Anotimpurile mai friguroase sau mai umede înseamnă pentru spațiul nostru mioritic o întoarcere la evul mediu… fără pic de civilizație. Ape, noroaie, iar în Capitală, ceva de speriat. Canalizări înfundate, bălți negre al căror fund nu îl poți estima, trotuare la care nu poți ajunge de pe trecerea de pietoni… Când am ajuns acum 20 de ani prima dată aici, mi-am cumpărat niște cizme cu talpă de 5-6 cm, plus toc. Aduceau a șenile, dar mi-au salvat viaț picioarele de la îngheț.
Lucrurile însă stau din ce în ce mai rău, și primarii de la Cișmigiu, din ce în ce mai lăudăroși, sunt din ce în ce mai incapabili să rezolve problema circulației (rutieră sau pietonală), mai ales în condiții de vreme rea. Și cum „iarna nu-i ca vara”, iar prima ninsoare va însemna jumătate de oră de contemplare și apoi aproape o săptămână de mocirlă și mizerie, anul acesta am pus pe lista de iarnă neapărat „cauciucuri”, nu doar pentru mașină, ci și pentru noi.
Alegerea unor cizme de cauciuc nu e însă lucru atât de ușor. Iris e mofturoasă, ce voia ea nu se găsea la numere mari, eu nici atât, nu știu cum se face, dar de câte ori căutam, nu ni se aliniau planetele. Problema însă s-a tranșat săptămâna trecută, când ploile ne-au cam ajuns la os, și la propunerea Oldcom, ne-am ales din magazin cizme noi. „Ne” este un fel de a spune, pentru că, de când ne-am sincronizat anul acesta la numărul de la pantofi, Iris se auto-servește liniștită. Iar acum, când stătea să-și aleagă, și nu putea, că erau prea multe, a eliminat variantele până i-au rămas două. Încercând să mă bag în seamă, cum că durează și vreau și eu să aleg, mi-a comunicat candidă că ea nu se poate hotărî care între cele două, și că… asta e, le vom lua pe astea două, oricum e același număr, și ea poate să le încalțe după cum are chef. Oricum se încalță cu șosete groase, că nu sunt căptușite, și se pot schimba, vorba ei, „ca fetele”.
Partea bună e că avem gusturi destul de asemănătoare (bine că la Oldcom nu aveau totuși cu cranii, că pe-alea le-ar fi luat!), și eu aș fi ajuns la aceeași dilemă ca și ea, tot aceleași două modele. Și pentru a marca cum se cuvine schimbul, pentru momentele în care nu ne vom împăca cu perechile, cine ce alege, am găsit soluția:
Omul gospodar își face vara sanie, sau își ia cizme pe vreme frumoasă…
Celelalte modele disponibile la Oldcom le puteți vedea aici, iar dacă aveți băieți dornici să încerce, există variante și pentru ei. Deși azi e zi cu soare, așteptăm potopul anunțat în zilele următoare, să putem proba cum se cuvine noile echipamente de iarnă.
Greierașul din poezie e mic copil față de ce reacție am avut eu când am realizat, în weekendul cu 1 septembrie, că de fapt mai avem o săptămână de vacanță și nu două, cum calculam eu… Așadar, am aterizat vineri seară în capitală, am teleportat copiii prin telefon de la bunici, și-am dat iama în magazine, căci vara asta parcă au fost udați și lăsați la soare să crească, mai toate sunt strâmte sau scurte.
Am ratat evenimentul cartierului, deschiderea noului mall, și nu m-aș fi dus nici moartă dacă nu aveau Carrefour, mai ales în primul weekend de după deschidere… Dar văzusem în catalogul „Tex. Back to School” câteva hăinuțe chiar drăguțe, și voiam să le probăm. Pe lista noastră de urgențe era ținuta pentru sport, unde aveam cel mai mult de suferit, și o ținută – neapărat cu fustă, pentru copilul meu care ar face orice numai să nu iasă din adidași și pantaloni.
Negocierea pentru fustă este de obicei dură, însă de data aceasta am scăpat ușor, căci, deși dreaptă (când a văzut-o am primit imediat eu cu asta nu pot să mă joc, că mă strânge!), a trecut testul, materialul este elastic, și, încercat în toate pozițiile în cabina de probă, a primit ok. I-am explicat totuși că în fustă nu e ca în pantaloni, nu te cațeri pe nicăieri, dar se pare că avea nevoie doar de libertatea de a face, pe care să o drămuiască ea cum vrea, pe principiul nu știi niciodată ce ai nevoie…
La cămăși pusesem ochii pe modelul cărămiziu, cu floricele. Însă Iris a preferat-o pe cea albă, cu fundițe discrete. Alegerea ei e mult mai bună, combinat cu fusta, însă tot cred că un pic de culoare nu i-ar strica.
La capitolul treninguri am ales unul mai subțire, de toamnă, deși mi se păreau foarte ok și pantalonii din catalog. Iris a decis că sunt prea groși, și nu îi vrea. Cu ocazia căutării treningului, mi-am dat seama că ne încadrăm la haine la 13/14 ani, deci în curând vom depăși limita de vârstă a colecțiilor pentru copii, și mă ia cu frisoane gândul la toamna viitoare…
Și cum un articol nu putea rămâne fără poze, ieșirea de duminică în parc s-a transformat și într-o ședință foto, în timpul căreia copilul, care voia poze „faine”, a ajuns la concluzia că în trening e perfect, ai libertate de mișcare. Nu că în fusta aleasă n-a putut face ce voia ea, dar nu au ieșit poze de arătat pe net.
Vă recomand să răsfoiți catalogul, și, în funcție de nevoi, să mergeți pe rezolvările propuse de colecția Tex, la Carrefour, cu produse foarte comode și de calitate.
Drama oricărui părinte din mediul urban (nu sunt discriminatorie, dar sunt vizate aglomerările de populație, asta este realitatea) este momentul în care o campanie de marketing nu este doar interesantă și atractivă, este și accesibilă. În fond, acesta este marketingul: ei au ceva ce vor să vândă, noi avem o nevoie și trebuie să fie convingători. Fie că e o reclamă tv, fie o etichetă interesantă, o mascotă pe placul copiilor, un joc, orice, care aduce un plus produsului, suficient pentru a convinge consumatorul să îl aleagă de pe raft.
Vecini cu Lidl de ceva ani, am prins campaniile și la fiecare dintre ele îmi propuneam să „respir” ușor, și să-mi amintesc cum cumpăram gumă turbo și cu ce emoție o desfăceam să văd dacă atunci se întâmplă minunea și nimeresc numărul lipsă. Dacă nu… urmau negocierile, schimburile, și recunosc, am făcut și temele la matematică unui coleg care reușea să aibă acces în găștile mai mari din cartier și să mă ajute să-mi completez seria.
Nu sunt naivă, și știu cum funcționează campaniile, și probabil că, dacă aș fi fost în profilul cumpărătorilor care au media sumei de pe bon la 20 lei, campania m-ar fi deranjat. Dar ne încadrăm cu brio la cea care a debutat săptămâna trecută și desfășurată până pe 21 august: la fiecare 50 de lei cheltuiți în magazinele Lidl, primești un plic cu 4 abțibilduri pentru a completa albumul Epoca de gheață – ploaie de meteoriți, care se poate achiziționa tot din magazin, la prețul de 10 lei.
Ce mi-a plăcut în album este că nu a fost construit doar pe modelul unui clasor, în care să așezi în ordine autocolantele. Este de fapt o revistă dedicată fiecărui personaj din film, cu imagini în mai multe dimensiuni, unele fiind compuse chiar și din 8 autocolante. Spre marea satisfacție a copiilor, care funcționează precum struții (încântați de orice strălucește), unele dintre ele sunt de tipul hologramelor aurii sau argintii. La aceste pagini se adaugă jocuri pentru copii: un labirint, un joc tip „sus-jos”, pe care cu siguranță vi-l amintiți (un zar are fiecare prin casă), patru pagini de colorat, unde pentru prima dată văd indicații pentru folosirea cariocilor pe foaie lucioasă și să nu închizi până nu se usucă (există o mare problemă azi la copii privind compatibilitatea materialelor, și rareori sunt ajutați!), o minunată pagină dedicată sistemului nostru solar, cu fotografii superbe ale planetelor (pagina asta trebuie musai completată!), și două jocuri de diferențe.
Nu știu dacă vom avea timp să terminăm colecția, ținând cont că perioada campaniei se cam potrivește cu vacanța noastră. Deja am început să avem dubluri, marfă prețioasă în campaniile de schimb din parc. Căci, până la urmă, aceste campanii se străduiesc să le arate copiilor și o altă viață, nu doar colecția de diamante, ori mai nou, pokemoni, în jocurile online. Îi ancorează în realitate, le oferă obiecte concrete de schimb, socializează, negociază, stabilesc prețuri pentru schimburi, caută noi relații, „un prieten care are un prieten cu cartonașul X”, îi obligă să fie ordonați, să țină evidența… motiv pentru care am stat cât am putut eu de departe de etapa de completare a colecțiilor. Se adaugă pentru cei mai mici exerciții de motricitate fină a mâinii, căci nu e simplu să lipești fix pe linie, mai ales la tablourile compuse. Și, în plus, în magazin mai facem exerciții de matematică, sunt foarte atenți să ating pragul, măcar de 2 pliculețe. Eu pun în coș, biluțele se învârt, și mi se atrage atenția că o cutie de înghețată e diferența dintre un plic și două plicuri 🙂 …
Nu am văzut încă filmul, deși n-am ratat niciunul din serie, și sper din tot sufletul să fie la înălțimea celorlalte. Până atunci, dacă intrați în campanie, sper să putem face schimb de dubluri. Da, socializez și eu, nu doar copii, nu?
Mulțumesc Lidl pentru surpriza ce ne-a așteptat acasă, și pentru faptul că a înțeles „dificultatea” părinților de a completa colecțiile și a introdus la vânzare, după campanie, cadourile rămase (da, stikeezi la 2 lei mi-au adus liniștea și am completat cu calm colecția).
În topul expresiilor cu care sunt stresați copiii ieșiți la joacă tronează liniștit, alături de „Nu alerga, că transpiri!” și „Ai grijă, să nu te murdărești!” Așa, și? Când eram copil, distracția maximă la țară era joaca în uliță cu noroi (câți știți să faceți pocnitori?). Mi-o amintesc pe bunica, venea repede de-i flutura șorțul, mă lua de-o aripă și urma ceva de genul „de te-ai vedea maică-ta!”. Bunicul era mai cu picioarele pe pământ: „Las’, tu, Olimpio, că oricum o speli diseară!”
Așa că vacanțele mele la țară erau un șir nenumărat de aventuri – în cotețul găinilor, unde bunica urla că mă umplu de păduchi, sus la porumbei, în pătul la șoareci, în noroi pe uliță… hainele de pe noi erau din start sacrificate, nu am avut niciodată „haine bune”, la joacă, cum se poartă acum. Dacă scoți copilul în parc, să se joace, de ce îi pui volănașe și catifele de parcă e păpușă de porțelan scoasă din cutie? Sigur, ca să stea la aer, dar nu cumva să se murdărească! Dacă ar fi și destul de bine dresat, să-i spui șezi și să nu se miște vreo două ore… ar fi perfect.
La opțional sunt câteva activități care îmi dau mari bătăi de cap. Deși este anunț, la intrarea în grădiniță, că se recomandă părinților să nu trimită copiii în haine „bune”, că na, sunt mici, și jumătate de lingură se varsă pe drum, se mai lucrează cu acuarele, cu lipici, nu garantează nimeni cum arată la final… totuși mulți vin îmbrăcați de-ți e milă să torni tempera pe planșetă…
A purta șorțulețe protectoare e așa, de moft. Una la mână, că nu prea găsești suficient de mari. A doua, că mânecile sunt problema. A treia, că mor de cald copiii înfășurați în folie. Am avut acum un an doi copii mici, până în patru ani, la curs. Marea lor distracție la pictură era să bage mâinile în tempera, să amestece culorile, și să le strângă în pumn ca să simtă „crema” cum le iese printre degete. Dactilopictura era moment de satisfacție garantată. Bun… dar în momentul în care culoarea din palmă nu mai era satisfăcătoare, și trebuia alta… ce faci? Te ștergi frumușel pe piept, fix pe bluză, nu? Că e la îndemână! Degeaba mă străduiam eu cu mers la baie, spălat…
Fac o paranteză, am văzut niște proiecte super faine cu amprenta tălpilor. Îi arăt îngrijitoarei și îi spun că am nevoie de ea, vreau să încerc. Doamnă, nu, vă rog eu mult! Muncesc trei zile să spăl apoi! Da, n-am găsit încă o soluție, dar tot încerc eu, când voi avea clasa mea, și eu sunt șeful 🙂 .
Revenind, anul acesta, aceeași poveste, doar că am o serie de copii mai mari, și foarte, foarte isteți. Îi rog frumos, atât cât se poate, să nu se vadă prea tare că azi am pictat… Replica a venit imediat: Doamna, mama spală cu OMO! Și zice că murdărirea este bună pentru copii!
Pe o piață ultra-saturată de oferte, cu care minunile se întâmplă peste noapte, OMO a reușit ceva incredibil : să schimbe mentalități (și da, să scoată și petele!). Minunea aceasta nu se întâmplă peste noapte, și va mai dura. Însă începutul e promițător, într-o societate în care jocul liber devine ceva SF, și totul trebuie organizat ca la carte în programul copilului.
Copiii cresc cel mai frumos atunci când se bucură din plin de fiecare clipă de joacă. Orice pată de pe hăinuțele lor înseamnă o nouă experiență, o nouă aventură în lumea jocurilor și a copilăriei, din care el învață ceva nou. Iar de fiecare dată când îl trimiți afară, la joacă, cu hăinuțele curate, îl pregătești pentru a cuceri lumea. Lasă-l pe cel mic să își exprime creativitatea, să descopere bucuria jocului afară, să construiască experiențe inedite, de care să își aducă aminte cu drag atunci când va fi mare.
„Toate cercetările legate de dezvoltarea creierului copiilor susţin importanţa stimulării timpurii şi echilibrate a tuturor simţurilor. Formarea corectă a reţelelor neuronale are loc atunci când copilul este expus unui mediu bogat în culori, sunete, gusturi, mirosuri, mişcare şi atingere. Astfel, experienţele senzorio-motorii timpurii constituie fundamentul inteligenţei şi creativităţii de mai târziu. Creierul se dezvoltă prin expunerea directă a copilului la activităţi care să îi permită să exploreze, să experimenteze şi să acţioneze nemijlocit asupra mediului înconjurător, chiar cu riscul de a greşi, a strica sau a se murdări. Jucându-se şi utilizându-şi toate simţurile, copilul înţelege cum funcţionează lumea înconjurătoare şi îşi dezvoltă abilităţile de a găsi soluţii, de a rezolva probleme, de a crea.”, spune psihologul clinician şi educaţional Monica Bolocan.
Ne pregătim de concediu, și cum la mare hainele albe sunt cele recomandate, aștept cu nerăbdare întoarcerea, pentru a testa OMO Ultimate – soluţia ideală pentru curăţarea eficientă a petelor.
Produsele OMO Ultimate sunt create după o formulă nouă, iar fiecare ingredient ajută la o curățare performantă a hainelor, la fiecare spălare. Îmbogățit cu Rapid-Enzyme complex, OMO Ultimate înlătură petele dificile, uscate de mai bine de 48 de ore, inclusiv petele de ciocolată, de noroi sau de iarbă, ciocolată și ulei de gătit, chiar și într-un ciclu scurt de spălare. Lista completă a petelor poate fi consultată aici www.facebook.com/Omo.Romania
Disponibil în 3 variante, pudră, capsule și lichid, detergentul OMO Ultimate este soluția ideală chiar și pentru petele de pe hainele albe, cel mai dificil de îndepărtat.
„Lasă-l să se murdărească astăzi pentru a deveni ce vrea el mâine!”
Acum mulți-mulți ani – și nu este o poveste – mi-am cumpărat din întâmplare o ascuțitoare mecanică, sătulă de bășicile pe care le făceam ascuțind creioanele colorate cu cea veche. Tot întâmplarea a făcut ca ascuțitoarea să fie una care să și ascută… și veți vedea de ce spun asta. Am devenit fan-ul numărul 1 al ascuțitorilor cu manivelă, căci bugetul nu mi-a permis să-mi cumpăr una electrică. Dacă aș fi ascuțit zilnic 100 de creioane, cred însă că mi-aș fi luat.
După alți ani, în care ascuțitoarea mea preferată a dispărut – habar nu am cum a sfârșit, dar cu siguranță nu de moarte bună, am început, iar, să caut. Ascuțitorile cu manivelă pe care le găseam în magazine erau însă păcăleli, pur și simplu învârteau ele o ascuțitoare normală în jurul creionului, și își dădea duhul repede… ori crăpa, ori nu mai tăia, cert e că la fiecare încercare boceam după prima…
Dacă aș fi avut normă întreagă la clasă, și implicit tone de creioane ale copiilor, nu mi-aș fi făcut probleme. Nu înțeleg, chiar nu înțeleg, de ce un profesor pentru învățământul preșcolar trebuie să-și nenorocească degetele pe câteva zile ascuțind câteva sute de creioane! Nu militez pentru achiziționarea unei ascuțitori electrice la grupă, pentru că nici așa nu e treaba profesorului să le ascută copiilor creioanele! Pur și simplu ar trebui ca azi, când au terminat de colorat și constată că sunt multe fără vârf, să le ia și să le pună pe dulap, iar când vin părinții, să le ia frumușel acasă să le ascută, sau să stea acolo să facă un pic de antrenament. Să vedem apoi dacă le mai e așa ușor să comenteze că „nu se face nimic la grădi”. Semestrul acesta, la practică, am avut ca „sarcină” într-o dimineață să ascuțim creioanele copiilor. Și, la practică, te supui… că na, nu ești tu cel care decide. Și iar mi-am blestemat toate cele, căci bășicile îmi apar instant…
La cursurile mele, cum sunt contra cost, e exclus să solicit alt efort părinților. Așadar – trebuie să-mi ascut singură creioanele, mai ales că semestrul acesta am tot confecționat cu copiii tablourile de la editura Casa, și am lucrat cu ele din plin. Așadar – problema unei ascuțitori a devenit vitală. Am găsit-o fix unde mă așteptam mai puțin, în depozit la Daco, unde îmi tot fac aprovizionarea de ani buni… Ce are: ca toate – manetă, ca unele – suport să se prindă de masă (deși i-am pus dublu-adeziv să se și lipească de birou). Dar ceea ce căutam la ea e acea spiră interioară care răzuiește creionul, nu îl decojește ca pe cartof, ca cele clasice. Azi toate creioanele mele au vârf de parcă au ieșit din fabrică, iar eu nici nu simt că le-am ascuțit.
Bonus: copiii sunt încântați de „jucărie”, se ascute la noi în casă orice, mai ales creioanele de grafit, cu care începem să scriem acum, că nu mai sunt boante…
Social Media Summit este eveniment marca BIZ desfăşurat anul acesta pe 19 februarie la 19 Februarie 2016
Hotel Crowne Plaza Bucuresti. Evenimentul se adresează specialistilor în comunicare din agentiile de PR, oamenilor de marketing, oamenilor de vânzări şi bloggerilor, şi este împărţit în trei sesiuni, artfel:
Social Media inseamna putere, implicare, incredere, autenticitate, transparenta. Retelele sociale au devenit locul unde brandurile, personalitatile si utilizatorii se intalnesc, interactioneaza si schimba lumea. Social Media Summit iti ofera acces la cei care gandesc, creeaza si implementeaza campaniile de impact din Romania.
Programul de anul acesta cuprinde:
09:00 – 10:00 INREGISTRAREA PARTICIPANTILOR
10:00 – 12:00 SESIUNEA 1 – SOCIAL MEDIA, NIVELUL URMATOR
Era tatonarilor s-a incheiat. Social media a devenit deja o forta care transcende tot mai mult din online in offline. Companiile, brandurile si creatorii de continut trebuie sa treaca acum la urmatorul nivel, in care creativitatea aduce rezultate de business. Care sunt strategiile eficiente in 2016? Ce inseamna pentru companii explozia retelelor sociale? Ce vor, de fapt, consumatorii de la branduri in era retelelor sociale? Afla tendintele care vor schimba regulile jocului in acest an.
12:00 – 12:30 PAUZA DE CAFEA
12:30 – 14:00 SESIUNEA 2 – CAMPIONII SOCIAL MEDIA DIN ROMANIA
Analizam in fiecare an campaniile create si implementate de companii pe cont propriu sau cu ajutorul agentiilor de PR si digitale. Cine sunt cei mai utilizati bloggeri, care sunt agentiile cele mai active in domeniu? Identificam cele mai folosite tehnici si strategii de pe retelele sociale si verificam de la an la an starea blogosferei din Romania. Cum schimba nisele peisajul blogosferei din Romania?
Studii in exclusivitate:
Blogosfera in Romania in 2015
Top bloggeri cu care colaboreaza agentiile si companiile
Top agentii care au lucrat cu bloggerii in 2015
Topul bloggerilor pe 10 nise
Top canale de comunicare in 2016 – Cine domina peisajul social media si ce canale vor deveni vedete in acest an?
14:00 – 14:30 PAUZA DE CAFEA
14:30 – 16:00 SESIUNEA 3 – STRATEGII CASTIGATOARE IN SOCIAL MEDIA
Sesiune exclusiva despre secretele a 3 campanii de succes din 2015. Afla de la companiile si agentiile din Romania care au realizat campaniile de social media cu cel mai mare impact strategia, mecanismele din spate si rezultatele pe care le-au inregistrat. Care au fost lectiile invatate si cum le puteti aplica in campaniile pe care le pregatiti pentru 2016?
Pentru companii sau esti persoane fizice, participarea la eveniment este 75 euro + TVA.
Unele idei de campanii sunt chiar amuzante, și cea de la Kinder din această toamnă a urcat rapid în topul personal. Pe scurt, sunt câteva premii faine de câștigat, pentru copii, plus alte multe săptămânale, dacă desenați propriul ambalaj pentru ciocolățelele Kinder – cele care vin câte 8 la pachet, fanii știu care (și Moș Crăciun, și Iepurașul, și Moș Nicolae!). Inițial, când am auzit de campanie, am crezut că trebuie desenat cu creionul, ceea ce ar fi fost o adevărată provocare, însă extrem de greu de jurizat, pentru că… de ce să nu recunoaștem, părinții de azi adoră să lucreze, și copiii doar să se uite. Însă mecanismul presupune alt joc, undeva între scrapbook, joc cu autocolante și desen.
Ambalajul va fi construit în aplicația special creată pe ÎnOrașulVesel.ro, folosind pentru colaj uneltele puse la dispoziție aici. Poți, inițial, construi câteva modele de probă, dar pentru a crește numărul de stikere disponibile și a participa la extrageri este nevoie de mai multe coduri din pachetele de ciocolată (verificați pe site cum arată pachetele din promoție!). Arta supremă ar fi să desenezi ambalajul fără să faci deloc apel la ele, ci doar la pensule și culori, însă aici intervine talentul la desen al fiecărui copil, cât de bine se descurcă cu mouse-ul, sau dacă are la îndemână alte unelte grafice. Aplicația poate fi folosită și de pe telefon sau tabletă, așa că, dacă la finger-paint se descurcă mai bine, este o soluție ce poate fi pusă în practică.
Dacă până acum copilul n-a făcut decât să se joace pe uneltele ultramoderne, e timpul să învețe cum le poate utiliza, la nivel creativ. E drept că, cel puțin în cazul celor mai „avansați”, se va simți lipsa unor unelte consacrate în aplicațiile de grafică, dar dacă îl percepeți ca un joc cu autocolante vă veți acomoda. Există un tutorial, care explică pe scurt, însă numai lucrând veți descoperi opțiunile. De exemplu, obiectele pot fi mărite sau micșorate numai la plasarea în pagină. După aceea, nu. Dacă nu vă plac, le ștergeți și plasați altul, după preferințe. Ne-a mai încurcat faptul că nu le-am putut micșora chiar de tot… și păreau un pic disproporționate, însă regulile și piedicile sunt aceleași pentru toți.
Campania se încheie pe 30 octombrie 2015, adică până atunci puteți înregistra coduri și desene.
Reguli de participare:
Persoana participantă trebuie să aibă 18 ani împliniți, așadar nu faceți contul pe numele copiilor…
Aveți nevoie de cel puțin un cod promoțional, pe care îl găsiți în interiorul pachetului Kinder Chocolate în ambalaj T8, 100g. Atenție, nu pierdeți ambalajul! Este necesar la validarea premiului.
Desenele trebuie să aibă un grad ridicat de complexitate, și nu toate desenele vor fi acceptate în concurs (vezi regulamentul disponibil pe site!)
Premii:
100 de premii săptămânale – stikere pentru perete.
8 premii speciale – șevalete pentru copii, care se oferă la sfârșitul campaniei.
premiul fantastic – un decor integral de cameră, pentru participantul cu cele mai multe desene validate la înscriere.
premiul cel mare – ciocolată în ambalaj propriu.
Desenele înscrise în concurs pot fi apoi popularizate pe Facebook. Pentru premiul fantastic, în caz de egalitate la numărul desenelor înscrise, se va ține cont de numărul de voturi strânse de fiecare desen. Așadar, toți cei care vor lăsa la acest articol un comentariu cu link către desenul realizat, vor primi din partea mea o inimioară-vot.
Până atunci, iată cum arată, în versiunea mea, o „coală de tipar” pentru jumătate de cutie. Așa le pot împărți exact, între copii.
Am încercat în această perioadă să cuprind în articole câteva sfaturi de a eficientiza începutul de an școlar, atât ca timp, cât și în ce privește cheltuielile implicate pentru un copil. Sunt încă de părere că, făcute cu cap, nu aruncat cu capul înainte, aceste cheltuieli-sperietoare se pot reduce considerabil. Trebuie doar să investiți timp în căutări.
Editura ALL s-a pregătit pentru începutul de an școlar cu o campanie specială de reduceri la manuale, caiete și alte materiale necesare unui elev – atlase, dicționare etc. Pentru a fi mai ușoară navigarea, meniul promoției este pregătit pe cicluri de învățământ, în așa fel devine mai accesibil căutărilor.
Am avut de „rezolvat” un exercițiu, și, deocamdată, neștiind ce manuale vor fi necesare, am preferat să aleg câteva materiale ce cred că-mi vor fi utile în pregătirea suplimentară cu Iris, și pe care abia aștept să le răsfoiesc.
Învăț să scriu corect, un caiet pe care l-am folosit și la clasa I, și a IIa, numai anul trecut nu l-am avut. Nu că evaluarea națională de la a IV-a ne-ar speria foarte tare, dar a scrie corect românește nu e un lucru ce se cere la școală, este o dovadă de respect față de tine, căci suntem români, și față de ceilalți. Bănuiesc că nu vă simțiți confortabil în momentul în care primiți un mesaj de genul acesta: Î-ți aduc eu mîine cartea. Sânt ocupat acum. Sau trece-ți voi cînd ve-ți avea timp pe-aici. Eu știu sigur că mă enervez cumplit, sunt doar câteva reguli de bază, dar care, fără exercițiu, preocupare, atenție, nu pot fi aplicate.
Tot pentru ea, dar la capitolul Matematică, am ales volumul Matematică distractivă pentru clasa a IVa. Există, deasemenea, volumele și pentru clasele I-III. Anul trecut a avut opțional de matematică distractivă, și știu că a fost foarte încântată. Și cum bunicul – cel cu care lucrează suplimentar – nu are materiale de ciclul primar, sper ca volumul acesta să le mai îndulcească pasiunea. Îi place matematica mai mult decât limba română, și sper ca și anul acesta doamna să mențină opționalul în orar. Este însă alegerea dânsei, și vom vedea săptămâna viitoare. A treia opțiune a fost tot pentru ea. Ne jucăm și învățăm. Culegerea cuprinde peste o sută de jocuri, ghicitori și rebusuri cu diferite grade de dificultate aplicabile la geografie, cunoașterea mediului, științe ale naturii, precum și la alte discipline școlare. Prezentarea mi s-a părut suficient de interesantă, mai ales că la capitolul învățare prin joacă stăm destul de prost. Mai mult decât atât, anul acesta, când orarul se îmbogățește cu istorie și geografie, lucrurile încep parcă să se complice, iar motivația interioară nu va exista decât dacă lucrurile se desfășoară într-un mod plăcut.
A urmat apoi un volum care mi-a atras atenția prin antet, Aplicații la DOOM 2. Ne plac sau nu modificările introduse, examenele abia urmează, pentru fiecare dintre noi, și ele vor trebui susținute conform normelor în vigoare. Poate nu ne place că „odată” se scrie legat, sau că Primul Război Mondial trebuie scris cu majuscule. Vara aceasta am avut plăcerea să lecturez ușor modificările, și m-a luat durerea de cap, la modul cel mai serios, mai ales că va trebui să le visez. Așadar, vom lucra toți trei cot la cot. Poate pentru ei e mai ușor, însă pentru mine, a le folosi „invers” decât le-am învățat e tortură curată.
Am completat cu un atlas de anatomie, unul de zoologie (Andrei trece a VI-a) și unul despre păsări, asta cumva să ne luăm porția de informație după ce prin Deltă nu ne-am descurcat prea bine la identificarea zburătoarelor. Cel de anatomie sper că va completa enciclopedia pentru copii pe care o am de mulți ani.
Ar fi plăcut ca atlasele – acum la reducere, 7.5 lei, să existe, toată colecția, în biblioteca clasei, de unde copiii să le poată răsfoi, ori utiliza în timpul orei. De obicei… cadrul didactic vine cu ele de-acasă, rar sunt prezente și pe bănci 🙁 .
Ca să nu aud proteste în casă cum că am fost „nedreaptă” în alegeri, i-am pregătit și lui Andrei un caiet surpriză de gramatică, pentru clasa a VI-a. Anul acesta ne așteaptă vremuri grele, ambii au evaluări. Lipseam eu, cu licența, ca să avem un an la superlativ.
Vă recomand să vă uitați un pic pe prețuri, sunt mai mult decât rezonabile, și să țineți cont de ele când veți discuta, la ședințele cu părinții, viitoarele achiziții. Promoția este valabilă până la 31 octombrie, în limita stocului disponibil. Referitor la utilitatea în viața școlarului atlaselor, dicționarelor, și altor materiale auxiliare, am scris și anul trecut, și nu voi relua acum informația.
Vă doresc un început de an școlar cu zâmbetul pe buze!
Vă povesteam acum ceva vreme despre întâlnirea cu părinții organizată de Nestle România, unde una din temele cheie de discuție a fost introducerea legumelor în alimentația cotidiană a copiilor, ținând cont de importanța substanțelor nutritive în dezvoltarea acestora, în condițiile în care părinții întâmpină de cele mai multe ori rezistență mai mult sau mai puțin puternică. S-a discutat așadar pe această idee la nivel psihologic: DE CE este necesar ca legumele să facă parte din alimentație știa toată lumea, în CUM le introducem rămânea întrebarea de baraj. Cum să-i convingi pe cei mici, încă incapabili să accepte calea rațională, că trebuie să mănânce legume? Trebuie să le explici pe înțelesul lor, și cum s-o faci mai bine la vârsta la care joaca și poveștile le ocupă tot timpul liber? Tot printr-o poveste!
Surpriza acestui început de toamnă o reprezintă punerea în aplicare a ideii. MAGGI a înființat Școala legumelor, proiect prin care se vine în ajutorul părinților care au nevoie de ajutor la nivel creativ în convingerea copiilor să consume legumele, atât proaspete, dar și sub formă de suc sau gătite. Să nu uităm că una din primele întrebări cu care copiii încep să cunoască lumea de la vârstă fragedă este de ce, și de cele mai multe ori părinții nu dețin răspunsurile. O altă tehnică de persuasiune spune că, citând opinia unui „expert”, ai mai multe șanse de convingere. În lumea copilăriei, o carte este punct de referință, și cele mai credibile personaje sunt cele din basme.
Școala legumelor este o colecție de cinci cărți pentru copii, fiecare reprezentând un episod din acțiunea desfășurată în grădina cu legume a bunicului Papache. Școala la care „învață” legumele cum să devină gustoase și sănătoase este cuprinsă de panică, când bunicul Anei și al lui Radu vrea să vândă grădina, deoarece copiii nu mănâncă legume și el muncește degeaba. Misiunea principală a celor trei elevi eminenți ai școlii devine aceea de a-i convinge pe cei doi copii să consume legumele, iar bunicul să păstreze grădina. Pe rând, Țugui-morcovul, Brocolius și Tomasina-roșia, se transformă și călătoresc cu copiii într-o lume fantastică, departe în timp și spațiu, unde numai calitățile lor nutritive îi ajută să învingă, arătându-le copiilor cum, consumând legumele, pot deveni la rândul lor eroi puternici.
Primul volum ne introduce în atmosferă, ne prezintă Școala Vegetalia și „elevii” săi, împărțiți în trei clase: clasa de sub pământ – rădăcinoasele, clasa de la mezanin – legumele de pe pământ, și clasa legumelor care cresc pe araci. Fiecare clasă și-a trimis în misiune cel mai bun elev. Al doilea volum – Rădăcinile fermecate ale gnomilor cuprinde aventura copiilor împreună cu morcovul Țugui în lumea balaurilor, prinților și piticilor care fac poțiuni magice. Episodul trei – Povestea Brocombiliei și a Oximutanților a fost cel care m-a surprins, mai ales că brocoli nu este nici pe departe în lista preferințelor copiilor. Autoarea (Victoria Pătrașcu) apelează la alte tehnici de convingere, leguma fiind acum „rară”, așadar prețioasă, și apelează la compasiunea copiilor pentru un personaj care vrea să facă bine, dar este împiedicat de maleficii Oximutanți. Penultimul episod o are ca eroină pe roșioara Tomasina, și care le oferă copiilor suc magic pentru a zbura, un fel de praf magic, făcând o paralelă cu îndrăgitul Peter-Pan. Tomasina le povestește despre legumele din Lumea Nouă, primite cu reticență de europeni, până când au descoperit proprietățile lor miraculoase. Epilogul este unul fericit, copiii devin consumatori de legume, grădina este salvată, și, mai mult, vor avea o grădiniță de care se vor ocupa ei înșiși. Cele cinci volume sunt completate cu câte un set de întrebări ce urmează fiecărei povești, și prin care se verifică înțelegerea textului de către copii. Se adaugă o planșă de colorat, un joc tip „găsește diferențele” și un labirint.
Cărțile nu pot fi achiziționate direct, ele sunt disponibile numai prin promoția MAGGI desfășurată în perioada 21 august- 20 septembrie,(*EDIT: promoția a fost prelungită până la data de 4 octombrie 2015) în zilele de vineri, sâmbătă și duminică, în hypermarket-urile Carrefour, Auchan, Kaufland, Cora, Billa. La orice produs din promoție în valoare de 5 lei achiziționat, primiți pe loc (în limita stocului disponibil), la alegere, unul dintre cele cinci episoade din Școala Legumelor. Le puteți primi pe toate cinci dacă pe un singur bon aveți produse MAGGI în valoare de cel puțin 25 de lei. Puteți beneficia de premiu cu orice bon emis în magazinele participante în perioada promoției, dar îl puteți ridica numai în intervalul orar al promoterilor. Toate aceste detalii le găsiți în anexele regulamentului.
După ce și Irisuca a spus acum ceva vreme adio, grădiniță, am rămas oarecum cu impresia că fiecare clasă beneficiază de un colțișor în care fiecare copil găsește, dacă dorește, o provocare din categoria jucăriilor educaționale. Nu este chiar așa, mai ales că investițiile pentru jocuri și jucării de calitate sunt minore. Marea majoritate investesc în păpuși ieftine, care stau îmbrăcate și ne-smotocite sus pe dulapuri, să arate „bine”, și mașinuțe care nu au aproape nicio valoare educațională, dar țin copiii ocupați. Nu se poate da o definiție pentru „jucărie educațională”, însă aceasta este un instrument cu ajutorul căruia copilul învață ceva folositor, ceva ce îi va fi util în viitor.
În ceea ce-i privește pe preșcolari, nu trebuie să uităm că jocul este pentru ei principala activitate, modul în care ei învață. (Nu intru în dezbateri apropo de mania opționalelor, și modul de a le umple timpul până la refuz, încât joaca devine un lux!) De aceea îi revine adultului rolul de a-i pune la îndemână instrumente noi – jucării – cu care el să exploreze, să descopere, să învețe, și să parcurgă lin un curs de dezvoltare normal. Jucăriile sunt primele obiecte cu care copilul intră în contact. A înțelege cum funcționează, ce și unde se potrivește, reprezintă pentru această vârstă un mod de a rezolva probleme.
A alege jucăria potrivită este o provocare, pentru că de fapt trebuie să selectezi, în funcție de nivelul de dezvoltare și interesul copilului, ori a ariilor ce trebuie stimulate, acea jucărie care este combinația ideală între distracție și învățare. O jucărie care nu exersează nici măcar o abilitate este o jucărie inutilă.
Una din temele anuale ale programei pentru preșcolari este când, cum și de ce se întâmplă?, în cadrul căreia sunt propuse activități prin care copilul să vină în contact și să cunoască unele elemente componente ale lumii înconjurătoare – obiecte, aerul, apa, solul, vegetaţia, fauna, fiinţa umană ca parte integrantă a mediului, fenomene ale naturii -, precum şi interdependenţa dintre ele. El trebuie să poată comunica impresii și idei de bază, să vorbească despre plantele şi animalele din mediile terestre, acvatice.
Pe această temă a fost construit și jocul „Elefănțelul vesel – Lumea animalelor” de la D-Toys. Setul include 12 planșe cu puncte magnetice, și un creion-elefănțel pentru validarea răspunsului. Creionul muzical pentru mine a fost o mare surpriză, căci are un volum extrem de decent, față de alte instrumente de acest gen care mi-au picat în mână. Nici prea tare, nici prea încet, cât să nu te enervezi, mi-a adus aminte de muzicuțele pentru bebeluși. Apoi, în momentul în care răspunsul este corect și se realizează contactul electric pentru a cânta melodia, aceasta se aude atât cât copilul consideră necesar. Dacă pentru el este suficientă o secundă de sunet pentru validare, și ridică apoi creionul, muzica se oprește. În testele mele, au ascultat odată, de două ori, dar apoi nu au mai insistat. Melodia este celebrul cântecel „Un elefant se legăna…”, urmată de ritmuri mai vesele, pe care nu le știam ca făcând parte din cântec. Al doilea lucru care mi-a plăcut este faptul că creionul nu are reacție în momentul răspunsului negativ, încurajând și întărind doar răspunsul corect.
Am testat jocul cu trei pitici „de împrumut”, căci ai mei au depășit demult vârsta căreia i se adresează jocul. Prima a fost Maria, care tocmai a terminat clasa I. I-am dat fișele pe rând, în ordinea numerotată, însă a fost nevoie să-i citesc cerințele, căci s-a plâns că nu prea seamănă literele cu ce știe ea de la școală. Într-adevăr, fontul, deși pare scris de mână, este diferit de cel învățat de cei mici. Cred că cel mai utilă ar fi fost folosirea literelor mari de tipar, standard, mai ales că le învață începând cu grupa mare, și adoră să descifreze singuri cerințele. A doua provocare au fost pentru ea întrebările negative – cui nu-i place mierea?cine nu are somn de iarnă? – lucru de înțeles, căci operațiile gândirii sunt încă la stadiul de aplicații concrete la această vârstă. Cu explicații pe marginea fișei, a găsit răspunsul fără să apeleze la modalitatea extrem de la îndemână – încercare și eroare, adică să testeze cu elefănțelul bulina corespunzătoare răspunsului corect.
Fișele evaluează cunoștințele despre animale prin întrebări tip grilă, cu un singur răspuns corect din trei sau patru variante. Sunt întrebări despre alimentație „consacrată” (ursul mănâncă zmeură, șoricelul cașcaval, iar bufnița nu aleargă după miere), mediul de viață (ursul în pădure, peștele în apă), abilități deosebite (vidra – înotător, ghepardul – alergător), tipuri de blană, hibernare, urme lăsate de viețuitoare în deplasare. Două planșe fac excepție – una apelează la cunoștințele din povești – ce animal există în realitate: caracatiță, dragon, unicorn, dinozaur, sau la completarea unui puzzle simplu, prin recunoașterea elementelor lipsă din careuri.
Al doilea test l-am făcut cu Daria, clasa pregătitoare. Spre marea mea surpriză, a citit singură, cu câteva excepții, cerințele. (Aici evit alte discuții, ce ar trebui să se facă și ce se face la unele clase pregătitoare…). Daria însă – de doi ani de când lucrez cu ea a dovedit un nivel de dezvoltare mult peste vârsta ei reală, așa că faptul că și-a însușit deja scrisul de mână nu mi se pare imposibil. Nu a avut nicio eroare, exceptând două planșe: cea în care apare vidra, pe care nu a recunoscut-o, dar a ales prin eliminare răspunsul – vulturul nu înoată, și nici melcul, și cea referitoare la hibernare, unde a ales ariciul la prima încercare. Am întrebat-o de ce. Răspunsul a fost foarte aproape, ursul sigur hibernează, al doilea animal care dormea părea un cățel, dar nu era sigură că l-a recunoscut, și a încercat ariciul. Cu ocazia aceasta a învățat că și aricii hibernează, căci cățeii sigur nu o fac.
Al treilea test – Cristian, absolvent de grupa mare, în toamnă la pregătitoare, nu a făcut decât să confirme celelalte două teste, la problema prin eliminare în cazul „vidrei”, și mai greu de rezolvat fișa-puzzle.
Chiar și în această formă aparent simplă de prezentare a jocului, pentru preșcolari reprezintă o modalitate de a rezolva probleme, făcând apel la cunoștințele asimilate anterior, sau, dacă nu le au, eliminând variantele pe rând pentru a afla răspunsul corect, așa cum au procedat și fetele atunci când au întâmpinat dificultăți. Ar fi vrut să păstreze jocul – ceea ce din păcate nu era posibil, dar le-am întrebat de ce l-ar vrea, din moment ce au rezolvat deja toate cerințele. Maria mi-a spus că-i place elefănțelul, Daria – pentru că vrea să le rezolve până le știe bine pe toate!
Dacă nu aveți idei ce să cumpărați unui copil la vârsta grădiniței, „Elefănțelul vesel – Lumea animalelor” este o variantă de cadou, întărind și legătura adult-copil prin rezolvarea împreună a provocărilor. Iar dacă pentru el informațiile nu mai sunt o noutate după parcurgerea repetată, încurajați-l să ia jocul la grădiniță. Sunt sigură că va fi bine primit de colegi, dar și de profesorul educator, care va putea, pe marginea fișelor, să aducă noi subiecte în discuție.
Cred că utile ca accesorii la acest joc ar fi kituri separate de fișe. Sunt disponibile alte trei versiuni ale jocului Elefănțelul vesel – „Aventuri culinare”, „O plimbare în natură”, „Forme, culori, fructe și legume”, ultima fiind poate la fel de atrăgătoare ca cea cu animale. Din moment ce există deja creionul-elefănțel, o variantă de extindere a jocului ar fi achiziționarea separată de mape cu fișe.
Ne pregătim de concediu, și cum la mare hainele albe sunt cele recomandate, aștept cu nerăbdare întoarcerea, pentru a testa OMO Ultimate – soluţia ideală pentru curăţarea eficientă a petelor.
A treia opțiune a fost tot pentru ea. Ne jucăm și învățăm. Culegerea cuprinde peste o sută de jocuri, ghicitori și rebusuri cu diferite grade de dificultate aplicabile la geografie, cunoașterea mediului, științe ale naturii, precum și la alte discipline școlare. Prezentarea mi s-a părut suficient de interesantă, mai ales că la capitolul învățare prin joacă stăm destul de prost. Mai mult decât atât, anul acesta, când orarul se îmbogățește cu istorie și geografie, lucrurile încep parcă să se complice, iar motivația interioară nu va exista decât dacă lucrurile se desfășoară într-un mod plăcut.
