De vreun an și mai bine Iris și-a dorit să meargă la Cercetași. Dacă stau să discut cu ea, și mie mi-ar face mare plăcere să merg… însă ca voluntar încă nu am timpul necesar pentru programul de instruire. Poate mai încolo. Însă când o văd că se pregătește să meargă mi se face dor de singurul lucru bun pe care l-am apreciat înainte de 89: programul de activități al copiilor.
Pentru activitatea din acest weekend, au fost informați să aducă o felicitare făcută manual. A fost prima sarcină la care fața i s-a luminat de satisfacție, căci până acum era „cea nouă”, are o listă întreagă de cărți și activități de realizat pentru a „avansa” la cravată, nod & co.
Cum realizează felicitarea a fost subiect de gândire o săptămână, însă aseară a finalizat. I s-a părut prea ușor cu quilling, și a ales fetru. A decis ca nimic din ceea ce va reprezenta felicitarea să nu fie atins de mine, însă a acceptat propunerea să-i decupez din hârtie modelul de frunză. După acesta a decupat, cu forfecuța de unghii, frunzele din coală de fetru. (Partea de hârtie se prinde cu un ac de fetru, ca să nu se miște, și se decupează cu grijă). În mijloc a adăugat pom-pom, din setul de Crăciun de la Daco (AD220), și a completat cu fulgi de nea (AD083). Pentru a le lipi am folosit silipici, lipici cu silicon, folosit rece, pentru orice alte tipuri de materiale (puf, fetru, plastic etc.)
* Imaginea prezintă produsele fără a respecta proporțiile dintre acestea!
La final a scos cutia cu „de toate”, și a mai lipit câteva benzi strălucitoare. Din păcate hologramele sunt greu de surprins în poză, însă arată foarte bine în realitate. A asortat felicitarea verde cu un plic roșu, și a plecat… O aștept să văd ce s-a întâmplat mai departe cu proiectul.
Luna aceasta a trebuit să mă gândesc și la câteva proiecte simple, realizabile la nivel preșcolar. Modelajul, folosind cele mai variate materiale, rămâne una din activitățile de referință. Nu adaug că, manevrând diverse materiale (aici metal), învață în mod natural despre proprietățile acestora.
M-am străduit atâția ani să îi conving pe copii că cel mai frumos cadou e cel pe care îl confecționezi tu, că aproape mi-a ieșit. Atât de bine, încât s-a „întors” împotriva mea… Ziua lui Iris a venit cu multe surprize. Mami… eu ți-am făcut brățară de ziua ta… îmi faci și tu? Așadar, deși timpul meu e ucigător de puțin, m-am apucat și i-am făcut brățară… pe roată. Am terminat-o mai devreme, așa că și-a pus-o la mână. Ce să mai aștepte până la ziua ei?
Toamna se pare că avem concentrația maximă de sărbătoriți în familie, așa că ne punem la încercare talentele. Ultima noastră „realizare” (căci lucrăm în echipă, și eu și Iris), chiar dacă de data aceasta am muncit mai mult eu, este felicitarea cu dantelă.
Momentul în care Iris află de aniversarea prietenilor este urmat imediat de un zâmbet lung: facem felicitare! Încercăm să nu ne repetăm, deși o rețetă care a avut succes e greu de abandonat. Deocamdată mai avem dantelă adezivă, așa că încă putem realiza felicitările pe aceeași linie decorativă…
Ieri și-a terminat temele la matematică – nu că nu le-ar face, dar din a doua zi de școală… totuși… – și abia aștepta să coloreze. Felicitarea trebuie să ajungă la un iubitor de lectură, așa că am ales un raft amuzant cu cărți. Văzând-o cu ce pasiune colorează, mă gândesc să investesc în niște creioane mai de calitate, cu un rezultat pe măsură. Se făcuse târziu, așa că nu ne-am complicat cu quilling sau ale tehnici. Am folosit perforatorul de margine pentru partea albă de carton, pe care am lipit-o cu bandă dublu-adezivă volumetrică (habar n-am dacă așa îi spune, însă e din spumă groasă, cca 1mm, și lipește elementul cumva la distanță de suport, dând volum creației). Am adăugat apoi washi tape (Daco, AD209 și AD210), și între,
