O zi la grădiniță – poveste pentru părinți

Semestrul acesta am avut de pregătit mai multe teme, poate nu toate la fel de interesante pentru a fi publicate, însă pe aceasta m-am gândit mult dacă să o arăt sau nu. La această oră nu știu cum a fost punctată la portofoliu, nu pretind că este perfectă, însă mi-am dat seama că probabil sunt mulți părinți care nu au nici cea mai mică idee cum se desfășoară (sau măcar teroretic ar trebui) lucrurile în grădiniță. De asemenea, menționez că personajul nu există, iar faptele descrise se bazează pe experiența proprie de părinte-voluntar în grădiniță, practica pedagogică efectuată și lecturile aferente cursului, așa că aștept cu plăcere critici și completări.

 

Mă numesc Mihăiță, am 5 ani și sunt în grupa mare la grădiniță.

Dimineața îmi este greu să mă trezesc, însă reușesc să ajung cu mama la grădiniță, mai mult adormit, chiar înainte ca portarul să încuie ușa la 8.30. Ne grăbim la dulăpior. Am propriul meu dulăpior, și doamna mi-a dat voie să-mi lipesc un afiș cu Fulger McQueen, preferatul meu, pe dinăuntru. Pe dinafară mi-am lipit o etichetă cu fluturaș, pe care mi-am scris singur numele. Deși se grăbește, mama are răbdare să mă descalț și să mă dezbrac singur. Îl pun pe Martinică în dulap, e prietenul meu de când eram mic. Nu merge cu mine în clasă, el are grijă de dulap! Îmi pun bocancii în compartimentul pentru încălțăminte, geaca pe umeraș, scot blugii și rămân în tricou și colanți. E foarte cald la noi în grădiniță! Mă încalț cu botoșii de interior, îmi iau sticluța cu apă – știu că e a mea, căci mi-am făcut un desen pe ea cu markerul și mă duc în clasă. Mama îmi spune „la revedere!” și pleacă la serviciul ei.

Colegii mei au sosit deja, dar mai avem încă timp până la micul dejun. Cei mai mulți sunt la centrul de construcții, avem cărămizi lego și ne-am juca cu ele toată ziua. Mie îmi place să mă duc la „Bibliotecă”. Avem aici o mulțime de cărți frumoase, cu multe poze, cum nu am acasă. Le răsfoiesc și chiar reușesc să le citesc uneori numele. Dacă nu pot, mă ajută doamna. Nu apuc să termin cu enciclopedia, căci ne strigă. Facem trenulețul, mergem la baie să ne spălăm pe mâini, căci vine masa. La baie e mereu distracție mare, copiii au chef să ne stropim cu apă. Ne întoarcem în clasă și ne așezăm cuminți la măsuțe. Dăm o mână de ajutor doamnei îngrijitoare la întins fața de masă și așezat șervețelele, apoi primim chifla cu șuncă și cănuța cu lapte de la doamna bucătăreasă. Cam multă pâine și cam puțină șuncă, dar mi-e foame rău și mănânc tot. Dacă n-aș fi așa somnoros dimineața… mama mereu se roagă de mine să mănânc și acasă! La cum plânge uneori burtica mea, cred c-o s-o ascult!

Teminăm de mâncat pe la 9. Cine are nevoie la baie poate merge acum. M-am dus și eu. Ce minune! Când m-am întors, toate măsuțele erau strânse, nici urmă de micul dejun! Ne aliniem repede pentru gimnastica de dimineață. Facem exerciții de respirație, și apoi tot felul de mișcări ciudate cu mâinile și picioarele. Mie îmi plac cele la care cântăm: bate vântul, mersul piticilor…

După gimnastică ne așezăm în cerc pe covor. Ne salutăm politicos vecinul din dreapta, nu de alta, dar nici n-am apucat când am ajuns. Vedem cine lipsește, doamna ne trece în catalog, și fiecare dintre cei prezenți merge la panou și își pune poza pe lista prezenților de azi. Avem un panou magnetic, și pozele noastre se lipesc imediat în căsuța potrivită. Vorbim puțin despre ce-am făcut ieri, cum ne simțim azi, vedem cum e vremea… Azi eu potrivesc calendarul naturii! Pun un soare, primăvara, aprilie și… mă mai ajută doamna: marți, 21. Apoi începem o discuție despre mașini. Cu ce venim noi la grădiniță… eu vin cu mașina. Doru vine cu tramvaiul, Ana cu troileibuzul… Relu cu trotineta!! Ce mi-aș dori să vin cu elicopterul! Vom vorbi azi despre mijloace de transport. Am început să repetăm cântecelul de la engleză, The Wheels on the Bus, și am mers la măsuțe.

Ne așteptau aici o mulțime de cartonașe. Aveam numere de la 1 la 7, pe care le știam deja, și unul nou, ca un covrig răsucit. Multe mașinuțe, tractorașe, avioane, de toate! Doamna ne-a cerut să formăm mulțimea elicopterelor și apoi să punem lângă ea cifra corectă. Am căutat bine, unul singur! Am pus pe 1. Au urmat două vaporașe, trei avioane, patru mașinuțe, cinci rachete, șase trenulețe, șapte biciclete și am aflat ce-i cu covrigul. E 8, și avem opt motociclete. Am numărat înainte și înapoi toți odată, și apoi pe rând. Eu am fost primul! Am primit o fișă. Trebuia să numărăm obiectele și să scriem corect numărul lor. Apoi a fost mai greu… erau pe pagină o mulțime de roți desenate, și trebuia să le grupăm câte 8. Am terminat și doamna mi-a corectat fișa. Mi-a colorat fața fericită de pe fișă. Mă bucur când nu o colorează pe cea normală sau pe cea tristă!

E ora 10. Am format un trenuleț, am cântat un cântecel[1], ne-am prins fișele la panoul de la ușă și am avut voie să mergem la baie sau să bem apă. Apă putem bea oricând dacă ne e sete, mergem la măsuță, ne luăm sticla, iar dacă se golește, are grijă doamna îngrijitoare să le umple.

Urmează activitatea mea preferată, când meșterim ceva. Azi doamna ne-a pregătit o surpriză, vom face o rachetă! Nu o să zboare, decât pe hârtie… Nu mai am răbdare, dar trebuie să încălzim mânuțele[2]. Stăm drept pe scaun, ținem foarfeca corect. Greu aici, ar trebui să mai exersez și acasă… Decupăm cerculețe, le îndoim după model, și le lipim apoi în ordine pe hârtie. Am primit și stele și norișori, așa că racheta mea zboară printre ele. Relu voia să deseneze niște păsări, dar ele nu trăiesc acolo sus unde zboară rachetele, și i-am zis să pună doar stele! Când am terminat, doamna ne-a rugat să mergem pe covor, fiecare cu racheta lui, și să spunem ce ne place la lucrarea noastră: mie îmi place că am pus doar stele, și am o rachetă care zboară sus de tot.

Detalii despre model aici.

Detalii despre model aici.

Apoi am avut voie să mergem pe centre, să ne jucăm cu ce vrem noi. Ceasul cel mare arată ora 11, și acum ne jucăm! M-am dus la măsuța meșterului, sunt acolo niște suruburi pe care vreau să le încerc, și azi am timp destul, căci nu mai avem ca ieri, ora de engleză, și să plecăm din clasă.

Nu știu cum a trecut timpul, dar doamna ne-a strigat să mergem la baie. Am făcut iar trenulețul, am mers la toaletă, ne-am spălat pe mâini, și am venit în clasă, unde ne aștepta deja supa cu găluști pe masă. Am mâncat tot, eu nu fac mofturi la mâncare. Și felul doi a fost bun – ardei umplut. Relu n-a mâncat ardeiul, spunea că leguma asta e ciudată. La desert am avut două fursecuri, erau dulci și mi-a fost foarte sete. Am terminat toată apa din sticluță. În timp ce noi mâncam, doamna îngrijitoare pregătea pătuțurile pentru somn. Nu-mi place să dorm la prânz, dar doamna ne citește acum cele mai frumoase povești. Așa că mă dezbrac repede, îmi așez frumos hainele pe scăunel în fața patului, mă îmbrac în pijama și aștep povestea. Și colegii mei se schimba repede, ca să ascultăm cât mai mult din poveste. Nu știu cum se face, dar doamna parcă are vocea vrăjită, nici nu citește mult și copiii încep să adoarmă unul câte unul. Eu mă chinui să țin ochii deschiși… dar sunt atât de obosit… of, nici acum nu aflu cum se termină povestea! O oaie, două oi…

Cineva mă gâdilă. Hai, Mihăiță, trezirea! E ora trei. Mă trezesc, deși tare aș mai dormi. Dar nu știu cum s-a terminat povestea, și dacă nu mă trezesc, nu aflu. Mă îmbrac, pun pijamaua sub pernă, și o las pe doamna îngrijitoare să ridice patul. Mă duc încet spre trenulețul de la ușă. Mergem la baie, la toaletă e grămadă mare, toți copiii au nevoie. Mă spăl pe mâini, și dau un pic ca pisicile și pe la ochi, să mă trezesc. Doamna ne zâmbește. Ce bine că azi a rămas toată ziua cu noi, nu a mai venit cealaltă doamnă de după-amiază. Mergem în clasă, și gustarea e deja pe masă. Pandișpan cu vișine, preferatul meu! Înfulec repede, deși doamna spune să nu ne grăbim. Ne putem îneca. Ducem șervețelele la gunoi, strângem fețele de masă, și ne așezăm pe covor să termine doamna de citit povestea. Nu ne ia mult, și cum vremea e frumoasă, mergem la dulăpioare și ne schimbăm cu hainele de mers acasă, apoi ieșim în părculeț. Norocul nostru, când plouă facem fișe, și nu-mi place prea tare.

 Avem o mulțime de leagăne, tobogane și balansoare, nici nu apuc să le încerc pe toate! Aici mă găsește mama când vine de la muncă. Stă un pic de vorbă cu doamna, mă privește și-mi zâmbește. Alerg la ea, mă ia în brațe, și mă întreabă ce mi-a plăcut azi la grădi, nu ce am mâncat. Sar și o trag de mână, să-i arăt repede fișa și racheta mea! Le admirăm amândoi. Aș vrea să iau racheta acasă, dar doamna le pune pe toate frumos în dosarul meu, și ni le dă la sfârșitul anului. Îmi iau sticla cu apă și ursulețul din dulap, spun La revedere copiilor și doamnei, și plec cu mama acasă.

Abia aștep să vin mâine din nou!

[1] Trenul ne așteaptă-n stații / Să ne-alegem destinații.
Refren: Pe trasee să pornim / Locuri să descoperim! / În vagoane ne urcăm /Și de drum ne bucurăm.
Haideti toți acum cu trenul, / Tu-tu-tu, cântăm refrenul!
[2] Mișcăm degețelele, /Batem tare palmele, / Ale noastre degețele/ Se fac mândre turturele / Ele zboară-n sus și-n jos/ Și clădesc un cuib frumos.

Activitati cu copiii

Am încheiat duminică activitatile cu copiii de anul acesta, cu una din temele mele preferate: alegerea unei poezii şi ilustrarea câtorva versuri din aceasta. Dacă aş putea, aş aplica tema aceasta de câte ori copiii au de învăţat o poezie. Nu de alta, dar cel puţin aşa poţi avea cât de cât certitudinea că înţelege şirul de metafore.

Irisuca mea a avut o poezie grea anul acesta la serbare. Grea pentru că era mult prea abstractă pentru nivelul ei de înţelegere, şi chiar dacă reuşeam să-i explicăm cuvintele separat, a fost destul de greu să creăm întregul tablou al poeziei, şi să ajungă să simtă frumuseţea versurilor, mai ales că era o poezie cu temă religioasă. Am reuşit până la urmă să ilustrăm versurile.

Copiii care acceptă să se joace pe site, şi să dea curs activitatilor propuse s-au străduit la fel ca şi ea. Am intrat acum în vacanţă, dar profit de ocazie să îi felicit pentru efortul depus în tot acest an, pentru progresele realizate, pentru implicarea în concursuri şi pentru ajutorul pe care mi l-au dat în jurizarea concursurilor speciale. Tuturor le doresc Sărbători fericite! şi să ne vedem la anul, cu acelaşi chef de joacă ca şi până acum.

În încheiere, vă invit să vedeţi aici expoziţia noastră de poezii ilustrate. Adaug o singură imagine, care din păcate nu a intrat în concurs, căci explicaţiile nu au sosit la timp. Dar este tot o poezie ilustrată, însă autorul desenului a realizat şi versurile. Era un pic pe lângă temă, însă mi-a plăcut ideea şi de aceea v-o arăt. Aparţine Alexiei Maria D., din Timişoara (clasa a IIIa).

 

Concursuri încheiate

Deseneaza harta unei comori

Îmi dau seama că se apropie vacanţa, şi copiii sunt din ce în ce mai mult cu mintea la distracţii, la petreceri şi aventuri. Temele săptămânale din această perioadă au mers tocmai pe acest drum. Ne-am făcut bagajele săptămâna trecută, săptămâna aceasta desenăm harta unei comori, iar săptămâna viitoare mai mult ca sigur vom construi un mijloc de transport. Nu vă divulg detaliile, acestea vor fi disponibile luni.

Dar nu m-am putut abţine să nu aleg câteva dintre creaţiile copiilor şi să vi le arăt. şi, dacă încă nu vă jucaţi cu noi, poate vă dăm o idee cum să vă petreceţi vacanţa. Imaginile de mai jos sunt doar câteva dintre cele trimise de copii, colecţia integrală o puteţi vedea pe paginile dedicate probelor.

Valiza de vacanta Valiza de vacanta Valiza de vacanta Valiza de vacanta

Valize de vacanţă (aici)

Harta comorii Harta comorii Harta comorii

Hărţi de comori (aici)

Atlas geografic – activitati practice pentru copii isteti, Editura Teora

Atlas geografic pentru copii isteti Iarna trecută concursul "Brăduţul meu special" a fost susţinut cu premii de Editura Teora. Unul dintre premiile oferite copiilor a fost şi Atlas geografic, activităţi practice pentru copii isteţi. Momentul final al concursului a fost unul extrem de special. Pentru câteva zile, premiile s-au aflat la mine, până când am aflat câştigătorii şi le-am expediat. Dintre toate, Andrei a răsfoit îndelung atlasul, necăjit că nu poate explora şi pachetele ataşate. I-am promis atunci că… dacă va fi cuminte… poate… dar cum babă frumoasă şi copil cuminte n-am văzut, am transformat cuminţenia în rezultate şcolare. Săptămâna trecută l-am lăsat să aleagă, şi a ales.

Dacă putea exista o carte mai aproape de dorinţele lui, atunci atlasul a nimerit la fix. Nu ştiu de unde a moştenit pasiunea pentru geografie, graniţe, capitale… dar steagurile îl fascinează de vreo doi ani. Le-am printat de pe net, le-am desenat…

Lumea mea cea mica e foarte diferita, concurs de 1 iunie.

… când am adus atlasul acasă nu-i venea să creadă. 18 coli cu autocolante, steaguri, animale, clădiri renumite, minuni ale naturii… nici nu ştia cu ce să înceapă! Am început cu prima pagină de explicaţii, să vedem ce anume trebuie să facem. La fiecare continent sau regiune trebuia să lipim steagurile în căsuţele rezervate fiecărui stat. Apoi să căutăm pe colile cu autocolante animalele marcate ca aparţinând acelei regiuni şi, folosind trimiteri ca la şah, să le plasăm în caseta potrivită de pe hartă. La fel am procedat şi în cazul clădirilor.

Le-a venit rândul celor 10 cărţi poştale ilustrate. Mesajele sunt pretipărite, dar… cu texte lipsă. Ca să o poţi "expedia", trebuie întâi să citeşti descrierea acelei regiuni, să completezi spaţiile libere, apoi să cauţi un destinatar. Iată ce aflăm despre nordul Europei:

Salut!

În Franţa se spune Bonjour! Am sosit în capitala Marii Britanii, Londra, iar apoi am zburat la Oslo, capitala Norvegiei. Am călătorit spre sud, până la benelux – Belgia, Luxemburg şi Olanda. În Danemarca am vizitat Legoland, un parc tematic neobişnuit, construit din cărămizi de plastic. Apoi am plecat la schi în Alpi. Aceşti munţi acoperă cea mai mare parte a Elveţiei. În continuare ne vom îndrepta spre sudul şi sud-estul Europei! Auf Wiedersehen! Aceasta înseamnă "La revedere" în limba germană.

După ce ai "parcurs" o regiune, primeşti o viză în paşaportul ataşat cărţii. Andrei a fost încântat de noul lui paşaport. Şi-a completat numele, localitatea naşterii, înălţimea, ba chiar a inventat prima lui semnătură. Normal, am căutat şi o poză, noroc că mai aveam de la carnetul de note… Convenţia a fost că primeşte viza după ce dovedeşte că a citit paginile respective.

Lucrarea începe cu prezentări generale: ce este un atlas, ce sunt hărţile, ce înseamnă legendă. Aflăm ce este Ecuatorul şi cercurile polare, iar trimiterile tip grilă de pe hărţi seamănă foarte bine cu reperele de latitudine şi longitudine.

Zonele prezentate sunt: Canada şi Arctica; Statele Unite, Mexic şi Marea Caraibilor; America Centrală şi de Sud; Africa de Nord; Africa de Sud; Europa de Nord; Sudul şi sud-estul Europei; Rusia şi vecinii acesteia; Sud-vestul şi sudul Asiei; China şi nord-estul Asiei; Sud-estul Asiei; Australia şi Noua Zeelandă, Antarctida. La final este un index cu ţările care pot fi găsite în atlas.

Hărţile inserate sunt generale, prezintă grafic formele de relief caracteristice zonei, precum şi marile fluvii care o străbat. Sunt marcate graniţele statelor şi capitalele.

Lucrarea este format mare, 34x34cm, cu copertă cartonată. La interior cuprinde 14 file color, plastifiate, format 24x34cm, astfel încât abţibildurile se pot desprinde şi folosi în paşaport, sau jocul poate fi reluat pentru completarea hărţilor.

Mai avem încă de lucru, lectura şi explicaţiile nu merg la fel de repede ca lipirea autocolantelor. Apoi trebuie să căutăm şi informaţii despre animalele pe care încă nu le cunoaştem… nu putem să dăm ocol lumii atât de repede. Nu cred că ne va lua totuşi 80 de zile… dar la final vom avea şi noi un paşaport plin cu vize, ca dovadă a călătoriei noastre imaginare.

Atlas geografic pentru copii isteti

Atlas geografic pentru copii isteti

Atlas geografic pentru copii isteti

Info preţ:Editura Teora, eMAG.ro, libris.ro, elefant.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Activitati pentru copii

M-am întrebat de multe ori care ar fi acele activităţi pentru copii care ar avea suficient de multă actractivitate pentru micuţi. Dar nu există o reteţă pentru a alege activităţile potrivite. Şi nici copiii perfecţi. Copiii pot rezolva, cu mai mult sau mai puţin entuziasm, o mulţime de sarcini şi activităţi, şi nu contează cât de complicată este realizarea acesteia pentru a atinge un grad de satisfacţie maximă. Secretul cred că este în altă parte…

Nu vorbesc aici de activităţile realizate de copii în cadrul programului de la şcoală sau de la grădiniţă. Acolo tema este percepută altfel, şi lucrul în grup conferă un grad ridicat de încurajare. Eu vorbesc despre acele activităţi pe care copilul le desfăşoară singur, în timpul lui liber, acasă.

Am auzit deseori… cum că nu-i place să coloreze. Normal, depinde de copil… unii adoră culorile, alţii să toace hârtie prin toată casa. Dar, ca să lucreze ordonat, ai nevoie de două "ingrediente".

Primul, şi cel mai important dintre acestea, prezenţa ta, a părintelui. Nu încerca să-l pui să coloreze cât timp tu gospodăreşti, dacă lui nu-i place. Lasă-l să se joace, dacă nu ai timp liber. Dar… dacă te aşezi cu el la măsuţa de lucru, ai grijă să te înarmezi cu multă răbdare.

Al doilea ingredient pentru ca activităţile cu copiii să aibă succes este motivaţia. Puţini copii vor accepta să lucreze fără a avea un motiv. Şi, de multe ori, "pentru că aşa spune mami", "pentru că trebuie", nu au nici o valoare în faţa ochişorilor care urmăresc fluturii din faţa ferestrei.

Este ingredientul care mi-a lipsit mult timp. Uneori profitam de ocazie, era ziua bunicii, a naşei etc., şi frumos din partea noastră era să oferim şi un cadou realizat de noi. Sau măcar o felicitare. Sau… "bunica ar fi încântată" să aibă pe perete în tindă un desen realizat de nepot. Din păcate, ocaziile nu erau nici numeroase, nici suficiente, pentru a compensa nevoia unor activităţi constante cu copiii. Atunci am avut ideea cu "Talentele Năzdrăvanilor". Am găsit în sfârşit un motiv pentru a lucra săptămânal. Pentru că avem o temă, şi ne jucăm cu ceilalţi pitici. Iar satisfacţia vine când îşi vede "creaţia" la expoziţie, admirată de toată lumea.

Astfel s-au scurs încet săptămânile, iarna a trecut fără s-o simţim (sunt sigură că la ce iarnă lungă am avut, mulţi ar spune c-au simţit-o din plin). Dar pentru noi probele au curs una după cealaltă. În curând se împlineşte jumătate de an de la prima probă de "Talent". Şi, ca bilanţ, pot spune că se simte un progres. Şi sunt mândră că am avut această idee, şi mai ales că profită de pe urma ei o mulţime de copii. M-am simţit minunat şi când, de la grădiniţă, am primit un feedback pozitiv. Progresele sunt vizibile.

Eu… văd deocamdată cât de lung e drumul în faţă. Dar zâmbesc când mă uit în urmă. Am parcurs o bună bucată!

Acum trag aer în piept, căci săptămâna aceasta urmează o probă grea. Desen cu albinuţe… şi în primul rând, trebuie să-i învăţ cum să deseneze o albinuţă. Degeaba le-aş arăta scheme, (găseşti o mulţime pe net); pentru ca activităţile să aibă succes, trebuie ca eu, cu cele două mâini stângi ale mele, să îi învăţ pe copii să facă albinuţe! Timpul meu, dedicat lor – principalul efort care trebuie făcut…

 Atelierul de creaţie