am trecut la cusături pe carton și le-am cerut să realizeze o bărcuță, de data aceasta un pic mai complicată, căci combina două tehnici nu tocmai simple.

barcuta stringartAna, 11 ani, Bucuresti

Săptămâna ce-a urmat am rămas tot pe cusături, dar am combinat tehnicile și am creat alt „decor“. Se coase doar rama hubloului, în timp ce restul – corpul ambarcațiunii și ceea ce se vede prin sticlă rămân la alegerea fiecăruia. Poate fi un hublou de submersibil, să explorezi lumea din adâncuri, poate fi unul la limita apei, să ți se spargă valurile în față, sau unul deasupra acesteia, să vezi dacă nu cumva te ajung pirații din urmă.

Detaliile temei le-am adăugat aici și m-aș bucura să văd că există copii care în vacanță sunt dornici să încerce lucruri noi și nu se sperie atât de ușor, chiar dacă activitățile online le aduc aminte de semestrul de școală abia încheiat.

Delta Dunării Nufar alb

Plimbare cu barca în Delta Dunării

Anul acesta povestesc haotic despre vacanță; în mod normal, conform „defectului profesional”, aș fi luat-o încet, cronologic, cu detalii. Acum pur și simplu nu pot. Poate îi răspund în acest fel Irisucăi la o întrebare grea… Mami, de ce oamenii se schimbă, și nu rămân mereu la fel? N-am nici cea mai vagă idee…

Delta Dunării Nufar alb

V-am povestit despre campingul de la Murighiol, unde ne-am cazat la cort. Seara investigasem un pic și pontonul de plecare, erau o mulțime de bărci… Am întrebat, dacă voiam să vedem ceva, trebuia să mergem cu barca de dimineața, deși seara aveam o mulțime de oferte. La 7a.m. eram în barcă, și, deși se anunța o zi toridă, am invidiat-o pe Iris, care a plecat cu bluza de trening pe ea. Simțeam că nu voi putea să am încă excursia pe care mi-o doream, plimbările cu barca sunt 100 lei/ora, iar în Deltă distanțele se măsoară în ore, nu în km. De exemplu, pădurea Letea, pe care manualul de clasa a IIIa (parcă!?) o descria cu lux de amănunte, nu a fost să fie acum. Sunt 3 ore până acolo, șase dus-întors, plus popasul… Ar mai fi Caraorman, dar intră în aceeași categorie. Mersul la Sf. Gheorghe, cu vaporul, mi se pare mai ceva ca plimbarea cu telecabina (90 lei un bilet… of), iar la Sulina – ajung probabil în visele mele!! (Andrei vrea la Sulina, după ce a rămas cu impresii faine din Toate pânzele sus!)

Delta Dunării Nufar galben

Așadar, am plecat în excursie, pe principiul mai bine un pic decât deloc. Am plecat relativ devreme, căci mulțimea de bărci abia începea să sosească pe la 9, când noi eram pe drumul de întoarcere. Ne-am plimbat pe lacuri, la Uzlina. Am traversat Dunărea Nouă, adică cursul săpat în epoca de tristă amintire, pentru a scurta „drumul” spre mare. Satul Uzlina este acum o colecție de pensiuni, care de care mai interesante, sau de reședințe sofisticate (familia lui Ponta are niște viluțe aici, cu pază, de toată frumusețea!) Ne povestea însoțitorul nostru că vechii locuitori s-au mutat în Murighiol, au primit lot de casă, căci tot cereau despăgubiri când creștea Dunărea. Apoi au vândut terenurile… Nu știu cât costa un sejur aici la pensiuni, dar nu-mi dau seama care mai era liniștea, căci parcă era autostradă acolo cu bărcile!

Delta Dunării pelican

Copiii au fost încântați, însă eu m-am întors cam dezamăgită. Imaginile acelea din deltă, cu stoluri de pelicani, o mulțime de păsări, nuferi cât vezi cu ochii, nu prea erau aici. Nu m-am aflat nici unde trebuie, asta era clar. Foarte multe rațe, nuferi mulți, dar nu înfloriți, ceva păsări, și ici-colo un pelican. Aș jura că au tras bețișoare în stol, să vadă care e nefericitul ce va întreține turiștii în dimineața aceea, căci în mijlocul lacului stătea câte unul… mai toate bărcile îl alergau nițel, să se ridice și să zboare, ca să nu plece vizitatorii dezamăgiți. Ca să nu uităm excursia, am văzut și un șarpe de apă, și am pus la cale și o mică expediție de salvare a două rațe, intrate în plasa unui pescar. Apa era extrem de scăzută, plasele aproape că rămâneau la suprafață, și rațele erau pradă sigură. Două erau prinse, mama și încă una măcăneau nebunește în jurul lor.

Totuși, cu această ocazie am dezlegat o enigmă… anul trecut, pe plajă la Corbu, prin nisipul fin ca de clepsidră, ne rupeam picioarele în niște „ciulini” tari, cap-de-drac, sau drac-de-mare. Anul acesta le-am aflat originea. Sunt niște „buruieni” de baltă, cresc ca nuferii. Culeși toamna, uscați și măcinați, pot fi folosiți pentru făină. Culeși și fierți, au gust de nucă. Altfel se desprind, călătoresc cu Dunărea la vărsare, se usucă și se întăresc, apoi marea îi aruncă pe plajă, unde i-am întâlnit și noi pentru prima dată.

Delta Dunării capcana

Am încercat să nu-mi arăt dezamăgirea, căci copiii erau încântați. Dar clar, o nouă plecare în deltă rămâne pe o listă viitoare.

Idei creative: Figurine si animale origami, Editura Casa

Figurine si animale origami, Idei creative, Editura Casa

Vara aceasta a fost una foarte animată pentru colecţia de "Idei creative", apărută în traducere la editura Casa.

Dintre numerele speciale pentru cei mici face parte şi 67, Figurine şi animale origami. O bună parte dintre modele se pot găsi şi pe net, dar lucrarea este foarte utilă celor mici atunci când lucrează la măsuţă, în grupuri mici, şi nu pot urmări un filmuleţ demonstrativ. Am încercat şi eu să lucrez după film, dar trebuie să pui mereu pauză, să realizezi pasul respectiv, apoi să mergi mai departe. Am încercat şi după carte, şi cred că timpii morţi au fost mai puţini, chiar dacă uneori indicaţiile mi-au dat şi niţică bătaie de cap.

De ce? Păi din vina mea, normal, căci am sărit primele pagini de explicaţii şi legendă. Cartea conţine la început prezentarea principalilor paşi, cu numele cu care ei s-au consacrat deja în arta origami (ceea ce am văzut şi pe câteva tutoriale în engleză, când explicaţiile ajungeau la… acum realizăm o îndoitură de tip munte), urmată de legenda indicaţiilor care apar lângă schemele explicative.

Ce găsiţi în cuprins: bărcuţă cu pânze, răţuşcă, lebădă, cocor în zbor, cocostârc, păun, crap japonez, peştişor, căţel, elefant, broscuţă săltăreaţă, cap de dragon, morişcă, lampion şi jucărie.

Pentru fiecare dintre modele găsiţi atât explicaţii în imagini, cât şi detalii în text.

Figurine si animale origami, Idei creative, Editura Casa

Am stat un pic şi am îndoit. Din păcate nu aveam decât hârtie origami 10×10 cm, şi păunul nu a ieşit chiar cum ar fi trebuit… dar în rest avem o răţuşcă portocalie, un cocostârc roz, un cocor verde şi o lebădă albastră. Cocorul şi lebăda seamănă foarte tare, diferenţa este de două îndoituri suplimentare.

Figurine si animale origami, Idei creative, Editura Casa

Cartea are 32 de pagini, printate pe file grosuţe şi lucioase. 

Info preţ: Editura Casa. Librării: LibrisElefant.

Biblioteca Năzdrăvanilor

Cazanele mici, dinspre golful Dubova

Croaziera pe Dunare – cu barca la Cazane

Golful Mraconia: chipul lui Decebal

Golful Mraconia: chipul lui Decebal

În încercarea noastră de a transforma vacanţa la bunici într-o aventură, chiar dacă la mici dimensiuni, se înscrie şi croaziera pe Dunăre, o plimbare cu barca la Cazane. Am plecat de dimineaţă spre Orşova, după ce toate pronosticurile meteo arătau doar niţică furtună în zonă. Soare, şi ce soare! Tocmai bun de o plimbare.

L-am apelat pe google, prietenul bun la nevoie, şi am găsit numărul de telefon al unui posesor de barcă pentru croazieră. Ştiam că sunt vaporaşe de la Orşova, însă preţurile pe-acolo sunt ceva mai măricele. Varianta pe care am ales-o noi a fost cu un tarif de 25 de lei pentru adulţi, şi gratuit pentru copii mici. Aşadar am traversat Orşova, am pornit spre Moldova Nouă până la chipul lui Decebal, de unde era plecarea. Am ajuns la fix, am urcat direct pe vaporaş şi am plecat la drum.

Când coboram treptele spre debarcader, copiii au mormăit un pic de „frică”, dar am rezolvat-o repede. Adică acum, după atâţia kilometrii şi nerăbdare, se trezesc că le e frică?! În 30 sec eram în barcă, şi cu adrenalina crescută le-a trecut şi teama. Am intrat în golful Mraconia, să admirăm chipul lui Decebal. Detalii tehnice puteţi citi aici. Ce am reţinut: e un pic mai înalt decât colosul din Rodos. Am verificat… colosul avea 32-36m, Decebal are 40m. Nu ştiu de ce aveam eu impresia că colosul era o imensitate de statuie…

De aici am ieşit pe Dunăre. Am trecut pe lângă noua mănăstire Mraconia, căci cea veche a fost inundată când lacul de acumulare a ridicat nivelul apei cu 50m. Am intrat în cazanele mici, am ajuns la golful Dubova. Şi aici localitatea a fost mutată pe coama dealului. Ne imaginam câte case sunt sub apă… şi ce fain ar fi să existe niste galerii de sticlă să poţi vizita rămăşiţele subacvatice. Doar, normal, dacă Dunărea ar fi limpede precum Ozana, căci nu reuşeam să vedem nici la 50cm sub apă.

Am pornit apoi spre peştera Veterani. Peştera este un obiectiv istoric aflat în perimetrul ocrotit al Rezervaţiei Cazanele Mari şi Mici, parte a Parcului Naţional Porţile de Fier. Biletul de intrare este 4 lei (un bilet-carte poştală minunat!), şi există şi un ghid. Peştera are o fereastră naturală, şi a fost locuită încă din epoca preistorică. Este săracă în relief de peşteră, nu vă aşteptaţi să găsiţi stalactite şi stalacmite spectaculoase. Ele există, le numeri pe degetele de la o mână, dar sunt aproape de tavan. Peştera este nivelul III al fortăreţei amenajate de austrieci, celelalte două fiind sub apă.

De aici am mers la pestera Ponicova. Am intrat cu barca în galerie (moment în care ne-am felicitat că nu am luat vaporaşul). Am înţeles că peştera este superbă. Are trei galerii – galeria principală, galeria stalactitelor şi galeria liliecilor (cu lilieci adevăraţi), dar nu este accesibilă dinspre apă, trebuie să vii pe uscat. Peştera este neamenajată, ceea ce înseamnă că turiştii curioşi, neechipaţi, nu au ce căuta acolo. Şi echipament nu înseamnă lanternă! Cum noi eram îmbrăcaţi de promenadă, am lăsat peştera pentru altă ocazie.

În schimb am aflat că în perioada comunistă locul era unul dintre cele mai folosite pentru a emigra la sârbi. Nu ştiu cât curaj, sau câtă disperare te puteau îndemna să îţi dai drumul, pe o cameră de maşină, din galeria peşterii, către malul sârbesc, în speranţa libertăţii. Unii au reuşit. Mulţi alţii însă nu.

De aici ne-am întors la punctul de plecare, spărgând valurile cu viteză, spre marea plăcere a copiilor care stăteau la prova şi erau stropiţi din plin.

Tabula Traiana - Cazanele Dunării

Tabula Traiana – Cazanele Dunării

Spre marea mea dezamăgire, traseul nu a inclus şi Tabula Traiana, aflată la vreo 2km mai în aval. Mi-aş fi dorit enorm să silabisesc minunăţia, măcar de dragul nopţilor nedormite din anul I de facultate… Imperator…viam fecit. Tot respectul pentru strămoşii noştri, care au reuşit în 3 ani să construiască un drum prin defileu şi un pod la Drobeta. Păcat că nu le-am moştenit genele, am fi avut ţara plină de autostrăzi!

Tabula Traiana am admirat-o de pe şosea. Ni s-a explicat că este în dreptul pensiunii Septembrie, dar se vede şi mai bine din dreptul unei vile verzi, aflată un pic mai jos. Apropo, am intrat în pensiunea Septembrie, 5 stele, arată nemaipomenit, ponton amenajat pentru plajă, jacuzzi la soare, şi organizau şi croaziere. Pun pariu că, dacă porneam de la ei, vedeam şi Tabula mai de aproape.

Am vrut să completăm vizita cu ceva muzee. Am umblat după cai verzi pe pereţi în Orşova, unde se pare că muzeul de istorie este sublim, dar nimeni nu ştie unde e. Apoi la Severin, muzeul de istorie este închis pentru renovare. Aşa aş fi vrut să le arăt copiilor macheta podului… sper să nu o distrugă niciun meşter grijuliu. Am lăsat pentru altă dată muzeele… şi ne amintim cu drag cum e cu barca la Cazane. Şi cum ar fi fost acum 50 şi mai bine de ani, când Dunărea dădea în clocot în defileul atât de spectaculos.

Idei creative: vaporase din hartie, Editura Casa

Idei Creative: Vaporase din hartie

Acum ceva vreme am primit de la Editura Casa, ca premii pentru unul din atelierele năzdrăvanilor, mai multe numere din colecţia Idei Creative. Andrei a făcut o adevărată pasiune pentru cel cu avioane. Foarte asemănător cu el (şi am considerat eu mai interesant) este cel cu Vaporase din hârtie. Aşa că, de la târgul de carte, i-am adus-o pe aceasta.

Acum ştiu că zborul a fost întotdeauna mai interesant decât plutitul, dar cum vine vacanţa, şi cel mai probabil vom ajunge la malul mării, am ales bărcuţele. A mai fost un motiv… şansa ca, îndoit greşit, să plutească totuşi, este mai mare decât aceea de a zbura. Nu mă pricep eu foarte bine la origami, şi parcurgând cartea îmi dau seama că sunt o sumedenie de mişcări de care nici n-am auzit. Dar consider că orice copil trebuie să ştie să realizeze măcar câteva forme de bază din hârtie, iar clasica bărcuţă este una dintre ele. Vara aceasta ne-am propus să ne jucăm la mare, şi să realizăm cât mai multe modele.

Deocamdată am încercat eu un vas chinezesc. Hârtie origami atât de mare nu am avut, şi am lucrat cu foaie de calc. Nu am lansat-o la apă, căci nu ar rezista… Dar a ieşit destul de asemănătoare cu modelul, şi în afară de o îndoitură mai ciudată – „munte” – nu am avut probleme cu explicaţiile. Chiar şi această îndoitură este explicată în capitolul introductiv al cărţii.

Idei Creative: Vaporase din hartie
Idei Creative: Vaporase din hartie

Ce mai puteţi construi: bărcuţe – clasice sau cu vele, vaporaşe, iahturi, corăbii antice egiptene sau vikinge, un bac sau o hidrobicicletă. Capitolul introductiv prezintă îndoiturile de bază, simbolurile folosite în carte şi materialele de lucru. Pentru bărcuţe chiar se recomandă hârtia aqua, care absoarbe o cantitate minimă de apă, plutind chiar până la 10 ore, iar pentru menţinerea îndoiturilor sunt explicate mai multe tehnici de întărire a acestora.

Pentru cei care încă nu cunosc colecţia „Idei Creative”, pot să spun doar că lucrările au în general 32 de pagini, din hârtie groasă, cretată, cu format A5 sau pătrat. Găsiţi idei şi sugestii aproape pentru orice tip de activitate de lucru manual, pentru amatori sau profesionişti.

Info preţ: Editura Casa, Librării: Libris, Elefant, eMAG, librărie.net.

Biblioteca Năzdrăvanilor


Edit:
vaporase

Delfinasul Delfi are barca, Editura Teora

Delfinasul Delfi are barca

Lego… sau o carte-jucărie? Cam pe aici stătea balanţa, trebuia să iau un cadou " de 5 ani". Mi s-au părut tare interesante cărticelele cu jucărie, şi… normal că nu m-am putut abţine şi le-am montat. În fond, cum se spune, nu da cadou o carte pe care n-ai citit-o… Aşadar, Definaşul Delfi are barcă.

Ştanţele sunt foarte bine executate, s-au desprins uşor, ba chiar le-am şi montat la loc după ce le-am fotografiat, fără să bată prea tare la ochi că au fost desfăcute. Şi pun pariu că şi pentru copil e mai uşor acum.

Cărticica este pătrată (21,5 cm) şi are 6 file cartonate, şi caşerate cu filă lucioasă. Povestea, pentru copilaşi mai mici, îl prezintă pe Delfi pe lângă plasele pescarilor, în golf cu focile, sau însoţind ambarcaţiunile în larg. Necăjit, îi roagă pe copii să-i construiască şi lui o barcă.

Când m-am apucat să desprind şabloanele, mi se părea că arată ciudat cartea cu ferestrele lipsă. Chiar nu-i vedeam sensul… Până când am închis-o să o fotografiez cu bărcuţa. Surpriză! Ferestrele se potriveau, şi completau valurile de pe copertă.

Acum să vedem dacă am şi ales bine cadoul… căci am adăugat şi celelalte cărţi ale colecţiei: Căţeluşul Ham Ham are maşină, Văcuţa Muu are tractor şi Răţusca Mac Mac are avion

Delfinasul Delfi are barca

Delfinasul Delfi are barca

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

 

Cu gandul la marea cea mare

Vacanţa Mare este periculoasă. Copiii se iau cu joaca şi tind să uite tot ce au învăţat. Nu uită de tot, dar toamna te cam apucă durerea de cap săpând după ceva în amintirile lor…

Ne-am propus aşadar să avem în fiecare zi o activitate. Puţină matematică, scriere, sau activităţi practice. Citire nu, căci încă consider că are timp la şcoală. Ieri am strecurat oră de pictură, căci tot trebuia să rezolvăm tema săptămânii pentru Năzdrăvani. Am început desenând un model, iar piticii să-l reproducă pe foaie. Cum abilităţi de pictori nu avem, asta e, pictăm după contur trasat. Un soare merge şi fără contur, dar bărcuţa am considerat-o prea complicată.

Lui Andrei i-a ieşit foarte bine conturul, dar pensulele nu sunt prietenele lui…

După contur, prima etapă a fost realizarea apei, cu acuarelă, apoi o perioadă de aşteptare, să se usuce. Restul a fost realizat cu tempera. Soarele a fost primul. La bărcuţă am schimbat pensula. I-am dat una mică, subţire şi sfrijită. Proteste: asta e pensulă? Cum să pictez cu ea? Numai că Sfrijita s-a dovedit numai bună, respecta cuminte conturul, chiar dacă trebuia plimbată des în borcanul cu vopsea.

A urmat steagul. Nu ştiu de ce, trecem prin faza elveţiană, probabil i se pare mai uşor de realizat steagul…

Pentru nori se grăbea să folosească un albastru intens. Oo, stai olecută, aşa închişi sunt norii? Nu! Dar nu avem albastru deschis! Nu avem, dar putem amesteca! Acesta este farmecul la tempera, ca ai 6 culori de bază, şi poţi obţine o sumedenie de variante. Păsările… n-am înţeles perspectiva, una privea în jos, dar nu m-am prins cum.

Ultimele realizate au fost valurile. Am fost mândră de onduleul de bază al valurilor. Dar apoi voia ca valul să înceapă în stânga şi să se termine în dreapta. Cu greu l-am convins să facă valuri mici.Şi de nuanţe diferite. Dar… la final… Mami, chiar a ieşit frumos! Să sperăm că toată cicăleala din timpul lucrului nu l-a deranjat foarte tare. Eu am obosit spunând…mai pune puţină apă… prea multă apă, sterge pensula… nu mai înfunda toată pensula în borcan…

Pictura, barcuta pe valuri

În timpul acesta, Irisuca a stat lângă noi, cu urechile ciulite. A imitat cu grijă, atât cât poate ea. Dar cu scorpioanca din ea încă nu încerc să negociez. Până să terminam noi, ea mă anunţă că la ea la mare plouă… cu soare, şi că lângă bărcuţă a făcut un curcubeu. Prea târziu să o învăţ culorile curcubeului, căci era jumătate gata când l-am văzut. Soarele este portocaliu, căci arde foarte tare.

Pictura, barcuta pe valuri

Dar a mai încercat o variantă, în care corabia aparţine piraţilor lui Hook, şi ca să nu existe dubii, în colt e Peter Pan şi Tink. Bărcuţa pare în schimb o coajă de nucă,cu vela făcută dintr-o frunza… Şi pentru că la momentul realizării Andrei era la final, au apărut şi la Iris valurile şi păsările.

Pictura, barcuta pe valuri

Alte bărcuţe

Inca un vernisaj la "Expozitia de Talente"

Săptămâna trecută Năzdrăvanii au construit din hârtie o adevărată flotă. Sub drapelul României, sau sub un drapel de poveste, bărcuţele sunt gata de a fi lansate la apă. A fost prima probă de îndoituri din cadrul Expoziţiei de Talent.

Ai mei pitici nu s-au descurcat prea bine, au fost plângăcioşi si nerăbdători. Construcţia bărcuţei ar fi fost ideal să să încheie după primele două îndoituri… Dar le-au terminat. Şi… nu înţelegeau de ce trebuie să pictăm apa, când putem să le punem în lighean, pe apă adevărată, să le facem poză.

Concluziile probei: la capitolul "îndoituri" sunt paraleli cu noţiunea. Trebuie să mai muncim, să mai exersăm. Şi cred că îndoituri simple, pentru început, putem să mai încercăm. Dacă la vară Năzdrăvanii vor şti să confecţioneze singuri un avion sau o bărcuţă, am trecut primul prag.

Dar să prezint flota:

Barca din hartie "Bianca"

Barca din hartie "Elise"

Barca din hartie "Sabina"

Barca din hartie "Alexandru"

Barca din hartie "Andrei"

Barca din hartie "Silvia"

Barca din hartie "Theodora"

Săptămâna aceasta ne aşteaptă o probă de desen. Personajele principale: câteva albinuţe.

Indoituri din hartie: barcuta

Săptămâna aceasta Năzdrăvanii au de realizat o probă simplă (sper eu!). O bărcuţă pe apă. Întâi de toate, trebuie realizată din hârtie bărcuţa.

  1. Se ia o coală A4, se îndoaie pe jumătate, apoi în 4.
  2. Se aduc colţurile de sus la îndoitura de mijloc (1)>(2)
  3. Marginea rămasă în partea de jos se ridică şi se îndoaie, atât pe partea din faţă, cât şi pe partea din spate. (3)>(4)
  4. Se deschide îndoitura (seamănă cu un coif sau un pahar), se îndoaie şi se potrivesc colţurile. (5)
  5. Se potriveşte colţul de jos cu cel de sus, atât pe faţă, cât şi pe spate. (6)>(7)
  6. Se deschide îndoitura şi se pliază invers (8), apoi se trag simultan cele două vărfuri laterale, şi bărcuţa este gata.

Barcuta din hartie

După confecţionare, bărcuţa se colorează. Se pregăteşte separat "apa", tot pe o coală A4, pentru a realiza suportul pentru bărcuţă.

Barcuta din hartie

Detaliile suplimentare despre această probă a concursului, precum şi creaţiile copiilor, sunt disponibile aici.