S-a lansat aplicația gratuită „Educație fără bullying”

 Comunicat de presă – București, 26 octombrie 2022 – Asociația Părinților Isteți și Fundația Vodafone România lansează „Educație fără bullying”, singura aplicație care ajută la prevenirea și combaterea bullying-ului în România. Aplicația, care se poate descărca gratuit din Google Play sau App Store, păstrează anonimatul utilizatorului și este foarte ușor de folosit de toți cei interesați: copii, părinți, profesori, indiferent de tipul de telefon pe care îl dețin. Proiectul este finanțat de Fundația Vodafone România prin Fondul pentru Fapte Bune.

La nivel european, România se situează pe locul al treilea in ceea ce privește bullying-ul în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Răspunsul la întrebarea: „Ce pot face în cazul agresiunilor din mediul școlar?” este acum la un click distanță. Aplicația este creată de specialiștii care au lucrat la legea de prevenire a bullying-ului în unitățile de învățământ preuniversitar. Acest instrument extrem de util face parte din Campania Strategică Națională de Conștientizare, Prevenire și Combatere a Bullying-ului demarată în 2017 de Asociația Părinților Isteți, împreună cu Itsy Bitsy, cu scopul obținerii unui climat propice învățării și dezvoltării armonioase a copiilor din punct de vedere fizic, emoțional și psihologic, în mediul educațional din România.

Aplicația oferă acces facil la legislația în materie de bullying și ajută utilizatorul să ajungă direct la instituțiile abilitate să îi ofere soluții în cazul agresiunilor, sau specific de bullying și cyberbullying, fiind concepută ca un instrument de întrajutorare a victimelor, dar și a celor aflați în poziția de martori ai bullying-ului.

Pentru că cel mai important este să previi fenomenul de bullying, și pentru că în societate există încă multă confuzie în privința tipurilor de agresiuni în rândul copiilor și a modului în care legile din România protejează copiii, aplicația oferă informații corecte, clare și practice, sub formă de scurte videouri, specific concepute pentru categoriile sociale: copii, părinți și profesori. Materialele video sunt realizate de psihologi specializați în lucrul cu copiii și pe teme de bullying: Adriana Mitu și Gabriela Maalouf.

Care sunt diferențele între agresiune, bullying și abuz? Cum poți acționa ca victimă sau martor conform legilor în vigoare? Cine te poate ajuta, dacă ești copil, profesor, părinte sau martor de orice fel? Cum poți preveni violențele de orice fel în mediul școlar? Sunt doar câteva dintre întrebările pentru care aplicația oferă răspunsuri rapide direct pe telefonul utilizatorului.

Cauza antibullying și aplicația „Educație fără bullying” sunt susținute atât de influenceri relevanți pentru copii și adolescenți, precum Mimi și Andra Gogan, cât și de influenceri îndrăgiți de părinți și profesori: Andra și Cătălin Măruță, Andreea Marin, Călin Goia, Tily Niculae. Creatoarea de conținut on-line Mimi, care știe din proprie experiență cât este de greu să fii o victimă a bullying-ului, să te simți rănit, singur și neajutorat, recomandă acum tuturor elevilor să folosească aplicația „Educație fără bullying: „Există tot timpul cineva care își dorește să te ajute, trebuie doar să îndrăznești să ceri ajutor”.

Andreea Marin recomandă și ea aplicația ca instrument de ajutor foarte util părinților, profesorilor, copiilor: „Poți să descarci gratuit aplicația Educație fără bullying și să primești ajutor pe loc, în orice fel de situație de agresiune asupra unui copil. Mi-ar fi fost de mare ajutor acest instrument în copilărie, când m-am confruntat cu bullying-ul, chiar dacă nu știam că se numește așa”.

Elevii se pot înscrie aici pentru a participa la conferința online gratuită Educație fără bullying de sâmbătă 5 noiembrie, în intervalul orar 10:00 – 12:00.

Cadrele didactice se pot înscrie aici pentru a participa la una dintre conferințele online gratuite Educație fără bullying: sâmbătă – 12 noiembrie, 10:00 – 13:00 (clasele 0-4) sau sâmbătă – 19 noiembrie, 10:00 – 13:00 (clasele 5 – 12).

Conținutul aplicației are la bază Legea 221/2019 și Normele Metodologice de aplicare/iunie 2020, care au rezultat din colaborarea celor mai buni specialiști din țară, reprezentanți ai instituțiilor și organizațiilor implicate în prevenirea și combaterea fenomenului de bullying. Aplicația este creată de Asociația Părinților Isteți, cu sprijinul Fundației Vodafone România, în parteneriat cu Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, Consiliul Național al Elevilor și Itsy Bitsy.

 

Asociația Părinților Isteți militează de peste 5 ani pentru prevenirea și combaterea bullying-ului, fiind co-inițiatoare a Campaniei strategice naționale de prevenire si combatere a bullying-ului, împreună cu Itsy Bitsy FM. Asociația Părinților Isteți face parte din echipa care a elaborat Normele metodologice de implementare a legii de prevenire a bullying-ului, lucrează în continuare la ghidurile de implementare a acestor norme în toate instituțiile de educație preuniversitară din România.
Asociația a organizat până acum campania socială «Bullying-ul începe acasă și se continuă la școală» (2017), campaniile de prevenire a bullying-ului adresate cadrelor didactice, Grădinițe fără Bullying (2017), Școli fără Bullying (2018), a realizat cartea-resursă “Cum să fii cool la școală – Educație fără bullying” (2021), campania “Creștem în siguranță” (2021), campania “Școli cu toleranță 0 la violență” (2022).
Fundaţia Vodafone România este o organizaţie neguvernamentală românească, cu statut caritabil, distinctă şi independentă de operațiunile comerciale ale companiei, înființată în 1998. În cei peste 20 de ani de activitate, Fundația Vodafone România a finanțat 1.168 de programe derulate de 765 de ONG-uri din întreaga țară, în domeniile sănătății, educației, serviciilor sociale. Proiectele au avut peste 3 milioane de beneficiari – copii, tineri, vârstnici, persoane defavorizate fizic, social sau economic.
Până în prezent, Fundaţia Vodafone România a investit 31 de milioane de euro în proiecte desfăşurate de organizaţiile non-profit partenere. Mai multe detalii despre programele fundaţiei sunt disponibile pe www.fundatia-vodafone.ro, http://jurnaldebine.fundatiavodafone.ro/ și www.facebook.com/fundatiavodafone.
Educlass Super Spionul

Super Spionul: joc de matematică pentru copii (și adulți)

Sâmbătă m-am jucat. Și, cum restricțiile sunt în toi, dar și vacanța își ia drepturile, m-am jucat singură[1] de-a Super Spionul. Ca de obicei, din toate jocurile pe care le am, încerc să storc tot ce pot și, dacă se poate, să dau și o altă înfățișare activităților cu copiii, fie cele de la Atelierul Năzdrăvanilor, unde fac eu toate regulile, fie cele de la școală, unde regulile vin de sus.

De ce am ales Super Spionul?

În primul rând, pentru zar. Da, pentru zarul mare cu operații. Știu, e simplu să îți faci singur zaruri de jucat la școală cu copiii și, de-a lungul timpului, am încercat de toate: din carton, din burete, însă parcă nu aveau aceeași „priză la public“ ca cele reale. Așa că zarul acesta mare cu toate operațiile scrise pe el (plus imaginea detectivului pe post de joker), mi se pare genial.

Al doilea motiv, setul de cărți de joc cu numere de la 1 la 100. Da, știu, și de-astea mi-am făcut singură, dar albe pe-o parte cu număr pe cealaltă nu aduc a joc real. Nu le poți ține în mâna ca pe „cărți“, sunt doar… bilețele. Pentru aceste cărți, jocul poate fi folosit parțial și începând cu clasa pregătitoare.

Al treilea motiv nu-l am, căci îmi ajung primele două.

Cum se joacă jocul cu regulile de la mama lui

Întâi, ai nevoie de 4 jucători care cunosc cele patru operații aritmetice la nivel de clasa a treia, căci e cam greu altfel să te gândești cum să ajungi la un anumit rezultat dacă nu ai niște deprinderi de calcul gata formate. În plus, chiar dacă în clasa a doua înveți teoretic înmulțirea și împărțirea, este doar la nivelul tablelor, și se discută mult prea puțin despre ordinea efectuării operațiilor, foarte necesară în compunerea exercițiilor de rezolvare a misiunilor jocului.

Mi se pare un pic forțat pe traducerea regulilor termenul de „ecuație“ pentru ceea ce au de făcut copiii. În realitate, ei trebuie să compună un exercițiu cu una sau mai multe operații, care să aibă ca rezultat numărul indicat de una din cărțile de joc.

Cărțile cu numere se amestecă, fiecare copil primește cinci, teanc pe care îl lasă cu fața în jos. Ridică o carte („Misiunea“, 14), dă cu zarul (să spunem că nimeresc înmulțire), trebuie să combine numerele de pe amprente (de la 1 la 9, în mai multe exemplare) și să scrie un exercițiu care să folosească cel puțin două numere și obligatoriu operația indicată de zar. Soluțiile pot fi mai simple sau mai complicate,

14 = 2 x 7 = 2 x 5 + 4

Misiune îndeplinită și soluția este prezentată parterilor de joc, a scăpat de o carte, rămâne cu 4. Dacă nu ar reuși, pune cartea dedesubt și îi va veni din nou rândul. Cine termină primul cărțile câștigă.

Elemente de joc introduse sunt măștile-ochelari cu filtru roșu, cu ajutorul cărora poți vedea numerele scrise pe jetoanele cu amprente. Mă rog, dacă te chinui nițel, le vezi și fără, dacă ești o persoană care a mai exersat focalizarea în puncte diferite pe o imagine. Cum jocul include patru măști, logic, avem doar patru jucători… dacă am schimba însă jetoanele (să se vadă cifrele și cu ochiul liber), jocul s-ar putea juca și în 20, căci cele 100 de cărți se pot împărți în câte 5… sau, dacă e nevoie, mai puține, să participe toată lumea.

Pentru intensificarea emoțiilor, se poate folosi un cronometru, cine găsește primul soluția pentru o aruncare a zarului pentru cartea pe care a extras-o. Jocul poate fi complicat cu noi provocări, doar restricțiile să se ridice și să avem voie să ducem din nou materiale în sala de clasă.

Educlass Super Spionul

Am încercat o fotografie prin filtrul ochelarilor, însă nu surprinde imaginea așa cum o face ochiul uman, este destul de slabă. 

… dacă vrei să faci un cadou „deștept“

Vine însă și sezonul cadourilor și al nopților lungi de iarnă. Vă recomand să mai lăsați de-o parte dulciurile și jucăriile care nu pun mintea la contribuție și provocați copiii cu materiale potrivite vârstei. Normal, dacă nu are un frate sau prieteni care vin la joacă, adăugați cadoului și o parte din timpul dumneavoastră, să poată explora jocul. Elasticul ochelarilor nu strică coafura nimănui… Chiar nu glumesc, în condițiile în care școala online e cum e, dacă nici noi nu creștem calitatea timpului petrecut cu copiii, nu ne așteaptă vremuri prea bune.


[1]  De fapt, când căutam idei pentru ședința foto – cum să ilustrez mai plăcut jocul, am chemat-o pe Iris la atelier cu pufoșeniile ei preferate și am ajuns să ne jucăm împreună. Replica a fost: Matematică sâmbăta dimineață, fix ce îmi doream!

Jocul este disponibil aici: EduClass

CASA MEMORIALĂ „ANTON PANN” Bucuresti

Casa memorială Anton Pann – București – Muzeul Literaturii Române

Ca în orice zi de marți, există trei ceasuri rele. M-am bucurat că ele au fost după-amiază, vestind cu surle și trâmbițe deschiderea școlilor și nu de dimineață, când am ales să petrec cu Iris o zi la muzeu, că doar lumea se îngrămădea la burgeri gratis, nicio șansă de aglomerație în zone cu potențial cultural. Are ea demult în plan Muzeul Holocaustului. A căutat pe net, nicăieri vreo mențiune cum că e închis, așa că am purces la drum. Cred că unul dintre cele trei ceasuri rele a fost totuși de dimineață, sau măcar o parte, căci nu se putea vizita. Apoi, dacă tot eram în zonă, am zis să mergem la Casa Memorială a lui Anton Pann, unde cu siguranță nu era nici țipenie de om.

Muzeul – mic, dar frumos amenajat. În afară de Hanul lui Manuc și câteva magazine prin Centrul Vechi, nu cred sincer că intrasem până acum în case de secol al XIX-lea. Serios, după vizită, deja mă gândesc că, venind poate el în vizită la mine, testa ecoul! Ne-am distrat, eu explicând cât puteam, căci erau multe pastile de istorie pe care nu prea poți să le legi fără câteva noțiuni de bază, Iris jucându-se cu zootropul sau cu panourile interactive. Oricum, tablourile pe „layere“ de sticlă ne-au dat gata! Superbă tehnica.

Pentru mine a fost și un fel de „readucere aminte a sesiunilor studențești“, în special examenul la româno-chirilică, căci mi-am dat silința să descifrez singură titlurile cărților publicate de Anton Pann în tipografia înființată în exact casa-muzeu. Ne-am amuzat copios și analizând viața amoroasă a celebrului autor, chiar nu aveam idee de preferințele lui în domeniu. Iris și-a dat seama că trebuie musai să citească și din raftul cu „vechituri“, așa le spune ea cărților mele din copilărie, unde Nastratin Hogea tronează la loc de cinste. Mi-a făcut poftă să le recitesc și eu, mi-am dat seama că am uitat detalii din povești și, deși le vedeam ilustrate în muzeu, pe unele nu mi le aminteam în totalitate.

CASA MEMORIALĂ „ANTON PANN” Bucuresti

Tiparnița expusă în muzeu. Sursă foto: Muzeul Național al Literaturii Române

Tutorele muzeului a apreciat mica lecție de istorie pe care am ținut-o și, deși m-am prezentat ca învățătoare, m-a încurajat să-i aduc și pe „cei mici“ la muzeu. Cei mici trebuie întâi să mai crească, să știe un pic de istorie, eventual un pic mai mult, căci exact epoca fanariotă și cea a anilor în care a trăit Pann la București nu se studiază deloc în clasa a patra. Apoi, fiind atât de mic muzeul, nici pomeneală de distanțare, deci cum să îi duci?!

Însă, dacă v-ați săturat de stat în casă, vă recomand să citiți măcar pe wikipedia o lecție scurtă despre fanarioți, Tudor Vladimirescu, 1848 și să mergeți la muzeu. O sală este dedicată Memorabilului Focului cel Mare, întâmplat în Bucuresci, în ziua de Pasci, martie 23, scris de Anton Pann , care a mistuit Bucureștiul trei zile la rând și despre care aflasem de la Muzeul Foișorul de Foc mai multe.

Foaie de titlu la „Memorabilul Focului cel Mare, întâmplat în Bucuresci, în ziua de Pasci, martie 23”, Anton Pann, scris în limba română, cu caractere chirilice

Foaie de titlu la „Memorabilul Focului cel Mare, întâmplat în Bucuresci, în ziua de Pasci, martie 23”, Anton Pann, scris în limba română, cu caractere chirilice.

Dar cel mai mult ne-am distrat în beci – căci e mult să îi spunem pivniță, unde am descoperit „Îndreptatorul bețivilor“, care cuprinde în sine numirile bețivilor, și toate faptele care curg din beție. Tipărit acum întâiu. 1832. Păcat că stăm prost la marketing, dacă era ediție tipărită, o cumpăram sigur de curiozitate din magazinul de suveniruri.

Până ajungeți aici, (Strada Anton Pann nr. 20, în spatele Colegiului Matei Basarab), puteți face un tur virtual pe pagina dedicată muzeului, unde aveți și informațiile despre program și bilete.

De reținut: în curtea muzeului este un foișor care se pretează foarte bine activităților de grup cu copiii. Poate pentru când revenim la normal…

Ce mai învăț când fac școala online

Dulce pandemie! De când ai început, multe necazuri ne-ai făcut… 

Plictisită de atâta stat în casă, m-am decis să mă detașez de orice înseamnă școală. Am deschis Instagram-ul și în timp ce mă uitam la stările prietenilor, accidental am dat peste un anunț pentru o întâlnire internațională pe zoom despre poluare și nu-știu-ce proiect… De ce nu, până la urmă oricum n-am nimic de făcut. 

Am intrat printre primii și încet s-a depășit suta de participanți. Coordonatorul ne-a cerut să scriem în chat care de unde venim, întrebările, nelămuririle, pentru a evita problemele cu microfoanele. Erau de prin Sri Lanka, Coasta de Fildeș și multe altele. Din România eram doar eu și o prietenă căreia i-am povestit despre întâlnire. Am vorbit puțin despre poluare și mai mult despre o platformă făcută pentru tinerii peste 15 ani care se plictisesc acasă (perfect pentru mine!). Am accesat Cartedo.com  și cu ajutorul ei am descoperit unele lucruri destul de interesante pe care m-am decis să vi le împărtășesc și vouă, alături de opinia mea personală. Mai multe asociații au creat această platformă, printre care și unele de care cu siguranță ați mai auzit: UNESCO, UNEnvironment, Clean Seas. De asemenea, Cartedo organizează diverse proiecte. În primul proiect propus trebuia să răspunzi la câteva întrebări și să vii cu idei despre cum să reduci consumul inutil de plastic. Toate acestea în engleză sau în franceză, la alegere. La final primești și un certificat de participare. Cei care se ocupă de proiect îți oferă și un fel de profil psihologic (care m-a amuzat teribil, incredibil câte au putut afla despre mine doar pentru că le-am răspuns la niște întrebări), poți să citești și ideile celorlalți, să comentezi și totul este anonim. După mine este o idee foarte bună care ar atrage mulți tineri, dacă la școală am mai afla și despre alte lucruri interesante, nu doar materiile din fiecare zi.

Pentru că am vrut să ajut un pic la răspândirea ideii, am făcut trei afișe pe subiectele din proiect. Le-am adăugat pe rețelele de socializare, dar lumea nu a fost impresionată, am mai multe inimioare la pozele cu animalele mele decât la acestea despre ecologie.

Prima dată când am lucrat în Canva, încă un lucru pe care l-am învățat nou.

Dacă continuăm să ne „rănim“ planeta în asemenea hal încât să riposteze, o să ajungem din rău în mai rău. Oamenii de știință spun că în vreo 20 de ani vom purta oricum măști, căci nu vom mai putea respira. Știu că nu vă place să purtați mască. Vă place să respirați cum trebuie și să vă vedeți prietenii zâmbind. Viitorul s-ar putea să nu fie acesta. 

Care-i problema?

La noi în tara, ⅗ dintre femei au o boală endocrină, una dintre cauze fiind o substanță eliminată de plastic. Rata încet-încet crește… Am ajuns ca, la fiecare minut, în ocean să ajungă aproximativ un coș plin de gunoi, iar în vreo 30 de ani (dacă o ținem tot așa) o să se ajungă la două. Poate nu sunteți iubitori de animale și nu vă interesează faptul că peste 90% din păsările planetei mor din cauza plasticului, cel puțin 1 milion de broaște țestoase mor din același motiv, iar aceasta are loc anual și numărul victimelor tot crește. Dar chiar dacă nu iubiți animalele, faptul că ele digeră plastic (iar apoi mor, normal) ne afectează destul de mult, deoarece noi suntem în vârful lanțului trofic: dacă se strică ceva pe parcurs, NOI suntem cei care plătim prețul final. Ironia este că tot noi dereglăm….

Midway Atoll, where these photos were taken, is more than 2,000 miles from the nearest land.

Midway Atoll, where these photos were taken, is more than 2,000 miles from the nearest land. Laysan Albatrosses’ Plastic Problem Credit: Chris Jordan Midway Atoll, where these photos were taken, is more than 2,000 miles from the nearest land.

Știu, știu, tu deja o faci…

Deja reciclezi, nu arunci gunoi pe jos, reduci consumul materialelor poluante. Cu părere de rău te anunț că nu este de ajuns. Dacă într-o clasă, doar un elev își face temele, cum va ajunge acea clasă? Logica este aceeași și aici. Schimbarea nu trebuie doar să înceapă cu tine, trebuie să și continue. 

Ce mai poți face? 

Știți acei „fraieri“ care strâng gunoaie sau plantează copaci? Ei bine, eu am fost și încă sunt printre cei care încearcă să facă o schimbare. Avem o mică, micuță găurică în stratul de ozon, care a ajuns „doar“ la 23 milioane de kilometri pătrați, iar pentru cei care stau mai prost la matematică, acest lucru înseamnă de două ori cât suprafața SUA. Să mai așteptăm până își mărește suprafața sau am putea să începem să facem ceva?

Interesting fact: în SUA se consumă pe zi 500 de milioane de paie de plastic, asta înseamnă aproximativ 120 și ceva de autobuze pline cu paie. Nu știu care e situația în România, dar oprește-te din a mai folosi paie, sau dacă chiar simți nevoia, încearcă să nu mai folosești paie de unică folosință. Vrei să știi ce de ce este periculos un pai aruncat? Uite, biata țestoasă…

Pungile de plastic

Se produc pe secundă circa 160.000 de pungi, iar anual consumăm cam 700 de pungi de persoană. Împreună reușim să depășim 5 trilioane! Cât de des folosești pungi de plastic? Cât de des răspunzi afirmativ când casiera te întreabă „doriți punga”? Oprește-te, convinge-i și pe alții să o facă. Ține minte: 10 minute cât faci tu de la Mega până acasă înseamnă cam 1000 de ani de poluare!!!

Stork in a bag. © John Cancalosi Nature Photography

Stork in a bag. © John Cancalosi Nature Photography

Ajung la ultimul oprește-te pe care o să-l menționez acum. 500 de miliarde de (tobele, vă rog!) pahare de plastic folosite în fiecare an! 8 milioane de tone de pahare (cel puțin) ajung în adâncuri în fiecare an! Încearcă să folosești o cană, doar nu o să mori spălând-o, ba din contră, te vei simți mai bine!

Normal, poluarea se datorează și fabricilor, mașinilor, dar să începem cu pași mici: schimbă-ți comportamentul de fiecare zi!

Descubren microorganismos que podrían devorar el plástico que flota en los océanos

Noel Guevara/ GreenPeace

CEI TREI PURCELUȘI - Teatrul Excelsior

Cei trei purceluși, pe scenă la Teatrul Excelsior

Săptămâna altfel tocmai e pe cale să fie spulberată de ultimele comunicate și directive pe tema epidemiei. Am prins oarecum ultimul tren și am apucat să ieșim măcar o dată din școală, la teatru. Tare mi-e că, dacă începe și la noi, pentru câteva luni… gata cu distracția. Îmi sărise în ochi pe net o informație cum că virusul nu rezistă la căldură. Poate ne scapă încălzirea globală, măcar dacă tot am distrus încet planeta să ne alegem cu ceva bun și trecem și peste asta. Până la următoarea.

Cert e că azi am ieșit pe bulevard, la teatru. Am constatat că, lucrând de la 8 la 12, am devenit paralelă cu traficul din București, mai ales că dimineața merg împotriva curentului și la prânz nu prea e trafic. Acum, la 9 și la 11 mi s-a părut înfiorător. Nu mai zic de șoferii de autocare… n-am idee cum circulă cu mamuții în trafic, căci n-am putut să mă uit la stradă: avem impresia că ne ciocnim iminent. Și cum s-au strecurat ei în parcare la teatru… doamneee… ireal! Anul trecut când am fost la Excelsior cu clasa mea de-a patra, ne-am suit frumușel în autobuz, am coborât la 200m de teatru, am mers încolonați și totul a fost ok. Acum era exclus să procedăm așa. Poate nu era o idee rea să le dau întâlnire în fața teatrului tuturor, să intrăm, să vedem, și apoi să plece fiecare cu ce consideră de cuviință! Și, dacă aș fi știut scenariul dinainte, aș fi luat și toți părinții, mai ales pe unii, poate-poate mai schimbăm câte ceva la capitolul educația adulților.

Ca de obicei, trupa teatrului a fost la înălțime. Povestea purcelușilor a fost în linii mari respectată, și-au făcut case, lupul a apărut și a suflat, porcușorii au scăpat. Dar scenariul a fost prelucrat și pregătit bine pentru cei mici, aș zice eu mai mult școlari decât preșcolari. Legătura cu realitatea s-a simțit aproape la fiecare replică, cu aluzii clare către lipsa de educație, cum trebuie să te porți în anumite situații, cum să vorbești. Îmi place că teatrul rămâne o instituție de cultură și de educație în cele din urmă, chiar prin întărirea comportamentelor corecte – apelul la 112 în caz de pericol. Apoi, acțiunea piesei îți atrăgea atenția să fii cu ochii în patru la cei din jur, mieroși și prefăcuți, care te vorbesc și te sapă pe la spate, chiar dacă ești de bună-credință. Purcelușii jucau oarecum rolul oamenilor cinstiți, muncitori, dornici să respecte și să facă bine, iar lupul poza în binefăcător neinteresat, de fapt hoț fără scrupule, așa cum vedem din ce în ce mai mult în jur și nimeni nu face nimic. Mă bucur că a fost introdus în piesă domnul scatiu, polițist, chiar dacă simțul datoriei era mai înalt decât iq-ul cu care natura îl înzestrase și care se străduia să fie corect. Poate chiar făcea exces de zel când dădea purcelușilor avertismente, pentru deranjat vecinii noaptea cu muzica, sau că au uitat să tragă apa la toaletă. Aș fi plusat, că nu s-a spălat pe mâini după… Aș fi mers și spre spălat pe mâini și băgat degetele în nas, că uite ce râturi au… Cert e că la final l-a pedepsit pe lup și i-a pus cătușe, lucru cu care toată sala a fost de acord.

Rămân la ideea că teatrele mici pentru copii, intimitatea sălii, interacțiunea directă cu copiii, jocurile muzicale, jocurile cu sala – toate au farmecul lor aparte. Un copil ar trebui să meargă mai des la teatru, dar nu doar când merge cu școala. În loc de o plimbare la mall, să se laude lunea la școală cu piesa pe care a văzut-o în weekend. Măcar atât dacă tot stăm în capitală și avem șansa pe care puțini copii din România o au!

Detalii despre piesă aveți aici, pe pagina dedicată a site-ului Excelsior, de unde am luat și poza de mai jos. Am recomandat pozele și părinților pentru a cere copiilor să povestească piesa cu ajutorul imaginilor. Sunt curioasă câți vor face acest lucru.

CEI TREI PURCELUȘI - Teatrul Excelsior

CEI TREI PURCELUȘI – Teatrul Excelsior

Cititorii pasionați se cresc greu

M-am alăturat acum, în prag de primăvară, unei campanii pe care o susțin zi de zi, atât cât pot, aici pe site și la școală. Nu știu dacă actualii mei elevi au capacitatea de a înțelege la 6 ani de ce doamna îi întreabă în fiecare luni dimineață ce-au citit în weekend, dar sunt sigură că în timp va veni și aceasta. Sunt greu de crescut cititorii pasionați și sunt conștientă că singură nu voi reuși. Aș vrea să le pot explica părinților care se vaită că „nu se descurcă copiii la matematică cu problemele” că acolo nu este neapărat un deficit de înțelegere a aritmeticii, cât o problemă cu limba română, cu înțelegerea sensului cuvintelor. Și se uită la tine de parcă ești picat din lună când îi întrebi cât citește copilul pe săptămână când el nu poate afla cine a coborât din tren și câți călători sunt acum în vagon față de stația precedentă.

De aceea vă invit să parcurgeți informațiile de mai jos comunicate de Editura Gama în cadrul campaniei Împreună creștem cititori pasionați. Vor urma și alte surprize aici pe blog în cadrul campaniei. 

Nu este nicidecum o noutate că citim mai puțin. Sau, mai bine spus, răsfoim mai puțin cărțile așezate pe noptieră și mai degrabă newsfeed-ul rețelelor de socializare. Când vine vorba însă de copii, așteptările sunt altele. Ne dorim ca ei să citească cât mai multe cărți și de la o vârstă cât mai mică și să petreacă cât mai puțin timp cu ochii în telefon, în calculator sau în televizor.

Cum le trezim așadar copiilor bucuria de a citi?

Educatori, învățători, profesori și părinți, vă invităm să deveniți ambasadori ai lecturii, alăturându-vă astfel inițiativei noastre de a-i ajuta pe cei mici să învețe să citească ușor și să prindă drag de citit și de povestit. Pentru că cititul, știm cu toții, are numeroase beneficii pentru copii:

  • le îmbunătățește vocabularul;
  • le dezvoltă abilitatea de a comunica;
  • le crește capacitatea de concentrare;
  • le stimulează memoria și le dezvoltă imaginația.

Tocmai de aceea, este esențial să acordăm atenție și timp încă de când sunt bebeluși, pentru că familiarizarea cu cărțile trebuie să înceapă de la o vârstă foarte fragedă. Mai întâi răsfoim împreună cărțile special concepute pentru bebeluși, apoi, pe măsură ce copiii cresc și capacitatea de concentrare este mai mare, începem să le citim povești în fiecare zi. Important este să alegem cărțile potrivite pentru ei, fără texte complicate, și să îi încurajăm să citească urmărind cu degetul fiecare cuvânt, să îi ajutăm să facă conexiuni între cărțile citite și ei înșiși, alte cărți sau lumea înconjurătoare, pentru că în această etapă copiii evoluează de la a învăța să citească la a citi pentru a învăța. Când deja au devenit cititori fluenți și reușesc că termine singuri o carte, este recomandat să le oferm povești care să îi captiveze pentru a-i încuraja pofta de citit texte din ce în ce mai lungi. Și nu uitați, petreceți timp în librărie răsfoind cărți și trezindu-le astfel curiozitatea și pofta de citit.

Citim împreună, creștem împreună

Editura Gama, cea care susține și inițiază campania Împreună creștem cititori pasionați, tocmai a sărbătorit 25 de ani de activitate. În acești 25 de ani de implicare a reușit să devină prima opțiune de carte educațională pentru copii. Anual, peste 1 milion de părinți, educatori, învățători, profesori, bunici și copii aleg cărți din colecțiile Gama, care în fiecare an se dezvoltă cu peste 100 de noi titluri. Colecțiile Gama sunt realizate împreună cu specialiști în educație, psihologie, parenting, logopedie și răspund nevoilor specifice fiecărei etape de dezvoltare a copiilor.

Una dintre principalele misiuni ale Editurii Gama în cei 25 de ani o reprezintă susținerea eforturilor de deprindere a lecturii și încurajarea lecturii în familie. Astfel, din dorința de a veni atât în sprijinul celor mici, cât și al părinților și educatorilor, Editura Gama a dezvoltat de-a lungul timpului numeroase colecții destinate cititorilor începători, instrumente absolut esențiale pentru micuții care descoperă literele și își doresc să învețe să citească ușor. Iar implicarea Editurii Gama în procesul educațional nu s-a oprit la cei mici, pentru că editura a creat o subdizie specială pentru preadolescenți și adolescenți: Gama Imago, care reunește titluri de ficțiune ce păstrează componenta educativă care a consacrat grupul Gama.

Pe site-ul nostru, www.edituragama.ro, veți găsi ușor intrumentele necesare pentru ca cei mici să învețe ușor să citească și să devină astfel cititori pasionați. De asemenea, pe blogul nostru am pregătit o secțiune specială în care educatori, învățători, bloggeri, părinți și copii ne vor povesti despre modul în care au descoperit minunata lume a cărților, ajutându-i și inspirându-i în același timp și pe ceilalți să devină cititori pasionați.

Printre cei care s-au alăturat campaniei noastre se numără Cristina Oțel (www.cristinaotel.ro), Anamaria Ivan (www.zanascutecel.ro), Ioana Marinescu (www.pisicapesarma.ro), Cristina Hornoiu (www.talentedenazdravani.eu), Flavia Hiriscau (www.noidoisibebe.ro), Andreea Iulia Toma (www.bookhub.ro), Emanuela Patrichi (www.emalascoala.ro), Alex Zamfir (www.celmaibuntata.ro), Cristian Petre (www.jurnalulunuitata.ro), Miruna Ciobanu (Lumea Mirunei), Alexandra Ghiurțu (Alexandra’s Books), Dumitrița Socianu (www.worldofbooksweb.com).

Partener media principal al campaniei este Radio România Cultural.

Bucharest Science Festival 2019

Mai e un pic și Festivalul de Știință își deschide porțile. Din păcate pentru mine, anul acesta festivalul va fi în familie… nu și la școală, căci copiii mei sunt prea mici pentru programele propuse. Aș fi riscat poate cu ei la fabrica de margarină Linco, unde am fost cu seria trecută (am povestit aici), însă nu am nicio șansă de a-i ține măcar grupați, darăminte în ordine. Iar fără mine… e dezastru. Și la fabrică ne-au împărțit pe grupuri mici :(. Asta e, mai așteptăm, mai creștem, mai învățăm să mergem ordonat și vom pleca. Culmea e că unul din puștii argint-viu chiar m-a întrebat, într-unul din rarele momente în doi, dacă vom face și excursii. 

Dar, dacă aveți copii mai mari, sunteți din București, Timișoara, Adjud sau Râșnov, nu ratați evenimentele pregătite pentru copii. Sunt foarte multe, interesante, atât pentru copii mai mari cât și mai mici. Unele sunt pentru liceeni, dar și pentru gimnaziu. Nu am studiat pe site evenimentele decât în capitală, unde mă interesa, am zărit cu coada ochiului ceva cu ZOO-Timișoara, dar am făcut o mică listă de recomandări:

  • Experimente cosmice în sala de clasă, cu programare (aici).
  • Vizite în locații diverse, pentru a înțelege „cum funcționează lucrurile”. La Linco am fost, mi-aș fi dorit să merg la Rock FM, dar e pentru copii mari. Iris îmi spune că de la ea din clasă nu prea sunt „genul”, așa că poate nu vor… sau poate acceptă și grupuri mai mici…
  •  La categoria „Conferințe“ aveți câteva recomandări interesante despre educația pentru sănătate, energia viitorului, Pământul văzut din spațiu, vaccinurile și multe altele. Se desfășoară central, la Librăria Humanitas Cișmigiu, Cărturești Verona, dar și Centrul Ceh, Observatorul Astronomic, mai ales cele despre explorarea spațiului.

Pentru că nu aș vrea ca acest început de toamnă „științific” să treacă neobservat printre piticii mei, încă mă gândesc în ce mod ar fi posibil să organizăm un mic eveniment cu părinții în care să le arătăm celor mici câteva experimente simple: vulcanul cu bicarbonat și oțet, topirea, evaporarea și condensarea apei, ceva cu și despre magneți, electricitate, oglinzi… Nu am pus încă pe hârtie, însă nu e imposibil dacă reușesc să recuperez măcar câteva ore de somn, căci 25 de personalități proaspăt ieșite din grădiniță te cam pun pe butuci, cel puțin din punct de vedere creativ. Noroc tot cu ei că reușesc să mă surprindă exact când mă aștept mai puțin.

De exemplu, că tot vorbim despre cucerirea spațiului și culmile științei, am rămas fără curent în clasă. Când te duci pregătit să faci ceva și constați că nu mai ai nimic, dar nimic la dispoziție decât orice nu are nevoie de curent, respiri, treci de momentul de panică și improvizezi. În 10 minute n-am avut altă idee decât să fac cu markerul pe o coală albă niște puncte, să le cer să le unească în toate variantele posibile și să coloreze forma obținută. Am încercat să colorăm într-o singură direcție, să ținem corect creionul. Rechinul m-a dat pe spate. E doar un semn că trebuie să mă gândesc și mai bine la provocări…!

legume la bloc. ciclul de viată la plante

Școala de-acasă în curtea de la bloc

Cum în sfârșit am ajuns la prima zi de vacanță din această vară, mi-am petrecut-o recuperând la telefon discuțiile de-o lună cu prietena mea. Printre altele îmi spune „stai să ud roșiile”. Care roșii?

Și îmi povestește cum a constatat, după o vizită la țară, că copilul nu înțelege la 10 ani de ce bunicul îl ceartă că a „călcat ardeiul”, dar el nu vede niciun ardei… doar o plantă verde cu două frunze. Așa că s-a apucat în grădina de la bloc, printre florile puse de ceva timp să fie frumos și aici, la oraș (chiar dacă a durat ca vecinii să nu-și mai arunce gunoiul pe fereastră), să cultive niște legume împreună cu copilul și să le vadă cum cresc, cum se „leagă” rodul, cum se coc. Ciclul de viață la plante.
Știind că e a patra, întreb și eu dacă n-au făcut la școală măcar experimentul cu fasolea. Pe-ai mei de la clasă i-am stresat cu proiectele de „crescut”, iar după ce ne-am lămurit cum e cu plantele, am făcut și cu animalele – ciclul de viață la hamsteri. Dar nu, el nu a făcut pentru școală.

Mi s-a părut minunată ideea ei și-am zis să o dau mai departe, căci e păcat. Văd mulți părinți care chiar doresc să facă ceva „altfel” pentru copilul lor și nu știu ce. Să cultivi câteva plante ar fi o idee.

legume la bloc. ciclul de viată la plante

Ciclul de viață la plante – scurtă lecție de științe la bloc. Și punere românească în scenă a basmului „Prâslea cel Voinic și merele de aur“, căci le privesc cum cresc și cu siguranță dispar după ce dau în pârg.

Dacă considerați că nu aveți un astfel de spațiu la bloc, se poate încerca în ghiveci, pe balcon. Sau la fereastră. O plantă e o responsabilitate, ea nu se duce singură să bea apă, îi e frig, are nevoie de lumină. O mulțime de lucruri se pot învăța dintr-un ghiveci și nu dintr-o aplicație pe telefon.

În cele din urmă, am stat și m-am gândit dacă eu pot face asta la școală. Dacă într-un colț de curte, într-un colț de București, pot să mă apuc să sap și să plantez, la primăvară, legume. E de pus pe listă, de cerut aprobări, pe-aici nu poți să te apuci să sapi așa, de nebun… Că vrei tu să vezi plantele cum cresc!

Copiii consideră laptele un lichid cumpărat ambalat de la supermarket. O să ajungem în același punct cu toate celelalte, fără să știm nimic despre ele. Dar de fapt… de vină este școala. Le cerem să știe tipurile de rădăcini, dar nu i-am scos niciodată la jumulit buruieni, ca să-și dea seama care e diferența dintre ele. Le vorbim despre planetă, despre ocrotirea mediului, dar câți au ieșit cu mănuși în parc, să strângă gunoaie?

Mi-am amintit la final de câteva din directivele pe care Spiru Haret le tot dădea, ca ministru, cum insista el pe educația aceasta practică, copiii să învețe să „facă” ceva. Acel lot agricol al școlii, pe care să cultive legume, care apoi să devină hrana lor la cantina pentru copiii cu dificultăți materiale. Sună cunoscut? Masa caldă pe care o cer mulți. Nu zic că atunci lucrurile nu costau… dar parcă aveau sens, se legau unele de altele și aveau un rezultat. Și încă un „detaliu”: pe vremea aceea, era un drept să mergi la școală, dar șansa o aveau puțini. Acum șansa o au toți, dar i-am pierdut valoarea.

English Kids Academy - tabere Anglia

Tabere internaționale în Marea Britanie

Suntem încă pe-aici o generație care ne amintim cu drag ce înseamnă „taberele”, acelea de demult, în care părinții te suiau în tren, primeau o carte poștală și cu puțin noroc un telefon cu taxă inversă, apoi te așteptau la gară peste vreo 10 zile, căci știau exact cu ce tren te întorci. Taberele au fost și vor rămâne cele mai interesante moduri de a învăța tocmai acele lucruri care nu intră, dar nici nu vor intra vreodată în programele școlare.

Pentru cei care acceptă provocarea, tabăra în sine este în primul rând un test de autonomie, de la a-ți avea singur grijă de obiectele personale până la a face lucrurile pentru că așa trebuie. De exemplu, igiena de seară, incluzând un duș și spălat pe dinți. Abia când copilul le face fără să i se spună înseamnă că și-a însușit corect acest comportament.

În ultimul timp, ca în orice societate deschisă cererii și ofertei, taberele s-au înmulțit și nu mă refer aici la locații, ci la competențele care se urmăresc prin activitățile propuse. În taberele în care am mers eu cred că în ofertă se urmăreau 2-3 obiective turistice pe care le vizitam. Condițiile de cazare? Habar n-aveau părinții ce urma să găsim în „taberele pionierești”, întotdeauna o provocare! De aici și sfaturile: mergi repede la dormitor, nu lua pat la geam, nici între uși, cât mai ferit…

Taberele secolului XXI

Acum, în funcție de viziunea pe care o ai despre educația propriului copil, poți alege tabere de educație prin aventură, tabere de matematică, tabere în care știința din jur e pe primul loc, sau tabere în care se urmăresc competențele de comunicare, mai ales în limbile străine, ale copilului. Urmăresc și eu, ca orice părinte și optez în funcție și de dorințele odraslei. Mi-aș dori să putem și noi, ca americanii, să trimitem copilul în tabere de 6 săptămâni vara, să scape de infernul orașului…

Dintre toate ofertele, taberele care urmăresc competențele de comunicare în limba engleză mi se par cele mai provocatoare. Pe la noi prin țară am mai avut prieteni care au mers, activitățile se țin lanț, copiii sunt toată ziua implicați în tot felul de cluburi și centre de lucru.

Una dintre ofertele pe care le-am studiat în această primăvară a fost tabăra în Anglia propusă de English Kids Academy.

Am citit oferta din perspectiva adultului cu din ce în ce mai mulți prieteni care au copii ce dau bacalaureatul și pleacă la studii în Anglia. Apoi am încercat să gândesc ca un copil care are șansa de a pleca pentru două săptămâni și a trăi „acolo”, într-un mediu „normal”. Dintre toate mărturiile copiilor de pe site, una mi-a plăcut în mod deosebit:

„Când am ajuns acolo, parcă intrasem într-o scenă din filmul Harry Potter. Nu mă gândisem că astfel de clădiri ca niște castele chiar există în realitate, iar acolo noi chiar am locuit pentru două săptămâni. Aș repeta oricând această experiență pentru toate lucrurile învățate, pentru atmosfera caldă în care ne-am desfășurat activitățile și pentru toți prietenii (francezi, chinezi și italieni) pe care mi i-am făcut vara asta.”

Andrei, 12 ani

Oferta din acest an, Aventură și istorie la Ellesmere, (24 iulie – 7 august 2019) este disponibilă până la 31 mai. Am parcurs programul și am încercat să am din nou vârsta aceea fără griji: lecții nici prea multe, nici prea puține, pauze lungi – socializarea e importantă, după-amieze relaxate, toate însă încununate de programul distracției de seară. Mă gândesc că adevărata provocare pentru copii este când se găsesc într-un mediu în care engleza este singurul mijloc de comunicare. Quiz-night, cu copii din toată lumea, un turn Babel rezolvat în epoca modernă!

English Kids Academy - tabere Anglia

Când încerc să gândesc la rece, e ușor să gândesc cu voce tare și musai să fie prin preajmă și Iris. S-a „obișnuit” să tragă bine de tot cu ochiul la tot ce fac/scriu pe site, așa că acum i-am stârnit curiozitatea când am dat drumul filmulețelor, iar „I’m from Romania” se auzea des. Ne-am uitat așadar împreună la toate materialele, iar concluzia nu a întârziat să apară. Bazându-se și pe experiența ei de viață, a se citi experiențele de învățare în diverse medii ale tuturor prietenilor, mi-a spus că lecții și cursuri, la nivel înalt, poți face oriunde. Însă mediul în care se desfășoară e cel care contează și la noi nu ai o replică a acestuia. Tot din experiența ei, e minunat că elevii sunt amestecați. Dacă nu te obligă nevoia, doar nu ești nebun să vorbești în altă limbă decât a ta!

O priveam când studia fotografiile… Doamne, cum arată, sigur e real? Mi-am dat seama că mai avem atât de puțin să pierdem și această generație care își încearcă aripile.

Un părinte, dacă nu e informat…

Și pentru că mă rodea curiozitatea, am încercat să găsesc răspunsuri la câteva întrebări, atât ale mele, cât și ale ei, așa că am discutat cu doamna Manuela Lătărețu, Director Executiv al English Kids Academy.

  • De cât timp organizați aceste tabere?

Oferim copiilor din România o experiență unică de învățare de mai bine de un deceniu.

  • Copiii din România stau împreună sau grupele sunt amestecate la sosire?

Copiii sunt cazați în camere și case cu mai multe naționalități, tocmai pentru a folosi limba engleză la maxim. Același principiu se aplică și  atunci când sunt împărțiți pe grupele de studiu sau activități, un criteriu prioritar în acest caz fiind nivelul de cunoaștere al limbii engleze.

  • Care sunt cele mai frecvente întrebări/temeri ale părinților care doresc să înscrie copiii în aceste tabere?
    Dar ale copiilor care participă pentru prima dată?

În general, sunt preocupați de nivelul de cunoaștere al limbii engleze, dacă pot participa și în cazul în care acesta este mai scăzut. Chiar încurajăm înscrierea în aceste situații, aceasta este și ideea unei astfel de „băi de engleză”. Învățarea se produce mai rapid și crește în același timp încrederea copilul în forțele proprii.

O altă întrebare din partea părinților a fost legată de rolul însoțitorului de grup. Acesta asigură supravegherea copiilor pe timpul transportului și are grijă ca toți copiii să fie plasați corect în grupurile de studiu, să participe la toate activitățile și să interacționeze în limba engleză cu copiii de alte naționalități. Tot el gestionează situațiile apărute pe toată durata programului și realizează comunicarea zilnică cu părinții prin mesaje, fotografii etc.

Nu în ultimul rând, părinții încearcă să anticipeze orice dificultăți pe care le poate întâmpina copilul. În general singurele dificultăți majore întâmpinate au fost cele legate de adaptarea la meniul internațional. Cu toate că mâncarea este variată și sănătoasă, gustul este destul de diferit pentru noi, românii.

  • Care sunt cele mai apreciate activități, dacă aveți un feedback din partea copiilor?

Toți copiii au apreciat aproape în aceeași măsură cursurile de limba engleză, excursiile, activitățile și proiectele în care au fost implicați și, nu în ultimul rând, bazele sportive din campusuri.

  • Influențează aceste tabere dorința copiilor de a studia/trăi în străinătate?

Afirmăm cu siguranță că da. Ne bazăm pe exemplele copiilor cu care am ținut legătura de-a lungul timpului, după participare. Unii dintre ei au aplicat încă din timpul liceului să lucreze vara în astfel de tabere ca „student helper”, iar foarte mulți dintre ei au plecat deja sau își doresc să studieze în străinătate.


Dacă aveți și voi alte întrebări, nu ezitați, vor sosi și răspunsurile!

romaero porniti motoarele 2018

Concluzii după BSF 2018

A mai trecut o ediție din Bucharest Science Festival 2018. Dacă trag linie, nu pot decât să mă bucur, anul acesta am reușit să particip cu clasa la două activități. Mai mult, față de anul trecut, am implicat și celelalte clase din școală.

Cu și despre lilieci

Primul a fost atelierul „Descoperă lumea liliecilor”, susținut de Maria-Raluca Văcărescu, ecolog cu specializare în paleontologia vertebratelor, de la Asociația Wilderness Research and Conservation. Trei serii, în care am rulat toți copiii de la ciclul primar, le-a vorbit despre lilieci, despre om și impactul lui asupra mediului. A demontat mituri despre aceste vietăți atât de speciale – nu e ușor să fii singurul mamifer zburător, iar asupra ta să planeze amenințătoare legende care să-ți scurteze viața. Dacă lași basmele să-ți ghideze acțiunile, vei distruge toată natura din jurul tău. Reiau cu liniuțe și sper să nu uit nimic important:

Lilieci în mediul urban. Sursă foto: Asociația Wilderness Research and Conservation

Lilieci în mediul urban. Sursă foto: Asociația Wilderness Research and Conservation

  • liliecii nu se hrănesc cu sânge de om; există trei specii care se hrănesc cu sânge de vacă, dar le înțeapă precum țânțarii, sug un pic și le ajunge. În niciun caz nu le secătuiesc. Mă gândesc că, dacă ne-am folosi capul, un om are aproximativ 5 litri de sânge. O vacă cred că are de două ori pe atât. În ce tip de animal ai putea pompa o găleată de sânge… și să mai și zboare? În unul de 15 cm??
  • liliecii se hrănesc cu insecte; într-o noapte mănâncă cca 2000 de țânțari. Partea proastă a prafurilor și insecticidelor date prin oraș e că scurtează de 7 ori durata de viață a unui liliac, de la 20 de ani la… 3 ani. Dar dacă anul acesta tot n-au dat cu nimic și ne-au mâncat lighioanele de vii (cel puțin în capitală), sper că au prosperat coloniile de lilieci.
  • liliecii nu se prind în păr, pentru simplul motiv că nu au cu ce.
  • diferența între ei și păsări e că zboară cu „palmele”. Membrana folosită ca aripă este dezvoltată între „degete”, cam ca la labele de rață.
  • dacă găsești un liliac, în niciun caz nu pui mâna goală pe el. Sunt purtători de numeroase boli (rabie) și paraziți. Folosești o cârpă, un prosop, așa împiedici și animalul să se rănească. Se eliberează seara, nu dimineața. Dacă nu te deranjează foarte tare locul unde s-a agățat, lasă-l în pace, va pleca la căderea nopții.
  • liliecii hibernează; dar… dacă îi trezim din hibernare, i-am condamnat la moarte, căci nu au, în miezul iernii, cu ce să se hrănească ca să supraviețuiască până la primăvară.

Și aici intervenea cheia misiunii Ralucăi. Să îi învețe pe copii cum să le vină în ajutor acestor simpatice, dar mai ales uimitoare mamifere: ai găsit un liliac (rănit), ai descoperit o colonie într-un loc nepotrivit, nu încerca să te lupți cu ei și să îi alungi. Anunță la asociație și îi vor recupera, îngriji, apoi elibera în sălbăticie. Filmulețul în care am ascultat cum vânează un liliac, dar și cel în care erau hrăniți cei aflați la sediul asociației au făcut deliciul prezentării.

Acasă i-am povestit lui Iris și i-am arătat poze… Aaa, o știu pe Raluca, de la Visul Luanei, când am hrănit lilieci! Iris s-a hotărât să meargă mai departe cu școala pe științe ale naturii. Nu știu care parte din lumea vie o va atrage mai mult, dar pasiunea ei pentru viețuitoare îi aduce experiențe diverse, pe care, dacă nu le trăim împreună, mi le împărtășește cu lux de amănunte: șerpișori înfășurați pe mâine, țestoase, broaște, lilieci…

La cerere, asociația organizează activități și pentru săptămâna Școala Altfel, așa că poate auzim din ce în ce mai puțin de ieșiri la Mc’D sau la mall și facem ceva util pentru copii și pentru mediul în care trăim.

„Porniți motoarele”

ROMAERO Băneasa organizează în cadrul festivalului de științe de ceva ani o vizită ghidată în hangarele sale. Anul acesta am stat eu cu degetul pe butoane mai devreme și la începutul lui septembrie am demarat organizarea vizitei. Noroc că internetul ne ține conectați, am avut repede acordurile părinților – traversarea Bucureștiului de la sud la nord și retur nu e o aventură pentru un singur om și 20 de copii – și ne-am programat.

Decizia de a pleca cu actualul STB, fost RATB, chiar dacă schimbam două autobuze, a fost una educativă. Cu această ocazie, unii au aflat că a călători cu autobuzul presupune să ai bilet, de unde se cumpără cardul, cum se încarcă și că, dacă te sui în autobuz, nu te arunci întâi să stai jos, întâi validezi biletul. Apoi, a nu deranja ceilalți călători e o dovadă de civilizației. Mai avem mult de mers ca să exersăm această abilitate în unele cazuri, dar încă funcționez pe post de sperietoare și a sta lângă doamna era similar cu faci prea multă gălăgie…

Vizita la aeroport a fost scurtă și intensă. Pe mine personal nu m-a dat pe spate, probabil pentru că mai văzusem un hangar pe dinăuntru și motoare demontate. Pentru copii însă era ceva nou. Cei care au mai zburat aveau mai multă experiență, dar nu în zona de reparații. Alții nu s-au urcat niciodată într-un avion. Și niciunul nu se urcase într-un avion de protocol… care semăna un pic cu Trenul Regal, dacă l-ați vizitat, dar în varianta avion, nu pe șine. Au stat la manșă, s-au tăvălit pe fotolii și canapele, iar la panoul pe care prindem activitățile noastre avem o poză nouă de atașat.

romaero porniti motoarele 2018 romaero porniti motoarele 2018 romaero porniti motoarele 2018

N-aș avea de criticat decât recompensele (prea numeroase) cu ciocolată pe care copiii le-au primit, pentru fiecare răspuns corect la întrebările ghizilor. Gazdele au fost prea primitoare după părerea mea.

Dacă anul acesta ați ratat activitățile, vă recomand să urmăriți pagina de facebook a festivalului. Anul viitor veți afla la timp de evenimentele programate. Cele mai multe sunt gratuite și e păcat să le ratați.