Felicitare de 8 Martie – origami

După succesul nebun pe care l-am avut la clasa mea cu bărcuța din hârtie, mi-am făcut curaj să risc cu un alt proiect ce implică elemente origami. Prin succes nebun la clasa pregătitoare înțeleg că mai bine de 3/4 din clasă s-a descurcat cu etapele, iar jumătate a finalizat proiectul fără ajutor. Ținând cont câte îndoituri sunt necesare, felicitarea pe care mi-am propus-o la clasă în acest an deja pare floare la ureche.

Întâi de toate, ideea a părut foarte atractivă în modelele disponibile pe net. Dar, căutând-o pentru print, ori presupunea să deseneze singuri – ceea ce, la modul serios, nu ar ieși în veci, ori erau prea mici ca dimensiune pentru 6-7 ani, nu suficient de mare pentru a fi manevrată de mânuțele lor. Desenul, cum am spus, iese din calcul, căci orientarea în pagină, simțul proporției, omuleții filiformi, toate sunt motive pentru a întuneca reușita proiectului.

Așadar, cum nici eu nu excelez la desen, mi-am cultivat prietenia cu AI-ul. Nu să stăm de vorbă, ci doar pentru relația eu vreau un desen, tu îl faci. Folosesc în acest scop site-ul picsart.com. Cu multă forță de convingere am reușit să scot niște machete acceptabile pentru proiectul pe care mi l-am propus, și pe care le găsiți aici.

Pregătirea proiectului:

Coperta: se taie (cu ghilotina, dacă aveți) o coală A4 din carton în 3 bucăți, 99×210 mm. Cum ziceam, cu ghilotina e foarte simplu, iar dacă nu aveți încă, trebuie să faceți cumva să luați una. Ușurează enorm viața la catedră, chiar dacă taie degetele, cum au avut ocazia copiii mei să vadă live în clasă. Așa se întâmplă când ridici ochii să vezi de unde vine un doamnaaa pe un ton disperat, dar lași cuțitul…
Interiorul: se decupează pe contur și se îndoaie (video). Prima explicație care îmi vine în minte e schema drumurilor principale dintr-un castru roman, se îndoaie după via principalis… dar nu merge, așadar se îndoaie pe axa de simetrie orizontală. Apoi se aduc brațele laterale, îndoite la 90 de grade, astfel încât muchiile să se suprapună și să fie paralele. Îndoiturile centrale se întorc, astfel încât să se plieze.
De aici, decorul este la latitudinea fiecăruia. Eu am aplicat pe exterior o a doua felicitare, cu copertă-inimioară, iar mesajul urmează să îl scriu la interior. La pregătitoare va fi simplu, un La mulți ani! și semnătura, căci virgula pentru vocativ e cam depășire de programă. Dar cei mari pot adăuga orice combinație de mesaje. La interior vreau să adaug Atât de mult te iubesc!, dacă copilul deschide brațele larg.

Pentru desfășurarea lecției, mi-am pregătit și un mic clip ilustrativ. Copiii mei au fost impresionați de acest mod de lucru și, cum avem ceva nou de realizat, cer ei imaginile.

Ce ne-a ieșit veți putea vedea dacă urmăriți contul de instagram, hashtag-ul #inimioarelapregătitoare2024. Aici adaug, atunci când timpul îmi permite, flashuri din activitatea de zi cu zi la clasă, despre care rar apuc să scriu. Rămâne însă speranța că o imagine face totuși cât 1000 de cuvinte și ideea merge mai departe.

Felicitare de 8 Martie cu sertar

Exact în perioadele cu stres la cote înalte parcă apar, ca ciupercile, și ideile cele mai tentante. Felicitările „cu sertar” au avut întotdeauna farmecul lor. Un model de genul acesta l-am folosit și acum multă vreme, când am confecționat invitațiile pentru o nuntă în familie.

Pentru că am noroc anul acesta de o grupă la after foarte dornică să pună în practică ideile creative, cât mai provocatoare, am zis că e o nimica toată să facem pentru 8 Martie o felicitare glisantă.

Am pregătit macheta și am testat-o, i-am adus câteva îmbunătățiri față de prima variantă. Cu această ocazie, le-am și arătat copiilor mostra și am făcut sondaj, o pregătim sau nu pentru 8 Martie? Au fost încântați că e „altceva” decât de obicei și ne-am apucat de lucru. Am printat și pe carton alb, atâtea câte am avut, și pe carton colorat, de aceea una dintre „completările” machetei a fost a treia pagină, cu omuleți.

Sugestii:?

Dacă imprimați pe carton colorat, aveți nevoie de măcar un carton alb (sau foaie albă) pentru a folosi „mama și copilul” în culori acceptabile. Îi colorați, decupați cât mai fidel cu putință și lipiți pe macheta inițială.
Felicitarea se decupează pe contur, inclusiv sertarul. Fereastra în care glisează copilul se poate decupa cu cutter sau cu o forfecuță subțire, cu multă atenție.
Pentru asamblare, prefer ca extensia de pe lățime să o îndoi și să o lipesc de partea cu imprimeu, pentru a întări muchia din față. Plus că arată mult mai bine cu îndoitură decât decupată. Celelalte două extensii lipesc capacul.
Se introduce complet sertarul și se atașează copilul. Sunt trei, pentru că sunt cam sensibili la decupat și am vrut să existe rezerve. Pentru a-l monta puțin deasupra, am folosit pătrățele dublu-adezive, cu grosime de 1mm (link). Am pus câte 3, să fiu sigură, deși stătea și cu unul singur.

După acest moment, fiecare poate personaliza felicitarea cum dorește, studiind un pic zonele „ascunse” care apar după mișcare. Ale noastre sunt încă în lucru, dar am reușit să am una gata și, cu ajutorul artistului, am realizat filmulețul de mai jos.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

Am primit și observații, că ar trebui să am și cu „tata”.

Dar atunci ce să țină copiii în mână? Ce să ofere? Floare… nu prea merge. Plus că am rugăminte să rezolv și pentru o bunică, însă nu știu dacă săptămâna asta voi avea timp să mă cert cu AI-ul care mi-a generat imaginile necesare. Poate completez pentru anul viitor, timp în care aștept sugestii pentru tătic!

La școală însă am optat pentru alt model de felicitare, un pic mai simplu – deși copiii din pregătitoare de la after nu au avut probleme cu modelul. Totuși, cu toată clasa nu am riscat încă. Am ales o variantă de proiect cu elemente origami, care, sper eu, le vor fi pe plac la fel de mult.

Abia aștept să le testez luni și să vedem cum ies, apoi sper să apuc să adaug și articolul aici.

8 Martie, ocazie pentru deschis sufletul

Așa-zisa vacanță „de schi“ de anul acesta mi-a încurcat cum nu se poate mai bine socotelile de Mărțișor. Ba chiar și pentru 8 Martie a fost nevoie să pun în aplicare vechiul proverb și să-mi fac iarna car. Am cumpărat cele necesare cu mult timp înainte, apoi, pe la începutul lui februarie am organizat ședință foto specială la școală, ca să putem face tablourile. Îmi pare rău că nu pot lăsa imaginile complete să vedeți câtă bucurie este în unii ochișori în momentul în care se gândesc la mama, căci aceasta era indicația fotografului de ocazie: zâmbește și fă un gest amuzant.

Primul proiect realizat a fost un tablou, pe suport de plută, la care să adauge ei decorațiunile.

Activitățile de genul acesta mi se par cele mai dificile. Dacă le duc un model, atunci lipsește inițiativa și creativitatea, căci vor să imite. Dacă nu le duc, riscul să iasă un amestec fără logică este foarte mare, cum se și vede mai jos. Sfaturile au curs, bineînțeles. Să încerce să alterneze, pe suportul de plută, să facă o serie: frunză, floare, fluture, ceva care să aibă o logică, o simetrie. Nu. N-a ieșit. Așa că, în unele cazuri, „shaorma cu de toate“ a fost perfect.

Deosebit a fost și tabloul cu „ciucuri“ și nu pot să nu recunosc că a fost cea mai frumoasă surpriză. E greu să ieși din tipar, că gândești outside the box, să faci altceva. Momentul în care a venit să-și prezinte creația a fost însoțit de un wow puternic din public și imediat adaptată ideea, în cazul unul tablou neterminat.

Al doilea cadou pentru mama: o ceașcă cu iubire

Modelul pentru ceașcă îl am de câțiva ani buni de pe net, doar i-am schimbat acum imprimeurile. L-am printat însă mare, pe o coală A4, ca să fiu sigură că pot lipi elementele și că au loc pentru decorațiuni.

Ca să fiu sigură că le terminăm, am inversat etapele de lucru: întâi decupăm tot, apoi, la semnalul meu lipim, asamblăm, iar dacă rămâne timp, mai facem și restul. De ce? Pentru că știu prea bine că îi apucă entuziasmul când trebuie să decoreze și nu mai finalizăm când sună de ieșire… De data aceasta a mers aproape perfect. Exceptând, normal, cazurile copiilor care „știu ei mai bine“ și nu sunt deloc interesați ce am de spus, ei când vor ceva, așa fac. Și acolo… proiectul nu s-a încheiat.

Au rămas, în multe cazuri, de făcut inimioarele cu mesaje și lingurița din setul „Inima mea pentru tine“.

Ultima provocare: așteaptă ziua de 8 Martie

Se pare că e și cea mai grea dintre toate. Deși le-am lucrat pe 2 și 3 martie, le-am propus să le păstrez la școală, în cutie, până pe 8, să le ducă atunci acasă.

Ți-ai găsit. Prima variantă: copilul care o știe pe-a lui, a lucrat și azi, acum, în momentul acesta, vrea să ia proiectul, altceva nu contează. Apoi, copilul care știe el mai bine, o să-l țină în așa fel încât mama nu o să-l vadă și o să-l ascundă. Și singurul care are logică: îl ia tata de la școală și nu o să vadă mama. Am totuși câteva păstrate și pentru surpriză.

Recunosc că am obosit. Îmi amintesc în aceste momente o replică din „Fram, ursul polar“, spectacolul de teatru radiofonic. Chemat la circ, bătrânul dresor recunoaște că e „prea bătrân pentru a mai învinge voința animalelor“. Uneori îl înțeleg. Am ajuns să renunț să mai port lupte inutile. La ce bun?! De ce să mai încerc să schimb lucrurile? Poate doar mie mi se pare că e mai bine așa. Și nu se dărâmă lumea dacă eu renunț.

Felicitări de primăvară

Printre „chinurile“ acestui an a fost – și este încă – realizarea unei felicitări. Anul trecut am încercat, timid, făcând felicitări în perioada online sărbătoriților. Eram în „pregătitoare“, mulți scriau prin imitație, dar ne descurcam.

E tare greu cu punctuația în scrierea mesajului. Semnul exclamării nu este nici în programa de clasa întâi – dar este felicitarea, ca scriere funcțională; nu mai zic și de virgulă, pentru vocativ, care se învață și ea în clasa a doua. Așadar scrierea mesajului corect pe o felicitare e ceva de domeniului viselor frumoase…

Înainte de Crăciun, când le-am făcut pe primele din acest an, încă nu știam toate literele necesare unui banal „La mulți ani!“. Semnul exclamării era un „i“ întors, iar când din proprie inițiativă au început cu La mulți ani, bunico! m-a luat durerea de cap din cauza virgulei, nu-i așa? Că la noi toate sunt corelate, toate vin la timpul lor, nu se depășește nicăieri programa…

Din fericire, am reușit să bifăm îndoirea corectă a cartonului și deschiderea spre stânga. Nimerim coperta și așezarea decorului, însă încă ne dă de furcă mesajul de la interior. Întâi, nu vrea și pace să se scrie pe partea dreaptă, tot ajunge pe stânga. Apoi, e inutil deocamdată modelul de scriere pe centru, atât vertical cât și orizontal.

Am reușit pe ici-colo să îi conving să traseze ușor cu rigla și creionul linii de orientare, să scrie drept, așa cel puțin îmi amintesc că rezolvam la vârsta lor dorința mamei de a scrie eu felicitările de sărbători ale familiei.

Încheierea încă dă bătăi de cap: Cu drag, Ionel rămâne în continuare pe un singur rând sau cu literă mică. Nu mai zic de virgulă, opțională și ea, pusă cu proteste, căci nu înțelege de ce o să învețe când va fi mai mare.

În prag de primăvară am avut pe listă două felicitări.

Una a însoțit mărțișorul, cealaltă cadoul pentru mămici/bunici de 8 Martie. Pentru ambele am pregătit materialele în vacanța intersemestrială și le-am distribuit copiilor, odată cu alte accesorii pentru orele de arte și fișe pentru activitățile de română și matematică.

Da, e adevărat, să faci așa ceva pentru toată clasa e devorator de timp. Să stai să le pui în plicuri separate – alt chin. Însă fără acest efort orele de arte ar fi plictisitoare. Ce ar urma? Doar pictăm, desenăm, lipim niște hârtie? Cu cât produsul final este mai reușit, cu atât copilul este încurajat să continue.

Am o clasă de băieți și eram pesimistă, că nu vor îndrăgi artele. Ei bine… nu. Pentru unii, e disciplina preferată. Nu s-au văitat de cerințe, deși nu i-am scutit de muncă. Dorința lor cea mai mare e o zi „numai cu arte“. Când și-au prezentat portofoliile în ianuarie, m-am bucurat să văd că secțiunea de AVAP era completă, ba chiar pusă prima în biblioraft, căci e „preferata“.

Pentru prima felicitare am folosit colecția personală de perforatoare și unelte. Am tăiat cu trimmerul ondulat bucăți A6 de hârtie albastră, am perforat soare, nor, copac. Pentru iarbă le-am dat un dreptunghi verde, pe care l-au potrivit ei ca dimensiune și decupaj. Floricelele mici și roz sunt realizate cu un perforator de margine.

Buchet de flori

Pentru a doua, am folosit flori și hârtie de quilling de 1cm lățime, dar și un perforator normal pentru îndosariere, cu care am făcut bulinele galbene din mijloc. Pe toate le-au asamblat după model, singuri-singurei.

Când le-am fotografiat, am primit „avertisment“, nu cumva să pun pozele pe grupul părinților înainte de 8 Martie și să stric surpriza. Cum încă nu e gata cadoul, avem și lunea AVAP, sper să vă arăt curând cu ce l-am completat.

Și pentru că azi e 8 Martie, La mulți ani! tuturor celor care jucați în viața copiilor rolul de mamă, bunică, mătușă.

Felicitare de 8 martie – decupaj

Săptămâna aceasta am urmărit doi iepuri cu un singur foc: să am gata și felicitările de 8 martie, dar să rezolv și scrierea funcțională a unui mesaj. Ultima mi-a dat ceva bătăi de cap, nu am reușit să scriu folosind doar literele învățate, așa că în cele din urmă am mers pe un mesaj clasic, valabil pentru orice femeie, fie că e ea mămică, bunică, nășică sau mătușică. Au încercat întâi pe ciornă, după modelul de pe tablă, le-am corectat, apoi au folosit felicitările confecționate la ora de dinainte.

Partea mai simplă pentru ei a fost confecționarea felicitării. Suportul l-am printat eu, cu linii la interior, pentru mesaj. Nu i-am chinuit până acum să deseneze literele pe liniatură, dar încep cu pași mici. De vreo lună am schimbat pe fișă locul unde trebuie să treacă numele, nu mai e o linie, e un dreptunghi. Trebuie să se străduiască să nu depășească marginile. Apoi am mai folosit liniaturi mari pentru jocurile de cuvinte. Și azi – prima dată când trebuie să ții cont de linii, ca să iasă frumos.

Apoi au primit un „8” imprimat pe carton. Le-am cerut să coloreze cum vor ei, pe spate, cartonul, apoi să decupeze optul, doar pe exterior. Pentru cercurile „perfecte” de la interior m-am gândit să le dau să le decupeze din hârtie, apoi să le lipească. Și, dacă tot le decupăm, pentru bulina mai mare am folosit pozele lor, astfel încât felicitarea să fie personalizată. Știu însă că nu toată lumea e familiarizată cu programele de grafică, așa că, dacă chiar se dorește folosirea unor imagini mici, se pot suprapune pozele peste buline și se decupează din fotografie materialul în plus.

Decorul cu floricele este realizat cu ajutorul perforatoarelor decorative. Flori de in, de nu-mă-uita, mi-au plăcut mai mult albastre, parcă sunt mai finuțe. Asamblarea după model rămâne însă un lucru relativ, fiecare a cam combinat cum și-a dorit.

Modelul pentru print este disponibil timp de o săptămână la linkul de aici. După expirarea acestui de transfer, este trimis doar la cerere persoanelor care au înregistrat o donație către site în ultimele patru luni anterioare solicitării.

Felicitare „muzicală” pentru 8 martie

Am, mulțumită părinților mei, câteva benzi audio înregistrate cu mine la vârste de care nu îmi amintesc foarte bine… Copiii din ziua de azi au filme 3D încă din burtică – generația noastră nu a avut acest noroc. Printre zecile de poezii și cântecele (nu doar „patriotice”) era și „De ziua ta, mămico”. A fost și a rămas cântecul meu preferat în acest sezon.

Am vrut să fac o felicitare „muzicală” cu el. Am căutat în toate cărțile cu cântece pentru copii pe care le am. Nu am găsit partitura. Fiind cântece pentru grădiniță și ciclul primar, cred că nu este pentru că iese din gama Do… Însă m-am încăpățânat, cu bruma de ureche muzicală pe care o am, să descifrez melodia cu un… pian de jucărie. Îl aveam de la o carte veche cu colinde, și față de alte jucărele de genul acesta, mi-a plăcut că are câteva note și din gamele vecine cu Do major. Am stat o seară întreagă și am buchisit, până când parcă-parcă suna cum trebuie. La notat durate și măsuri sunt „expertă”. Teorie ca teoria, practica mă omoară… așa că le-am pus matematic. Dacă o măsură are 4/4, atunci toate adunate – atât trebuie să dea! Până la urmă este o problemă de adunarea fracțiilor. După de le-am pus pe portativ, am început să consult prietenii care se pricep, prietenii care au un prieten care se pricepe, și au mai survenit mici modificări. Prima a fost să urc cu o gamă mai sus, începusem prea jos. Dar în rest – durate și scară, au rămas la fel.

Așadar… dacă vă pricepeți, aveți partitura sau puteți să corectăm, dați un semn. Știu că arată bine ca artă, dar aș vrea să fie și corect. 🙂

Acum, trecând la partea „artistică”, felicitările au fost decorate folosind pietricele adezive, frunzulițe diafane și năsturei. Nasturii au adeziv deja și un diametru de 12mm. Mergeau și mai mici, dar am făcut portativul pentru ei. Pietricelele sunt cele mai mici pe care le aveam prin casă, aproape 3mm diametru. S-au mai adăugat câteva inimioare de la seturile decorative rămase de la Crăciun. Marginile sunt realizate cu perforatoare pentru bordură.

Nu prea sunt încântată de cartonul ales, este unul poros. Imprimanta mea laser nu a răzbit prin textură, s-a cam luat tonnerul… Arată bine, dar nu „perfect”, cum îmi place mie să iasă. Vă lansez însă această provocare vouă, dacă vă place modelul, disponibil aici. Sau mesajul de pe felicitare.

Ca soluții alternative, după ce imprimați modelul pe carton, puteți cere copiilor să realizeze notele muzicale din fâșii de quilling. Sunt destul de ușor de făcut mici buline (o fâșie de 15cm ar trebui să fie suficientă, și cu lățimea de 3mm) și adăugate pe portativ.

Spor la lucru!

Felicitare cu inimioare în cascadă

Am văzut demult acest model de felicitare și, deși nu eram chiar adeptul felicitărilor de Sf. Valentin, am profitat de ocazie să încerc proiectul, pentru a-l putea recomanda, de fapt, pentru 1 și mai ales 8 Martie, când inimioarele parcă au mai mult sens. Apropo de inimioare, azi discutam despre comunicarea nonverbală și i-am rugat pe copii să se gândească să îmi spună ceva prin semne. Pe lângă clasicul „pa”, ori „da”, „nu” (deși aici ne-am amuzat cu variantele bulgărești, nu eram singura pățită cu erori de comunicare), cea mai în ton cu ziua a fost S., care mi-a arătat, cu palmele, o inimioară.

Așadar, revenind la felicitarea mea… Am adăugat mai jos filmul care m-a inspirat, deși eu am fost ceva mai practică și am luat-o „pe scurtătură”. Sper ca în curând să vă pot arăta și filmul meu, varianta cu unelte.

În primul rând, problema inimioarelor. Pare ușor, dar să găsești în casă toate culorile curcubeului nu e simplu. Am sacrificat hârtie origami, un pachet în care chiar le aveam pe toate. Le-am făcut cu perforatorul, nu cu foarfeca, așa că am terminat această etapă în câteva secunde, căci hârtia origami e subțire și le-am suprapus, de teamă să nu se sfâșie la apăsare.

Am tăiat apoi o bandă de carton lată de 6 cm, lungă cât coala, și am folosit placa de biguire pentru a marca liniile de îndoire. Inimioarele le-am lipit cu grijă, în ordine inversă. A fost nevoie să lărgesc inelul realizat la final, prin care glisa partea cu mesajul, căci era prea strâns și se cam bloca.

În final, am folosit carton sidefat pentru suportul felicitării, decorat întâi cu un perforator pentru bordură, pe care l-am folosit și pentru partea mobilă. Ca să nu rămână goală felicitarea, am exagerat cu inimioarele autocolante . Ca să atenuez efectul, am strecurat printre ele jumătăți de perle și trandafirași sidefați.

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Feb 13, 2018 at 11:21pm PST

Cred că proiectul se poate realiza cu copiii de 8 Martie, cu condiția să existe deja materialele pregătite. E chiar drăguță și copiilor le plac lucrurile care se mișcă.

Varianta cu unelte – trimmer Daco și placă de biguit. Mai jos, varianta de pe net.

Felicitare de 8 martie, cu 8 cusut

M-am trezit întrebându-mă oare cum e să îți faci în septembrie planificarea pentru tot restul anului, și să te ții de ea. Și am zâmbit. La abilități cel puțin voi avea, așa, în linii mari, schițate competențe. Dar activitățile în sine vor fi cel mai probabil gândite pe moment… De exemplu, miercuri am realizat felicitarea cu litere, și mă gândeam ca, cu grupa de vineri, să fac același lucru. Dar ei sunt mai mari, și sunt sigură că pot lucra mai mult de-atât… așadar, le-am pregătit repede o felicitare de… cusut.

Modelul poate fi descărcat de AICI, și se realizează simplu. Se perforează toate orificiile marcate, și se coase „8”, în linie. Apoi, pentru un aspect deosebit, se dublează cusătura ca în imaginile de mai jos. Și, ca la orice „rețetă”, nu vă rămâne decât să decorați după gust.

Am testat-o. La partea demonstrativă, încercarea mea de a perfecționa modelul s-a lăsat cu un NU categoric. E suficient să coasă, ce să mai brodeze peste? Bun, facem compromisuri, oricum era suficient de lucru, mai ales că nu le-am mai dus planșele perforate… Dar sunt mari, și nu a durat mai mult de câteva minute să perforeze toate orificiile. La grupa de grădiniță proiectul ar fi murit în fașă dacă încercam!

Al doilea prag de trecut a fost cartonul, de 160g, nu 240, cum le-am dus până acum. Necesita o atenție sporită, nu puteai să mai tragi cu forță de ață, căci se tăia. A fost un pic de antrenament pentru o idee ce-o coc de ceva vreme cu polistiren, și care va urma în curând. Am lipit la greu „pasamente” pentru proiect, ca să iasă în fine, ceva…

De remarcat însă că am avut și un băiat, care a decis să rămână. Am apucat să vorbim înainte, despre bunicul lui, croitor, și cum uite, el n-a cusut niciodată! Azi a fost prima dată în viața lui. Nu s-a înțepat. S-a descurcat onorabil, și nici nu a rupt vreodată cartonul. În schimb nu m-am așteptat la atitudine ostilă din partea fetelor. Și le citez: ce-i trebuie unui băiat să coasă? Are nevastă! Așadar, la 9 ani e deja înrădăcinată concepția că incompetența lui e tratată prin achiziționarea unei neveste, altfel fiind incapabil să supraviețuiască singur și e disperat să se însoare… De ce să formăm un om independent?! Am încercat să le spun că ți se mai rupe un nasture… nu poți sta cu pantalonii în vine, până mergi la croitor… Sau… dacă ești cu gașca sus pe munte, și se rupe rucsacul, ce faci? Nu coși?? Așa că m-am bucurat enorm să-l văd că rezistă, și la final l-am lăudat pentru realizarea deosebită. Dacă aș fi fotografiat felicitările cu spatele, ați fi ghicit cu siguranță care e a lui – căci nu e lipită deloc. Dar… le las cu fața, să văd dacă ghiciți!

Și, pentru că am avut doi absenți, și am ajuns acasă cu două modele, mi-am dat și eu „comandă” de două felicitări de 8 martie… Andrei a executat sarcina scurt și la obiect, în stil simplu cucutenian. Iris a mai evoluat, a optat pentru „simplu și elegant”, a început să își poată controla entuziasmul de a lipi tot, oriunde.

Spor la lucru!

Felicitare de 8 martie – coș țesut

Dacă mai rezistați ideilor cu coșulețe, astăzi mai adaug un model. Tehnica folosită pentru coșuleț este una singură, aceea a țeserii fâșiilor de hârtie. M-am inspirat din numărul cu aceeași temă din colecția idei creative, care folosea acest mijloc de decorare aproape pentru orice obiect. Așadar, cu ce poate semăna mai mult împletitura unui coș dacă nu cu țesăturile?

Pentru a realiza acest model printați pe carton (max. 130g/m², nu mai gros) modelul de AICI. Puteți alege, dacă aveți imprimantă color, pagina 2, dacă aveți alb-negru, pagina 3. Eu am ales-o pe ultima, am conturat desenul cu carioca, și l-am colorat apoi cu maro. Pe varianta 2 a modelului am realizat deja conturul îngroșat, mai trebuie doar colorat.

Am tăiat apoi cu grijă, folosind un cutter, toate liniile verticale de pe coș, inclusiv pe lângă conturul lateral, astfel încât acesta să rămână în afară. Apoi am început să țes, fâșie cu fâșie. Pentru a putea introduce și ultima fâșie, am improvizat o agățătoare cu ață, și am tras cu grijă fâșia pentru a ocupa și ultimul spațiu. Dacă este nevoie, puteți folosi și bețișoare mai subțiri sau chiar o croșetă.

Am menționat la început că nu trebuie să folosiți carton prea gros. Motivul este acela al așezării fâșiilor una lângă cealaltă, pe verticală. Dacă este folosit un carton gros, este mai puțin elastic și nu se pot lipi, și puteți observa pe modelul meu de mai jos acest lucru (cel de deasupra este din hârtie de 80g/m²). Eu am cam chinuit fâșiile pentru a realiza modelul, căci am imprimat direct pe carton. Poate că e o idee mai bună ca modelul să fie realizat pe hârtie normală, de 80g, apoi decupat și lipit pe carton A4 îndoit (are A5 dimensiunea finală). Astfel s-ar rezolva și problema benzilor inestetice de la interiorul felicitării, care ar trebui acoperite cu o coală de hârtie. Dacă vă hotărâți la această variantă, printați modelul odată, apoi răsuciți coala de hârtie, și mai printați odată, pentru a folosi și cealaltă jumătate de pagină și a nu irosi hârtia.

O altă problemă pe care o ridică acest model este acela al realizării lui la clasă, pentru că tăierea modelului nu este deloc o joacă, și copiii nu au încă atâta coordonare și precizie încât să taie singuri cu cutterul. Dar vă recomand să solicitați părinții, ca temă pentru acasă, să trimită coșulețul gata pregătit. Ținând cont că e vorba de 8 martie, tăticii pot face un efort.

Spor la lucru!

Felicitare de 8 martie – coș cusut și țesut

Modelul nu este unul complet nou, tehnica folosită este una comună, de cusut un model. Însă am încercat să provoc copiii complicând tema, și rezultând astfel un proiect integrat de cusături și țesături, cu dorința de a impresiona de 8 martie sărbătoritele.

Cu un grup mai mic de copii, sau cu un grup care deja coase fără a avea nevoie de sprijin continuu, proiectul este accesibil, însă oricum este nevoie de două ore pentru realizarea acestuia. Aveți nevoie de model – se printează de AICI, sunt două felicitări pe coală, și se taie, iar îndoită, va avea la final dimensiune de carte poștală.

Se perforează modelul, se coase liniar, după care se folosesc marginile de sus și de jos pentru a trage ițele (vedeți modelul de mărțișor) pentru țesut. Încercați să le distribuiți uniform, mie nu mi-a ieșit chiar din prima încercare, cea pe care o vedeți aici, mai ales că cele două laturi sunt inegale.

Următoarea etapă este cea a țeserii coșulețului. Am folosit un fir mai gros și un ac mare, pentru a termina un pic mai repede. La capete firul de țesătură este trecut mereu pe sub unul din pașii de cusătură inițial.
După țeserea coșulețului, cu același fir am șerpuit prin cusătura inițială, pentru un rezultat mai aspectuos, cu mai mult volum.

În coș fiecare adaugă flori, după gust și disponibilitatea materialelor, prin orice tehnică.
Vă recomand ca la interior să lipiți o coală peste partea cusută, pentru a masca cusătura.
Bine-înțeles, puteți realiza doar coșulețul, pe care îl colorați la interior. Fiind încă sezonul mărțișorului, am ales ca fundița să fie un șnur, pentru că panglică satinată, cum mi-aș fi dorit, nu mai aveam.

Spor la lucru!