Setul de joacă îl avem de anul trecut, Iris l-a primit de ziua ei, şi am reuşit să ne jucăm cu el ocazional. Au fost două „impedimente”. Fie experimentele propuse se desfăşurau mult prea rapid, fie necesitau elemente pe care nu le aveam la îndemână. Este cumva dilema mea în ceea ce priveşte jucăriile de azi, epuizezi cumva prea repede ceea ce poţi face cu ele…
Setul include toate cele necesare, dar mai ai nevoie de mici contribuţii personale. Să iau pe rând experimentele posibile:
Ploaia acidă. Este un fenomen din ce în ce mai întâlnit în zilele noastre, ale cărui efecte nu le simţim totuşi imediat. Jocul oferă două ghivece, în care să fie crescute separat două plante de fasole. După ce plantele vor fi încolţit, una va fi udată cu apă, una cu soluţie slabă de oţet (acid acetic), o „ploaie acidă” pentru plăntuţa noastră. Se va observa destul de repede că planta are de suferit, şi creşterea ei este afectată.
Topirea. Se folosesc două recipiente, o pâlnie şi cuburi de gheaţă. Experimentul atrage atenţia asupra fenomenului topirii gheţarilor, care urmează să genereze o creştere a nivelului apelor la suprafaţa întregii planete. Este vorba de gheţarii de pe sol, nu de aisberguri, care se formează din apa oceanelor.
Forţa apei. Se foloseşte o eprubetă cu trei orificii, pentru a demonstra presiunea cu care coloana de apă apasă asupra volumui de apă inferior. Se face astfel legătura între presiunea la suprafaţa oceanelor şi presiunea în adâncime.
Roata hidraulică. Se foloseşte un dinam cu led, şi o roată hidraulică. Experimentul poate fi făcut la chiuvetă, dar cel mai bine este la cadă, în partea de jos, pentru a lăsa apa să cadă cu putere pe palete. Dacă veţi căuta schema unei hidrocentrale, veţi vedea că importantă este înălţimea de la care cade apa pe paletele turbinei. La Porţile de Fier, de exemplu, apa cade de la aprox. 30m înălţime, iar debitul fiecăreia dintre cele 6 turbine este de 800m3/s. Dacă experimentul reuşeşte,a fost generat curent electric şi ledul se aprinde .
Eoliana. Foloseşte acelaşi dinam, numai că acum i se fixează o turbină eoliană şi o giruetă. Pentru un experiment veritabil, vântul trebuie să bată foarte tare… cum la momentul în care am filmat afară era un calm desăvârşit, am folosit ventilatorul.
Anemometrul. Teoretic este un dispozitiv confecţionat pentru a măsura direcţia şi viteza vântului. Cum vânt n-am prins, n-am făcut experimentul. În schimb n-am înţeles de ce i se spune copilului să ceară unui adult să decupeze… dacă ştie să citească, e destul de mare, şi sigur a mai ţinut în mână o foarfecă…
Sursa naturală de căldură. Experimentul l-am făcut, dar nu cu eprubetele din set, ci cu bidoanele de plastic de la mare… de exemplu, daca pui apă la încălzit în două bidoane, unul alb şi unul colorat, cu apa din bidonul colorat ai toate şansele să te frigi… mai ales dacă bidonul este foarte închis la culoare.
Cuptorul solar. Este un experiment foarte interesant, pe care n-am apucat să-l încerc la mare. Spune că, dacă foloseşti o cutie căptuşită cu folie de aluminiu, poţi găti în ea vara, sub soarele torid. Mă ambiţionez să văd la vară dacă pot măcar încălzi apa pentru un ness…
Concluzia generală a experimentelor este că putem folosi energia oferită de natură pentru a proteja mediul înconjurător, mai ales că energia hidraulică, eoliană şi solară este gratuită. Trebuie doar captată şi folosită corespunzător. Jocul a fost pentru noi un cadou minunat, o variantă de mii de ori mai recomandată faţă de veşnicele păpuşi şi maşinuţe.
Jocul îl puteţi găsi direct la Noriel, (dacă vă abonaţi la newsletter, veţi primi la timp ofertele de reduceri sau transport gratuit) sau la: eMag, BestKids.