Xperiment! Optics – 7-18 aprilie 2014, acces gratuit

xperiment-optics

Aş putea spune că a devenit deja o tradiţie în Bucureşti pentru Parentime şi ASUR deschiderea expoziţiilor ştiinţifice interactive pentru copii. Până acum le-am bifat pe toate, şi în mod sigur nu o vom rata nici pe cea dedicată opticii – capitolul meu preferat din generală la fizică.

Vă recomand să mergeţi, nu rataţi un eveniment de calitate Xperiment!.

Descoperă cu această ocazie alături de copilul tău cum este alcătuit ochiul uman, care este principiul pe care se bazează desenele animate, studiază transmisia luminii prin fibre optice sau proprietăţile laserilor.

Locatia:  Institutul Francez din Bucureşti

Programul expozitiei: 7 – 18 Aprilie 2014

Orarul: Luni pana vineri de la 10.00 – 19.00
Sambata: 10.00 – 16.00

Accesul este gratuit.

Ce auzi, uiţi; ce vezi, reţii; ce faci, înţelegi.

Începind cu 2012 expoziţiile ştiinţifice interactive din seria Xperiment! îincurajează tinerii să exploreze concepte fundamentale din ştiinţă, permiţându-le să-şi dezvolte aptitudinile de observaţie, raţionament şi gândire critică.

Xperiment! | Optics oferă cadrul potrivit abordării unor subiecte de bază din optică, permiţând investigarea unor teme privind lentilele, oglinzile, compunerea culorilor, proprietăţile laserilor sau ale fibrelor optice.

 


Recomandări pe aceeasi temă:

Anul acesta 8 martie este dulce

S-au tot dat copiii mei peste cap ce anume să facă ei pentru mine de 8 martie, să fie o surpriză. Am încercat să le sugerez că aş rămâne cu gura căscată să găsesc ordine pe birou şi în dulapurile lor, dar nu a mers. Cum tot întrebau şi se chinuiau, ba îi mai bătea şi gândul să umble la puşculiţă, am zis să le dau o mână de ajutor. Luni am aflat că am câştigat un atelier la Heidi ChocoWorld, iar marţi deja mă mânca limba… le-am zis că m-am hotărât ce vreau. Au rămas îngheţaţi, cred că la cum am spus-o aveau impresia că vreau luna de pe cer. Mergem la Heidi şi îmi pregătiţi fiecare câte o cioco-felicitare! Aaa, şi aici s-a schimbat povestea, zâmbetul le-a revenit, erau încântaţi, abia aşteptau să meargă. Am stabilit că îmi plac cireşele amare, alunele de pădure, stafidele. Ne îmbrăcăm, şi, surpriză, marţi-trei ceasuri rele, maşina nu porneşte, bateria moare… noroc că nu stau chiar atât de departe de Cora, sar în autobuz, din autobuz în microbuz, şi pe o vreme minunată de burniţă şi vânt ajungem cu câteva minute înainte să înceapă atelierul.

heidi chocoworld

Eu am stat pe margine, am admir(saliv)at tot raionul de ciocolată, am reuşit să mă abţin să nu cheltui chiar toţi banii de întreţinere (cardul a rămas preventiv acasă, dar ăştia se nimeriseră în buzunar…), şi aşteptam cu nerăbdare să văd creaţiile copiilor. Au ieşit amândoi din „insula” de gătit mândri, mai ceva ca găina babei când ouase o mărgică. Reacţia mea a fost tot cam ca a babei. Priveam, şi nu-mi venea să cred… (Îmi repetam între timp zâmbeşte, calul de dar nu se caută la dinţi). Andrei mi-a făcut ciocolata amăruie, cu goji, chilli şi mesaj (mi-a tradus el, căci a scris prea mic şi literele s-au estompat). Iris măcar a ţinut cont de alune, dar cireşe… nicăieri. Aşa că m-am dus frumuşel şi mi-am luat o pungă de 300g (7 lei) de cireşe amare cu ciocolată, să mă liniştesc.

Nu e prima noastră experienţă aici. Ambele vizite însă au avut ca rezultat doi copii încântaţi. Am învăţat cum e cu cele trei tipuri de ciocolată. Le-am gustat. Am văzut cum arată, în realitate, fructul de cacao, şi cum se face ciocolata. Sau cum îţi faci singur ciocolata. Dacă la raft la magazin nu te hotărăşti prea uşor ce anume să alegi, la atelierul Heidi este şi mai greu… nu ştiu să spun exact câte variante de ingrediente ai la dispoziţie, puteţi număra cutiuţele în fotografie, dar aveţi aproape orice puteţi pune într-o ciocolată, pentru toate gusturile: sărat, dulce, amărui, picant etc.

N-am făcut foarte multe poze, dar albumul celor de la Heidi arată foarte bine cum s-au distrat cei mici, dar şi părinţii care au participat. Eu mă laud doar cu creaţiile. Şi trebuie să vă spun… încercaţi măcar odată experienţa. Este unică.

heidi chocoworld

Detalii despre ateliere, program, găsiţi pe site la Heidi ChocoWorld. Ţin doar să spun că atelierul este pentru copii de cel puţin 8 ani, capabili să se concentreze, să fie atenţi pe toată durata atelierului. Îl recomand şi copiilor mai mari, de la 18 ani în sus, se vor simţi minunat cu degetele în ciocolată!

 

Oraselul cunoasterii, un altfel de loc de joaca in Bucuresti

Cu aproape o lună în urmă am avut aici pe blog un concurs special pentru bucureşteni, în care am oferit o invitaţie la Orăşelul cunoaşterii, cea mai nouă propunere de petrecere a timpului liber cu copiii într-un mod educativ. Cum vremea „ţine” încă cu activităţile de interior, o vizită în orăşel vă poate umple cu uşurinţă o după-amiază în care nu aveţi idei ce să faceţi cu copilul (împreună cu el, nu cum să scăpaţi de el. Pentru ultima variantă aveţi întotdeauna la dispoziţie locurile de joacă din mall, unde el aleargă şi părinţii se relaxează la o cafea jucându-se pe telefon).

Am mers cu copiii chiar în weekend-ul de deschidere a muzeului interactiv. Recunosc că de fel sunt sceptică, mai ales că informaţiile prezente pe site nu erau foarte lămuritoare la capitolul „ce găsim acolo” şi cam cât o să ne ţină ocupaţi. Nu mi-am luat sacul, doar copiii. Le-am spus că vom merge la o expoziţie care seamănă cu ce-am mai încercat noi prin oraş (Simte matematica, Xperiment), doar că un pic mai mare. Nu visez (încă) să văd la Bucureşti un Cité des sciences, căci acolo e implicat statul francez (care, probabil, se ocupă ceva mai mult decât al nostru de cum şi ce învaţă generaţia tânără).*

Revenind, am luat metroul. Coborâţi la Jiului, şi de preferat staţi la coada trenului. Ieşiţi la suprafaţă, traversaţi strada pe la semafor, şi mergeţi un pic pe strada Pajura. Dacă mergeţi pe stânga în sensul de mers, ajungeţi la o troiţă, şi vedeţi şi un banner mare prins de poartă cu Orăşelul. Am remarcat că are parcare (cred că şi un autocar încape uşor, dacă o excursie în Bucureşti la teatru e completată cu o vizită aici). Din exterior nu ni s-a părut foarte mare, dar la interior impresia se schimbă. Ne-au întâmpinat câteva doamne foarte drăguţe, ne-au pus brăţări, căci biletul este valabil toata ziua, poţi veni de dimineaţă, poţi pleca să mănânci (în expoziţie nu se permite accesul cu mâncare şi băuturi), şi te întorci la joacă.

Ai mei copii au fost impresionaţi la intrare de holul izolat cu draperii, oglizi pe interior şi muuulte molecule suspendate. Din păcate din cauza oglinzilor pozele n-au ieşit, iar fără blitz şi fără trepied e doar o imagine neclară. Am intrat. Există o garderobă, dar nu supravegheată, unde poţi lăsa hăinuţele. Altceva n-am avut curaj, şi-am zis că n-are nimeni chef de glume proaste când afară e ger. Copiii s-au risipit ca vrăbiile peste tot. Întâi a fost raidul de recunoaştere, să vezi cam ce face fiecare. I-am lăsat în pace, apoi am început împreună să discutăm. Slavă cerului că la nivelul acela de fizică încă îmi funcţionează neuronul, iar detaliile scrise la fiecare mi-au trezit amintirile de prin generală. A fost mai greu să citim acolo unde panourile erau suspendate, iar la restul Iris a avut probleme cu fontul, mult prea rotund şi artistic pentru ea, obişnuită cu fontul de abecedar, arial sau times.

Prima sală, cea cu electricitate, viteză de reacţie, ne-a reţinut destul de mult. Reflexometrul cu băţ cel puţin m-a reţinut pe mine foooarte mult. Pur şi simplu nu m-am apropiat de capătul de sus, sub 0.25. Apoi ne-am distrat cu jocul de familie, măsuţa cu patru locuri. În mijloc se aprinde un bec, cine apasă primul pe buton câştigă tura. Ai cam 10 ture la un joc, iar Andrei ne-a făcut praf pe amândouă.

Zona cu apă era deliciul tuturor copiilor. Încerc să mă gândesc ce li se pare atât de „extraordinar”. Păi… când eram eu (noi) mici, încercam acasă tot ce ne trecea prin cap. Pistoale cu apă, după ce le goleai de şampon. Cum să stropeşti fratele venit la baie, punând degetul la ţeavă şi direcţionând un jet de apă (apa se usca până veneau părinţii navetişti). Vase comunicante, jocuri cu recipiente, circulaţie prin tuburi, şi mi se ridică pielea pe mine dacă mă gândesc că acum, eu, ca părinte, aş veni prea devreme acasă. E drept că i-aş lăsa, dar cu apă caldă, nu cum am experimentat cu fratele meu legea plutirii în cada cu apă rece, în mijlocul iernii, de-am primit penicilină de în Ajun de Crăciun. Ei bine, acelaşi extaz experimental îl aveau copiii aici, în zona cu pistoale, vârtejuri, serpentine. Pentru cei mici, aveţi şorţuleţe protectoare. Pentru cei mari, rămâne să le explicaţi să nu se lipească de bazin (nu merge, dar puteţi încerca). Sper ca în curând în zonă să fie amplasat un uscător de mâini, care poate fi folosit la nevoie şi ca uscător de tricouri. Paranteză, în interior este cald, nu mergeţi prea îmbrăcaţi.

Zona cu jocuri logice pentru adulţi nu ne-a atras foarte tare, în afară de masa-puzzle, la care nu i-am dat de cap. La o vizită viitoare poate. În schimb mai este o sală, tot cu jocuri, unde am stat… copiii s-au jucat la roţi, ceasuri, scripeţi, ori la panoul cu domino. Eu am încercat masa cu trei picioare, dar singură nu am reuşit. Acolo e nevoie de lucru în echipă, doi cel puţin, în trei a mers perfect, şi am apucat măcar să fac poză. Pentru zona sport e bine să mergeţi echipaţi de alergare. Cel puţin pentru fetiţe nu recomand pantofiori cu pietricele şi fustiţe, nu se vor simţi prea comod. Vă puteţi juca cu morişti, baschet cu tun de aer, proba de viteză cronometrată. Pe partea de optică cred că mai e de lucru, dar experimentele cu diferite tipuri de oglinzi, prisme sau cilindri au fost interesante pentru copii. Am mai stat la sectorul pentru noduri, nu e rău să ştii să faci câteva de-acolo, îţi prind bine mai ales dacă încerci o vacanţă la cort.

Ultima sală, cu forme şi culori, este mult mai potrivită pentru cei mici-mici. Acolo îşi pot face suficient timp de lucru. Pentru cei mai mari este puzzle-ul în orb. Ai modelul în faţă, şi trebuie să-l realizezi fără să vezi piesele, doar pipăindu-le. Nu e uşor, dar se poate. Completat cu exerciţiul de braille, îşi poate da o idee destul de bună cât de greu este să te descurci fără unul dintre simţuri.

Ultima atracţie pentru noi a fost ventilatorul cu celule foto – şi cu care, normal, nu am nicio poză. Imaginaţi-vă un ventilator de lustră, care pe fiecare braţ are 4 avioane. Fiecare avion are pe „burtă” o celulă foto. Cu ajutorul lanternelor (generator de lumină), pui în mişcare elicele şi ventilatorul începe să se învârtă. În funcţie de precizia şi rapiditatea cu care direcţionezi raza, avioanele pot prinde chiar viteză, nu doar să-şi învârtă elicele.

În primul weekend al expoziţiei organizatorii i-au aşteptat pe copii cu surprize. Din oră în oră era fie un concurs, fie un experiment. Andrei a venit la un moment dat la mine şi m-a anunţat că la alergare a fost cel mai rapid, şi are premiu un cub puzzle. Ora următoare am prins un experiment foarte interesant cu legume, legat de legea lui Arhimede. Este un foarte bun experiment pentru acasă, mai ales când pregătiţi legumele pentru supă. Le luaţi pe fiecare în parte… pluteşte sau nu pluteşte? S-ar putea să aveţi surpriza să nu nimeriţi mereu răspunsul corect!

Concluzii: copiii s-au distrat, iar cele patru ore petrecute acolo nu le-au ajuns. Voiau să mai stăm. Andrei a cerut apă prima dată după trei ore şi jumătate, Iris abia când am ieşit. La toaletă n-au cerut, deşi toaletele sunt în interior, accesibile. De mâncare nici n-a fost vorba, pe la Dristor când am schimbat metroul şi-au amintit că le e foame, că mirosea de la patiserie. Nici eu nu m-am plictisit. Labirintul cu bilă (cel ca o cutie din lemn, cu mânere) m-a ambiţionat mai mult decât credeam, căci tăvile suprapuse, fără echilibru, capcanele pentru biluţă… nu sunt floare la ureche. Nu vă imaginaţi că vă plictisiţi. Mereu o să auziţi mami, vino repede să vezi ceva!, sau mami, vino să mă ajuţi aici!.

Este un început bun, şi le doresc celor care au avut iniţiativa să aibă puterea să crească proiectul, astfel încât să le putem oferi copiilor şi altceva la nivel de distracţie şi timp liber în Bucureşti.

Informaţii despre preţuri, evenimente, petreceri, găsiţi la ei pe site; la capitolul pachete family eu am simţit lipsa unuia pentru familiile monoparentale, un adult şi doi copii, mai ales că toate celelalte variante erau acoperite. Şi, pentru că tot se apropie minunata săptămână şcoala altfel, poate ar fi bine să luaţi în calcul şi această variantă. Ţineţi cont însă că nu este o expoziţie pentru copii foarte mici, că au nevoie de un ghid, şi ideal este să ştie să citească.

Dacă aţi vizitat expoziţia, apreciez comentariile de feedback la acest articol. De asemenea, dacă aveţi întrebări referitoare la imaginile din galerie, răspund cu plăcere.


* Cititorii sunt rugaţi să treacă peste ironii, acestea vin doar din amărăciunea cu care constat că suntem tot la coada Europei… pentru că noi ne dorim să fim aici.

Muzeul National Cotroceni

cotroceni

Dintre toate muzeele din Bucureşti, pentru unul am o slăbiciune… Cotroceniul, unde pe timpul facultăţii am petrecut o bună parte din timp la practică.

Cabinet, atelier oriental, înc. sec. XX

Cabinet, atelier oriental, înc. sec. XX

Pentru cei care nu ştiu despre ce vorbesc, complexul Cotroceni, cu gardul lui înalt şi sute de camere, nu adăposteşte doar Administraţia prezidenţială a României, ci şi un foarte frumos muzeu, cu intrarea chiar vis-a-vis de Grădina Botanică. Anul trecut, la târgul de carte, muzeul a avut standul lui de prezentare. Nu cred totuşi că m-aş fi oprit dacă nu mi-ar fi sărit în ochi câteva fotografii cu biserica din centrul complexului. Am recunoscut-o imediat, căci fotografii văzusem o sumedenie, dar ceea ce m-a izbit a fost calitatea digitală a fotografiilor. Cele pe care le ştiam eu, dinainte de demolare, nu aveau cum să fie atât de clare! Am aflat imediat că ceea ce văd este de fapt biserica reconstruită, aşa cum ştiam încă din 2001 că se intenţionează.

Copiii mei sunt mari – 8 şi 10 ani – şi am reuşit, cu diverse ocazii să le povestesc destul de multe despre istoria noastră naţională. Poate că istoria e o colecţie de poveşti, aşa cum susţin unii. Eu consider că e de bun simţ, că face parte din noi, din ceea ce suntem, să ne cunoaştem trecutul. N-am spus să memorăm liste de domnitori, populaţii sau bugete, dar să recunoaştem şi să plasăm în timp şi spaţiu marile personalităţi ale istoriei noastre nu este imposibil. Nu i-aş fi dus însă la Cotroceni nici anul acesta, mai aveau nevoie de un an sau doi, dar biserica m-a convins. Ultima dată văzusem acolo o curte goală, cu flori, şi jumătate de metru din fundaţie, care se înălţa speriat deasupra solului. Din holul muzeului vedeam până dincolo, la aripa nouă… toată curtea muzeului era împânzită de capiteluri şi coloane, iar pivniţa adăpostea pietrele funerare ale Cantacuzinilor.

Tête à tête, stil Rococo, sec. XIX

Tête à tête, stil Rococo, sec. XIX

Nu este un muzeu pentru copii mici, sau fără nicio noţiune de istorie naţională, de aceea aşteptam şi eu să mai crească. Ghidajul durează peste o oră, se plictisesc, nu înţeleg. Este frustrant şi pentru ceilalţi membri ai grupului atunci când există copii mici. Am uitat să menţionez, muzeul se vizitează numai în grup organizat, pe bază de programare, cu ghid, datorită regimului special de securitate. La intrare e ca la aeroport, se intră pe baza actului de identitate, se trece prin scanner. Preţurile biletelor sunt ceva mai mari decât la alte muzee de profil, începând de la 20 lei/adult, şi diferenţiat pentru copii, pe vârste. Detalii găsiţi aici. Ce îmi place mie „enorm” la mai toate muzeele româneşti este taxa foto, şi numai în 4 dintre săli. Nici nu stiu cum să-i spun, cel mai aproape de adevăr ar fi taxa pe civilizaţie. Nu fotografia dăunează obiectelor, ci bliţul, sau mai bine zis căldura degajată de acesta deteriorează obiectele şi mai ales picturile, accelerând degradarea. Dacă am fi fost probabil o populaţie care să nu funcţioneze după celebra zicală „După mine potopul”, probabil nu am fi avut taxele acestea.

Pentru cei mici există un program special, „Poveşti cu prinţi şi prinţese”, destinat copiilor preşcolari şi şcolari, cu prezentarea informaţiei la nivelul lor de înţelegere. Programul este disponibil însă pentru vizite de grup. Ar fi fost interesant să fie disponibil şi pentru familii, aşa cel puţin vizita ar fi atractivă şi pentru copiii mai mici. În săptămâna „Scoala altfel” programul funcţionează aproape exclusiv, sute de copii trecând pragul muzeului. Vă recomand însă ca, dacă vreţi să puteţi admira în linişte palatul, să mergeţi în oricare altă săptămână din an.

Serviciul de cristal al principesei Maria, 1906

Serviciul de cristal al principesei Maria, 1906

Nu reiau detaliile despre istoricul muzeului, colecţii şi exponate, le găsiţi pe site-ul lor, expuse pe larg. Ce am reţinut din vizita noastră: încep cu promisiunea pe care le-o făcusem de a vedea sabia de paradă a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, sabie care, din păcate pentru noi, se afla acum la Iaşi, la o expoziţie dedicată Unirii Principatelor. Apoi, le-am promis că vom vizita şi pivniţele palatului, dar, iarăşi, pivniţele nu mai fac parte din traseul de vizitare, găzduiesc expoziţiile temporare ale muzeului şi au o taxă separată. Cea de-acum, cu artă decorativă, nu li s-a părut suficient de interesantă, şi am preferat să vizităm biserica. Expoziţiile temporare se pot vizita oricând, fără programare, aşa că urmărim programul să vedem ce urmează, pentru a mai face un drum. Iris a rămas cu gândul la scrisoarea romantică a Elenei Cuza către soţul ei, iar Andrei la esenţele de lemn rar folosite pentru unele piese de mobilier. Dacă exista o colecţie de automobile, chiar şi în miniatură, cred că ar fi fost încântat. Sau măcar fotografii…

Revenind la biserică, se vizitează din noiembrie 2009. A fost refăcută exact pe vechiul amplasament, în curtea interioară, şi au fost încorporate în construcţie toate piesele care s-au putut păstra. Nu pot descrie senzaţia când am intrat, dar m-am gândit imediat la intrarea de la Curtea de Argeş, cu coloanele ce se ridică ameţitor şi te fac să te simţi copleşit. La Cotroceni nu sunt atâtea, nu sunt aurite, dar te copleşeşte destinul pe care această mănăstire l-a avut. (Reşedinţă regală, palat al pionierilor, după cutremurul din 1977, care a afectat grav etajele superioare, a intrat în reparaţii şi s-a decis transformarea acestuia în hotel pentru oaspeţii de seamă ai regimului. Ceauşescu se pare că spera ca regina Angliei să-i întoarcă vizita, şi pregătise în acest sens reşedinţa de la Cotroceni. Aripa nouă a palatului, unde se află acum administraţia prezidenţială, a fost construită tot în această perioadă.) A fost demolată în 1984, sub pretextul structurii afectate iremediabil de cutremur.

La interior, biserica este albă acolo unde a fost refăcută, piatra mai întunecată fiind ceea ce s-a păstrat din vechiul edificiu. Fresca interioară a bisericii a fost salvată parţial, iar ceea ce s-a păstrat în patrimoniul muzeului a fost aşezată în vechiul amplasament, pe suport. O bună parte din fresce, precum şi catapeteasma bisericii, au intrat în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă (găzduit de palatul regal), şi nu au fost cedate pentru refacerea bisericii. Nu mă pot abţine să nu mă gândesc dacă, atunci când sper că va fi refăcută mănăstirea Văcăreşti, istoria nu se va repeta.

Nu face parte din muzeu şi nu se vizitează aripa nouă – aceasta este întrebarea prezentă pe buzele tuturor vizitatorilor. Am avut ocazia să o vizitez, şi sper ca într-o zi, cu ocazia „porţilor deschise”, să pot duce şi copii. Poate, cine ştie, în „săptămâna altfel”, cei care ne guvernează îşi vor deschide porţile pentru elevi.

Încă o menţiune, muzeul se vizitează cu cipici de unică folosinţă sau papuci. Dacă mergeţi cu copii mai mici, şi ştiţi că au probleme de echilibru din această pricină, le puteţi aduce botoşei de casă. Întrebaţi oricum când faceţi programarea şi de acest lucru, dar şi dacă este posibilă folosirea programului de ghidaj special pentru copii.

Pe site-ul muzeului puteţi vizita „virtual” complexul. Există câteva animaţii prin intermediul cărora puteţi admira în faţa ecranului toate saloanele. Pozele din articol sunt deasemenea de pe site-ul muzeului, deşi recunosc că am simţit lipsa unei galerii foto accesibile. Mai jos aveţi o serie de poze, găsite pe net, dar şi câteva imagini de arhivă care vi se vor părea cu siguranţă interesante.

Fişier:Mănăstirea Cotroceni, 1860.jpg
Mănăstirea Cotroceni, 1860


Biserica Cotroceni, interior actual (alte imagini aici)

44. Manastirea Cotroceni, interiorul Bisericii

44. Manastirea Cotroceni, interiorul Bisericii

Festivalul de stiinta din Bucuresti, 25 – 29 septembrie 2013

festivalul-stiintelor-bucuresti

Printre lucrurile frumoase organizate pentru copii toamna acesta în Bucureşti este şi Festivalul de ştiinţă. Evenimentul este organizat de A.S.U.R. în colaborare cu Parentime, şi susţinut şi de DaVinci Learning. Informaţiile le-am primit pe mail, şi mi-au atras imediat atenţia pentru că încă păstrăm o amintire plăcută de anul trecut, când am fost la expoziţia organizată de Parentime, Xperiment (şi despre care am povestit aici).

Iniţiativa mi se pare tare faină, şi pentru că comunicatul era destul de scurt, am căutat programul evenimentelor. În funcţie de partener, acestea se desfăşoară în diferite locaţii din Bucureşti. Mai jos aveţi programul şi informaţiile necesare, precum şi linkuri către paginile dedicate evenimentelor.

Dacă ajungeţi, vă rog să ne spuneţi ce impresii aţi strans.

Ca o notă, anul trecut cadrele didactice primeau o adeverită dupa vizitarea expozitiei Xperiment cu clasa, pe bază de programare. Nu ar strica intrebat dacă anul acesta se întâmplă la fel.


Update 16.09.2013: „Profesorii însotitori vor primi adeverinte. Însa pentru grupurile organizate avem rugamintea de a face o programare înainte de a veni. În felul acesta, vom evita aglomerarea, iar copiii vor avea ocazia s? se bucure mai mult de expozitie.


Program:

Miercuri, 25 septembrie

  • Ferestre spre cer: Telescoapele gigantice ale viitorului 

Program: 18:00 – 20:00 Parteneri: Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

O noua generatie de telescoape va revolutiona in urmatoarele decenii astronomia si cosmologia. O conferinta sustinuta de astrofizicianul francez Michel Dennefeld de la Institut d’Astrophysique de Paris.

  • Xperiment! – Omul si Viata: Expozitie interactiva pentru copii 

Program: 12:00 – 18:30 Parteneri: Da Vinci Learning, Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

Cum sintem alcatuiti noi, oamenii? Cum ne functioneaza corpul? Cu ajutorul unor modele interactive si a microscoapelor copiii pot afla ce se petrece in interiorul organismului uman. Mai mult, vizitatorii vor invata sa identifice diferite plante si animale si sa descopere cum acestea sint adaptate mediului in care traiesc.

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol 

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

  • Povestea Stiintei spusă atrăgător 

Program: 19:00 – 21:00 Unde: Libraria Humanitas de la Cismigiu (vezi harta)
Moderator: Vlad Zografi

 

Joi, 26 septembrie

  • Xperiment! – Omul si Viata: Expozitie interactiva pentru copii

Program: 09:30 – 18:30 Parteneri: Da Vinci Learning, Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

Cum sintem alcatuiti noi, oamenii? Cum ne functioneaza corpul?

Cu ajutorul unor modele interactive si a microscoapelor copiii pot afla ce se petrece in interiorul organismului uman. Mai mult, vizitatorii vor invata sa identifice diferite plante si animale si sa descopere cum acestea sint adaptate mediului in care traiesc.

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol 

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

Program: 14:00 – 16:30 Parteneri: Institutul de Fizica si Inginerie Nucleara „Horia Hulubei”, Universitatea din Bucuresti Unde: Aula Magna a Universitatii din Bucuresti (vezi harta)

Din ce este facut Universul?! Evolueaza?!
Din ce suntem facuti noi?

 

Vineri, 27 septembrie

  • Xperiment! – Omul si Viata: Expozitie interactiva pentru copii 

Program: 09:30 – 16:30 Parteneri: Da Vinci Learning, Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

Cum sintem alcatuiti noi, oamenii? Cum ne functioneaza corpul?

Cu ajutorul unor modele interactive si a microscoapelor copiii pot afla ce se petrece in interiorul organismului uman. Mai mult, vizitatorii vor invata sa identifice diferite plante si animale si sa descopere cum acestea sint adaptate mediului in care traiesc.

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

  • Universul si Timpul

Program: 19:00 – 21:00 Unde: Libraria Humanitas de la Cismigiu (vezi harta) Moderator: Vald Zografi

Sâmbătă, 28 septembrie

  • Xperiment! – Omul si Viata: Expozitie interactiva pentru copii 

Program: 09:30 – 15:00 Parteneri: Da Vinci Learning, Institutul Francez Unde: Institutul Francez (vezi harta)

Cum sintem alcatuiti noi, oamenii? Cum ne functioneaza corpul?

Cu ajutorul unor modele interactive si a microscoapelor copiii pot afla ce se petrece in interiorul organismului uman. Mai mult, vizitatorii vor invata sa identifice diferite plante si animale si sa descopere cum acestea sint adaptate mediului in care traiesc.

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol 

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

  • Darwin si Teoria Evolutiei – fundamentul intelegerii Biologiei

Program: 19:00 – 21:00 Parteneri: Editura Humanitas Unde: Libraria Humanitas de la Cismigiu (vezi harta)

Teoria Evolutiei reprezinta fundamentul intelegerii Biologiei; cu toate acestea este aproape un subiect tabu in sistemul de invatamint.

Duminică, 29 septembrie

  • O privire spre trecut: tehnologia de acum un secol 

Program: 10:00 – 18:00 Parteneri: Muzeul National de Istorie a Romaniei Unde: Muzeul National de Istorie a Romaniei (vezi harta)

O colectie impresionanta de echipamente fotografice etc.

  • Stiinta si Pseudostiinta 

Program: 19:00 – 21:00 Parteneri: Editura Humanitas Unde: Libraria Humanitas de la Cismigiu (vezi harta)

Moderator: Vlad Zografi