Atelier la Gaudeamus 2018

Origami – atelier la Gaudeamus

Ziua de joi nu m-a dezamăgit deloc, s-a arătat în toată splendoarea ei așa cum o proiectasem: lungă și obositoare. Am aterizat la Gaudeamus direct de la școală, cu cheful cam pe la jumătate de a umbla prin târg. Mai mult teleghidată, mi-am notat câteva noutăți, am luat câteva cadouri și… cam atât. Așteptam atelierul și aveam emoții, căci toate sms-urile curgeau cu „e trafic”, „sunt în blocaj la…”, „ajungem, dar întârziem puțin”.

Anul acesta spațiul atelierelor a fost un pic altfel, am preferat o altă formulă decât lucrul în grupe de 4. În final am constatat că mi-a fost și mie mai ușor, căci e prima dată când reușesc să stau jos! Am avut emoții cu origami, îmi este foarte greu să ascund atunci când ceva nu-mi place, iar copiii au parcă un senzor special pentru a detecta asta. Însă am reușit să găsesc în aceste proiecte acele „motive” care să mă ajute. Umorul rezolvă de cele mai multe ori problemele dificile… Le-am povestit ce vom face, cum am încurcat proiectele, cum bradul pe care mi-l doream era de fapt cactus… Chiar dacă scrie că e cactus… și eu o să-i spun brad! Oricum ar fi, l-au făcut, l-au împodobit cu fulgi și l-au luat acasă.

Și, chiar dacă elementele se realizau toate la fel, faptul că dimensiunea pătratelor utilizate descreștea până la 3cm a ridicat destule probleme. Cele mai mici cu greu s-au lăsat înduplecate, dar în final, iată ce-a ieșit.

Atelier la Gaudeamus 2018

Atelierul acesta a mai avut ceva special. Pentru prima dată echipa Năzdrăvanilor, cea pe care o proiectam cam acum 9 ani cu Iris și Andrei, a funcționat aproape perfect. Eu în rol de „capul răutăților”, Iris ca spiridușul de servici, ocupându-se direct de cel mai mic participant la atelier (Alex, 6 ani), iar Andrei de partea tehnică, pozele.

Cu această ocazie le mulțumesc celor care au venit să ne cunoaștem sau să ne revedem, ori chiar să ne petrecem timpul altfel decât o facem 4 ore pe zi, 5 zile pe săptămână. Mulțumiri speciale și Editurii Casa, care ne provoacă de fiecare dată cu noi numere ale colecției Idei Creative, cum a fost și acesta, Lalele și flori origami.

romaero porniti motoarele 2018

Concluzii după BSF 2018

A mai trecut o ediție din Bucharest Science Festival 2018. Dacă trag linie, nu pot decât să mă bucur, anul acesta am reușit să particip cu clasa la două activități. Mai mult, față de anul trecut, am implicat și celelalte clase din școală.

Cu și despre lilieci

Primul a fost atelierul „Descoperă lumea liliecilor”, susținut de Maria-Raluca Văcărescu, ecolog cu specializare în paleontologia vertebratelor, de la Asociația Wilderness Research and Conservation. Trei serii, în care am rulat toți copiii de la ciclul primar, le-a vorbit despre lilieci, despre om și impactul lui asupra mediului. A demontat mituri despre aceste vietăți atât de speciale – nu e ușor să fii singurul mamifer zburător, iar asupra ta să planeze amenințătoare legende care să-ți scurteze viața. Dacă lași basmele să-ți ghideze acțiunile, vei distruge toată natura din jurul tău. Reiau cu liniuțe și sper să nu uit nimic important:

Lilieci în mediul urban. Sursă foto: Asociația Wilderness Research and Conservation

Lilieci în mediul urban. Sursă foto: Asociația Wilderness Research and Conservation

  • liliecii nu se hrănesc cu sânge de om; există trei specii care se hrănesc cu sânge de vacă, dar le înțeapă precum țânțarii, sug un pic și le ajunge. În niciun caz nu le secătuiesc. Mă gândesc că, dacă ne-am folosi capul, un om are aproximativ 5 litri de sânge. O vacă cred că are de două ori pe atât. În ce tip de animal ai putea pompa o găleată de sânge… și să mai și zboare? În unul de 15 cm??
  • liliecii se hrănesc cu insecte; într-o noapte mănâncă cca 2000 de țânțari. Partea proastă a prafurilor și insecticidelor date prin oraș e că scurtează de 7 ori durata de viață a unui liliac, de la 20 de ani la… 3 ani. Dar dacă anul acesta tot n-au dat cu nimic și ne-au mâncat lighioanele de vii (cel puțin în capitală), sper că au prosperat coloniile de lilieci.
  • liliecii nu se prind în păr, pentru simplul motiv că nu au cu ce.
  • diferența între ei și păsări e că zboară cu „palmele”. Membrana folosită ca aripă este dezvoltată între „degete”, cam ca la labele de rață.
  • dacă găsești un liliac, în niciun caz nu pui mâna goală pe el. Sunt purtători de numeroase boli (rabie) și paraziți. Folosești o cârpă, un prosop, așa împiedici și animalul să se rănească. Se eliberează seara, nu dimineața. Dacă nu te deranjează foarte tare locul unde s-a agățat, lasă-l în pace, va pleca la căderea nopții.
  • liliecii hibernează; dar… dacă îi trezim din hibernare, i-am condamnat la moarte, căci nu au, în miezul iernii, cu ce să se hrănească ca să supraviețuiască până la primăvară.

Și aici intervenea cheia misiunii Ralucăi. Să îi învețe pe copii cum să le vină în ajutor acestor simpatice, dar mai ales uimitoare mamifere: ai găsit un liliac (rănit), ai descoperit o colonie într-un loc nepotrivit, nu încerca să te lupți cu ei și să îi alungi. Anunță la asociație și îi vor recupera, îngriji, apoi elibera în sălbăticie. Filmulețul în care am ascultat cum vânează un liliac, dar și cel în care erau hrăniți cei aflați la sediul asociației au făcut deliciul prezentării.

Acasă i-am povestit lui Iris și i-am arătat poze… Aaa, o știu pe Raluca, de la Visul Luanei, când am hrănit lilieci! Iris s-a hotărât să meargă mai departe cu școala pe științe ale naturii. Nu știu care parte din lumea vie o va atrage mai mult, dar pasiunea ei pentru viețuitoare îi aduce experiențe diverse, pe care, dacă nu le trăim împreună, mi le împărtășește cu lux de amănunte: șerpișori înfășurați pe mâine, țestoase, broaște, lilieci…

La cerere, asociația organizează activități și pentru săptămâna Școala Altfel, așa că poate auzim din ce în ce mai puțin de ieșiri la Mc’D sau la mall și facem ceva util pentru copii și pentru mediul în care trăim.

„Porniți motoarele”

ROMAERO Băneasa organizează în cadrul festivalului de științe de ceva ani o vizită ghidată în hangarele sale. Anul acesta am stat eu cu degetul pe butoane mai devreme și la începutul lui septembrie am demarat organizarea vizitei. Noroc că internetul ne ține conectați, am avut repede acordurile părinților – traversarea Bucureștiului de la sud la nord și retur nu e o aventură pentru un singur om și 20 de copii – și ne-am programat.

Decizia de a pleca cu actualul STB, fost RATB, chiar dacă schimbam două autobuze, a fost una educativă. Cu această ocazie, unii au aflat că a călători cu autobuzul presupune să ai bilet, de unde se cumpără cardul, cum se încarcă și că, dacă te sui în autobuz, nu te arunci întâi să stai jos, întâi validezi biletul. Apoi, a nu deranja ceilalți călători e o dovadă de civilizației. Mai avem mult de mers ca să exersăm această abilitate în unele cazuri, dar încă funcționez pe post de sperietoare și a sta lângă doamna era similar cu faci prea multă gălăgie…

Vizita la aeroport a fost scurtă și intensă. Pe mine personal nu m-a dat pe spate, probabil pentru că mai văzusem un hangar pe dinăuntru și motoare demontate. Pentru copii însă era ceva nou. Cei care au mai zburat aveau mai multă experiență, dar nu în zona de reparații. Alții nu s-au urcat niciodată într-un avion. Și niciunul nu se urcase într-un avion de protocol… care semăna un pic cu Trenul Regal, dacă l-ați vizitat, dar în varianta avion, nu pe șine. Au stat la manșă, s-au tăvălit pe fotolii și canapele, iar la panoul pe care prindem activitățile noastre avem o poză nouă de atașat.

romaero porniti motoarele 2018 romaero porniti motoarele 2018 romaero porniti motoarele 2018

N-aș avea de criticat decât recompensele (prea numeroase) cu ciocolată pe care copiii le-au primit, pentru fiecare răspuns corect la întrebările ghizilor. Gazdele au fost prea primitoare după părerea mea.

Dacă anul acesta ați ratat activitățile, vă recomand să urmăriți pagina de facebook a festivalului. Anul viitor veți afla la timp de evenimentele programate. Cele mai multe sunt gratuite și e păcat să le ratați.

Bucharest Science Festival 2018

Iată încă o toamnă sub semnul științei și al rațiunii, noțiuni care ar trebui să ne domine atunci când decidem cum trăim zi de zi. Săptămâna aceasta se va desfășura a șasea ediție a BSF – Bucharest Science Festival, începând de miercuri, 26 septembrie, până duminică, 30 septembrie. Activitățile se desfășoară în patru centre în România, principal fiind București, la care s-a adăugat Râșnov, Adjud și Timișoara.

Programul activităților este disponibil pe site-ul BSF, dar puteți fi la curent cu evenimentele și dacă urmăriți pagina de facebook a festivalului, mereu actualizată cu noutățile.

Evenimentele se împart în mai multe categorii, în funcție de tipul de acces – contra-cost sau gratuite, destinate școlilor/grupurilor sau persoanelor fizice. Vă recomand să parcurgeți programul pe zile și să vedeți ce vă e accesibil la școală, sau, dacă sunteți părinți, să vedeți care vi se potrivesc pentru o ieșire în oraș cu copiii.

Dacă anul trecut am fost în vizită la Linco și am primit sfaturile BCR despre economie la noi în clasă, anul acesta am reușit să prindem loc la „Porniți motoarele!”, vizita la ROMAERO, la care cred că vor fi mai mult decât încântați să participe. Sunt lucruri pe care nu ai ocazia să le vezi altfel. Sunt curioasă și cum va fi atelierul cu lilieci, la noi la școală. Nu am prins loc la cel cu rachete, acolo au mult mai multe șanse școlile mari, cu mulți profesori care se înscriu, nu cele mici ca a mea. Copiii abia așteaptă să ieșim.

Alte recomandări de activități:

Acestea sunt spicuiri din program, vă recomand să luați zilele la rând și să le studiați. Unele activități se repetă în fiecare zi a festivalului, altele sunt o singură dată. De asemenea, am observat că pe dispozitivele mobile site-ul nu este foarte accesibil, lucrurile sunt mult mai clare din perspectiva ecranului normal de calculator.
Dacă mergeți, mi-ar plăcea să reveniți cu un mesaj și să ne spuneți cum a fost!
 
 

Comper 2018 – cireașa de pe tort

Acum mulți mulți ani scriam aici pe blog despre primele ediții ale COMPER-ului, concurs care a făcut atunci o bună impresie. Am apreciat când au renunțat, după numai un an, la introducerea taxei mascate de culegere și puteau participa, gratuit, toți copiii. După încă câteva ediții, lucrurile parcă se mai calmaseră, subiecte accesibile, copiii erau fericiți că primeau o diplomă, aveai la îndemână un mod rapid de a testa repede, comparativ, un nivel, așa cum nu îți este permis prin calificative.

Așa că am așteptat, ca și în alți ani, să vină „comper-ul”. Adică cu calm, fără stres. Fiind nouă în școală, mi s-a comunicat că nu trebuie decât să trimit mail la mentor cu copiii și… gata, nu trebuie să-i înscriu eu, doar să fiu prezentă în ziua examenului. Am vrut să nu stresez copiii, cu vai, avem comper, ne dăm peste cap. Dar modificările de program trebuiau anunțate, așa că le-am zis. La română a mai fost cum a mai fost, însă… matematica a pus capac.

Om de bun simț, am zis că sunt la zi cu planificarea, orice ar da din materia semestrului întâi nu are cum să îi ia prin surprindere pe copii… Da, e drept, am câțiva numărați pe degete care pot mai mult. O mare majoritate care sunt ok, câțiva care, oricât s-ar strădui, rămân la deprinderile de bază… Dar și unii care pot, dar au impresia că ulciorul merge de multe ori la apă, nu sunt atenți și rezolvă superficial.

Știind că au mai fost cazuri cu barem greșit, cum am ajuns și am văzut subiectele am fost pe punctul să-l anulez. Le-am rezolvat, să fiu sigură că nu mi se pare mie, la prima vedere, că suntem în semestrul al II-lea și nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Era simplu să decid eu ce nu pot face și să le dau răspunsurile, însă am și copii isteți, care provocați suficient ar putea să treacă de bariere. Am estimat undeva la 60-70 de puncte media posibilă a rezolvărilor și le-am spus și copiilor să nu se panicheze, cei care au făcut subiectele anul acesta n-au deschis manualele și nu știu unde am ajuns… Așa că să facă și ei ce pot.

De exemplu, înmulțirea cu ZUxU peste 100, sau înmulțirea cu 10, 100, 1000… care în manualul de la intuitext nu e în semestrul I. Împătritul și Marina cea uitată la rând la bilete au fost floare la ureche față de problemele cu cascadă de întrebări în planul de rezolvare, culminând cu cele două probleme de excelență. 17 se rezolva, cu proprietăți ale egalităților… dar încă n-am ajuns aici. Însă număr necunoscut combinat cu suma lui Gauss… la clasa a III-a… a fost prea mult…

Așa că am lăsat lucrurile să meargă, cu „ce-o fi, o fi”. De dimineață, înainte de concurs, le-am zis să se gândească ce facem la adunare la trecere peste ordin… 67+53… trecem la sute, ordinul următor. Am bifat 87 x 8… apoi cum să explici în 3 minute înmulțirea cu 10 a unui număr de două cifre, în așa fel încât să nu-mi dau cu stângul în dreptul în lecția de după vacanță. Adică da, e ușor să îi spui „adăugăm un zero”, însă ajungi să înveți mecanic și nu aici voiam să ajung. De bine de rău, am trecut și peste asta.

Venea cireașa de pe tort. Suma lui Gauss. Formule? Exclus. Am scris pe tablă o sumă simplă, să vedem cum facem. Nu mă așteptam, dar au și reușit, să fie acolo floricica de adus primăvara.

În rest – dezamăgire totală a copiilor. Nu le-am spus rezultatele acolo unde erau depășiți. Mi se pare stupid, în cursa asta după hârtii fără valoare, inclusiv mult-doritele diplome, să le mai spui și ce să încercuiască. Nepoata mea, la pregătitoare… ne-a povestit cum a fost la primul test din viața ei… doamna ne citea, și dacă nu știam ce să încercuim, ne spunea ea. Pe cine mințim? Aaa, că avem scor bun… și la ce ne folosește?! Le tot repet că vreau de la ei alte lucruri, dacă tot ne pierdem timpul cu subiecte aiurea:

  • să învețe să se concentreze la un subiect, să rezolve, neapărat să se verifice și să nu mai dea lucrările în 20 de minute, cum au făcut la română. Se grăbesc așa și la evaluările curente de la clasă, parcă e concurs cine predă primul lucrarea. Să te verifici, să corectezi… zici că e tortură, nu au răbdare și greșesc.
  • să nu mai șteargă. Ai o grilă de răspunsuri, marchezi pe ea abia când ești sigur. Dacă nu, stai, te gândești, notezi pe subiecte, dar nu pe foaia finală. Aici încă nu răzbim… Decât poate dacă o să elimin pic-ul din penar, căci altfel nu știu cum o să reușesc să îi determin să accepte că pot greși. Nu vor și pace să taie cu o linie ce au greșit. Am greșit, m-am corectat, merg mai departe.
  • tactici când nu știi răspunsul. Da, din păcate, trebuie să îi înveți și asta. De ce? Simplu… pentru că la examene ai copii care din 3 ore scriu pe ciorne două ore și jumătate, apoi nu au timp să transcrie. Nu știu să-și dozeze timpul. Nu știi un răspuns, treci mai departe. Rezolvi tot ce poți, apoi te întorci. Dacă tot n-ai nicio idee, te apuci și verifici soluțiile. Dacă ai 4 posibile rezultate, înlocuiești și vezi care se potrivește.
  • ultima, pe care n-am avut ce să fac, dar le-am spus-o… Dacă n-ai nici cea mai mică idee, nu dai gol un test grilă. Ai 4 șanse să nimerești răspunsul. Nu poți da cu banul, că nu ai la examen o monedă, însă poți număra, poți încercui după numerele tale norocoase, orice… „la nimereală”, cum spun ei. Dar un test grilă nu se dă nemarcat.

Mă bucur că am dat pe vremuri examenul de permis și-am văzut cum se corectau grilele pe loc, cu șablon. Am decupat repede unul, după barem, suprapuneam cu grila copiilor, unde era corect, coloram cu markerul, apoi număram repede punctele. Am terminat de calculat în cca 10 min, spre fericirea copiilor care au aflat imediat.

Apoi, de parcă nu dădusem ziua peste cap, am mai sacrificat o oră să rezolvăm problemele. Pe unele le-au greșit nejustificat, așa că am luat grilele, am făcut o listă cu cine ce a greșit, și i-am scos pe rând la tablă… Apoi am încheiat subiectul și n-am mai făcut o tragedie din asta. Au greșit. Învățăm.

Dar încă e o enigmă totală pentru mine de ce e mai grav un punctaj la un test oarecare, rupt de realitate, decât faptul că nu știe să ia un pix din cutia de pixuri aflată trei metri mai la dreapta și se uită pe pereți când nu are cu ce să scrie… Nu poate lua o decizie simplă, de estimare: îmi ajunge sau nu locul rămas din pagină să scriu începutul lecției? Sunt ultra-dependenți, se împiedică în șireturi, dar nu reacționează să se aplece să le lege dacă nu le spui. Sigur, nu vor fi toți matematicieni, dar oameni practici, politicoși și de bun-simț au toate șansele. Suma lui Gauss nu te va ajuta să estimezi dacă poți urca mașina de spălat cu liftul la etajul 10 unde locuiești.

Concluzia… aș vrea să terminăm cu goana după titluri și diplome și să vedem mai bine ce putem face prin forțe proprii. Să nu ne mai desenăm o falsă imagine de sine, și să ne blocăm la „găina e animal carnivor”, dar să facem crize că la 9 ani nu am lucrat suplimentar suma lui Gauss.

Iar despre comper… numai bine, la următorul, dacă iar se sare calul ca acum (de la colega mea știu că și la a patra a fost aceeași situație 🙁 ), mă gândesc pur și simplu renunț.