Marcaj: banda galbena

Ai mei copii visează doar vacanţă. La mare le place, dar pe munte ar merge oricând. Andrei tocmai a terminat un desen care e coplet diferit de "stilul" lui expeditiv.

Ce reprezintă? el şi sora lui, pe la cabana Muntele Roşu. Abia au plecat. Pe mijloc este o potecă, apoi copaci, cu marcaj bandă galbenă. Noi, părinţii, suntem undeva în urmă, nu ne vedem. Se apropiau de un lac mic. S-au oprit să ne aştepte.

Mai avem de lucru la copaci. Încă nu sunt ok deloc. Şi la proporţiile părţilor corpului…

Dar ceea ce m-a uimit a fost răbdarea lui de a colora cu carioca tot fundalul. Este pentru prima dată când o face, iar eu o iau ca un semn bun. Vrea şi el ceva mai mult de la un desen. Dar traseele rămân atractia principală.

Traseu banda galbena

Colaje din paste fainoase

Colaj cu paste fainoase

Printre materialele cu "tradiţie" la lucrul în grădiniţe sunt pastele făinoase. De diferite forme şi mărimi, pictate, pot fi folosite în cele mai diverse moduri. Demult erau nişte paste pătrăţoase, ca nişte cubuleţe. Ieşeau nişte coliere de mărgele minunate din ele, toate păpuşile noastre aveau câte unul. Şi aveam o plăcere sadică să le spargem una câte una când doamna nu era atentă.

Ingredientul de lucru s-a păstrat. Ieftin, şi se lucrează uşor. Am găsit şi în mapa Irisucăi câteva zambile frumos pictate. Prima dată am crezut că sunt lăcrămioare, dar erau colorate… Colajul a fost completat cu câteva frunze din hârtie glasată. Şi a ieşit minunat, pentru patru anişori. Oare ce ar putea face cu mai multe tipuri de paste?!

In trafic pe A2. Cu masina la mare

Ne dăm silinţa să ne pregătim de şcoală, atât cât ne ţin puterile, cheful şi voinţa. Sunt zile în care Andrei nu are chef să facă nimic. Nimic din ce e pe lista pentru şcoală, şi îl las. Doar e ultima lui vacanţa, nu sunt chiar atât de rea să i-o stric.

Dar sunt zile in care are chef… de desenat. Nu e un talent, e departe de a realiza desene care să atraga un wow de la privitori. El e… mult mai practic, şi cu destulă imaginaţie. S-a apucat cu ceva timp în urmă de un desen pe coală A3. A inceput să îndrăgească dimensiunea blocului de desen, îi dă mult mai multă libertate.

Desen cu carioca

Desenul a fost pregătit de la început drept cadou pentru Bunu. Nu a ajuns încă la destinaţie, căci abia este terminat. Ca orice desen al lui Andrei, este cu… maşini.

Dar să dau cuvântul autorului…

Toate maşinile merg pe A2 spre mare. Nişte gângănii şi nişte autobuze pe banda de jos. Pe banda a doua a un camion de transport, şi lângă el maşina poliţiei. Un autobuz verde, cu destinaţia Neptun. Avem şi un scuar cu flori… la intrarea pe autostradă. În spatele autobuzului îşi pierde răbdarea o maşină de curse, apoi un taxi şi alt microbuz.

Pe banda a treia, avem ieşirea spre Cernavodă. Un camion mare cu îngheţată, care aprovizionează toate oraşele de pe autostradă, şi până la Vama Veche. Apoi tot un camion care transportă o maşină [vaaai, numai accidente pe autostrada!] şi, negre, două maşini de curse.

Sus, în decor, câteva flori, un fluture, albinuţe şi un copac. Şi un soare mare, căci e vară.

 

Colaje din benzi de hartie creponata

Colaj din benzi de hartie creponata

Nu am fost niciodată un fan al artei mult prea abstracte. Prefer ca atunci cand privesc un tablou să mă simt bine, şi nu să-mi chinui neuronul într-o încercare disperată de a pătrunde – nu sensuri ascunse, ci măcar sensul acelei creaţii. Dar fiecare poate vedea ceva într-un tablou… Îmi amintesc de Cruela Devil, în 101 dalmaţieni (2), când descoperă tablourile albe cu pete negre. Până şi artistul era mirat că cineva poate fi în extaz privind creaţiile sale.

Avem de la grădi destule creaţii, mai mult sau mai puţin reuşite. Dar tabloul alăturat m-a lăsat fără replică. Domnişoara educatoare ne-a notat legenda: Castel cu uşă şi turn (?), cu prinţ şi prinţesă care dorm. E noapte. Am privit. Şi cred că am priceput care e turnul. Dar în rest…

Am scanat şi am chemat autorul. Mami, ai ales castelul meu!!!! Uite, vezi scările? duc sus, la prinţesă, e în turn, ca Aurora. Şi în acest moment m-am simţit ca sfetnicii din hainele cele noi ale împăratului… Hmm… oare chiar sunt eu ălă prost care nu vede hainele?! Dacă copilul era entuziasmat, am tăcut. Şi am privit în continuare…

În schimb mi s-a părut minunată ideea de colaj din benzi de hârtie. Se poate lucra mult mai repede, şi acoperi pe model de mozaic un spaţiu mult mai mare, fără să pună la încercare răbdarea piticilor.

Şi nu este nevoie decât de o foarfecă, hârtie creponată, lipici… un contur şi multă imaginaţie.Benzile de hârtie au aproximativ 1×2,5cm.

Colaj din benzi de hartie creponata

Colaj din benzi de hartie creponata

Atelierul de creaţie

Comentarii pe langa campionatul de fotbal din Africa

Ca orice campionat mondial, şi cel de anul acesta din Africa pune la încercare nervii persoanelor de sex feminin, sau ai copiilor… Dacă îmi amintesc bine, cel mai frumos campionat a fost precedentul, când al nostru tătic era în delegaţie, pe toată perioada, şi nu ne-a stresat nimeni.

Acum însă copiii sunt mari. Şi dialogurile cu ei ajung, inevitabil, şi la meciurile din campionat.

Exemple:

Iris: Tati, hai afară!
T: Nu pot, e meci!
I: (supărată rău) Daa, toată ziua meci, meci meci! Tu numai meci ai în cap!

Se discută aprins pe marginea unei partide între verzi şi albaştri.
Iris: Andrei, tu cu cine ţii?
A: Cu ăia verzi!
I: Hai mă Andrei, nu vezi că sunt proşti?

Şi la final, fotbalistul preferat al lui Andrei e Roger Milla. Din reclamă. Că nu are dinţi… aşa ca el, că tocmai ne-a vizitat zâna măseluţă…

Adio gradinita…

Adio şi n-am cuvinte nu prea merge. Am terminat grădiniţa, dar ne este dor de ea. Acum dorul se manifestă în diverse moduri. Când ne apucă plânsul în baie, că s-au înnecat toate corăbiile, şi nu se poate trăi fără prietenii de la grădi… când ni se face dor de doamne… şi ne întrebăm ce mai fac.

Acum ne-am gândit să trimitem dorul pe o coală de hârtie. Tare dor ne este de colegi… N-au încăput toţi pe foaie. Gaşca de bază. Şi din patru fete, numai una. Dar are cercei si tocuri, e foarte elegantă. Din 16 băieţi, numai şase. Dar dacă grădiniţa a fost, sperăm că vor fi colegi la liceu. Cel puţin aşa încercăm să mai alinăm dorul… "las că la liceu veţi fi iar împreună!"

La revedere gradinita

Acum să-i iau pe rând. Rareş. Are pe bluză un skateboard, aşa are el o bluză. Gabi are o bluza cu Porche. Lupu are o bluză verde simplă. (Între noi fie vorba, parcă îs fanii Braziliei…)

Rebeca are pe bluză o zână cu baghetă. Radu o bluză cu 101, de la 101 de dalmaţieni. Andrei (autoportret), bluză cu GTS (când o să fie mare, îşi va lua numai maşini de curse, de la Bugatti, Lamborghini, Corvette şi Ferrari în sus. Din salariul lui…). Ultimul, Paul, are o ideogramă japoneză.

În spate e o bancă verde, două autobuze, pentru mers la teatru, două taxiuri. Mai pe fundal, două blocuri şi ceva verdeaţă.

Şi… doamna Cici. Care ne ia pe toţi în braţe…

De la noi, din gradinita…

A început concurenţa între ai mei pitici… cum adică, numai creaţiile Irisucăi îmi plac?! Păi… dacă pe ale lui nu le-am recuperat încă…

Aşa că mi-am dat silinţa şi am răsfoit caietele de lucru, în speranţa că voi găsi ceva. Şi am găsit un desen simpatic, pe care l-am scanat. Hi hi, o idee bună de semne grafice pe pătrăţele… fulgi de nea.

În schimb, mi-a atras atenţia un exerciţiu… "Întreabă, caută pe internet sau în diferite cărti şi află care este componenţa şi modul de aşezare pe instrumente într-o orchestră simfonică. Desenează sau decupează şi lipeşte imagini. Prezintă colegilor tăi lucrarea." Nu ştiu sincer dacă e în programă sau nu. Dar din vaga mea cultură muzicală, sunt aproape sigură ca tipurile de instrumente, precum şi aşezarea în orchestră se învăţau pe la clasa a cincea… a şasea… s-a decalat oare chiar atât de mult programa?!

Apoi… să iau pe rând: "întreabă"… şanse puţine, eu am o vagă idee ce e cu viorile, cu triunghiul şi încă vreo câteva. Poate la grădi ştie doamna mai bine. "Caută pe internet"… aaa, trebuie sa ştie încă de la grădi ce e cu google, goagle, gugle… nu doar să deseneze sau să se joace… şi să aibă în clasă un PC (n-aveau) cu conexiune la net (stiu însă grădi care au). "Caută in diferite cărţi"… cărţi despre ce? sau de unde să le ia? sau daca prin absurd se duce la o bibliotecă, ce să întrebe?

Uneori am impresia că în repezeala cu care vrem să ne trăim viaţa, alergând de colo-colo şi uitând să ne mai oprim, să respirăm, am uitat să avem răbdare şi să lăsăm copiii să crească încet. Ne pricepem de minune să-i bombardăm cu informaţie, dar uităm să numărăm câţi copii sunt în clasă, şi care este modul în care ar trebui să se lucreze… Apoi ne mirăm că sunt neatenţi, superficiali şi dezinteresaţi… oftăm şi sperăm… la ce?!

Cu gandul la marea cea mare

Vacanţa Mare este periculoasă. Copiii se iau cu joaca şi tind să uite tot ce au învăţat. Nu uită de tot, dar toamna te cam apucă durerea de cap săpând după ceva în amintirile lor…

Ne-am propus aşadar să avem în fiecare zi o activitate. Puţină matematică, scriere, sau activităţi practice. Citire nu, căci încă consider că are timp la şcoală. Ieri am strecurat oră de pictură, căci tot trebuia să rezolvăm tema săptămânii pentru Năzdrăvani. Am început desenând un model, iar piticii să-l reproducă pe foaie. Cum abilităţi de pictori nu avem, asta e, pictăm după contur trasat. Un soare merge şi fără contur, dar bărcuţa am considerat-o prea complicată.

Lui Andrei i-a ieşit foarte bine conturul, dar pensulele nu sunt prietenele lui…

După contur, prima etapă a fost realizarea apei, cu acuarelă, apoi o perioadă de aşteptare, să se usuce. Restul a fost realizat cu tempera. Soarele a fost primul. La bărcuţă am schimbat pensula. I-am dat una mică, subţire şi sfrijită. Proteste: asta e pensulă? Cum să pictez cu ea? Numai că Sfrijita s-a dovedit numai bună, respecta cuminte conturul, chiar dacă trebuia plimbată des în borcanul cu vopsea.

A urmat steagul. Nu ştiu de ce, trecem prin faza elveţiană, probabil i se pare mai uşor de realizat steagul…

Pentru nori se grăbea să folosească un albastru intens. Oo, stai olecută, aşa închişi sunt norii? Nu! Dar nu avem albastru deschis! Nu avem, dar putem amesteca! Acesta este farmecul la tempera, ca ai 6 culori de bază, şi poţi obţine o sumedenie de variante. Păsările… n-am înţeles perspectiva, una privea în jos, dar nu m-am prins cum.

Ultimele realizate au fost valurile. Am fost mândră de onduleul de bază al valurilor. Dar apoi voia ca valul să înceapă în stânga şi să se termine în dreapta. Cu greu l-am convins să facă valuri mici.Şi de nuanţe diferite. Dar… la final… Mami, chiar a ieşit frumos! Să sperăm că toată cicăleala din timpul lucrului nu l-a deranjat foarte tare. Eu am obosit spunând…mai pune puţină apă… prea multă apă, sterge pensula… nu mai înfunda toată pensula în borcan…

Pictura, barcuta pe valuri

În timpul acesta, Irisuca a stat lângă noi, cu urechile ciulite. A imitat cu grijă, atât cât poate ea. Dar cu scorpioanca din ea încă nu încerc să negociez. Până să terminam noi, ea mă anunţă că la ea la mare plouă… cu soare, şi că lângă bărcuţă a făcut un curcubeu. Prea târziu să o învăţ culorile curcubeului, căci era jumătate gata când l-am văzut. Soarele este portocaliu, căci arde foarte tare.

Pictura, barcuta pe valuri

Dar a mai încercat o variantă, în care corabia aparţine piraţilor lui Hook, şi ca să nu existe dubii, în colt e Peter Pan şi Tink. Bărcuţa pare în schimb o coajă de nucă,cu vela făcută dintr-o frunza… Şi pentru că la momentul realizării Andrei era la final, au apărut şi la Iris valurile şi păsările.

Pictura, barcuta pe valuri

Alte bărcuţe

Pictura cu morcovi…

Pictura in oglinda. Fluture

Răsfoiesc în continuare dosarul de pictură… deşi cel cu colaje face cu ochiul. Şi am găsit un fluturaş, pictat în oglidă, prin îndoirea colii de hârtie, aşa cum s-au jucat şi Năzdrăvanii acum ceva vreme.

E drept că a fost un pic mai uşor, jumătatea care trebuia pictată era deja trasată.

Irisuca l-a privit… ce păcat că nu a ieşit antenuţa… îmi dai pensula să o repar? Oo, perfecţionista, nu poate să rămâna aşa…

Dar ceea ce mi s-a părut deosebit la acest fluturaş au fost bulinele. Tot Irisuca mi-a explicat misterul cercurilor (eu deja mă uitam la ele ca la cercurile tip OZN din lanurile de grâne).

Sunt ştampiluţe din morcov, mami! Am tăiat morcovul, l-am băgat în culoare, şi apoi pe foaie…

Îmi pare rău că nu am încercat încă să pictăm cu flori de păpădie, am înţeles că efectul de ştampilă este minunat.

Iris, autoportret

Pictura. Portret

Aşa cum spuneam ceva mai devreme, mă delectez cu creaţiile Irisucăi de peste an. Îmi plac, şi nu ştiu dacă îmi plac atât creaţiile, cât pasiunea cu care ea vorbeşte acum despre fiecare în parte. În glasul ei e acea nostalgie despre grădiniţă, ca locul minunat în care se duce cu plăcere.

Am avut emoţii mari în prima zi de grădiniţă. A mers la creşă de la un an şi două luni. A împlinit 3 ani în noiembrie, şi am decis ca din ianuarie să ne mutăm la grădi. După ce Moş Crăciun ne-a vizitat la creşă, iar Irisuca s-a comportat minunat (şi nu laud puiul de bufniţa, ci o bucăţică de 3 ani care l-a privit în ochi de la jumătate de metru şi i-a gângurit 4 versuri) – urma prima zi de grădiniţa, în ianuarie. Era foarte ataşată de doamnele asistente, mă aşteptam la orice, inclusiv la plânsete că vrea înapoi.

Dar… a păşit cu încredere, ne-am pupat (asta e, am o copilă pupăcioasă rrrău) şi ne-am întâlnit seara. Era încântată, nu a plâns deloc, şi voia şi a doua zi. Şi de atunci, mereu… Domnişoara educatoare e alături de noi de la grupa mică, şi cu puţin noroc, vom termina împreună grădiniţa. De ce o spun? Pentru că se întâmplă foarte rar, şi puţini sunt cei norocoşi care au aceaşi educatoare doi ani la rând, ca să nu spun patru…

Irisuca vorbeşte întotdeauna cu drag despre "copiii ei", şi despre jocurile lor împreună. Printre minunăţiile realizate la grădiniţă este şi acest portret. Iniţial am crezut că e autoportret. Dar nuuu, este fratele meu!! Pfiii, să nu-mi recunosc odrasla! Când am cerut detalii despre elemente, s-a răzgândit, este autoportret. Sus, galben, e un soare. Chestia roşie aş fi jurat că e o pălăriuţă de soare, dar m-am înşelat, este cordeluţa ei cea roşie (pe care nu o mai are…). De-o parte şi de cealaltă, maronii, sunt codiţele. Ochii sunt negri pentru că nu avea maro. Negru înseamnă tot căprui! La gât sunt înghesuite nişte mărgele…

Din tablou lipsesc eu… mama… de mine nu a mai avut timp.