romaero porniti motoarele 2018

Concluzii după BSF 2018

A mai trecut o ediție din Bucharest Science Festival 2018. Dacă trag linie, nu pot decât să mă bucur, anul acesta am reușit să particip cu clasa la două activități. Mai mult, față de anul trecut, am implicat și celelalte clase din școală.

Cu și despre lilieci

Primul a fost atelierul „Descoperă lumea liliecilor”, susținut de Maria-Raluca Văcărescu, ecolog cu specializare în paleontologia vertebratelor, de la Asociația Wilderness Research and Conservation. Trei serii, în care am rulat toți copiii de la ciclul primar, le-a vorbit despre lilieci, despre om și impactul lui asupra mediului. A demontat mituri despre aceste vietăți atât de speciale – nu e ușor să fii singurul mamifer zburător, iar asupra ta să planeze amenințătoare legende care să-ți scurteze viața. Dacă lași basmele să-ți ghideze acțiunile, vei distruge toată natura din jurul tău. Reiau cu liniuțe și sper să nu uit nimic important:

Lilieci în mediul urban. Sursă foto: Asociația Wilderness Research and Conservation

Lilieci în mediul urban. Sursă foto: Asociația Wilderness Research and Conservation

  • liliecii nu se hrănesc cu sânge de om; există trei specii care se hrănesc cu sânge de vacă, dar le înțeapă precum țânțarii, sug un pic și le ajunge. În niciun caz nu le secătuiesc. Mă gândesc că, dacă ne-am folosi capul, un om are aproximativ 5 litri de sânge. O vacă cred că are de două ori pe atât. În ce tip de animal ai putea pompa o găleată de sânge… și să mai și zboare? În unul de 15 cm??
  • liliecii se hrănesc cu insecte; într-o noapte mănâncă cca 2000 de țânțari. Partea proastă a prafurilor și insecticidelor date prin oraș e că scurtează de 7 ori durata de viață a unui liliac, de la 20 de ani la… 3 ani. Dar dacă anul acesta tot n-au dat cu nimic și ne-au mâncat lighioanele de vii (cel puțin în capitală), sper că au prosperat coloniile de lilieci.
  • liliecii nu se prind în păr, pentru simplul motiv că nu au cu ce.
  • diferența între ei și păsări e că zboară cu „palmele”. Membrana folosită ca aripă este dezvoltată între „degete”, cam ca la labele de rață.
  • dacă găsești un liliac, în niciun caz nu pui mâna goală pe el. Sunt purtători de numeroase boli (rabie) și paraziți. Folosești o cârpă, un prosop, așa împiedici și animalul să se rănească. Se eliberează seara, nu dimineața. Dacă nu te deranjează foarte tare locul unde s-a agățat, lasă-l în pace, va pleca la căderea nopții.
  • liliecii hibernează; dar… dacă îi trezim din hibernare, i-am condamnat la moarte, căci nu au, în miezul iernii, cu ce să se hrănească ca să supraviețuiască până la primăvară.

Și aici intervenea cheia misiunii Ralucăi. Să îi învețe pe copii cum să le vină în ajutor acestor simpatice, dar mai ales uimitoare mamifere: ai găsit un liliac (rănit), ai descoperit o colonie într-un loc nepotrivit, nu încerca să te lupți cu ei și să îi alungi. Anunță la asociație și îi vor recupera, îngriji, apoi elibera în sălbăticie. Filmulețul în care am ascultat cum vânează un liliac, dar și cel în care erau hrăniți cei aflați la sediul asociației au făcut deliciul prezentării.

Acasă i-am povestit lui Iris și i-am arătat poze… Aaa, o știu pe Raluca, de la Visul Luanei, când am hrănit lilieci! Iris s-a hotărât să meargă mai departe cu școala pe științe ale naturii. Nu știu care parte din lumea vie o va atrage mai mult, dar pasiunea ei pentru viețuitoare îi aduce experiențe diverse, pe care, dacă nu le trăim împreună, mi le împărtășește cu lux de amănunte: șerpișori înfășurați pe mâine, țestoase, broaște, lilieci…

La cerere, asociația organizează activități și pentru săptămâna Școala Altfel, așa că poate auzim din ce în ce mai puțin de ieșiri la Mc’D sau la mall și facem ceva util pentru copii și pentru mediul în care trăim.

„Porniți motoarele”

ROMAERO Băneasa organizează în cadrul festivalului de științe de ceva ani o vizită ghidată în hangarele sale. Anul acesta am stat eu cu degetul pe butoane mai devreme și la începutul lui septembrie am demarat organizarea vizitei. Noroc că internetul ne ține conectați, am avut repede acordurile părinților – traversarea Bucureștiului de la sud la nord și retur nu e o aventură pentru un singur om și 20 de copii – și ne-am programat.

Decizia de a pleca cu actualul STB, fost RATB, chiar dacă schimbam două autobuze, a fost una educativă. Cu această ocazie, unii au aflat că a călători cu autobuzul presupune să ai bilet, de unde se cumpără cardul, cum se încarcă și că, dacă te sui în autobuz, nu te arunci întâi să stai jos, întâi validezi biletul. Apoi, a nu deranja ceilalți călători e o dovadă de civilizației. Mai avem mult de mers ca să exersăm această abilitate în unele cazuri, dar încă funcționez pe post de sperietoare și a sta lângă doamna era similar cu faci prea multă gălăgie…

Vizita la aeroport a fost scurtă și intensă. Pe mine personal nu m-a dat pe spate, probabil pentru că mai văzusem un hangar pe dinăuntru și motoare demontate. Pentru copii însă era ceva nou. Cei care au mai zburat aveau mai multă experiență, dar nu în zona de reparații. Alții nu s-au urcat niciodată într-un avion. Și niciunul nu se urcase într-un avion de protocol… care semăna un pic cu Trenul Regal, dacă l-ați vizitat, dar în varianta avion, nu pe șine. Au stat la manșă, s-au tăvălit pe fotolii și canapele, iar la panoul pe care prindem activitățile noastre avem o poză nouă de atașat.

romaero porniti motoarele 2018 romaero porniti motoarele 2018 romaero porniti motoarele 2018

N-aș avea de criticat decât recompensele (prea numeroase) cu ciocolată pe care copiii le-au primit, pentru fiecare răspuns corect la întrebările ghizilor. Gazdele au fost prea primitoare după părerea mea.

Dacă anul acesta ați ratat activitățile, vă recomand să urmăriți pagina de facebook a festivalului. Anul viitor veți afla la timp de evenimentele programate. Cele mai multe sunt gratuite și e păcat să le ratați.

Bucharest Science Festival 2018

Iată încă o toamnă sub semnul științei și al rațiunii, noțiuni care ar trebui să ne domine atunci când decidem cum trăim zi de zi. Săptămâna aceasta se va desfășura a șasea ediție a BSF – Bucharest Science Festival, începând de miercuri, 26 septembrie, până duminică, 30 septembrie. Activitățile se desfășoară în patru centre în România, principal fiind București, la care s-a adăugat Râșnov, Adjud și Timișoara.

Programul activităților este disponibil pe site-ul BSF, dar puteți fi la curent cu evenimentele și dacă urmăriți pagina de facebook a festivalului, mereu actualizată cu noutățile.

Evenimentele se împart în mai multe categorii, în funcție de tipul de acces – contra-cost sau gratuite, destinate școlilor/grupurilor sau persoanelor fizice. Vă recomand să parcurgeți programul pe zile și să vedeți ce vă e accesibil la școală, sau, dacă sunteți părinți, să vedeți care vi se potrivesc pentru o ieșire în oraș cu copiii.

Dacă anul trecut am fost în vizită la Linco și am primit sfaturile BCR despre economie la noi în clasă, anul acesta am reușit să prindem loc la „Porniți motoarele!”, vizita la ROMAERO, la care cred că vor fi mai mult decât încântați să participe. Sunt lucruri pe care nu ai ocazia să le vezi altfel. Sunt curioasă și cum va fi atelierul cu lilieci, la noi la școală. Nu am prins loc la cel cu rachete, acolo au mult mai multe șanse școlile mari, cu mulți profesori care se înscriu, nu cele mici ca a mea. Copiii abia așteaptă să ieșim.

Alte recomandări de activități:

Acestea sunt spicuiri din program, vă recomand să luați zilele la rând și să le studiați. Unele activități se repetă în fiecare zi a festivalului, altele sunt o singură dată. De asemenea, am observat că pe dispozitivele mobile site-ul nu este foarte accesibil, lucrurile sunt mult mai clare din perspectiva ecranului normal de calculator.
Dacă mergeți, mi-ar plăcea să reveniți cu un mesaj și să ne spuneți cum a fost!
 
 
Mircea cel Bătrân 600 expoziție MNIR

600 de ani de la moartea lui Mircea cel Bătrân

În mijlocul verii, pe 9 august, Muzeul Național de Istorie a organizat expoziția care celebrează 600 de ani de la trecerea în neființă a marelui domnitor al Țării Românești, Mircea cel Bătrân. Eram în concediu atunci, însă pe lista „de făcut” la întoarcere era musai și vizitarea expoziției. Și ca să nu mă duc singură, am improvizat o excursie cu câțiva dintre elevii mei. Destul de puțini au răspuns, dar cum vacanța este despre prietenie, gașca s-a mărit cu câțiva amici. Chiar dacă era doar un an diferența de vârstă, cei trei mai măricei avea deja experiența clasei a IV-a, față de piticii mei care erau pentru prima dată față în față cu o provocare serioasă. Căci… una e când te duci cu mama la muzeu, alta când te duci cu doamna.

Mi-am pregătit „lecția” în așa fel încât să mă asigur că nu aterizăm în istorie fără să avem habar unde suntem. Ceva despre axa timpului, plasarea evenimentelor, am făcut deja la clasa a III-a, când la matematică, la unități de măsură, am discutat și despre măsurarea timpului. Am pornit de la numele expoziției. De ce apare acel „600”… și cu puțin apel la matematică, am descoperit împreună anii de domnie, 32 la număr, una dintre cele mai îndelungate în Evul Mediu românesc. Apoi, dacă a ateriza în timp la întâmplare nu era o opțiune, am luat cu mine și atlasul, ca să aterizăm cum se cuvine și în spațiu. De bine de rău am mai improvizat aplicații de geografie – harta e deasupra tablei, așa că nu a fost prima dată când am căutat Dunărea și Marea Neagră.

Debutul lecției pe treptele muzeului a avut ca rezultat niște ochi maaaari ai copiilor, sunt sigură că își spuneau muzeu ne-a trebuit, muzeu avem, deși îmi este foarte greu să le explic că putem sta ceva minute în plus la o scădere peste ordin, sau să căutăm un răspuns, fără să aibă „urmări”. Nu era școală. Era ceva ce făceam pentru fiecare dintre noi.

Expoziția este mică spre foarte mică, și recunosc că mă așteptam la mai mult. Este foarte mult axată pe viață cotidiană și nici aici cu foarte multe detalii. Realizările domnului pe plan intern și extern sunt menționate fugitiv, pe o axă cronologică, portretul de la Cozia, pe care mă așteptam să îl găsesc aici, nu era, nici unul din documentele din vremea sa, mai ales titulatura sa celebră. Însă este o prezentare destul de ușor de făcut copiilor, dacă aveți timpul necesar să parcurgeți repede informațiile cuprinse pe panourile care mărginesc cele câteva vitrine.

Mircea cel Bătrân 600 expoziție MNIR

1. Actorii principali ai perioadei domniei lui Mircea, reprezentând regatele vecine – Ungaria și Polonia, precum și Baiazid Fulgerul și urmașul său. 2. Tetraevangheliarul de la Tismana, 1405, cea mai veche carte liturgică păstrată la noi. 3. Pisania cetății Dârstor 1401 (Silistra) 4. Vârfuri de săgeți și arbaletă, arme utilizate în secolul XIV.

Pentru cei care sunt clasa a IV-a în București, vizita rapidă ar putea satisface cu prisosință ilustrarea practică a primei lecții de istorie, aceea a izvoarelor. Pentru cele nescrise avem suficiente exemple, iar în cazul celor scrise, monedele sunt prezentate minunat. Recomand doar ca persoana care îi va însoți să ajungă cu jumătate de oră mai devreme, să vadă expoziția, apoi nu vor fi probleme să le explice și copiilor ceea ce văd. Ei cu siguranță nu au timp, nici chef, să citească atâta.

Cu ai mei am avut de rezolvat următoarele „dileme”:

  • de ce Tetraevangheliarul are colțurile rotunjite și stă închis (m-a ros să întreb și eu ce sunt evangheliile și care sunt autorii celor patru, căci de aici venea „tetra”, și au avut parte de o lectură de text pe panou să-i descopere);
  • la ce puteau folosi diversele tipuri de vase descoperite și de ce unele sunt sparte;
  • cum funcționa un război vertical de țesut;
  • de ce monezile erau așa mici și din metal prețios;
  • de ce se scria pe piatră;
  • cum arătau în realitate săbiile față de ce s-a păstrat, la ce folosesc pintenii.
Mircea cel Bătrân 600 expoziție MNIR

Monede de epocă, vas de argint din tezaurul de la Gogoșu, diverse bijuterii din tezaurele de la Basarabi, Olteni, Târgoviște (inele, brățări, aplice de centuri, limbi de curele)

La final i-am lăsat să se joace nițel la masa pregătită pentru copii, ocazie cu care am discutat despre blazoane, pentru că desenau unele, despre alfabetul chirilic, cu care erau provocați să-și scrie numele.

Mircea cel Bătrân 600 expoziție MNIR

Ceramică din secolele XIV-XV. Ulcioare, cănițe, greutăți de la război vertical de țesut, plase de pescuit, discuri decorative pentru sobă, cahle, descoperite la Coconi, Târgoviște, Zimnicea, Basarabi.

Spre „nenorocul” lor, biletele la expoziție erau valabile în tot muzeul, așa că am făcut o vizită fulger la Columnă, am căutat câteva scene reprezentative, l-am descoperit pe Traian, podul de la Drobeta, dar și pe Decebal, în ultimele sale momente. Și ca să completăm colecția de izvoare nescrise, am intrat și la tezaur, unde n-am insistat foarte mult decât pe câteva piese de istorie modernă – coroanele regilor României. În rest, m-am limitat la brățările dacice, la Tezaurul de la Pietroasele și, pentru fete, la bijuteriile Casei Regale. Deja erau foarte obosiți și cu prea puține ancore pentru atâtea informații.

Expoziția este deschisă până pe 30 septembrie 2018, așa că puteți profita pentru a organiza o lecție la muzeu. Ah, și uitam, la dispoziția amatorilor de selfie se găsesc în expoziție o coroană, un coif și o pelerină, pentru a marca cum se cuvine vizita.

Aștept cu nerăbdare să văd ce-și mai amintesc peste o lună, când începem să studiem împreună istoria.

Minunea Palacio film Julia Roberts

„Minunea” unui film

Am acceptat vineri seară invitația primită de la Itsy-Bitsy de a vedea în avanpremieră specială filmul „Minunea”, realizat după cartea cu același nume de R.J. Palacio. Deși programul era mai mult decât dat peste cap, copiii erau în colțuri diferite ale orașului, ne-am sincronizat și am pornit toți într-o singură direcție.

„Minunea” este una din cărțile pentru care nu am ezitat să contrazic un profesor. Mi s-a părut aberant să susții, de pe o poziție superioară, că singura „salvare” a copiilor de azi este revenirea la literatura clasică pentru copii, că tot ceea ce se publică acum este prost. Da, ok, se publică și prostii, nu zic nu. Dar să respingi TOT? Să nu fi citit tu Roald Dahl? Michael Ende? Nu mai zic de Palacio…

Dacă copilul nu se regăsește în ceea ce citește, nu va citi niciodată de plăcere. Va citi pentru că trebuie… și atât.

Minunea Palacio film Julia Roberts

Despre „Minunea” am scris deja, și mai mult decât am adăugat în acel articol nu am de spus. Acum a venit rândul filmului. M-am dus mai mult decât pesimistă. Îmi aminteam cu ce entuziasm am alergat la „Jocul lui Ender”, cu scenariu după altă carte favorită în copilărie, iar vizionarea a fost o dezamăgire de proporții. Vineri seară chiar am sperat ca filmul să fie la înălțime. Nu știu ce ordine veți decide, însă dacă nu citiți cartea înainte, musai să o citiți după.

Deși ca orice film nu poate surprinde toate detaliile din carte, este însă la înălțimea subiectului. Da, am plâns – iar – când este eutanasiat cățelul, mi-am amintit replica Irisucăi, că era oricum suficient de trist, nu mai era nevoie și de acest detaliu. Mi-a plăcut Julia Roberts. Am remarcat și decizia de a realiza totuși o față mai umană a lui Auggie care, cel puțin pentru noi, care ni-l imaginasem citind cartea, era aici mult mai plăcut.

Mi se pare totuși că scenaristul putea insista mai mult pe termenul de „bullying” în momentele în care analiza scenele. Îl pronunță totuși o singură dată și vizionarea ar trebui însoțită de explicații în acest sens. Pentru că ceea ce se întâmplă aici se întâmplă peste tot, dar asta nu înseamnă că e ok. Pentru a înțelege însă cu adevărat aveți nevoie de al doilea volum, Cartea lui Julian. Am sperat ca filmul să abordeze și această perspectivă, dar probabil ar fi fost prea mult pentru două ore.

În curând filmul va rula în cinema. Era poate mai bine să fi fost creat ca film didactic, pe care să îl poți vedea cu clasa… Este o temă inepuizabilă pentru discuții despre ceea ce simt toate personajele implicate în acțiune. Cum relua și Nadia Tătaru, fondatoarea Itsy-Bitsy, „bullyingul începe acasă și se continuă la școală”. Nu prea ai cum să te porți frumos, respectuos, dacă tu nu ai parte de așa ceva. Am scris mult despre bullying și sunt sigură că vor mai multa multe rânduri pe acest subiect. Programele de combatere susținute de Salvați Copiii în colaborare cu posturile de media văd doar vârful aisbergului. Ceea ce se întâmplă în realitate în școlile românești ne depășește demult și încă suntem extrem de nepregătiți și înceți în a lua măsuri și a interveni eficient. Însă doar pentru că avem impresia că orice am încerca e doar o picătură într-un ocean, asta nu înseamnă că trebuie să ne oprim.

Exemplul din film este grăitor. Abaterile sunt sancționate imediat. La noi însă… Nu poți face mai nimic să aperi victima, fie că agresorul este un coleg sau, mai grav, un profesor. Pentru că la noi – de ce să nu recunoaștem – tocmai unii dintre cei care ar trebui să-i apere îi lovesc mai tare și mai adânc.

Însă până atunci, dacă sunteți la grădiniță, vedeți ceea ce și-a propus Itsy Bitsy în programul Grădinițe fără bullying, iar până la apariția filmului în cinematografe, citiți cartea!

La fabrică, tot înainte!

Poate că pentru mine este o rămășiță a vechii educații „comuniste”, însă mie la pionieri mi-a plăcut enorm. Adoram programul de vizite/activități săptămânale și regret că nu mai avem și acum o modalitate accesibilă – a se citi gratuită – de a face lucruri interesante cu copiii. Am așteptat ca pe o bulă de oxigen Bucharest Science Festival, pentru că știam că vor avea o sumedenie de activități interesante, la care să poți merge cu copiii.

Din nefericire, am bifat mult mai puține decât mi-aș fi dorit, adică exact două, cu clasa mea. Prima, „Știința banilor”, atelier organizate de BCR în școală, a fost, cel puțin pentru mine, extrem de amuzantă. Copiii au luat sarcinile foarte în serios. Știu foarte bine ce e aceea nevoie, ce e aceea dorință, cum e bine să ne cheltuim banii și pe ce și de ce nu e ok să ne împrumutăm excesiv… căci mai avem de dat și înapoi cu dobândă. Dar… dacă luăm ca exemplu orice excursie… păi… pe ce dau prima dată copiii banii primiți?? Pe toate prostiile posibile. M-am bucurat însă, două săptămâni mai târziu, când le-am cerut să scrie despre această activitate, că au reținut esențialul. În impresiile scrise imediat după activitate, au notat că „știau” despre împrumuturi, dar nu și că trebuie să dai mai mult înapoi. „Au învățat” că trebuie să fie mai economi, să nu cheltuie banii „pe prostii”.

A doua, cea care a fost cu adevărat piatră de încercare, a reprezentat-o vizita la fabrica de margarină Orkla Foods, mai exact, unde se produce margarina Linco. Nu știu cât erau ei de curioși, însă eu muream de curiozitate. Iris la fel. Așa că, împreună cu o colegă, am plecat voinicește cu 40 de copii încolonați, aproape trei stații de autobuz pe jos, să vedem fabrica…

După ce fusesem la Danone, mă așteptam și aici la ceva instalații complicate. Însă… simplu de tot. Container să amesteci, dozator să pui în cutii, mașină pentru pus data de fabricație, mașină pentru împachetat, și foarte puțini oameni care mișcă de colo-colo paleții încărcați. Plus un laborator, unde copiii au avut parte de ceva experimente, pentru a înțelege ce e margarina. Dacă mă iau după ce „știau” copiii, era făcută din oase și mortăciuni, otravă curată. Mă bucur că măcar ne-am lămurit că e apă cu ulei. Oricum clasa mea a fost foarte încântată și de ieșirea din școală (doar am tăiat trei ore din program), dar și de ceea ce au văzut în fabrică, pentru cei mai mulți fiind prima vizită de acest tip, cu halate albe, echipament de protecție, reguli de igienă.

La final, gazdele, foarte drăguțe, ne-au servit cu prăjituri făcute cu margarină proaspătă. Apropo, cu ocazia asta am înțeles și eu de ce la prăjituri nu poți pune margarină normală. Din categoria „Mamele voastre știu…”, Iris îmi șoptea la ureche: „Poate mamele lor! A mea nu cred!” Am trecut cu brio de un episod care semăna ca reacție a fasole cu cârnați de la primărie pe 1 Decembrie, și ne-am întors la școală cu cadourile primite: cutiuță pentru gustare, un carnețel cu rețete și o formă-iepuraș pentru prăjituri.

Iris e foarte fericită. Notează în el orice rețetă prinde prin bucătărie. Are mult prea multe pagini pentru ce știu eu să fac, dar dacă o învăț să și topească zahărul fără să-l ardă, voi mânca muuultă cremă de zahăr ars de-acum înainte! Momentan eu îi las zahărul deja topit pe cratiță și de restul se ocupă ea. Vrea și rețeta de clătite… dar eu o fac „din ochi”, și n-am cum s-o ajut. E dezamăgită doar că nu vom folosi iepurașul. Vorba ei, poate din ipsos, fimo sau plastilină, prăjitură… nicio șansă!!

Anul acesta festivalul s-a încheiat. Dar setați agenda pe septembrie anul viitor și nu ratați evenimentele!

Bicicleta Pegas

Mi-am luat potcoavă pentru cal

Când am intrat în clasa I, bunica mea, femeie de la țară (care avea un cult pentru școală, tocmai pentru că ea n-a avut șansa să meargă prea mult), mi-a promis solemn pentru orice premiu întâi un cadou special. Ce voia singura ei nepoțică urma să devină realitate. În clasa I mi-am dorit o păpușă mare. Și am primit-o, o Gabriela-Arădeanca. Mama mai avea nițel și leșina când a văzut cât a dat bunica pe o păpușă – 302 lei, înainte de ’90. În clasa a II-a am primit un ceas Slava. Nu am mai încercat să-l repar… dar stă în cutia cu amintiri. În clasa a III-a… mi-a promis bicicletă Pegas. Nu știu cum s-a făcut, dar de bicicletă n-am mai avut parte, apoi dacă eu o tot țineam una și bună cu premiul I, bunicii i-a mai scăzut entuziasmul, mai ales după o nouă rundă de nepoței și pierderea poziției de nepoată unică.

Am participat apoi la tot ce se putea numi concurs cu premii, unde premiul cel mare era, normal, o bicicletă. Până la revoluție am visat cu ochii deschiși la Pegasul cu șa mare și mai ștergeam o lacrimă când le vedeam pe stradă, mai ales când mi-a rămas definitiv mică a mea, de copilaș. Timpul a trecut repede… am mers apoi cu Pegasul părinților, dar „de-ăla” de care voiam eu n-am mai avut niciodată.

Săptămâna trecută am acceptat o invitație la cafea cu… Pegas! Puteam să testăm bicicletele și să depănăm ceva amintiri. Plus, bine-nțeles, o analiză a prezentului, a biciclistului de oraș și în special a celui de București. Mă bucur să văd mărci cu tradiție că revin pe piață și că urmăresc în același timp să facă și puțină educație, deși, după părerea mea, ar fi suficient să ne conformăm regulilor rutiere, care există deja, și să ne gândim un pic mai serios la siguranța noastră. Iris s-a dat cu bicicleta, mi-a zis că-i place că are loc să se mute pe șa, stă cu spatele drept și merge mai relaxată. Mda, așa îmi amintesc și eu din urmă cu vreo 30 de ani…

Mai jos aveți un rezumat a ceea ce s-a discutat. De ce am spus că mi-am luat potcoavă…? Pentru că, la final, am primit cadou un clopoțel… n-am eu încă Pegas, dar am clopoțelul pentru el!

PS. A fost un model, pentru teste, cu cauciucuri albe… Fulger Mc’Queen!

Bicicleta Pegas

Bicicleta Pegas copii-siguranta-mers-bicicleta-A4 Bicicleta Pegas checklist-copii

Bicicleta Pegas ghid marimiVezi detalii aici.

Bucharest Science Festival, 2017, ASUR

Începe Bucharest Science Festival

Săptămâna aceasta își deschide porțile Bucharest Science Festival, ocazie pentru cei care au acces la evenimente, indiferent de vârstă, să-și completeze cunoștințele din diverse domenii. Răsfoind programul, disponibil pe site, nu m-am putut abține să nu mă întreb de ce nu avem „săptămâna altfel” acum în septembrie, să fie liber la școală și să putem profita din plin de toată oferta!

Bucharest Science Festival, 2017, ASURDe exemplu, am văzut acum în program atelierul care se desfășoară în școală, „Știința banilor”, oferit de BCR. Tare mi-ar fi plăcut, doar că nu am când să-l programez… decât după ore. Apoi, tot din domeniul „viitor-SF” este acel autobuz al școlii, în care să poți urca o clasă și să pleci în vizite… Valrom ar fi făcut cu siguranță spectacol, doar că încă nu am destulă încredere în copiii mei să plec pe distanțe atât de mari…

În caz că nu le-ați văzut încă, s-au afișat, detaliate, programele de activități pentru Muzeul de Geologie și Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. În cadrul evenimentului „Noaptea cercetătorilor” sunteți așteptați cu evenimente potrivite tuturor vârstelor. Cel puțin la Antipa oferta m-a lăsat cu gura căscată, ai putea intra după-amiaza în muzeu și să nu ieși până la închidere! Mă bucur că aceste manifestări sunt deschise și publicului larg, și sper că veți profita de un weekend de „învățare altfel” în familie. Îmi pare rău că nu există repere orare, și nu te poți orienta mai bine către un anume atelier. Mi se pare foarte interesant cel cu confecționat „brățări ADN”, dar și cel despre păianjeni, Extratereștrii printre noi? Păianjenii și rudele lor – Drd. Liviu Moscaliuc. 

Rămâne să ajung acolo, și să vedem la fața locului ce anume este disponibil. Oricum ar fi, este un eveniment care, an de an, încearcă să ne deschidă porțile științei, în cele mai variate domenii. Depinde de noi să profităm!

PS. S-au afișat programele și pentru Râșnov și Adjud!

 

 

Bucharest Science Festival, 2017, ASUR

Bucharest Science Festival – ediția 2017

Ca aproape în fiecare an la mijlocul lunii septembrie, vă invitat să nu ratați evenimentul care se desfășoară în București la sfârșitul acestei luni: Bucharest Science Festival. De câțiva ani, prin inițiativă privată, se desfășoară în capitală o sumedenie de manifestări și nu pot să nu constat că devine din ce în ce mai interesant. Activitățile nu se repetă, este mereu ceva nou, ceva de descoperit și mai ales ceva de învățat. A cincea ediție a Bucharest Science Festival este organizat de Asociația Secular-Umanistă din România (ASUR) și de Planeta Științei.

Anul trecut, spre exemplu, mi-a plăcut enorm atelierul de experimente. A fost el mai mult de fizică decât de chimie, dar copiilor le-a plăcut să încerce separarea amestecurilor. Ca profesor, am învățat mult din modul în care poți realiza experimente improvizând atunci când nu ai la dispoziție nimic (ca dotare în școală – eprubete, pâlnii, truse etc.). Toată activitatea în sine este deosebită, și nu pot decât să vă încurajez să mergeți.

Știu că este greu de mers cu școala. Numai când mă gândesc câte hârtii am de completat și de strâns săptămâna viitoare mi se învârte capul, dar de câte ori poți vizita o fabrică alimentară? Cu clasa mea voi merge la fabrica de margarină, pentru că putem face excursia pe jos, ca o mini-drumeție. Cu copiii „din dotarea familiei” încă nu am ales evenimentele, căci e mai ușor accesul ca părinte. Evenimentele din categoria „Cum funcționează” sunt, după mine, cele mai faine din festival! Îmi pare enorm de rău că nu există și la noi autobuzul școlii, să pot pleca simplu chiar și în celălalt capăt al orașului.

Și ajung la o dilemă… în București, toți părinții, fără excepție, dacă îi întrebi acum, sunt acum în fibrilații maxime că nu vor beneficia copiii de educație corespunzătoare pentru că nu mai lucrează suplimentar din auxiliare. În același timp, organizatorii festivalului au emoții că evenimentele organizate pentru public, cu acces liber, nu vor avea audiență. Dat fiind faptul că acum copiii vor avea mai puține teme, pentru că nu există suport, este momentul să arătați că sunteți cu adevărat interesați și implicați în educația lor și veți merge la cât mai multe dintre activitățile propuse.

Anul acesta demersul început la București va fi preluat în țară în cadrul Zilelor științei de la Adjud-Vrancea (programul aici) și Râșnov-Brașov (progamul aici). Și, dacă vrei cu adevărat să susții educația altfel, printează de aici afișul evenimentului și roagă profesorul de la școală să-l afișeze, și să afle cât mai mulți copii.

Bucharest Science Festival, 2017, ASUR

Vă recomand să vedeți programul conferințelor din festival, și în mod special:

  • Joi 28 sep, Food Evolution – Cum decidem cum să ne hrănim? (vezi eveniment), Program: 19:00 – 20:30, Parteneri: AgroBiotechRom, Editura Humanitas, European Biotechnology Week, Unde: Libraria Humanitas de la Cismigiu – Bd. Elisabeta nr. 38, București. „Food Evolution” pune în discuţie ideile preconcepute despre organismele modificate genetic. Cu ocazia European Biotech Week, veţi avea posibilitatea să vedeţi documentarul şi să purtaţi o discuţie prin Skype cu scenaristul şi producătorul lui, Trace Sheehan.
  • Vineri 29 sep, Educaţia în perspectiva celei de-a patra revoluţii industriale (vezi eveniment), Program: 18:00 – 20:00, Parteneri: Institutul Francez, Contributors.ro, Unde: Institutul Francez , Bd. Dacia nr. 77, Bucuresti. În ce măsură este adecvat actualul sistem de educaţie pentru a face faţă unei lumi în schimbare accelerată? Ce funcţionează bine şi ce ar trebui schimbat? Care este rolul părinţilor în acest demers?

Personal vreau să ajung neapărat la cea de-a doua. Este însă în același timp cu „Nopțile cercetătorilor”, desfășurate la Muzeul Antipa și Muzeul de Geologie. Aștept afișarea programelor, pentru că mi-am invitat de data aceasta și părinții și copiii din clasă să participe. Sper să le pot împăca pe amândouă, căci aș vrea foarte mult să-mi revăd unul din profesorii cu adevărat speciali din facultate.

Și pentru că vreau cu adevărat să vă uitați pe program, lansez un mini-concurs. Adăugați, până începe festivalul (27 septembrie), un comentariu la acest articol, care să conțină un link către unul din evenimentele ce se vor desfășura, o argumentație – de ce l-ați ales, pentru ce vârstă (bănuiesc că pentru copilul propriu), și de ce credeți că i-ar fi util. Premiul va fi un calendar al evenimentelor științifice pentru perete, pe care îl voi expedia către trei participanți, pe care îi voi selecta împreună cu organizatorii festivalului. 

Bricks-4-Kidz

Bricks 4 Kidz – timp creativ în culori Lego

Vara ne-a luat prin surprindere, ca de obicei, cu un val de căldură… și lipsă de ocupație. Copiii abia au început să guste vacanța, și cum eu încă nu am intrat „în vacanță”, am sacrificat o zi de învățat, sâmbăta trecută, pentru ei. Am acceptat invitația de la Bricks 4 Kidz, și, ca niște adevărați fani Lego, am mers la joacă.

La centru, aflat în incinta Pescariu Spa, chiar lângă piscină, pe o vreme caniculară, profesorii au reușit să le mute atenția copiilor de la bălăceala potențială la asamblările creative cu cărămizi. Ai mei – care de când se consideră „mari”, greu colaborează – s-au lăsat provocați de diversitatea pieselor disponibile, altele decât cele care umplu cu vârf cutiile de-acasă. Au prins gustul seturilor Lego cu motorașe, și, din nefericire pentru mine, listele de dorințe se îndreaptă amețitor spre Lego tehnic.

Programul de activitate includea și un atelier de lucru în echipă, părinți și copii, de la care m-am eschivat cu succes. Prefer să-i văd făcând echipă amândoi, așa cum le explic mereu, pe lumea asta se au doar unul pe celălalt. Eu sunt trecătoare. Echipa lor trebuie să funcționeze perfect. Și… a funcționat, au pus în mișcare un fel de moară, atât că nu eoliană, ci cu baterii. În ciuda faptului că erau cei mai mari – cel puțin ca înălțime, altfel Andrei cu Victor băteau recordurile de vârstă, au supraviețuit liniștit, căci și-au văzut de lecția lor.

Bricks-4-Kidz

Pentru toate gusturile, programele de vacanță, săptămânale, disponibile pentru copii, pot fi consultate aici. Fie că ești fan StarWars, dinozauri, MineCraft sau alte povești digitale la modă, găsești sigur ceva potrivit copilului tău, mai ales dacă nu dispui de bunici disponibili pentru a acoperi programul de vacanță. Bricks 4 Kidz este un concept de educație creativă prin care copiii învață, construiesc și se joacă, piesele Lego fiind doar instrumentul de lucru și nu scopul activității. Educația prin joc are la bază kit-uri Bricks 4 Kidz cu piese Lego și planuri de construcție tematice special create pentru aceste programe, la bază fiind o franciză americană. Activitățile familiarizează copiii cu concepte din sfera științelor exacte (Science Tehnology Engineering Math), le dezvoltă cultura generală, încrederea în sine și ajută la o mai bună înțelegere a modului de funcționare a lucrurilor în general.

Pe lângă atelierele 2-3 ani, 3-5 ani, 5-12 ani, cele de robotică, pentru copii mai mari, se adaugă variantele de petreceri tematice sau tabere de vară. Programul acestora din urmă include, pe lângă atelierul de lego, relaxare la piscină sau, alternativ, activități sportive – fotbal, pe terenul din incinta clubului, program completat cu ateliere de teatru, nutriție, dans, pictură. Se adaugă masa de prânz, programul cuprinzând însă întreaga zi, până la orele serii.

Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul Bricks 4 Kidz.

Bricks-4-Kidz

Timp + sărbători = criză

Am căutat rețeta succesului în organizarea sărbătorilor, însă cea care include navigatul pe net nu se dovedește întotdeauna viabilă. Mai este nevoie uneori ca cercetarea pieței să se realizeze pe teren, unde obligatoriu înseamnă să consumi timp. Din păcate, un magazin care să comercializeze timp și răbdare încă nu s-a deschis, deși ar face o afacere minunată și cu vânzări engross, aș investi în câteva baxuri pentru o săptămână.

Vinerea trecută am prins o după-amiază liberă, și cum de ceva ani buni, la doi pași de casă, e Centrul Comercial Auchan Titan, rezolv acolo problemele care necesită și ceva căutări speciale, nu doar aprovizionare curentă. Nu sunt genul care colindă 30 de magazine în căutarea „acelei idei” care produce scântei când o întâlnești, însă îmi place să am puțină variație, să am de unde alege. În galeria comercială ai disponibile toate opțiunile.

Surpriza zilei a fost oferită de cei de la Centrul Comercial Auchan Titan, care mi-au făcut cunoștință cu Alina și ne-au rugat ca distracția noastră la cumpărături să fie ilustrată. Așadar am împletit utilul cu plăcutul, și am început să colindăm. La „Bonsai”, printre decorațiuni, deja scopul începea să capete noi contururi, căci rotițele mele se învârteau isterice după idei, fiecare mărunțiș căpătând noi sensuri. Ca idee prelucrată, globurile de sticlă, cu „fereastră”, în care poți pune tu „ceva”, făcut de tine, au rămas în topul preferințelor.

Capitolul haine este pentru mine unul greu de digerat. Când nu ești fotomodel, să iei ceva de pe umeraș și să pară făcut pentru tine, să alegi nu mai este atât de simplu. Cel mai tare ne-am amuzat la Etic, când una dintre combinații primește comentariul „zici că ești doamna profesoară”. Perfect. Exact asta sunt! Dar dacă cu hainele și accesoriile trăsnite am rezolvat cumva (la rochia neagră de la Tina R încă cuget, însă cămașa albă m-a cucerit instant), la capitolul încălțări este crunt. Măcar când ai de unde alege știi că nu pleci cu mâna goală acasă.

Ultimul pe listă este punctul de cadouri pentru copii. Încă nu uit când Moșul îmi aducea o căciulă, un fular și-o portocală. Serios acum, niciun copil nu-și dorește să primească ceva „util”. Așa că, dacă nu strecori o jucărie, tot degeaba. Producătorii de jucării de pluș se pare că au descoperit rețete „îmbrățișabilului definitiv”, căci e greu să lași din brațe ursulețul deja ridicat. E un act masiv de voință să-ți spui că pe raftul următor poți să descoperi altă idee. Prin „Noriel” am cochetat la Lego, să văd ce mai e nou, ce realocări bugetare se pot face, pentru că mergi la sigur. Seturile creative rămân o opțiune, cât timp sunt cu adevărat creative.

Deși nu a fost deloc ușor să aleg, iată câteva dovezi ale escapadei de vineri. A fost, pentru mine, cea mai amuzantă plimbare prin magazine. Am râs, am glumit, și cumva, de când s-a deschis în cartier Centrul Comercial Auchan Titan, a rămas locul unde problemele cotidiene și-au găsit rezolvare, la doi pași de casă, accesibil și primitor, propunând mereu idei „altfel” pentru a crea în jurul său o comunitate.

Credit foto: Centrul Comercial Auchan