100 zile de scoala

100 de zile de… școală

Dacă era ceva ce mi-a atras atenția în programa de clasa pregătitoare erau activitățile care să marcheze 100 de zile de școală. Ok, alții pe afară o fac. Și dacă tot am importat atâtea sărbători – vezi Valentine’s Day – ce mare scofală că mai importăm una. Dar… ce n-am înțeles e de ce să mă dau peste cap cu cele 100 dacă piticii mei abia învățaseră să numere până la 10?! Poate în clasa întâi merită o atenție mai deosebită, măcar știm ce e cu suta asta. Dar acum…

Una peste alta, cele 100 de zile de școală au picat în săptămâna altfel. Aveam deja programul stabilit când mi-am dat seama, așa că a organiza ceva „special“ nu prea mai intra în calcul. Până într-o seară, cu câteva zile înainte, când mi-a venit ideea: luni, în prima zi, a 100-a cu pricina, urma să confecționăm cu copiii o cărticică. Nu prea găseam strategia cea mai potrivită de a-i face să își aștepte rândul frumos și preferabil într-o liniște relativă (noțiuni complet străine alor mei). Mi-am dat seama că aș putea să pregătesc deja paginile cărțuliei pe care o voiam inițial albă, să o deseneze ei, cu mai multe jocuri. În engleză netul e plin de materiale pentru a celebra aceste 100 de zile, m-am apucat așadar să adaptez idei, să machetez pe pagină, așa încât să îi țin ocupați în bancă, dar și să se potrivească cât de cât cu lecțiile pe care noi le parcursesem până atunci.

Planul a funcționat de milioane. La prima oră printam la școală câte 20 de exemplare din fiecare pagină și când să ne apucăm de treabă le aveam toate teanc. Le-am spus că ne vom purta un pic ca în Evul Mediu, când cărțile se făceau manual. Acum, de exemplu, sortarea paginilor și aproape tot procesul e făcut de mașini. Deocamdată ne vom așeza frumos în rând, fiecare trece pe la cele cinci teancuri de foi, ia câte una și le așază apoi pe toate în ordine crescătoare în bancă. Tăticul care a ținut atelierul și a venit cu toate aparatele și materialele de tăiat/capsat/copertat le-a arătat întâi tuturor etapele și am trecut la lucrul cu fiecare copil. Numeam pe cineva care își lua toate filele și mergea la asamblat, venea de acolo cu cărticica gata și continua rezolvările. Am reușit, la foc continuu, o oră și jumătate, să le facem pe toate, dar nu a fost ușor deloc.

În schimb am fost mulțumită că le-au plăcut jocurile, chiar dacă mi s-a atras discret atenția că „seamănă a matematică“, asta până au dat și de cele care „semănau a română“. Au plecat cu ele acasă și nu știu cum au sfârșit, terminate, toate cele zece, doar ce am mai apucat să fotografiez câteva. Însă mă gândesc ca pentru anul viitor să pregătesc mai din timp o revistă pentru ei și poate și niște jocuri mai amuzante, dacă vom reuși să ajungem la un modus vivendi civilizat.

100 zile de scoala

Mi-am amintit acum de cărticică când făceam o socoteală a zilelor pe care le-am petrecut deja în casă, fără să ieșim. Poate că ar trebui să pregătim ceva special și pentru 100 de zile de carantină… asta dacă ne apucă cumva 18 iunie în casă… 🙁 Sau, cine știe, 100 de zile de școală online, ar fi într-adevăr un unicat, nu?

mini turbinca: joc cu numere

Jocuri matematice: cartonașe cu numere până la 100

O provocare a acestei toamne a fost să mă „joc” un pic pe tema matematicii cu un absolvent de clasa I. Și cum puștiul e argint viu și maestru în a se plictisi repede, am zis că nu are sens să folosesc o fișă clasică, așa că mi-am pregătit cartonașe de 5x5cm cu numerele până la 100. Materialul este micuț, poate fi folosit cu succes în activități individuale acasă sau pentru elevi la școală, tot individual sau în grupuri mici.

Am început prin a plastifia colile cu numere, pentru că nu am putut printa pe carton, să fie mai rezistente, iar coala normală era prea subțire. Din exces de zel am rotunjit și colțurile cât am căscat gura cu Iris la un serial, să nu se zgârie în ele. Le-am pus într-un săculeț și i-am spus „Mini-turbinca”, poate îi fac și chef de citit. Era mai interesant dacă le printam color, dar am doar imprimantă simplă acasă.

mini turbinca: joc cu numere

Pentru început se extrag șase numere (puteți cere oricâte, dar să nu fie nici prea multe, nici prea puține). Copilul trebuie să le citească pe fiecare, apoi trebuie să le așeze în ordine crescătoare/descrescătoare. După acest moment puteți face cam orice doriți:

  • să identifice numărul care are cifra zecilor cu X mai mare/mai mică decât a unui anumit număr din serie, pe care i-l indicați;
  • să identifice numerele care au suma cifrelor identică/au aceeași cifră a unităților sau aceeași a zecilor/cifra unităților identică cu cea a zecilor;
  • să afle cu cât este mai mic primul număr decât ultimul;
  • cu cât este mai mare penultimul față de al doilea;
  • să adune două dintre numere, la alegere (verificați repede dacă adunarea nu depășește suta);
  • să scadă două numere la alegere sau din cel mai mare pe toate celelalte (cinci operații diferite); puteți avea cartonașe albe, să scrie rezultatele obținute, să le așeze corespunzător și să observe că și acestea sunt în ordine, dar inversă față de cea folosită pentru așezarea numerelor la început;
  • dacă numerele sunt mici, să adune trei dintre ele (aceeași observație cu suta).

În felul acesta acoperiți cu un joc citirea, scrierea și ordonarea numerelor până la 100, dar și efectuarea operațiilor de adunare și scădere cu trecere peste ordin. Poate avea la îndemână orice material dorește pentru ajutor, însă vă recomand o tăbliță magnetică, aceea pe care desenează copiii mici și șterg imediat. Va avea senzația că scrie la tablă.

E drept că e un joc un pic mai greu pentru adulții neobișnuiți, dar cu puțină practică sunt sigură că vă veți descurca. Cu anumite limite, puteți să le folosiți pe cele până la 31 pentru copiii care trec clasa întâi, sau până la 10 (fără zero) pentru cei care abia intră la pregătitoare. În ultimul caz, trei cartonașe sunt suficiente la extragere.

Dacă aveți un copil foarte tehnic și dependent de telefon, îl puteți învăța cum să își verifice rezultatele obținute cu calculatorul. Așa poate descoperă și ei la ce poate fi folosită cu adevărat această unealtă de-o ținem mereu după noi. Dacă tot suntem aici, nu ar fi rău să îi căutați niște cărți de citit pe telefon, căci nu multora le-a trecut prin cap că telefonul poate fi și carte.

Fișierul pentru imprimarea planșelor va fi trimis în data de  2 octombrie 2019 abonaților la newsletterul Talente de Năzdrăvani (puteți să vă abonați aici). După această dată este disponibil doar la cerere celor care fac o donație către acest site prin PayPal sau cu cardul.

Mulțumesc pentru sprijin, pentru înțelegere și pentru respectul acordat muncii mele de-a lungul timpului.

Primele 100 de animale, Editura Gama (carte cu CD)

Primele 100 de animale, Editura Gama

„Primele 100 de animale” le-am văzut prima dată la târgul de carte din această toamnă, la standul editurii Gama, şi, sinceră să fiu, la prima vedere nu m-a impresionat. O carte cu animale, pentru copii mai mici decât ai mei, mai ales pentru cei care acum învaţă vieţuitoarele planetei. Solidă, cu 10 file din carton caşerat lucios, arată însă foarte bine. Animalele sunt prezentate pe mai multe categorii, în funcţie de mediul în care trăiesc:

  • Ferma: măgar, raţă, prepeliţă, pisică, porc, curcă, curcan, iepuri, bibilică, porumbel, ponei.
  • Familii: oaia-mielul-berbecul, vaca-taurul-viţelul, câinele-căţeaua-căţelul, gânsacul-gâsca-bobocul, cocoşul-puiul-găina, ţapul-iedul-capra, armăsarul-iapa-mânzul.
  • Pădure: ursul, cârtiţa, nevăstuica, iepurele, ariciul, ciuta, lupul, vulpea, şoarecele, cerbul, veveriţa, melcul, broasca, liliacul.
  • Savana: suricatele, girafa, elefantul, crocodilul, hipopotamul, zebrele, leul, bizonul, lemurul, antilopa, strutul, rinocerul, ghepardul, hiena.
  • Jungla: pantera, cameleonul, şarpele Boa, cimpanzeul, tatuul, broasca de copac cu ochi roşii, okapi, fluturele Morpho, tucanul, urangutanul, gorila, leneşul, papagalul Ara, tapirul.
  • Ocean: caracatiţa, rechin, căluţ de mare, pisica de mare, broască ţestoasă, orcă, delfin.
  • Poli: iepurele arctic, pinguinul, focile, vulpea polară, albatrosul, ursul polar.
  • Deşert: scorpionul, cămila, dromaderul, fenecul, cucul alergător
  • Fauna Asiei: ursul panda roşu, leopardul zăpezii, tarsierul, ursul panda, macacul, tigrul.
  • Fauna Australiei: wombat, pasarea emu, echidna, cangurul, diavolul tazmanian, koala.
  • Insecte: albina, fluturele, vaca-domnului, calugarita, cosaşul, furnica, greierele.
  • Păsări: fazanul, bufniţa, cioara, pupăza, guguştiucul, vrabia, cucul, mierla, piţigoiul, graurul, coţofana, rândunica, pescăruşul, ciocănitoarea, pelicanul.

Elementul care o face să fie o "altfel" de carte cu animale este cd-ul inclus, pe care găsim o poveste de 10 minute, în lectura actriţei Haruna Condurache. Sunetele specifice animalelor şi păsărilor au fost integrate într-o poveste simplă, dar foarte frumos spusă, a unui băieţel care porneşte în aventură din curtea bunicilor de la fermă spre cele mai îndepărtate colţuri ale planetei. Trecerile între tablouri sunt realizate natural, fără "opriri", iar sunetele specifice sunt înregistrări din natură. Păcat că este o poveste atât de scurtă, ar fi fost foarte interesant să fie o poveste la fiecare tablou, în acelaşi stil. Dar aici pot interveni părinţii, care pot folosi astfel o altă metodă de a învăţa animalele decât clasicele întrebări… ce avem aici?? şi cum face…??

Este perfectă mai ales daca vreţi să faceţi un cadou şi să evitaţi banalele jucării, de care copilul se plictiseşte.

Primele 100 de animale, Editura Gama

Info preţ: Librăria Editurii Gama, Libris.ro, eMAG.ro

Biblioteca Nazdravanilor

100, 1.000, 1.000.000 de povesti

Aseară am ajuns cu Irisuca la teatru. Invitaţia a fost o surpriză din partea Laurei, căci o câştigase la un concurs organizat de Prwave şi nu mai putea ajunge. Şi aşa eram cam necăjită că nu am reuşit să mergem la nicio piesă în cadrul festivalului 100, 1.000, 1.000.000 de poveşti, şi am ajus fix la festivitatea de premiere şi la piesa de închidere.

Premiul cel mare al festivalului l-a primit piesa "Oameni şi fluturi", a companiei de teatru Passe Partout DP din Bucureşti. Au mai fost premiate, dacă îmi amintesc bine, "Povestea spicului de grâu" – Teatrul Ion Creangă, la categoria 0-3 ani, şi un premiu special al juriului pentru "Prinţul fericit" – Sally Anne Dance Company, Tel Aviv, Israel.

Noi am asistat la "Cărăbuşii". Piesa este recomadată peste 6 ani, si este destul de abstractă pentru vârste mai mici. Nouă ne-a plăcut, căci este muzicală, iar Irisucăi în mod special i-au plăcut secvenţele de dans. Este povestea unui copil care descoperă, într-un vis, vraja muzicii, iniţiat, în lumea ei fascinantă, de câteva personaje fantastice, după un conflict iniţial cu un tată strict şi care nu este de acord cu improvizaţia. Chiar Iris mă întreba de ce e aşa rău, cânta foarte frumos fetiţa, iar el o pune la exerciţii. Iosif Herţea a imaginat o partitură sonoră inedită şi provocatoare, realizată cu instrumente neconvenţionale şi exotice, instrumente de percuţie sau sunete obţinute prin cele mai bizare improvizaţii. Actorii experimentează şi descoperă diverse sonorităţi, ţes o poveste muzicală în paşi de dans, coordonaţi de regizorul Cornel Todea şi maestrul coregraf Păstorel Ionescu.

Am descoperit prima pasiune a fie-mii pentru un actor :). La un moment dat îmi şopteşte… mami, mami, uite-l pe prinţ!!! Era vorba de Oliviu Cristian Bughiu, de data aceasta în rol de soldat. Iris l-a îndrăgit din "Războiul bucatelor", şi ne-am bucurat să îl revedem.


Imaginile sunt preluate de pe www.teatrulioncreanga.ro.