Tablou cu om de zăpadă

Când ai în familie copii mici (grădiniță și primele clase primare), pe care i-ai învățat că mereu le duci ceva de meșterit, o vizită nu e uneori așa simplu de programat… Am scăpat relativ ușor săptămâna aceasta, căci erau în deplasare la bunici, nu în capitală, dar pregătisem ceva și pentru ele, ca să ne lase și pe noi, cei mari, să ne jucăm.

Oamenii de zăpadă au fost mereu amuzanți. Desigur, dacă vrei să stai lângă copil, să îi explici pas cu pas ce să facă, elementele predecupate nu-și au rostul. Însă dacă nu vrei o activitate complexă, cu un grad scăzut de reușită estetică (oricât de ciufulit ar ieși din foarfecă, el tot îl consideră minunat!), acestea sunt o soluție. Este varianta recomandată și când lucrezi cu grupuri numeroase de copii (mai ales mici), căci realizarea presupune o singură tehnică: lipire.

În funcție de cât de complicat doriți să fie din punct de vedere al dezvoltării musculaturii fine a mâinii, puteți îmbogăți tabloul, adăugând elemente foarte mici – ochi, nasturi și fulgi – realizați cu perforatorul de coli (fulgii mici și rotunzi). Altfel, după lipirea elementelor principale, puteți completa tabloul cu ajutorul creioanelor sau a cariocilor (ochii și nasturii). Puteți folosi creion alb sau pastă de corectat pentru a face fulgi mici. De asemenea, fularul și căciula se pot decora, după preferințe, cu dungi sau buline.

Set creativ: tablou cu om de zăpadă

Tabloul are dimensiunea A5. Dacă vi se pare interesant și util, setul include următoarele piese de hârtie:

carton negru pentru suport;
două straturi de zăpadă;
un brăduț, un norișor;
patru fulgi mici, doi fulgi mari;
trei discuri pentru omul de zăpadă;
un pătrat pentru căciulă, un fular franjurat (diverse culori);
un nas portocaliu.

Prețul unui set este 12 lei, pentru detalii lăsați un comentariu la acest articol.

Ulterior se pot colora/adăuga alte elemente. Eu am mai folosit albastru, pentru a delimita mai bine nămeții, iar la ochi am adăugat cu vârful unui creion puțină pastă albă. În funcție de experiența de lucru a copilului proiectul poate dura de la 15 la 30 de minute.

Om de zăpadă din cub de hârtie

Să confecționezi un om de zăpadă este posibil din aproape orice material, iar hârtia este extrem de îngăduitoare la acest capitol. Aveam însă nevoie de un model dintr-un cub de hârtie, ca să mă pot ține de o promisiune. În decembrie, primăria sectorului a invitat elevii școlilor din subordine (cred că știau că ieșim de sub umbrela lor și își luau „la revedere”) la un festival pentru copii… ce să zic, m-am abținut de la comentarii… căci la pomul lăudat să nu te duci cu sacul, adică programarea era așa, de ochii lumii, căci înăuntru debandada era la ordinea zilei. Pe scurt, aveai trei variante de activități. Dacă la două dintre ele nu conta numărul de copii prezenți… căci erau frontale, la ultima – un atelier creativ – locurile erau limitate.

Copiii care făceau voluntariat aici (mi s-au părut adolescenți de liceu) erau cu totul depășiți de amploarea problemelor. Mă amuză cei care cred că a lucra „ceva” cu un grup mare de copii e ușor. Pe scurt, la ora la care trebuia să intrăm și noi, ei constataseră că grupa de dinainte nu a terminat, a făcut praf mai multe materiale decât estimaseră, și noi… trebuia să așteptăm mult și bine!

Am aruncat un ochi pe ce lucrau, să văd ce îi entuziasma așa pe copiii mei, și am văzut că era un banal cub decorat ca om de zăpadă. Bineînțeles că erau toate gata tipărite, doar să le decupezi și lipești. Le-am promis atunci că vom face și noi proiectul la școală… Deocamdată am desenat cubul, însă nu m-am hotărât dacă îl dau printat și îl decupăm sau încercăm să desenăm un cub desfășurat. Nu ar fi prea greu, dacă le-aș da pătratul de bază; m-am gândit aici la foile de origami 10×10 și la cartoane albe A4, dar lățimea este cu 3mm mai mică decât necesar. Așadar ar trebui pătrate cu latura de maxim 9,5cm…

Să înveți un copil de clasele primare să deseneze un pătrat perfect pe coală albă nu e posibil, dacă nu a lucrat niciodată cu instrumentele de geometrie… dar poți folosi colile cu pătrățele! Așa știe cu siguranță să deseneze un pătrat perfect cu latura de 19 pătrățele! Decorul este apoi simplu. Se taie pentru căștile de iarnă (sau urechi de protecție, zău că nu știu denumirea oficială!) o bandă de hârtie colorată. Se pot adăuga cercuri decorative, din orice aveți la îndemână.

Model pe care l-am desenat aici este prezentat în două variante. Prima, un cub cu latura de 6.5 cm, realizat dintr-o singură bucată, pe desfășurarea clasică. A doua, un cub cu latura de 8.5cm, realizat din două bucăți. Este vorba doar de puțină geometrie… un cub are 6 fețe și 12 muchii. Câte muchii se îndoaie? Restul până la 12 trebuie să aibă etichetă pentru lipit. Pentru copiii mici, se poate folosi bandă adezivă transparentă pentru asamblarea cubului, teoretic le-ar fi mai ușor. Pe termen lung însă vor rămâne cu o deprindere neformată.

Pentru construirea perfectă a cubului e nevoie de câteva instrumente:

o riglă lungă pentru trasat liniile. Dacă lucrați pe A3, cea mai lungă posibilă.
creion, gumă, pentru că lucrurile nu ies perfecte din prima.
un pix care nu scrie, să trasați liniile care se îndoaie. Sau puteți folosi aceeași riglă.
foarfecă.

Pentru decuparea modelelor printate, țineți cont mereu că liniile punctate se îndoaie, liniile continue se decupează!

În filmul de mai jos am schimbat puțin strategia. Pentru a marca vârfurile pătratului am folosit un marker și am trasat complet colțul, dar și câteva marcaje pe laturi. În acest fel, am putut să am punctul exact prin care trebuia să trasez linia. Știu că pare dificil, răspund cu plăcere la întrebări dacă nu este clar.

Spor la lucru!

Săniuță din carton

Mi-am propus să încep anul cu acel „articol” în care treci în revistă ce a fost bun, ce planuri ai, ce s-a citit pe blog… însă nu am avut inspirație pentru el, nici chef de bilanțuri. Aveam poate nevoie de 50 de centimetri de nea pe balcon, ca să-mi revină cheful de iarnă. Miroase a iarnă, însă nu e… ghioceii stau să încolțească, hainele sunt mai mult de primăvară. Însă, deși mă tenta să inaugurez temele săptămânale din acest an cu una potrivită temperaturilor mult peste medie, am rămas în sfera optimismului. Dacă a nins în Sahara – iar! – o să ningă și la noi. Să ne pregătim, așadar, pentru derdeluș…

Am desenat o sanie care sper să reziste unui derdeluș improvizat, în casă, pentru jucării. Și, dacă mă uit deja la primul răspuns în pagina provocării săptămânale, se pare că jucăriile au parte de săniuș, copiii – mai puțin. Pentru a realiza modelul din imaginea de mai jos, aveți nevoie de o imprimantă pentru model și de un carton care să poată trece prin dispozitiv. Dacă nu, printați pe o coală normală, apoi lipiți-o pe un carton ce poate fi decupat și îndoit! Am inclus două pe pagină, și ies suficient de mari pentru a fi mai ușor de decupat, însă, dacă le vreți mai mici, puteți printa la dimensiune mai mică.

Pentru decupaj aveți însă nevoie de foarfecă și de cutter. Puteți decupa cu foarfeca liniile exterioare, continue. Dar este mult mai ușor de decupat spațiile interioare cu un cutter de decupaj. Atenție, tăiați doar pe liniile continue, pe liniile punctate se îndoaie. Aripioarele interioare ale saniei se lipesc dedesubt. Se adaugă lipici pe zona hașurată și se lipesc două câte două, pentru a susține „podul de scândurele”. O puteți apoi decora/colora după dorință. Puteți înfășura tălpile în staniol, adăuga bețișoare de lemn, hățuri, pentru a personaliza creația.

Nu uitați să folosiți un suport de tăiere atunci când utilizați cutterul, un carton mai gros, o placă de tăiere, pentru a nu distruge mobilierul! Dacă realizați acest proiect, aș fi încântată să îl văd și altfel pus în practică. Puteți adăuga un comentariu cu link către imagine sau etichetă pe facebook, către pagina mea.

Felicitare cu surprize în plicuri

Aniversările din luna august au fost o nouă provocare pentru mine și Iris, căci am vrut să fie speciale felicitările pregătite. Partea proastă a fost că n-am reușit să le pregătim de-acasă, și le-am lucrat în concediu, aproape noaptea, la lumina lanternei… așa că rezultatul, deși fain, nu prea e de lăudat. Însă ideea de a pune plicuri pe felicitare a mers de minune, căci așa toți cei prezenți au putut scrie propria urare, să o închidă în plic, și totuși sărbătoritul să primească o singură felicitare. Satisfacția a venit de la deschiderea pliculețelor și citirea mesajelor, mai ceva ca la loz în plic.

Mai jos vă propun un model cu două pliculețe, dar puteți face oricâte, mici sau mari, decorate frumos, mai ales dacă felicitarea însoțește un cadou oferit de mai multe persoane. Cu siguranță e mai amuzant decât să apară la interior o listă întreagă de nume.

Felicitarea de azi presupune puțină îndemânare și atenție.

Se ia un carton colorat A4, și se îndoaie perfect pe jumătate.
Se ia un alt carton, de altă culoare, și se decupează 12×16 cm. Dacă aveți foarfecă decorativă, trasați liniile la 13 și 17 centimetri, apoi încă două, la 1 cm de fiecare margine, și apoi tăiați de jur-împrejur, astfel încât la final să aveți unul pe dimensiunea indicată. Aveți grijă să potriviți corect modelul și direcția de tăiere la fiecare deschidere de foarfecă!
Se decorează cartonul. Puteți desena floricele, trasa linii, dacă aveți cercuri magice, sunt la fel de indicate. Eu am ales să cos, tehnica string-art. Am luat un echer, am fixat o direcție, și am perforat din 5 în 5 milimetri. Apoi l-am așezat din nou, în altă direcție, cum mi s-a părut mie că ar ieși ceva interesant. Pentru modelul în „L”, trebuie să aveți același număr de puncte pe ambele laturi. Pentru cealaltă decorațiune, am început de la capătul liniei frânte o serie de corzi, când am terminat punctele de pe latura scurtă, am început o nouă serie de la celălalt capăt. Dacă aveți la îndemână un florar, puteți exersa cu liniile curbe, doar să perforați la distanțe egale.
Lipiți cartonul galben (cel pe care îl aveți mai mic) pe cel îndoit ca suport, drept sau înclinat, cum preferați. Dacă aveți bandă dublu-adezivă pentru craft, e mai recomandată decât lipiciul, căci nu îndoaie cartonul.
Realizați plicul pornind de la un pătrat. Cele folosite de mine au ca bază un pătrat cu latura de 7cm. Dacă nu vă este chiar la îndemână să le îndoiți din ochi, aveți aici o pagină cu modele, pe diferite dimensiuni. O printați, si folosiți modelele pentru a confecționa pliculețe din hârtie decorativă. Pe linia continuă se decupează, pe linia punctată se îndoaie. Lateralele se vor lipi cu atenție de partea de jos a pliculețului, căci se suprapun foarte puțin. Eu am folosit o bucățică de bandă adezivă pentru a le fixa, pe interior.
Finalizați decorul felicitării cu orice accesorii aveți la îndemână, și nu uitați să puneți scrisorelele înainte de a lipi plicurile. Am folosit câteva floricele decupate dintr-un abțibild mai mare.

Spor la lucru!

(* La cerere pot efectua modele personalizate. Pentru detalii, lăsați un mesaj cu email corect.)

Colaj: pepene din cercuri de hârtie

Vara aceasta este creativă în felul ei. Dar nimic nu se compară cu momentul în care ai uneltele necesare pentru a pune repede în aplicare ideile. DacoArt și-a îmbogățit colecția cu două unelte foarte utile pentru copii, dar nu numai. Am așteptat-o cu nerăbdare pe Iris să revină din vacanța la bunici și să i le arăt…

Cutterul retractabil a fost primul descoperit în balamucul de pe masă (daa, nu am un copil perfect, toate stau grămadă, mai ales când nu ai nevoie de ele a doua zi, și toamna e departe). Am contribuit și eu la nebunie, căci am deschis coletul pe birou, și au rămas acolo. I-am zis să le caute, și a venit repede cu el în mână, super-încântată. Nu pentru că nu avem cuttere, alte trei modele sunt în cutia mea de unelte, însă acesta se pliază mult mai bine pe nevoile ei. De ce? „Pentru că pot să-l iau la școală!” Lama stă bine ascunsă la interior, și iese doar dacă pui în funcțiune mecanismul retractabil de pix. În plus, lama poate fi schimbată ușor și înlocuită cu rezerva, sau cu un vârf bont, pentru biguire sau embosare. Sunt disponibile în cutiuța cu rezerve, deși copilul a fost convins că au loc în interior undeva, și se schimbă ca prin farmec.

Al doilea – cutterul circular. Unealta este de-a dreptul fantastică. Rapiditatea cu care poți tăia cercuri este una de invidiat, mai ales pentru cele mari, și poți rezolva cu el proiecte mai ample. E drept că nu aș vrea să scutesc de decupajul pe linie curbă copiii mai mici, care încă au nevoie de exercițiu, însă eu… mi-l doream de multă vreme. Două dezavantaje are: primul, nu poți tăia cercuri cu diametru mai mic de 8,5 cm, și asta dacă dai lama la minim, dincolo de marcajul de 10cm. Al doilea – lamele sunt cu totul speciale, depinzi de rezerve dedicate. Am tăiat cu el hârtie, carton 180g, și fetru – din cel subțire și foarte puțin pufos. Toamna ce urmează va urma o probă de foc pentru unealtă, sunt foarte curioasă cât rezistă o lamă, pentru că am de gând să-l folosesc intensiv pentru decorurile din clasă.

Ambele unelte se folosesc pe un suport special de tăiat, nu pe mobilă!

Și pentru că a venit vorba de acestea, le-am probat pe un proiect foarte simplu dintr-una din cărțile mele preferate în ceea ce privește lucrul cu copii: Figurine din cerculețe de hârtie. Am căutat un model cu cercuri mai mari, și „de sezon”, așa că vă invit la o felie de pepene „tăiată” de Iris.

Uneltele le-a folosit aproape în direct, căci imediat cum le-a văzut a vrut să le folosească, și, ca să nu stricăm materialul inutil, am și filmat. Nu a existat nicio repetiție, înaintea cercurilor de mai jos a mai tăiat doar 3. Am folosit trei coli colorate, cercuri de 10-11-12 cm diametru, și triunghiulețe negre.

Pentru unelte am pus linkuri mai sus, iar cartea o puteți găsi în librăriile online, aici: elefant.ro, libris (transport gratuit), librarie.net, emag, BestKids.

Ramă foto din carton, decorată cu flori

Zilele trecute povesteam despre cele două rame din carton pe care le-am construit. Cea de mai jos a fost modelul principal pe care l-am folosit la o activitate cu adulți, și, pentru că grupul era destul de numeros, am preferat să creez un filmuleț care să ilustreze modul de lucru.

Cum sunt ceva mai avansată la capitolul unelte, și m-am „lenevit” în ceea ce privește utilizarea unei foarfeci, dacă nu este neapărată nevoie, am ales să decupez modelul printat cu cutterul. Înainte de alte comentarii, iată imaginile:

Un model nu foarte complicat, care se decupează pe linia continuă și se îndoaie pe cea punctată. Ca greșeală – dar nu am vrut să filmez din nou doar pentru atât, am adăugat lipici pe toată banda de jos care se îndoia, și trebuia doar în părțile laterale, nu și acolo unde se suprapunea piciorul.

Îndoiturile, chiar dacă par multe, îi dau rezistență, și după întărirea suportului din spate, chiar stă fără probleme în picioare. Socoteala de-acasă nu s-a potrivit în târg… și activitatea a mers extrem de greu, cu multe rateuri, și puține reușite. Însă rămân la metodă, partea demonstrativă în activitățile de lucru manual o fac video, orice ar însemna acest efort. Nici nu se compară cu a demonstra o singură dată, unei săli întregi, cum se confecționează obiectul. Așa pot rula filmul, pot opri să explic la ce anume să acorde atenție, și apoi poate rula de câte ori este nevoie (toată ora) pentru cei care mai au nevoie de îndrumare. Deși clasicul e bine? nu dispare la nicio vârstă, numărul de apeluri directe scade vertiginos.

Acasă am convenit cu Iris să și decorăm rama. După o tentativă de a o lăsa singură, ceva bocit că are teme multe, ne-am apucat să lucrăm împreună. Ceea ce vedeți e lucrat cam jumate-jumate, dacă vă prindeți care, căci pricepute suntem amândouă. 🙂

Dar… pe principiul mama-mpunge și eu trag, m-a „lăsat” să franjurez eu toate hârtiile, recunoscându-mi talentul deosebit la lucruri de migală, iar ea a răsucit florile. I-am arătat apoi cum să confecționeze frunzele acestea dublu-îndoite, model pe care și eu l-am încercat de curând, apoi a dat în patima cârlionților și cu greu am oprit-o să nu pună la toate frunzele.

Floricelele sunt realizate din benzi de hârtie de 1cm lățime, 30cm lungime, iar la interior sunt una, două sau chiar trei fâșii de 5mm lățile, lipite între ele, pentru a crește diametrul.

Aș spune că rama se poate realiza ușor la clasa a III-a sau a IV-a, căci nu necesită decât atenție la îndoit (și, dacă biguiți cu un ac/pix care nu scrie, e chiar simplu), dar după experiența de săptămâna trecută, spun doar că pentru începători e puțin mai dificil, trebuie urmărit filmul pas cu pas. Dar nu e imposibil!

Spor la lucru!

PS: modelul poate fi descărcat de aici.

Ramă foto cu trepte de nivel

A denumi un articol este de multe ori o provocare pentru departamente întregi de marketing… a pune un titlu acestui articol a fost cam același lucru, doar că pentru un singur om. Și, dacă aveți o idee mai bună după ce citiți despre ce este vorba, aștept păreri, căci nu am nici cea mai vagă idee ce i s-ar potrivi mai bine.

Nu știu ce faceți voi cu mărțișoarele și ambalajele lor, însă la mine se triază. Unele au „ceva” special, altele pot fi reciclate sau utile în cutia-cu-de-toate, cert e că anul acesta mi-a atras atenția ambalajul unuia, care părea cutiuță, dar nu era. Așadar am recreat ideea, la o scară mai mare, pentru o ramă foto.

Când confecționezi o ramă foto din carton, impresia de 3D este dată de faptul că stă în picioare, include o fotografie. De data aceasta reușisem să creez și impresia de volum pentru ramă, creând o „adâncitură” suficientă. Pentru modelul meu – complet atipic ca dimensiune – aveam în minte o decorațiune quilling, care astfel ar fi fost „protejată”. Chiar ar putea avea, dacă este disponibil, geam din acetofan.

Cum este confecționată:

se printează pe carton cele două pagini de aici. Prima este cea care se va vedea efectiv, așa că alegeți cu grijă culoarea. A doua este cea care se va vedea din spate. Atenție la print, imprimantele tind să lase o margine de câțiva milimetri. Nu folosiți opțiunea „Fit to page/Potrivește în pagină”, ci cea „Dimensiune reală”. Chiar dacă pare să dispară ceva din model, puteți prelungi apoi liniile. Modelul necesită decupaj și potrivire perfectă, nu modificați dimensiunile.
există zone ce trebuie decupate, tăiate, sau îndoite. Prima pagină printată se decupează complet pe linia continuă, și se va îndoi pe cele punctate/întrerupte. Dacă printați pe carton cu fețe diferit colorate, și doriți ca una anume să se vadă în exterior, vă recomand să printați pe fața pe care o doriți „ascunsă”. În acest caz, linia cu puncte mai rare (cea dinspre interior) se va îndoi tip „munte”. Adică, uitându-vă la linia în cauză, după îndoitură, aceasta să fie pe „culmea muntelui” rezultat. A doua linie, cea întreruptă (spre exterior) se va îndoi tip „vale” – invers față de prima. Sugestie: pentru a obține o îndoitură estetică, vă recomand să retrasați liniile folosind o riglă și un fix care nu scrie/andrea/unealtă de biguit, apăsând suficient pentru a genera un șanț de îndoire în carton, și în același timp fără să-l perforați.
a doua pagină se decupează în centru, și se detașează dreptunghiul. Se taie muchiile piciorului. Se îndoaie apoi toate liniile punctate „tip vale”.
Produsul rezultat după îndoirea primei pagini se fixează în dreptunghiul decupat, și se adaugă lipici. Dacă ați decupat corect, colțurile se vor potrivi perfect, părând „îmbinate”, însă puteți corecta această zonă cu decorul ulterior.
se lipesc cele două laterale ale spatelui, și se întărește piciorul folosind dreptunghiul decupat anterior.

De aici produsul se decorează după inspirația fiecăruia. Ar fi trebuit să lipesc în interior un alt decor, pe fundal, astfel încât rama să rămână diferită. Ar mai fi fost o idee să folosesc cartoane diferite pentru cele două pagini, și dreptunghiul detașat din prima să devină fundal adăugat în a doua (piciorul se putea întări și cu alt carton). După trandafirii realizați din hârtie de quilling lată de 1cm, frunzele decupate cu perforatorul, am folosit dantelă autoadezivă (are pe spate deja fixată bandă adezivă transparentă) și jumătăți de perle.

Dacă doriți să folosiți acest model pentru o fotografie standard, lăsați un comentariu cu dimensiunile acesteia ca să realizez șablonul.

Mărțișor gata prins în pom

Anul acesta modalitatea în care „livrez” mărțișoarele îmi cam dă de furcă. Deși sunt frumos cusute – cam asta am lucrat și eu, și Iris – trebuie să le prindem pe „ceva”. Așa că am ales să le confecționez o felicitare-suport, și, dacă la pictură nu am talentul necesar, le-am realizat ca filigran.

Modele se găsesc o sumedenie, Pinterest-ul este plin, pe gustul fiecăruia. Probleme apar când mărești modelul, linia devine pixelată, se vede prost și… decupezi mai mult intuitiv. Dar te descurci, în fond, calul de dar nu se caută la dinți. Până voi avea eu timp să mi le desenez pe ale mele, mai curge multă apă pe Dunăre, la ce program de lucru tocmai mi-am aranjat primăvara aceasta…

Din cauza imprimării proaste, a fost nevoie să întorc modelul, să se „vadă” partea fără imprimeu. Problema e că îmi dorisem foarte mult să fac felicitările cu fereastră decupată, și peste ramă să lipesc filigranul. Planul a eșuat, căci se vedea oribil la interior. Soluția de compromis a fost să folosesc foaie de calc, care să ascundă cât de cât pixelii. Dar nici aceasta nu a fost perfectă, deoarece calcul se încrețea de la lipici, de oricare ar fi fost, solid sau lichid.

M-am ales așadar cu două felicitări cu rămurele, de care am legat, la propriu, șnurul de mărțișor. Destinatarii sunt scutiți astfel de efortul de a le mai agăța într-un pom la începutul lui aprilie.

Pentru observarea efectului maxim al foii de calc, am realizat o fotografie cu lanterna în spate.

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Feb 18, 2017 at 9:41am PST

Căprioară cu ieduț – decupaj

Exercițiile de montaj a tablourilor propuse de editura Casa în diverse numere ale colecției Idei creative au ocupat bună parte din programa mea de activități, cu un efort pe măsură în pregătirea modelelor. Condiția principală este aceea de a mă încadra cu proiectul într-o singură oră, așadar muncesc înainte vreo două, dacă nu mai bine, pentru a separa elementele de pe modelul inclus în fiecare volum.

Copiii primesc o coală de carton, pe care colorează (anul viitor mi-am propus să încerc să le pictăm, aș câștiga timp, dar depinde cum mă încadrez cu materialele), apoi le decupează și le asamblează după model. Am la mine și volumul, cu tabloul-exemplu, dar și planșa de pe care am separat elementele, de data aceasta colorată. La început, pe lângă problemele de decupaj neatent, ridicau destule probleme și etapele de așezare a elementelor: cine stă „în față”, cine stă „în spate”, noțiunile de perspectivă fiind greu de aplicat la grupa mare. Cel puțin pentru mine, grupa mixtă (cu copii 5-8 ani) și-a arătat roadele, căci cei mai mici, după ce tot amestecau un puzzle de piese decupate, se uitau cum le așază cei mari, și rezolvau problema prin imitație.

E drept că răbdarea nu este atributul lor forte, și cum voiau să ajungă repede-repede la partea de montaj, colorau grăbit, și, spre disperarea mea, în toate direcțiile. Ce culori foloseau – alegerea lor, încercam să-mi repet că ceea ce mă interesează din acest proiect este tehnica: un decupaj cât mai fidel și o aranjare corectă a elementelor, și trebuie să-i las și pe ei să se manifeste, chiar dacă o căprioară cu părul albastru e greu de imaginat.

O altă variantă pentru realizarea acestor tablouri este de a folosi și pentru elemente carton colorat, și atunci copiii nu mai decupează. Însă carton în patru nuanțe de maro mi-a fost imposibil să găsesc… așa că am rămas la varianta colorată. Modelul din mijloc este realizat ulterior activității, acasă, de Iris.

Proiectul face parte din volumul „Animale sălbatice din hârtie”, pe care îl puteți găsi în librăria online a editurii Casa, sau în alte librării: Libris (transport gratuit),eMag, elefant (transport gratuit la pickup point), Librarie.net,AdevarulShop, BestKids.

Broscuțe la plimbare – exercițiu de decupaj

Grupa mea de grădiniță și-a descoperit pasiunea pentru exercițiile de decupaj după modelele de la editura Casa. E drept că în timp exercițiul îmi este și mie util, am căpătat din ce în ce mai multă viteză de lucru în copierea modelelor pe calculator și separarea elementelor, pentru a le face ușor accesibile copiilor. Tehnica de copiere pe calc, prezentată în carte, și apoi transpunere pe material, nu le este deloc accesibilă copiilor, precizia lor în mânuirea instrumentelor de scris lăsând foarte mult de dorit.

În schimb ne descurcăm mult mai bine la decupat. Mult, nu foarte. Pentru modelul acesta le-am imprimat pe carton verde toate elementele ce țineau de broscuțe, și pe care doar le-au decupat. Celelalte au fost imprimate pe carton alb, le-au colorat după preferințe și le-au decupat, tabloul căpătând astfel personalitate.

Am observat că în timp problemele de perspectivă au dispărut, nu mai întreabă „care e primul”, adică cine stă în spate, cine în față. Modelul complet, colorat de mine în prealabil, le este suficient pentru a stabili ordinea elementelor. Spre marele lor regret, timpul nu a ținut cu noi, să poată decora și suportul alb al broscuței. Pentru acesta și-au făcut planuri acasă, iar pentru data viitoare vor modelul cu căprioară…

Și cum mai aveam un model „de rezervă”, l-am executat cu Iris (cel mare, din imagine), să avem și noi broscuțele noastre la colecție. Modelul este prelucrat din numărul 36 al colecției Idei Creative, Figurine din hârtie, modele de primăvară şi de Paşti, disponibil în Librăria Editurii Casa, Libris.ro, Libraria Emag, librarie.net, elefant.