Manual de istorie, clasa a V-a, Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu – editura ALL

Manual de istorie, clasa a V-a, Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu – Editura ALL

Manual de istorie, clasa a V-a, Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu – editura ALLAnul acesta am avut blogul pe avarie… n-am putut, de foarte multe ori, să răspund la multele întrebări sosite în privat „De ce nu mai scrii?”, „Ești ok?”, decât că da, sunt bine, dar fără detalii. Azi pot spune și de ce… am luat decizia, împreună cu colegul meu, Bogdan Teodorescu, să acceptăm provocarea lansată de Ministerul Educației prin noua programă de istorie la clasa a V-a și să lucrăm împreună la un manual pentru prima generație de copii care a intrat, acum cinci ani, în clasa pregătitoare.

Mi-este foarte greu acum, privindu-mi numele pe copertă, să exprim ce simt. Odisee sau golgotă, cam așa se poate descrie perioada din acest an în care am lucrat la manual. Ca absolvent al Departamentului de Formare a Profesorilor la Facultatea de Științele Educației, mi-a revenit în acest proiect partea de amenajare didactică, în totalitate, și rolul consultativ în problemele de istorie. Eram la curent cu caracteristicile reformei, așa că elementele ce presupuneau dezvoltarea competențelor nu m-au surprins deloc. Erau și foarte aproape de modul în care, la rândul meu, am predat la clasele gimnaziale istoria. Conținuturile cred însă că au uimit pe toată lumea.

Aud de foarte mult timp că istoria înseamnă „date și evenimente”, că nu așa ar trebui învățată. Cred că ar trebui să parcurgeți noul manual, indiferent dacă sunteți profesori, elevi, pasionați sau nu. Aș fi foarte curioasă dacă perspectiva pe care o aveați despre studiul istoriei se schimbă. Știu că este altfel, pentru că am lucrat având-o alături pe Iris, acum în clasa a VI-a. La școală învăța după vechile manuale și ofta tristă că al ei „nu e așa”. Citea lecțiile, alături de mine, și o consultam în privința sarcinilor didactice. Pe unele dintre ele chiar a ales să le facă și ar fi greu să descriu ce reacție a avut când și-a văzut proiectul, ca exemplu, în pagina 7. A fost primul meu critic și am încercat să țin cont de cât mai multe sugestii: teme creative, informația prezentată în așa fel încât să nu se plictisească, imagini mari și explicite.

Am spus odisee și golgotă, pentru că drumul de la momentul în care am deschis programa până la 16 iunie nu a fost unul ușor. Pentru a putea lua o decizie, am studiat programa și am început detalierea conținuturilor. Săream cu mult peste 200 de pagini, fără „paginile impuse”. Ne-am dat seama că e enorm, nimeni nu va accepta, văzând manualele de la ciclul primar, un manual atât de stufos. Am început să tăiem, am ajuns pe la 160. Ni se părea decent… și nu vedeam ce am mai putea condensa. Apoi a venit, așteptat prea mult (ca la noi!), caietul de sarcini, cu specificații, al Ministerului… și „sentința”: 108-120 de pagini, limita în care trebuia să ne încadrăm. Am plâns, la propriu, am zis că e imposibil, nu intră. Vreo 20 de pagini sunt fixe – introduceri de capitole, evaluări, organizatorice, nici gând să poți „scăpa”, ceea ce însemna circa 80 de pagini pentru conținut. Am trecut, așa cum îmi spune prietena mea, în zona „pesimistului de serviciu”, că manualul nu va fi coerent, că nu o să-mi placă ce iese, că… că… Colegul meu, Bogdan Teodorescu, cu foarte multă experiență la activ în alcătuirea manualelor, deși îmi împărtășea părerea, m-a lăsat să mă liniștesc, și mi-a vorbit spartan și rece. Iese! Și… a ieșit.

Recitind manualul, la final, îmi dau seama că, în condițiile noii programe și ale criteriilor impuse de evaluatori, am început o călătorie pe autostradă acum câteva mii de ani și am realizat-o cu viteza maximă, privind doar pe partea dreaptă, numai la anumite aspecte, în marea majoritate plăcute. Este totuși o istorie a oamenilor, și reprezintă un punct de plecare. Manualul, așa cum a fost alcătuit, reprezintă noul rol pe care profesorul trebuie să îl aibă în cadrul procesului de educație: acela de a mijloci contactul dintre elev și conținuturi, de a-l ajuta să înțeleagă, de a-l învăța să caute și să selecteze informațiile.

Poate că mai mult decât competențele generale enunțate în programă mergem spre competența-cheie de a învăța să înveți, utilă pe tot parcursul vieții. Nu am vrut să scriem un manual din care să memorezi. Am vrut să scriem un manual care să te provoace să gândești. E drept că ai nevoie de ancore și informații pentru a judeca corect. Dacă ar fi fost posibil, manualul ar fi fost o carte cu ferestre. Știți, pe care le deschizi și afli informații noi… Rămâne însă o carte de școală, cu rigorile ei, dar care sper să fie mult mai aproape de sufletul copiilor.

Un manual pentru profesori

Ultimii ani de specializare mi-au arătat că școala, așa cum mi-o imaginam eu când am pășit prima dată la catedră, este posibilă. În primii ani am colecționat nebunește fotografii și ilustrații, pentru a face orele „altfel”. Am desenat contururi de hărți și am tras la xerox (și acesta rar), pentru exerciții și fișe, ce acum par banale. Am fost însă uimită să găsesc, în deceniul 2 al secolului XIX, profesori de istorie care încă intră la clasă, dictează… și ies. Nu mi-a venit să cred că poți, în 2015, să predai, de exemplu, Arta în Orientul Antic, fără ilustrație; fără să citești câteva versuri din Epopeea lui Ghilgameș; fără să te duci cu un text despre piramide, fără să citești pasaje din Herodot. Manualul pe care l-am semnat este o provocare pentru profesori. Eu știu că ei sunt oameni care pot. Trebuie și să vrei să fii tu, altfel, la catedră. Sunt idealistă, dar schimbarea nu începe de la Minister și în mod sigur manualul singur nu o va produce. Schimbarea va începe atunci când fiecare dintre noi va accepta această provocare, de a crede în șansele schimbării, de a face lucrurile altfel.

N-am să spun că va fi ușor. Aproape nimic din ceea ce am făcut în Facultatea de Istorie nu m-a pregătit pentru această nouă abordare a istoriei. Însă atunci am învățat să învăț. Nu poți învăța pe altul până nu ești capabil să te înveți pe tine. Va fi greu, pentru mulți profesori, să renunțe la abordarea cu care eram obișuiți, dar cred că vor descoperi, împreună cu copiii, o nouă pasiune pentru istorie.

Manualul digital

Manualul digital a fost pentru mine gura de oxigen, supapa de siguranță. Pentru foarte multele manuale „digitale” acum pe piață la ciclul primar, conținutul este puțin diferit de manualul tipărit. Cercetări efectuate în rândul profesorilor, privind folosirea acestui manual, se situează sub 10%. Ele conțin ceva ilustrații, o animație…

În ceea ce ne privește, am profitat aici de caracteristica informației digitale: nu ocupă „pagini la tipar”. Am explicat pe larg temele condensate din lipsa spațiului, am adăugat imagini suplimentare, texte, am explicat cuvintele mai dificile, am adăugat schițe de hărți… Am realizat complementar cele două manuale, și le-am legat strâns între ele, cumva propunându-ne să-i obligăm să le folosească împreună.

Are totuși limitele lui, sau cel puțin eu le văd, căci proiectele digitale pe care le-am schițat eu sunt încă de domeniul fantasticului la capitolul „buget”. Însă sunt optimistă. Știu că viitorul merge în această direcție și poate la un moment dat va exista un proiect central al Ministerului, care să strângă resursele recomandate, pe teme, și să le pună la dispoziția profesorilor. Am văzut acest lucru pe site-uri din străinătate și am fost de-a dreptul impresionată de interesul pe care îl au pentru educație. Noi încă pășim timid în lumea digitală. Încă ne este frică să facem un manual online, cu linkuri active…

Istorie, clasa a V-a. Bogdan Teodorescu și Cristina Hornoiu, împreună cu Editura ALLFA

Reiau titlul, iar dacă dați click pe el, veți fi direcționați pe pagina de prezentare a editurii. Aveți două linkuri, unul către manual, în format PDF, și către prima parte a manualului digital, așa cum a fost prezentat în oferta câștigătoare. Cred că este prima dată în care voi aștepta comentariile și impresiile voastre, exprimate public sau privat, cum veți considera de cuviință.

Și este tot prima dată în care lansez rugămintea de a da share sau de a recomanda articolul mai ales prietenilor profesori de istorie. Îmi doresc ca alegerea lor, luna viitoare, să se facă în cunoștință de cauză. Indiferent care va fi manualul ales, feedback-ul lor (ce și-au dorit, dar manualul nu le-a oferit) este deosebit de important.

Învățământul românesc s-a schimbat. Vorbim de centrare pe elev, de introducere a evaluării în structura procesului de învățământ, pe care o cuprinde în relație cu predarea și învățarea. Evaluarea formativă însă înseamnă feedback, și este ceea ce îmi doresc să primesc din partea voastră.

În încheiere, mulțumesc tuturor celor care m-au susținut pe acest drum: domnului profesor Bogdan Teodorescu, familiei mele, care mi-a răbdat toate momentele de scufundare în proiect, prietenilor, care m-au încurajat în momentele în care mă cuprindea disperarea, profesorilor mei care mi-au răspuns atunci când am avut nevoie de un sfat, și echipei de la Editura ALL, care mi-a demonstrat că într-o lună se pot face minuni.

Jurnalul unui pusti, Editura Art

Jurnalul unui pusti, Editura Art, volumul 1, 2, 3, 4

Ca părinte de copil nu prea mare, încă nu m-a "reprofilat" pe cărţile destinate şcolarilor mici. De Jurnalul unui puşti am auzit vorbindu-se, dar nu îmi picase cartea în mână. În schimb am prins o discuţie foarte aprinsă între copilaşii de la after-school, cu care am un opţional de abilităţi. Copiii – clasa a doua şi a treia, aproape că nu mai puteau ţine acul în mână de atâta râs, şi povesteau cu poftă cele mai haioase pasaje din carte. Au fost foarte uimiţi să mă audă că nu am citit cartea, de parcă se minunau că bunica nu ştie ce e ăla mouse. Şi cum nu ai nevoie de o recenzie mai bună pentru o carte decât încântarea unor copii după ce au citit-o, am hotărât să ajungă cumva cartea şi în braţele lui Andrei. Bunicii tot erau în căutare de idei de cadou pentru "sfinţişor", aşa că le-am dat pontul.

Andrei le-a devorat, la propriu, cum şi-a dat seama despre ce e vorba. Se citesc destul de repede, căci sunt scrise destul de mare, fila este din carton, aş zice că are măcar 120g/m2, şi sunt inserate o mulţime de desene. Cartea pare mai mult o bandă desenată, dar cu mult mai multe explicaţii. Am reuşit să citesc şi eu primele două volume, şi recunosc că e amuzantă. Cărui băiat nu îi place să citească despre farsele pe care un puşti de vârsta lui le face colegilor?! Primul volum mi-a pus un nod în gât la capitolul despre Crăciun, căci nu se spune explicit că Moş Crăciun nu există, dar se cam subînţelege.. Andrei nu a pus întrebări, probabil Moş Crăciun a reuşit anul trecut, cu minunea de peste noapte, să-l convingă că există cu adevărat.

Jurnalul unui pusti, Editura Art, volumul 1, 2, 3, 4

După ce le-a terminat pe toate trei, îl găsesc supărat foc faţă în faţă cu nenea Google. Mami, mai sunt două volume!! Le vreau! Încearcă să convingi copilul că nu sunt traduse, nu au apărut. La târgul de carte… surpriză, pardon, Căldura mare. Găsim tocmai lansat volumul patru. Inutil de spus că nu am putut să plecăm fără el de-acolo, iar copilul a declarat că nu-i mai trebuie nimic, dacă suntem drăguţi să nu-l mai carăm prin târg că el rămâne undeva să citească, şi să-l luam când suntem gata. În autobuz spre casă mustăcea continuu, mă întrebam ce-şi închipuie lumea din jur că citeşte copilul…

Tot la Editura Art a apărut acum şi versiunea pentru fete, Însemnările unei puştoaice, din câte am înţeles, în acelaşi stil, dar pentru fete. Cum Iris nu ştie încă să citească, mai aşteptăm. Dar mă întrebam dacă nu ar fi mai bine, dacă tot nu avem încă volumul cinci pentru băieţi, să i-o cumpăr pe asta… poate îl ajută, ca viitor bărbat, să înţeleagă mai bine cum gândesc femeile. O lecţie pentru viaţă 🙂

Cărţile, format 14x20cm, arată extraordinar. Copertă cartonată, lucioasă, cu lăcuire selectivă. File finuţe şi groase, şi între 200 si 218 pagini pentru fiecare volum. Dacă nu ştiţi cum să-i deschideţi copilului gustul pentru lectură, o idee este să încercaţi ceva amuzant.

Biblioteca Năzdrăvanilor

Volumul 1: Jurnalul unui pusti

eMAG Cautare

Volumul 2: Rodrik e cel mai tare

eMAG Cautare

Volumul 3: Ultima picatura

eMAG Cautare

Volumul 4: Caldura mare

eMAG Cautare

eMAG.ro
libris.ro
elefant.ro
okian.ro
Librarie.net
eMAG.ro
libris.ro
elefant.ro
okian.ro
Librarie.net
eMAG.ro
libris.ro
elefant.ro
Librarie.net
okian.ro
eMAG.ro libris.ro
elefant.ro
Librarie.net

Volumul 5: Adevarul gol-golut

eMAG Cautare

Volumul 6: Arest la domiciliu

eMAG Cautare

Literatura universala Grupul-editorial-art

Jurnalul unui pusti. Jurnalul meu

Jurnalul unui pusti. Jurnalul meu

libris.ro
elefant.ro
Librarie.net
libris.ro elefant.ro Librarie.net eMAG.ro libris.ro elefant.ro Librarie.net Libris, Elefant, eMAG Librarie.net

Pachet Jurnalul unui pusti – 3 volume: eMAG.ro libris.ro elefant.ro

Pachet Jurnalul unui pusti – 4 volume: elefant.ro, Librarie.net

Pachet Jurnalul unui pusti – 5 volume: Librarie.net.

 

Povesti cu cele mai indragite printese, Editura Gama

Povesti cu printese, Editura Gama

Suntem încă la vârsta la care, seara, înainte de culcare, încercăm să păşim în lumea viselor trecând mai întâi printr-o lume de basm. Ca orice trecere, eu prefer să fie scurtă, căci copiii au crescut şi nu mai adorm demult în timpul poveştii. Sorb cu nesaţ cuvintele, şi aşteaptă finalul, chiar dacă îl cunosc prea bine. Am început să apreciez poveştile scurte, măcar finalul nu îl citesc printre gene.

O variantă de poveşti de cinci minute este şi cea propusă de editura Gama, prin "Poveşti cu cele mai îndrăgite prinţese". Lucrarea, format mare (235x330cm), cartonat, atrage încă de la început privirea fetiţelor prin culoarea specială de pe copertă.Ghirlandele de frunze şi fluturaţi strălucesc şi încântă.

Ilustraţiile sunt realizate de Anca Sandu aproape de impresionism, mai mult sugerând decât conturând imaginea. O poveste este prezentată pe două pagini, iar ilutraţia urmează firul poveştii de jur împrejurul paginii, surprinzând momentele principale sau elementele esenţiale. Chiar dacă uneori sunt dificile pentru copii, cu puţin ajutor ele pot fi înţelese. Personal prefer stiluri mai puţin abstracte, dar pe copii am văzut că nu i-a deranjat, iar cartea le-a plăcut. Argumentul de "bază" a fost… pentru că e cu prinţese!. Apreciez în schimb faptul că ilustratorul este român, şi nu este o licenţă de import.

Paginile interioare sunt cartonate, caşerate cu filă lucioasă, iar din cuprins fac parte:

  • Frumoasa din pădurea adormită
  • Mica sirenă
  • Cenuşăreasa
  • Albă ca Zăpada şi cei şapte pitici
  • Frumoasa şi Bestia
  • Aladdin şi lampa fermecată
  • Prinţesa şi bobul de mazăre

Povesti cu printese, Editura Gama

Povesti cu printese, Editura Gama

Lucrarea a fost îngrijită de Diana Mocanu (editor) şi Ella Nicuţă (Art Director), şi este recomandată preşcolarilor şi şcolarilor mici.

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor