Artistul anului: Iris

Mă numesc Iris-Sabina, m-am născut şi locuiesc în Bucureşti din toamna lui 2005. Sunt o Scorpie în toată regula, ambiţioasă şi mofturoasă.

M-am înscris pe acest site pentru că asa a făcut fratele meu mai mare. Eu sunt moţ după el, nu face nimic fără mine. Normal, alte fete să stea deoparte, el e numai al meu.

Sunt grupa mijlocie la grădiniţă, unde ador să merg în fiecare zi. Am o mulţime de prieteni, dar dintre toţi, numai Roberta e cea mai bună prietenă a mea. Suntem aproape nedespărţite, atât la grădiniţă, cât şi acasă.

Îmi place să dansez. Frecventez de câteva săptămâni un curs de dans modern. Dar acasă îmi place să mă joc de-a balerina. Eu sunt o Lebădă veritabila, şi-o să-i vin de hac vrăjitorului.

Ultima mea pasiune este "Ingheza", îmi dau toată silinţa, dar cum nu pot spune R, Ş, L, cuvintele sună mai rău decât în română. Dar nu mă las, o să învăţ şi eu.

Ador păpuşile. De fapt nu sunt păpuşi, sunt copii mei. Andrei, Erika, Maria şi Luca. Îi iubesc pe toţi, dar pe Erika o ador. Fără ea n-aş pleca nicăieri.

Operele mele:

"Peisaj de toamnă cu zâne" – zâne, un măr cu mere, si ceva frunze uscate
Iris, peisaj de toamna

Iris, peisaj de toamna

"Zână cu păsări " – zâna are aripi şi fustiţa de frunze, decorată cu buline albe
de floarea miresei si măceşe roşii. Pe cap are o coronită din seminţe
de roşcovă, şi un diamant, în mâini are o floare şi o baghetă magică,
iar păsările sunt din seminte, ghinde şi con de brad.
Iris, colaj din frunze de toamna

"Familia mea " – EU, buni, buni, iar sus Andrei, apoi tati si mami

Iris, familia mea, desen in carioca

Familie de flori. Frăţiorul este galben, şi este zburlit şi supărat. Tata şi mama stau împreună (mov şi roşu), iar pe surioara rozalie tocmai a lovit-o cineva şi îi cad petalele.

Colaj din hartie creponata, mototolita

Pentru Andrei Mic de la mine de la grădi. Pe coperta, Peter Pan (cu faţa verde, mâini din buline mici şi picioare din buline deşirate). Flori şi un fluture. La interior, două vrăbiuţe, mama şi copilul, şi o balerină.

Felicitare, colaj din buline de hartie glasata

Felicitare, colaj din buline de hartie glasata

Dragă Moş Crăciun (scrie sus, cu roşu), am fost cuminte şi te rog să-mi aduci pe micii ponei!

Cu verde este un brad, sub care sunt aşezaţi toţi micii ponei, de toate culorile. pe marginea de jos sunt beculeţe de brad.

Scrisoare catre Mos Craciun

"Păiăia ela sus pe pac. Pom am făcut, e în spate. Ouă (loz) şi o mătulă."

Este un om de zăpadă care face ouă roz. Are un pom fără frunze în spate, şi ţine în mână o mătură.

Glob Magic cu om de zapada

Am folosit hârtie creponată, am făcut floricele din mototoale mici de hârtie. Pe margine am pus glitterul mamei de unghii, şi am sacrificat abţipildurile mele cu prinţese.

Glob din hartie pentru pomul de iarna

 

Înapoi la pagina principală a concursului.

Artistul anului: Silvia

Pe mine ma cheama Silvia. Imi plac caii si pisicile. Morgan e motanelul meu si il iubesc la nebunie.

Acum locuiesc in Suedia dar fac parte din gasca Nazdravanilor inca inainte de nastere, de cand mama se intretinea cu viitoarele mamici de alti nazdravani. Tocmai am inceput scoala si sunt in clasa pregatitoare. Sunt Fecioara ca zodie si m-am nascut acum 6 ani.

Imi place foarte mult sa desenez si sa pictez. Imi plac desenele animate preferatele fiind Tarzan si Pippi dar si filmele. Cel mai mult mi-a placut Piratii din Caraibe. Nu ma prea joc cu papusile, prefer oricand animalele de plus si toate pe care le am au cate un nume.

Daca vrei sa vezi ce desene am facut de cand m-am pus serios pe desenat, poti sa-mi vizitezi blogul.

Cand o sa fiu mare vreau sa ma fac veterinar.

Operele mele:

"Aproape toamnă…"
Silvia, peisaj de toamna

Silvia, peisaj de toamna

"Fluturele în zbor către o floare"
Silvia, colaj din frunze şi flori de toamna

"Un flamingo, un pui de gaina, o barza si un papagal care s-au adunat sa cloceasca un cuib cu oua albastre… sa fie de cuc? 🙂 Pana atunci insa sunt in pauza de masa si au primit portia de pranz :)."
Silvia, Un flamingo, un pui de gaina, o barza si un papagal care s-au adunat sa cloceasca un cuib cu oua albastre... sa fie de cuc? :) Pana atunci insa sunt in pauza de masa si au primit portia de pranz :).

"Dovleac de Haloween"
Pictura: Silvia, Dovleac de Haloween

"Familia mea"

Silvia, Familia mea, desen in carioca

Suntem în Norvegia. E vară, un râu curge printre flori şi copaci, păsări zboară pe cer, soarele străluceşte şi în zare se văd munţii cu zăpadă.
Pentru ca în Suedia nu există hârtie creponată am improvizat din şervetele colorate.)

Colaj din hartie creponata, mototolita

Noi le felicităm pe toate Andreele şi pe toti Andreii de ziua lor de nume!

Felicitare, colaj din buline de hartie glasata

Felicitare, colaj din buline de hartie glasata

Scrisoarea către Moşul: Dragă Moş Craciun, te rog să îmi aduci o jucărie Lolo My colene kitty, Gogo pets şi Penbon pinguin. Cu drag, Silvia.

A împodobit scrisoarea cu câteva din lucrările ei dragi, o inimioară de turtă dulce cu fundiţă, steluţe de Crăciun cu urarea "God Jul"-Crăciun Fericit şi o căsuţa peste care ninge. Şi două brelocuri făcute chiar ieri din plastelină specială care se întăreşte în cuptor.

Scrisoare catre Mos Craciun

Fapta bună: mulţumeste zilnic după ce a mâncat. Scrie în suedeza "Tack för maten, den var god" adică "Mulţumesc pentru masă, a fost gustos".

Desen pentru catre Mos Craciun

Omul meu de zăpadă este o…domnişoara. E pregatită să plece în Hawaii fără să ştie că soarele de acolo o va topi….

Glob Magic cu om de zapada

Am folosit cu praf sclipitor peste un strat subţire de lipici pus cu grijă pe hârtie. Am decorat cu mărgeluţe colorate pe care le-am lipit.

Glob din hartie pentru pomul de iarna

 

Înapoi la pagina principală a concursului.

Artistul anului: Alexandru

Sunt Alex şi locuiesc în Brisbane. Nu prea sunt lămurit de ce părinţii mei sunt din România, eu născut în Noua Zeelandă şi de ce suntem acum în Australia. Poate am să înteleg când voi fi mai mare sau poate niciodată.

Sunt baiat mare de acum, pentru că am împlinit deja 6 ani. Nu mai sunt demult copil de grădiniţă. Peste câteva luni voi trece în grade 1, iar de luni voi merge singur cu autobuzul la scoala. Sunt un copil responsabil.

Îmi plac excursiile, drumeţiile şi să merg la plajă.

Operele mele:

Alexandru Calin, flori de toamna

"Vaza mea cu flori de toamnă"
Alexandru Calin, flori de toamna

"Florile şi goangele din grădina mea" – Au fost folosite pentru colaj frunze de eucalipt, seminţe,
fructe de plante tropicale şi flori fuschia, gardenia, mandevilla, culese cu mama din grădină.
Florile si goangele din gradina mea

"Dimineaţă însorită pe insula păsărilor" – Cocoşul anunţă vestea mare că găina e mamică. Găina se odihneşte la umbra palmierului. Răţuştele au iesit cu bobocii cu pălărioare protejaţi de soare la lecţia de înot. O păsărică rea zboară pândind să fure ouăle găinii.
Dimineata insorita pe insula pasarilor

"Bim Bidi Bam Bidi Bum"
Pictura:Bostan de Haloween

"Familia mea"

Alexandru Calin, Familia mea, desen in carioca

Cocoşul însetat din Punguţa cu 2 bani s-a oprit să bea apă de la cişmeaua de lângă copacul meu

Colaj din hartie creponata, mototolita

De Sfintul Andrei, câte un Mickey Mouse pentru toţi băieţeii Andrei şi câte o Minnie pentru toate feţitele Andreea de la omiduţa Alex

Felicitare, colaj din buline de hartie glasata

Felicitare, colaj din buline de hartie glasata

 

 

Înapoi la pagina principală a concursului.

Retrospectiva

S-a mai încheiat o probă de concurs şi, deşi părea una dintre cele medii ca dificultate, se pare că piticii au perceput-o ca fiind cea mai grea de până acum. Am stat să mă gândesc unde anume am supraevaluat talentul lor, şi cred că am găsit…

Nu au răbdare. Ei sunt obişnuiţi să termine o lucrare în aproximativ jumatate de oră. Colajul însă presupunea o muncă în etape, nicigând de rezolvare rapidă a sarcinilor.

Mototoalele mici de hârtie creponată le-au dat bătăi de cap tuturor. Niciodată nu păreau suficiente, şi de multe ori după ce le aşezau pe hârtie, constatau că mai au nevoie de câteva. IAAAARRR?? Cred că toţi „asistenţii” de creaţie au auzit această exclamaţie disperată. Iar mototoale? Nu mai vreau să fac… Am avut şi soluţia lui Andrei al meu… daca nu ai destule mototoale pentru un copac mare, nici o problemă, faci un copac mai mic. Practic, nu?

Oricum, la capitolul mototoale, am toată admiraţia pentru Silvia, care a improvizat, înlocuind hârtia creponată cu şerveţele colorate. Când nu găseşti un material, nu te dai bătut, cauţi o soluţie. Bravo!

Tema mozaicului. În primul rând, i-am spus mozaic pentru că se realizează din piese mici, aproximativ identice, alăturate. Nu era chiar un colaj, căci acolo sunt folosite părţi cu formă specială. Chiar dacă acoperirea nu este integrală. Apoi, pentru că era o temă migăloasă, ce presupunea pregătirea materialelor, am ales să indic deja ceea ce trebuie realizat. Dacă ştii că ai de făcut un copac, faci biluţe maro şi verzi (sau culori de toamnă, cum au ales unii concurenţi). Pentru floare, alegi de la început culorile. Aşa se pot pregăti materialele mult mai organizat, şi există o limită. A respecta cerinţe impuse este iarăşi un test. De câte ori nu aţi văzut copii ieşind de la examene, lăudându-se că „au scris” ţânşpe pagini, apoi stupefiaţi nu înţeleg cum au picat…? Simplu. Au scris, e adevarat, dar nu au respectat cerinţele. De aceea concider că este important ca atunci când ai cerinte impuse, să le şi respecţi.

Aici trebuie să menţionez creaţia lui Călin, care a interpretat cerinţa „o pasăre” nu ca pasăre zburătoare, pe cer, ci ca parte din poveste. Şi Roxana, mitica, cu puişorul ei nezburător, la fel. Frumos!

Realizarea. Nu am dat indicaţii speciale, dar Năzdrăvanii au fost inventivi. Deşi creionul nu era trecut pe lista materialelor permise (dar e vina mea, trebuia o lista cu cele interzise ), piticii l-au folosit. Cu mai multă îndemânare, ca Oana (nici nu s-a observat, dar au mărturisit ), sau cu mai puţină, precum Cosmin. Oricum, Cosmin este cel mai mic din grupa de Năzdrăvani, şi la prima participare, aşa că îl încurajăm să persevereze!

Iarăşi, tehnicile de realizare a colajului au fost foarte diferite. Cei mai practici (şi cu experienţă de la grădiniţă), au „pictat” cu lipici, apoi au adăugat bobiţele. Alţii s-au chinuit ceva mai mult, au dar cu lipici fiecare bobiţă, apoi au lipit-o. Sau, au realizat întâi tabloul, apoi au început să le lipească. Oricum le-ar fi realizat, creaţiile lor sunt pline de fantezie. Şi, ca orice opere de valoare, sunt 1% inspiraţie şi 99% transpiraţie.

Felicitări tuturor!

Aici puteţi vedea expoziţia. Vizionare plăcută!

perdea cort unicat carioca textil

Sa desenam oameni

Iată că s-a mai încheiat o probă de desen, iar cariocile au fost de data aceasta vedete! Copiii s-au străduit, atât cât le-a permis vârsta, şi trebuie să recunosc că şi cei mai mititei au fost la înălţime. Chiar dacă mânuţele sunt încă mai mult rădăcini decât degete, chiar dacă ideea de proporţie este complet necunoscută, avem totuşi desenate nişte siluete umane: au cap, ochi (uneori doar nişte orbite tare adânci), chiar şi toate membrele. Recunosc că nici eu nu am talent la desen, şi că mai bine mă pui la muncă decât să-mi ceri să desenez un om. De aceea ar fi bine să stim ce anume putem să-i cerem unui copil.

Întâi de toate, să cuprindă toate părţile vizibile ale corpului. Nu râdeţi, am văzut si copii făcând exces de zel, spre amuzamentul celor mari…

Apoi, să respecte proporţiile. Că doar nu suntem urangutani, să avem mâinile până în podea, şi nici căpcăuni, cu capetele cât casa. Şi nici Păsărilă-Lăţi-Lungilă, să ne deşirăm până la cer.

Mâinile. Aici este cea mai dificila problemă, căci se face cu greu trecerea de la 3 degete la 5. Şi atunci mâinile încep să semene cu nişte rădăcini firoase, cum am învăţat prin clasa a cincea…

Picioarele. Cel mai bine este să găsim un mod de a le realiza „încălţate”. Nu de alta, dar cel putin mie mi-a trebuit câteva luni să scap de oamenii-copaci. Căci, dacă la mâini aveau rădăcini, la picioare deja se înrădăcinau… cu cele 5 degete necesare.

Proba aceasta ne-a ajutat, cel putin am reusit să-l învăţ pe Andrei să deseneze altfel mâinile. Chiar dacă nu ies ele nemaipomenit, cel puţin se străduie, şi nu mai au nimic de-a face cu rădăcinile. Cu Iris mai am de lucru, căci e la vârsta la care ea le ştie pe toate, şi oricum nu e bine decât cum zice doamna la grădiniţă. Mami nu ştie.

În încheiere, aş vrea să le urez bun venit în rândul Năzdrăvanilor Talentaţi noilor participanţi: Maria, Iustina, Raluca şi Radu!

Viziune la 7 ani despre prima zi de școală. (Theodora N.)

Noi participanti la concurs

Ei iata ca mai avem un participant nou la grupa mare, de Nazdravani! Bine ai venit, Theodora! Incet incet incepem sa avem o expozitie in toata regula. Mie imi plac la nebunie cei trei dovlecei din colectia de pana acum, si astept cu nerabdare sa vad ce mai urmeaza! Mai am pe-acasa niste dovleci inca nepublicati, dar pictorita mai incearca, nu este multumita de rezultat.

In acelasi timp, le urez inca o data bun venit participantilor de la grupa de pitici, care, in ciuda varstei, se straduiesc singurei sa puna in aplicare temele de concurs.

Si, ca sa nu treaca cumva neobservati, s-au inscris, deocamdata cu paginile personale, Radu (Nazdravan) si Raluca (Pitic). II asteptam si pe ei cu creatiile.

Sa fiu in juriu…

Ce face oare un concurs sa fie mai tentant decat alte mii de concursuri organizate?

Pai, in primul rand, PREMIILE. Of, da, asta tenteaza totdeauna. Mai ales genul de concursuri… „trimite un SMS si castigi o masina, doar 1eur+tva”. Si se trimit. Adultii judeca intai dupa premii. Si copiii reactioneaza. Dar pentru ei premiul are valoare daca ei i-o acorda. Un copil nu va fi tentat nici de o masina, nici de un iPhone, daca pentru el lucrul acela nu are valoare. Dar… promite-i unei fetite ultimul abtipild cu Hannah Montana sau printesa ei preferata si va face orice-i ceri.

Asa ca, recunosc, la capitolul acesta competitia de „Talente” este deficitara. Dar sa vedem si partea plina a paharului, exista premii surpriza, acordate de parinti. Si sa speram intr-un viitor mai bun, cand vom putea rasplati cu un „premiu de participare” toti concurentii. Si un Mare Premiu.

Nu este totusi atat de rau fara premii. Neavand un stimulent financiar, adultii apreciaza mai mult valorile oferite de acest tip de concurs, si nu se implica direct in realizarea proiectelor. Caci, am vazut multe pana acum… de exemplu, am fost in juriu unui concurs… si am vazut cum un copil de un an picta mai ceva ca unul de clasa 1… ei hai, chiar aici am ajuns? Pentru o jucarie de plus?

JURIUL. Aici conteaza enorm sa simti cu adevarat ca e un concurs „pe bune”. Ca nu stii dinainte cine sunt castigatorii, si ca pornesti cu sansa. Si, mai ales, sa stii ca opera ta este „inteleasa”. Tot din experienta, adultii nu inteleg in totalitate creatiile copiilor. Cei care deja participa la concurs stiu exact ce vreau sa spun, cand urmaresc cum anume acorda copii punctele. Ilogic, si de multe ori imi spun „ce dumnezeu vede aici?!” Dar e alegerea lui. Si e amuzant in acelasi timp.  Aici voiam sa ajung, sa ne jucam, sa ne amuzam, si sa facem in acelasi timp ceva serios.

Sa va dau un exemplu de „privit” o opera.

Un acvariu minunat, din frunze. L-am deschis impreuna cu fetita mea, de 4 ani. Eu admiram ideea, uite, un carton colorat, si ce poti face din frunze. Ea comenteaza… „Ia uite mami, ce dlagalas e calutu de mare!” Am mai stat cateva secunde, incercand sa gasesc calutul de mare! Clar, nu stiu sa apreciez. Ei bine, i-a dat calutului punctaj maxim. Pentru ca e „dlagalas”! Nici un alt colaj nu s-a putut compara cu calutul pe care ea l-a indragit instant.

Si nu e singura. Sa va mai dau un exemplu. Desenul ei, la primul concurs.

A primit punctaj maxim, pentru idee. Pe argumentul „Atat de mica, si uite cat s-a chinuit sa le faca si aripioare, si ochisori!”.

Si l-am mai vazut pe Andrei, cum a dat punctaj de incurajare. „Pai mai mami, a intrat tarziu in concurs, s-a chinuit sa modeleze, merita putina incurajare!”.

Si asa fac toti… si inclin sa cred ca stiu mai multe decat noi. Noi, cei mari, am devenit prea seriosi. Nu mai stim sa privim dincolo de oglinda… Sincer, de cate ori ati auzit… „Nu intelegi nimic, mami!”

PUBLICUL. Ei da, este extrem de important. Ce haz are sa participi la un concurs si sa nu-ti vada nimeni creatia?  Si „expozitia” on line e numai buna. Doar iti anunti prietenii, colegii, unde sa intre si neaparat sa-ti spuna apoi… DA, al tau era cel mai frumos! N-ati vazut ce succes au concursurile cu desene afisate pe geamuri si pereti? Pentru ca iti creste inima sa-l vezi atarnat acolo, printre alte sute de desene. Plus ca, in momentul in care il vezi „acolo”, stii sigur ca esti si tu la start. Si tu ai sansa sa castigi.

Cat de important e publicul?
Perspectiva de 4 ani: bunica vine in vizita, nici nu apuca bine sa se descalte. „Buni, Buni, vino lepede, sa vezi ce desen flumos am facut eu! L-a pus mami pe intelnet!”

Perspectiva de 6 ani: una dintre fetite trimite desenul… undeva la o ora tarzie. „Mami, de ce nu apare? <mai trec 5 minute> AA, sigur, nu le-a placut desenul meu, de-aia nu-l pun pe site!” M-am conformat, si desenul a aparut imediat. Trebuia si copilul sa se culce, nu?

De aceea, pentru toti cei care ne urmaresc, am un mesaj: incurajati-i pe cei mici. Orgoliul lor are nevoie!

Pictura de dovleci

Saptamana aceasta se desfasoara ultima etapa a celui de-al doilea concurs. Pictura dupa imagine. Desi nu sunt deloc amatoare de petreceri de import, se pare ca copiii au adoptat rapid si cu mare placere ideea de carnaval de toamna, si petrecere la gradinita de „halouin”.

Asa ca le fac pe plac si celor din gasca ne nazdravani, cu o tema pe masura… sa picteze singurei un dovleac. ei, mi-a trecut prin cap sa-i pun sa scobeasca unul, dar cred ca sughitam non stop, pe masura ce se citea mesajul…

Sper ca la sfarsitul probei sa mai existe galben si portocaliu in tubulete sau acuarele, caci pictura asta imi aduce aminte de imprimantele cu cartus unic color… printezi cu albastru si arunci cartusul plin cu galben si magenta…

Astept cu nerabdare sa ne vina si noua cheful si inspiratia, sa ne apucam de pictat.

Pana atunci, savurati creatiile probelor anterioare.