Fluture: forme spontane obținute prin îndoire și presare

Fluture: forme spontane obținute prin îndoire și presare

Zilele dedicate insectelor nu aveau cum să rateze și realizarea unui fluture cu aripi (aproape) identice. În ziua în care am hotărât tema m-am apucat să caut pe net un filmuleț care să explice exact ce au de făcut, însă după câteva încercări și timp pierdut m-am enervat. Ba nu se vedea bine, ba nu era ce căutam eu, așa că am chemat-o pe Iris să îmi dea o mână de ajutor. Acuarelele mele erau la atelier, noroc că, întâmplător, ale ei erau acasă. Cu un entuziasm fantastic – se vede din film cam unde era nivelul chefului ei de pictură la ora aceea târzie, a executat întocmai instrucțiunile din punct de vedere al tehnicii.

N-am comentat, căci nu mă apucam să caut calul la dinți, dar tot ea a venit cu observațiile: Lasă, mai bine că nu e prea frumos. Copiii înțeleg ce au de făcut și al lor sigur va arăta mai bine! Așa se vor simți minunat! Ei sunt oarecum obișnuiți să le arăt un film cu ce urmează să facem, de multe ori la școală procedez la fel pentru etapa de demonstrație în lecțiile de arte. Le arăt imaginile, comentăm, îl revedem, ne apucăm de lucru în timp ce filmul rulează, astfel încât cine simte nevoia să revadă instrucțiunile, sau nu mai știe cum să continue de-acolo de unde a rămas, se poate uita oricând.

Cert e că Iris a avut dreptate. Ceea ce au reușit copiii mei e cu adevărat impresionant.

Fluture: forme spontate obținute prin îndoire și presare

Fluture: forme spontate obținute prin îndoire și presare

Mai mult, am apreciat foarte mult acolo unde nu existau acuarele și s-a improvizat cu diverse materiale cremoase de prin bucătărie, cum ar fi ketchup și muștar. Până la urmă, creația este unicat. Scopul era obținerea de forme spontane, nu? Care, privite în ansamblu, să creeze impresia unui fluture. A îndoit coala pe jumătate, a presat, qed.

Am ajuns la concluzia că această perioadă ne va pune în situații noi, de a căuta soluții alternative pentru provocările pe care le primim. Sigur, calea cea mai ușoară e întotdeauna cea indicată în rețetă. Dar… dacă nu ai, ce faci? Te lași păgubaș sau cauți o soluție? Înveți că soluția unei probleme nu este neapărat să dai fuga la magazin și să cumperi un anumit obiect. poți improviza, poți recicla, poți căuta o altă cale. Am mai avut teme: să confecționezi o tobă dintr-o conservă și un balon (balonul a fost înlocuit cu o pungă bine întinsă), să construiască o morișcă (suportul a fost o antenă telescopică).

Cred că vom câștiga și la capitolul autocontrol. Dacă nu se poate acum, înveți să îți amâni sau anulezi plăcerile. Parcă prea aveam totul la dispoziție, când și cum vrei noi, prea ne obișnuisem că lumea se învârte în jurul nostru.

Cum ne descurcam cu rechizitele scolare

Şcoala a început cam de multicel, ne apropiem deja cu paşi mari de prima vacanţă intersemestrială – pentru preşcolari şi ciclul primar, aşa că poate articolul meu e uşor depăşit… ei bine, mă gândesc că omul gospodar îşi face vara sanie, aşa că niciodată nu e prea târziu.

Nu îmi fac vise să cred că vom ajunge, cel puţin în următorii 50 de ani, la un sistem de învăţământ decent, pe una dintre cele două variante. Prima, poate cea mai de dorit, funcţională din câte ştiu în ţările nordice, este aceea în care statul chiar se implică în educaţie, iar toate materialele necesare în procesul de învăţare sunt asigurate de la buget.

A doua este cea a taxei percepute de instituţiile şcolare, printr-un sistem transparent, gândit în favoarea elevului, în care plăteşti taxa X, şi în rest nu te mai doare capul. Ar fi poate varianta cea mai frumoasă, mai ales că s-ar rezolva, oficial, problema fondului clasei/şcolii, sau ce se mai percepe acum.

Vreau să mă opresc la rechizite, şi problema este la fel de spinoasă şi la grădiniţă, şi la şcoală.

Aş vrea o listă, şi aceasta ţinând cont de strictul necesar, şi nu de ceea ce consider „mofturi”. De exemplu, dotarea sălilor cu mobilier, calculator, proiector etc. este sarcina primăriei, nu a părinţilor. Dar plastilina, creioanele, au rămas în zona de umbră… iar tradiţia românească plasează în sarcina părinţilor achiziţiile de toamnă. În schimb, din experienţele pe care le-am până acum, colectivele de părinţi nu sunt capabile să discute, să delege şi să aibă încredere, pentru a lua, economic vorbind, cea mai bună decizie.

Nici cadrele didactice nu sunt – o bună parte dintre ele cel puţin – suficient de informate, autoritare, sau buni manageri pentru a da sfaturile potrivite organizării. Să fim serioşi, părinţii se cunosc la prima şedinţă, nu deţin abilitatea copiilor de a-şi face prieteni noi în 2 minute, fiecare priveşte cu neîncredere şi habar n-ai cine e individul acela care se oferă voluntar. Plus că suntem obişnuiţi să gândim că toată lumea urmăreşte ceva, are un interes, să te oferi doar pentru copii nu e o variantă acceptată.

Pentru a evita cheltuielile inutile, cel mai rentabile decizii mi se par achiziţiile de grup, lăsând la o parte mentalitatea cum că celălalt foloseşte mai mult. Voi da mai jos exemple… poate experienţele vă sunt folositoare.

Acuarelele

Dacă mergeţi pe tempera/guaşe, un set cu 6 culori, borcănele, un set ajunge la 10-20 lei. Să spunem 15. La 20 de copii în clasă, numai acuarelele vor costa 300 lei. Unele culori se vor termina mai repede – cum e alb, albastru, şi veţi mai cumpăra cel puţin un set până la finalul anului. Am învăţat la grădiniţă, de la educatoarea Irisucăi, am propus apoi la şcoală la ambele clase: culori la 1000ml, pe care le-am achiziţionat după cum ne-a fost la îndemână (varianta 1)

Chiar şi pentru mai multe culori, tot nu ajungeam la suma ce se aduna cheltuită individual. În plus, prima serie cumpărată în clasa I ne-a ajuns până la sfârşitul clasei a II-a, când am mai cumpărat doar alb, galben, roşu şi albastru. Vom mai vedea dacă anul viitor, într-a patra, mai e nevoie să cumpărăm, probabil vom folosi variantele de 500ml.

Care au fost punctele bune, pe lângă cel economic? Copiii au învăţat să lucreze în grup, folosind o planşetă principală. Puneau culori atât cât le era necesar, nu făceau risipă. Combinau culori pe altă planşetă, nu amestecau culorile în borcanul mare. Pe lângă aceasta, nu le mai cărau la şcoală/nu le mai uitau acasă, căci erau tot timpul în dulapul din clasă.

Creioanele colorate

Au fost cumpărate (de data aceasta doar la grădiniţă am experimentat) cutii cu 6, 12 şi mai multe culori, în aşa fel încât cele mai folosite să fie mai multe, cel puţin una pentru fiecare copil, iar nuanţele secundare, folosite mai rar, să fie mai puţine. Se foloseau cu un singur pahar la măsuţă. Pe lângă creioane, o ascuţitoare electrică de calitate este mană cerească. Dacă nu ştiţi ce vorbesc, încercaţi să ascuţiţi de azi pe mâine 300 de creioane cu o ascuţitoare normală. 🙁

Personal eu prefer creioanele compacte, fără lemn (dar nu cerate) care nu se ascut. Dar mi se pare normal ca doamna – învăţătoare sau educatoare – să dea frumuşel creioanele acasă la ascuţit fiecărui părinte, şi nu să ascută până nu se mai poate spăla pe mâini din cauza bătăturilor. Referitor la calitate, povestea creioanelor e lungă. Cele ieftine nu sunt o soluţie. Lemnul este prost, mina este spartă bucăţele, le arunci aproape la fel de repede cum te-ai hotărât să le cumperi…

Hârtie creponată

Copac din hartie creponata

Aici mi se pare cea mai mare greşeală să-şi cumpere fiecare câte un pachet. Este decizia cadrului didactic pentru câte proiecte va folosi materialul, de ce culori are nevoie. Există pe piaţă pachete cu mai multe sau mai puţine culori, ba chiar se pot cumpăra monocrome. 3-4 seturi pentru toată clasa s-ar putea să fie mai mult decât suficiente. Am încercat să mă gândesc la ce-am folosit-o eu de-a lungul timpului… cred că am făcut pomişori de toamnă, şi ceva flori, mi se pare chiar şi struguri. Le-am folosit din plin la realizarea panourilor din clasă, îmbrăcam plăcile de polistiren şi le decoram.

Hârtie glasată, colorată, cartoane colorate

Se aplică, ca mai sus, folosirea raţiunii. Sunt pachete pe culori, sau asortate, variante atât de diverse, mult mai ieftine la top decât cumpăratul la 1.5 lei-2 lei bucata de la librărie. În plus, nu mai trăim înainte de ’90, când, dacă nu cumpărai la începutul anului tot ce e nevoie, rămâneai fără… acum se găsesc pe toate drumurile, ba chiar o mulţime de oferte. Poţi oricând, discutând cu comitetul de părinţi, să mai cumperi dacă este nevoie.

De exemplu, facem felicitări de Crăciun cu brăduţi şi Moş-Crăciun. Avem nevoie de verde, două coli de copil, roşu, alb etc. Se termină culorile din top, rămân altele. Dar primăvara ne trebuie iar verde… şi mult. Se ia un top separat, doar pe această culoare. Personal prefer colile colorate pe ambele feţe şi nu hârtia glasată, cel puţin până copiii învaţă să decupeze şi să folosească raţional materialul.

E drept că, pentru ca acest sistem să funcţioneze, trebuie ori tu, cadrul didactic, să-ţi sacrifici timpul, ori să ai parte de două-trei mămici pe care voluntariatul la clasă nu le deranjează şi să te ajute la nevoie. La fel se poate lucra şi cu plastilina, disponibilă şi în pachete monocrome.

În contextul ultimelor acuzaţii şi a suspiciunilor ce planează asupra cadrelor didactice, ajungi, mai repede sau mai încet, să nu-ţi mai pese. Să se descurce fiecare cum poate. Elevul să aibă materialele la el pentru îndeplinirea sarcinilor… Aşa ajungi ca proiecte frumoase, simple, să nu poată fi realizate… pentru că nimeni nu găseşte doar 3 bile de polistiren, o pălărioară, ba chiar şi săniuţă de lemn ca să poţi avea o activitate deosebită la şcoală…

N-am înşirat mai mult.

Mai sunt o sumedenie de lucruri necesare, de bun simţ, care pot transforma atmosfera de învăţare într-una plăcută pentru copii. Toţi vrem să ne vedem copilul venind fericit acasă şi povestind plin de entuziasm ce lucru minunat a făcut azi cu mânuțele lui şi cum a învăţat despre vulcani făcând un experiment, ori să scoată dintr-un plic cea mai minunată felicitare de 8 martie pe care ai văzut-o vreodată.

Dar… căci e şi un „dar” aici, dacă tot interesul pe care tu, ca părinte, îl ai, este să scoţi o bancnotă la început de an, cârcotind pe la colţuri că e prea mult, şi să se ocupe alţii, tu ţi-ai făcut datoria, nu-ţi mai pasă… Nu vom ajunge prea departe. Vom cotiza în continuare, oficial sau neoficial, pentru că vrem – unii dintre noi – să învăţăm altfel, dar nu doar de bani este nevoie.

Poate e o idee ce pare „nebună”, dar într-un an şcolar sunt 40 de săptămâni, sau pe-acolo. Cred că îi poate veni rândul fiecărui părinte să aibă „săptămâna” lui în care e părintele de serviciu. Cel care se ocupă de cele necesare la clasă. De ce unii pot merge să cumpere X şi Y şi tu nu? Copilul tău e tot în acea clasă.

Mă gândesc în principal la orele de abilităţi/lucru manual, când voluntariatul la curs ar fi mai mult decât bine-venit. Câte două mămici, cu rândul, la o clasă de 25 de elevi, pot transforma radical activitatea… Sau tăticul lui X, care în drum spre casă, poate ridica o comandă deosebită de materiale… E mult? Prea mult efort? Poate, dacă ne aşteptăm ca şcoala să se descurce singură, lucrurile să se întâmple şi fără noi.

Nu se întâmplă. Depinde de fiecare dintre noi să schimbăm lucrurile care nu ne convin. Trebuie doar să vrem şi să gândim, să căutăm soluţiile, căci ele există.

Să vă întreb cu cât aţi contribuit la fondul clasei? Sau câţi părinţi se implică? Câţi critică, dar nu mişcă un deget? Ori… când aţi fost ultima dată să cumpăraţi ceva necesar la şcoală, fie ea şi o bucată de panglică?

Sau, dacă sunteţi cadru didactic, cât aţi cheltuit din ultimul salariu pentru că vă era jenă să mai sunaţi casierul clasei pentru 5 lei cât costau 3 şireturi de pus pe colajul de joi? Ori 2 lei pentru paiete la mercerie…? Sau cum v-aţi rupt mâinile cu coletul de la poştă, cu caiete pentru copii, pentru că nimeni nu se întreabă cum ajung ele pe bănci? Se descurcă doamna, nu?

Întrebările nu sunt retorice şi le puteţi completa. Aşa poate vom vedea mai bine lumea în care trăim.

Felicitari cu decupaj: bradut si fulg de nea

Felicitările sunt mult mai interesante dacă sunt făcute manual. Chiar am văzut la târgul de carte un stand cu felicitări manuale, aveau ştanţe pentru emboss şi arătau minunat. Dar, în lipsa unor astfel de instrumente, încercăm şi noi variante mai simple. Dacă tot sunt la modă felicitările cu decupaj, m-am chinuit cu două versiuni, una cu fulg de nea şi una cu brăduţ.

Felicitare cu bradut decupat

Aveţi nevoie de o imprimantă, pentru a printa modelul de aici. Sunt pregătite atât în versiune A6, cât şi A5 închis. Decupaţi pe linia continuă, şi îndoiţi pe linia punctată. Aveţi nevoie de o foarfecă cu vârf şi destul de multă îndemânare pentru a decupa cu grijă pe contur.

După decupaj nu rămâne decât să decoraţi felicitarea şi să adăugaţi mesajul. Pe cea cu fulg am pictat-o cu acuarelă metalizată argintie, apoi acuarelă albă. Fulgii mici sunt realizaţi cu perforatorul decorativ. La brăduţ am pictat cu auriu beteala.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

Peisaj de toamna, pictura

Săptămâna aceasta am scos din cutie acuarelele. Am pictat, după un model orientativ, o pădure de toamnă. Cu mai mult sau mai puţin talent, copiii au impresionat, ca de fiecare dată.

Ce mi se pare minunat este faptul că au reuşit să îmbine culorile şi să obţină nuanţe derivate. Mi-au plăcut şu tehnicile folosite, de la pictură cu degetele, la colaje improvizate, şi chiar ştampile cu frunze. Nu aş vrea s fiu săptămâna viitoare în locul lor, pentru că nu am nici cea mai mică idee cui aş putea acorda punctele. Iată creaţiile:

Pictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamnaPictura: padure toamna

Detaliile probei

Idei pentru 8 martie: rama foto din lemn

Rama foto lemn

Ideea acestei rame am "pescuit-o" la Ikea, la locul de joacă. Din câte mi-am dat seama, au făcut ceva activităţi cu copiii. Cert e că la recuperarea copilului, aveam în cutie una bucată ramă foto, pictată şi decorată cu floricele din hârtie eva. Mi-a povestit apoi Iris că nu au pictat ei, doar au lipit.

Mi-a plăcut enorm, aşa că am căutat rama prin magazin. Sunt 3 bucăţi la set, aşa că ne-am luat şi de lucru acasă. A mea este gata, copiii sunt încă în febra "creaţiei".

Materiale necesare:

  • o ramă foto din lemn, neprelucrat
  • acuarele
  • lipici, foarfecă
  • decoraţiuni diverse

Dacă copiii s-au hotărât greu cum să o decoreze, eu am rămas sub influenţa mărţişoarelor prin quilling (plus cutia de fâşii gata tăiate), şi am împodobit-o cu floricele. Dar, daca aveti drum prin magazin, nu o rataţi.

Rama foto lemn

Atelierul de creaţie

Cufarul buclucas

Cufar lemn, decorat manualPentru că săptămâna aceasta Năzdrăvanii confecţionează cutiuţe pentru cadouri, din hârtie, m-am gândit şi la o variantă mai rezistentă peste timp, bineînţeles, tot pentru cadoul de 8 martie. E drept că înăuntru încape un inel, sau o pereche de cercei… asta cel puţin în cazul modelului meu, de 5x7cm. Dar puteţi pregăti cadoul în colaborare cu tati, el urmând să asigure conţinutul :).

Materiale necesare:

  • o cutiuţă de lemn, nelăcuită
  • ochişori mobili
  • pietricele decorative
  • acuarele metalizate
  • adeziv rezistent

În primul rând, trebuie să găsiţi o cutiuţă care se pretează la acest proiect. Pentru carioci, lemnul nu trebuie să fie poros, căci absoarbe culoarea si rezultatul este inestetic. Dacă pictaţi, folosiţi tempera, fără apă. Am optat pentru acuarelele metalizate, căci dau o nuanţă lăcuită obiectului.

Pentru decor am ales pietricele sclipitoare. M-am apucat de lucru sub influenţa reclamelor insistente la "Frumoasa şi Bestia", aşa că ceea ce trebuia să fie un banal cufăr a devenit un personaj de desene animate… Are ochişori şi este zâmbăreţ. Iris este încântată, acum aştept să văd cum va ieşi al ei. Este pictat cu albastru metalizat… îţi ia ochii fără niciun fel de alt decor aplicat!

Cufar lemn, decorat manual

Un efect interesant pentru decor l-ar putea da ornamentele confectionate din hârtie eva, sau quilling, dacă aveţi îndemânare.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

Idei pentru 8 martie: rama foto din carton

Rama foto cartonCând confecţionezi o ramă foto, cel mai greu element îl constituie modul de a face acea ramă suficient de solidă, şi mai ales să stea fără probleme în picioare, peste timp. O variantă uşoară de a rezolva această problemă este folosirea unui material gata pregătit, pe care trebuie doar să-l decorezi. Modelul alăturat include suportul pentru fotografie, şi un picior mobil ori o agăţătoare, în funcţie de utilizarea ulterioară a ramei, toate din carton foarte dur, cu grosimea de 3mm.

Exemplul de mai jos a fost realizat cu acuarele metalizate, pentru a acoperi cartonul, şi apoi hârtie eva (buretată) pentru decor. Se adaugă o foarfecă decorativă, şi perforatoare cu inimioară şi fluturaş.

Bineînţeles, decorul poate fi realizat folosind orice materiale sunt disponibile.

La final, am lipit între ele cele două părţi pătrate de 12×12 cm, folosind o bandă mai groasă de carton, nu direct cu lipici, pentru a putea schimba poza. Am tăiat o bandă de carton, lată de 1cm, am adăugat lipici pe ambele părţi, şi am folosit-o pentru a lipi pe laterale, pe post de bandă dublu-adezivă. Cu lipici mi s-a părut că nu rămâne destul loc pentru a glisa o fotografie.

Rama foto carton

Info preţ  |  Atelierul de creaţie

Idei de 8 martie: rama foto din ipsos

Dacă tot am încheiat capitolul despre mărţişoare, l-am deschis pe cel privind ideile de cadouri pentru 8 martie. La capitolul "rame foto" vor fi mai multe variante, dar prima dintre acestea este una confecţionată din ipsos. Am folosit pentru aceasta setul oferit de Creator. Pachetul conţine modelul din plastic petru turnat forma şi materialul necesar pentru o ramă. Manevrat cu grijă, poate fi refolosit la infinit. Ipsos suplimentar găsiţi la urce magazin cu materiale de uz casnic. Doar să cereţi ipsos alb pentru modelaj.

Rama foto din ipsos

Confecţionarea unui model nu durează mai mult de 10-15 minute. Cum calorifele sunt calde, şi uscarea merge foarte repede. Dacă măsuraţi corect cantitatea de apă, pasta se întăreşte foarte repede. Nu uitaţi să adăugaţi agăţătoarea înainte de întărire. Modelul poate fi pictat sau colorat cu cariocile, depinde de dorinţa şi vârsta copilului. Cu acuarelele este ceva mai greu, căci nu ai voie să greşeşti. Ai nevoie de răbdare şi o pensulă foarte suşţire.

La final, ai nevoie de o fotografie cu tine, pe care o fixezi pe spate. Micul tău tablou este gata, îi adaugi o felicitare, îl împachetezi frumos şi surpriza ta este gata!

Rama foto din ipsos

Spor la lucru!

Info pret| Jocuri educative | Atelierul de creaţie

Picuri de cristal, la finalul primei etape

Iarna nu a fost niciodată mai frumoasă, cel puţin aceasta este senzaţia după proba săptămânii trecute, când copiii au realizat, în acuarele, un peisaj de iarnă. Nu a fost simplu, căci nu au avut voie să strecoare în peisaj nicio siluetă umană. Câtă linişte în peisajele lor…

Mai mult sau mai puţin artişti la îmbinarea culorilor, au reuşit să dea frâu liber imaginaţiei. Săptămâna aceasta vom vedea şi cum vor aprecia creaţiile celorlalţi participanţi, cum vor judeca, cu ochiul lor extrem de critic, munca depusă.

Ca noutate în structura probei, grupa de şcolari a fost împărţită în şcolărei (clasele întâi şi a doua), şi şcolari (clasa a treia şi a patra).

Peisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapadaPeisaj de iarna. Sat sub zapada

A doua probă le va pune la încercare simţul artistic şi cunoştinţele legate de poeziile lui Mihai Eminescu. Detalii aici.

Ornamente de brad confectionate de Nazdravani

De mâine, timp de trei săptămâni, se vor desfăşura la Expoziţia de Talente trei probe speciale. Nu vom avea premii, dar copiii sunt obişnuiţi cu acest sistem, iar cei care participă, încurajaţi şi de părinţi, nu o fac pentru recompense. De aceea m-am simţit datoare să fac faţă aşteptărilor, şi să pregătim ceva cu adevărat special. În căutare de idei, am avut de data aceasta un ajutor de la Cristina, învăţătoare la Durneşti. Ea mi-a dat ideea cârligelor de rufe… Eu am îmbinat-o cu cea a ornamentelor, tema săptămânii, şi iată ce-a ieşit.

În săptămâna 6-12 decembrie copiii vor confecţiona un ornament de brad din cârlige de rufe. Eu am două propuneri, pentru cei mai mititei, un fluturaş. Pentru cei mai măricei, un avion. Iar pentru cei curajoşi, libertate în alegerea temei. Puteţi căuta modele pe net, puteţi improviza, ideea de bază este să folosiţi altfel cârligul. Nu se acceptă un cârlig care îşi păstrează destinaţia, cu o decoraţiune simplă. (Un exemplu foarte frumos găsiţi aici, dar nu este de urmat pentru această probă).

Materiale necesare pentru fluturaş:

  • un cârlig de rufe, din lemn
  • carton colorat
  • foarfecă
  • decoraţiuni
  • sârmuliţă pentru antene (chenille)

Se îndoaie cartonul pe jumătate, şi se decupează aripioarele. Se decorează cu acuarele, carioci, se poate face colaj. Ţinând cont că va fi un ornament pentru brad, poate fi sclipitor şi cât mai colorat. Se decorează cârligul, pentru a semăna cu un corp de fluture, se deschide şi se prind aripile. Antenele pot fi confecţionate din sârmă, fire chenille, sau pot fi decupate din carton. Puteţi folosi o bilă de lemn pe post de cap, sau să-l realizaţi din hârtie. Îi mai trebuie o agăţătoare şi fluturaşul este gata.

Intenţionam să prezint doar modelul, dar Irisuca nu a fost de acord şi l-a decorat puţin.

Fluture confectionat din carlig de rufe

Materiale necesare pentru avion:

  • două cârlige de rufe din lemn
  • acuarele (tempera)
  • lipici
  • papiotă
  • carton
  • un ac cu gămălie

Un pic mai greu de realizat, dar nu atât de dificil precum pare. Unul din cârlige va fi fuselajul, al doilea se desface şi vor fi aripile. Acestea se lipesc, şi pentru mai multă siguranţă se leagă cu puţină aţă. Se pictează în întregime, inclusiv aţa, şi se lasă la uscat. Se construiesc apoi din carton ampenajele (aripile mici din spate, orizontale şi verticale), se lipesc, şi se realizează decorul final al avionului. Ultima se realizează elicea, decupată tot din carton, şi prinsă cu un ac cu gămălie. O agăţătoare, şi îl puteţi prinde în brad.

Avion confectionat din carlig de rufe

Mai multe detalii despre această probă aici.