Stirea zilei, prezentata de Andrei

Îmi sună telefonul de dimineaţa. Andrei e în vacanţă la bunici. Mă aşteptam la o discuţie siropoasă, care a debutat conform aşteptărilor.

Mami, când vii să mă iei? Mâine.

Te rooog, vino azi! Explic că nu se poate, schimbăm subiectul.

Mami, ce mai e nou pe la Bucureşti? Eu dau din colţ în colţ, spun că nimic…

Cuuum, n-ai auzit? Boc s-a făcut rău şi muşcă. E supărat că oamenii lui nu muncesc, şi i-a certat. Şi s-a dus la preşedinte, dar tot Băsescu a rămas.

Eu rămân tablou, apoi mă apucă râsul.

Nu râde!! Chiar aşa e, am auzit eu la Realitatea!

Aştept cu interes continuarea discuţiei. Dar sper ca antirabicele sunt încă gratuite.

Iris, autoportret in creion

Autoportret

La mare am avut cu noi şi instrumentele de desen. Pentru pitici fost destul de distractiv, şi au umplut muuulte pagini. Însă de departe cea mai reuşită a fost aceasta. Nu m-am aşteptat, a picat ca din cer. A venit Iris la mine cu o foaie…

Mami, seamănă cu mine?

Se dusese ceva mai departe cu foaia de desen şi o prietenă mai măricică a stat cu ea.

Nu mi-a desenat Elena decât un fluturaş [se vede uşor care], în rest am făcut singură!

Iar eu pot să spun că seamănă… părul lung, e drept că nu-l are [Încă!] până la călcâie, dar cu zâmbetul până la urechi. Şi, normal, o coroniţă de prinţesă, doar e prinţesa lu’ mama.

Tare frumos pui de bufniţă am, nu?

Pere tomnatice, colaj la gradinita

Pere tomnatice. Colaj la gradinita

Încă răsfoiesc dosarul cu lucrări al Irisucăi de anul trecut… şi am zis să vă arăt câteva „de sezon”. Normal, modelul nu e nici pe departe o realizare nemaipomenită, dar la patru ani cred că s-a străduit suficient, căci atât avea când a realizat opera. Dar ideea mi-a plăcut, aşa că am finisat-o un pic, pentru alte exerciţii de grup.

În toate variantele, se printează şablonul copăcelului, care se poate apoi colora sau picta, după preferinţe.

Varianta 1: se printează color perele (pagina 5), se decupează şi se lipesc în copac.

Varianta 2: se printează contururile (pagina 2), se colorează, se decupează şi se lipesc.

Varianta 3: se printează contururile (paginile 3 şi 4) pe hârtie glasată galbenă, respectiv verde, se decupează şi se lipesc.

Bine-nţeles, există şi variante mai dificile, în care copilulul desenează singur fructele, le decupează şi le lipeşte. În funcţie de vârstă, poate fi ales orice model.

Spor la lucru!

Atelierul de creaţie

Basoreliefuri din…lut

Ne-am jucat cu pastă ceramică, şi am modelat mărgele. Dar… ce să facem cu restul pachetului de lut? Căci am luat unul măricel, şi nu a intrat aşa mult la mărgele…

Avem un set mare de jucării pentru plastilină ecologică, cu o sumedenie de forme şi şabloane. Unele sunt simple, ca formele pentru prăjituri, cu altele poţi crea forme în relief, detaliate. Plastilina s-a dus demult, dar au rămar formele. Şi, dacă la mărţişoarele din lut nu ne-am descurcat decât cu primele, am încercat şi cu cea de-a doua varianta de pastă. Spre plăcuta noastră surpriză, au rezistat şi s-au uscat frumos. Iar copiii s-au distrat copios la partea de modelaj.

Formedin pasta ceramica

Le-a revenit apoi copiilor sarcina să le picteze. Şi nu a fost deloc uşor, pentru că este necesar un grad ridicat de îndemânare. Spre surprinderea mea, Irisuca s-a descurcat cu mult mai bine decât Andrei. Este mult mai răbdătoare şi perfecţionistă, nu contează cât timp îi ia, trebuie să iasă bine. Andrei, spre disperarea mea, e superficial. Dacă ar fi să găsesc o asemănare în desenele animate, lucrează cam cum a asfaltat Fulger McQueen prima dată şoseaua… Nu-mi rămâne decât să sper că lucrurile se vor schimba şi că, atunci când se va întâmpla, nu voi avea părul alb…

Forme din pasta ceramica

Până atunci am început să pictez, cu mânuţa lui în mâna mea, poate deprinde mişcarea. Am "reparat" o parte din creaţii, pentru a fi cât de cât prezentabile…

Atelierul de creaţie

Vreau sa stiu cat mai multe despre masini, Editura Teora

Vreau să ştiu cât mai multe despre maşini, de la Editura Teora, mi s-a părut cartea care i s-ar potrivi cel mai bine lui Andrei, căci azi împlineşte 7 ani. Înnebunit după maşini, a început să citească despre istoricul mărcilor. Oricum le ştie mai bine ca mine, mai ales dacă le vede în trafic. Mărci, modele, cai putere…

Nu de puţine ori m-a lăsat ca la dentist… De exemplu, era prezent la o discuţie despre maşini. Interlocutorul meu tocmai ridica în slavi nu ştiu ce model rar de Ford, maşină de curse (dacă era Andrei pe-aici vă spuneam şi care), că nu mai ştiu câţi cai putere are, şi e cea mai tare, iar când am plecat, îmi spune Andrei… nenea ăsta nu ştie nimic despre maşini… cel mai tare e Bugatti … şi nu mă întrebaţi care, ca nu mai ţin minte ce model şi câţi cai a zis Andrei că are, dar am ajuns atunci acasă, am verificat, şi copilul avea dreptate. Ce rău îmi pare că n-a dat replica, aş fi vrut să văd reacţia "cunoscătorului" :D.

Dar să revin. Pentru că îi place la nebunie să citească despre maşini (altceva cu greu îl convingi să buchisească), apoi să mă toace pe mine mărunt la cap…mami, ştiai că primul model de… a fost făcut în anul…?, am hotărât să-i furnizez ceva material proaspăt: o enciclopedie tehnică pentru copii "isteţi", nu numai despre maşini, ci şi despre trenuri, avioane, vapoare, submarine, nave spaţiale şi altele… 240 de pagini color despre tot ce-i poate trece lui prin căpşor.

Multe poze şi multe informaţii, scheme explicative… tare mi-e teamă să nu se apuce de construit singur vreuna.

Vreau sa stiu cat mai multe despre masini, Editura Teora

Cele mai interesante mi s-au părut cele 8 planşe cu pagini îndoite, pentru a prezenta de exemplu, pe larg, un petrolier, un avion sau staţia orbitală internaţională.

Vreau sa stiu cat mai multe despre masini, Editura Teora

Nu ştiu ce reacţie va avea la primirea cadoului, am mari emoţii. I-am spus deja că nu e o maşinuţă, dar e despre maşini, şi a tot răscolit casa. Ba a mai pus-o şi pe "sister" să vină să întrebe… mami, dar ce i-ai luat lui Andrei? Să aflu la investigări suplimentare că Andrei aştepta raportul, eventual locaţia 🙂 . A fost un pic cam greu de ascuns, căci este mare (26x31cm), cartonată, prinsă cu arc, şi mai are şi cotor argintiu, n-am putut s-o ascund între alte cărţi. De fapt să ascund două… căci zilele trecute am vorbit despre a doua jumătate a cadoului.

* Edit: modelele pomenite mai sus sunt: Ford GT, cu 750CP şi Bugatti Veyron, 1001 CP. Am întrebat copilul…

Info preţ | Biblioteca Năzdrăvanilor

Planuri de mare. Marea cea mare.

Ne pregătim să plecăm la mare. Copiii trepidează de vreo 3 luni, aproape că nu mai au răbdare. Dimineaţa, la prânz şi seara, nu vorbim decât despre mare şi soare. Luăm şi cărţile de joc, şi jucăriile de nisip… avem mami loc pentru fotoliile gonflabile? La mare mergem cu cortul de când s-au născut. Şi nu ştiu cum se face, mereu prindem acolo ziua lui Andrei.

Aşa că anul acesta, deşi nu intenţionam, iar suntem acolo de ziua lui. Cu ce să pregăteşti la mare ziua copilului? Tort de îngheţată. Acum se pare că îl pasionează şi ce tort va fi. Cu ciocolată, cu alune. Mami, dar sigur e tot de îngheţaţă, da? Sigur mami. Dar să vedem ce găsim pe-acolo. Am mai avut noi surpriza pe la 4 ani pare-mi-se, când nici o ladă de îngheţată nu mai avea torturi… noroc că am văzut cu o zi înainte că se epuizează, şi am rugat frumos, cu orice preţ, să ne păstreze o cutie a doua zi când vine aprovizionarea.

Şi să vedeţi distracţie anul acesta… doar ce mi-a zis că vrea tort din îngheţată cu lapte, la care a văzut el reclama. Big Milk parcă nu e la cutie, dar bănuiesc să se poate înfige pe post de lumânare, dacă asta e dorinţa copilului…

Deocamdată sunt fericită că i-am găsit cadou. Şi am terminat şi lista de bagaje. Urmează partea mai grea…

Tot prin Sinaia…

În continuarea subiectului de ieri, avem un desen, realizat de Andrei. Cam ce i-a rămas lui în minte după excursie, o realizare pe hârtie a scurtului traseu de la cota 1400.

De la parcare, semn pentru zonă de urşi. Şi semn pentru telecabină. Deşi nici nu am vorbit de Schitul Sfânta Ana, m-a uimit să-l văd pe desen. Am întrebat ce-i cu el… Cum, n-ai văzut? Era un indicator pe unde am parcat noi… Ok, ne-am lămurit. Traseele de sus merg spre cabana Omu. Avem telecabină, avem telescaun.

Dar cel mai mult mi-a plăcut comentariul "Drum cu pietre, de mers cu maşina 4×4". Şi restul legendei de pe margine… Mai avem de învăţat că despărţirea în silabe se foloseşte şi în scris, nu e doar un exerciţiu la grădiniţa…

Trasee la Sinaia

De sezon: copiii fac compot

Borcan de compot. Colaj

Ce ar fi vara dacă nu s-ar face conserve în casă? Căci nu te poţi numi gospodină adevărată dacă nu umpli cămara cu borcane de murături, sticle cu suc de roşii, şi borcănele de compot pentru la iarnă. Ok… nu sunt gospodină, dar am noroc că este mama. Şi că am maşină… Mi-aş dori să ştiu, măcar să pun murături, dar ce să fac!? M-am resemnat, nu mă pot pricepe chiar la toate, iar la cratiţă sunt antitalent. Şi cum oricum mamei îi ies foarte bune, nu mi-am mai bătut capul cu ele până acum.

În schimb am o variantă de făcut compot, dar de către copii. Şi ca exemplu, un colaj de-al Irisucăi de la grădiniţă: borcanul cu compot. Pentru preparare, se foloseşte următoarea reţetă:

Se iau fructele, gata desenate, sau se desenează, dacă copiii sunt mai măricei. Se colorează şi se decupează cu grijă.
Se ia apoi un borcan de compot, sau se desenează, suficient de încăpător, şi se lipesc cu grijă frunctele, astfel încât să încapă cât mai multe. Pot fi suprapuse, şi, atenţie, se decupează părţile care nu "se văd".

Materiale necesare:

forfecuţă, lipici
creioane colorate, carioci sau acuarele
coli albe de hârtie pentru desen, sau o imprimantă pentru şabloane.

Şabloanele nu sunt exact cele din model, dar sper să fie suficient de atractive.

Şi cu aceasta, spor la lucru! …şi poftă bună! 😀

Atelierul de creaţie

… iar mama cea vitrega…

Ieri ne-am uitat la Cenuşăreasa. Şi am avut probleme importante de dezbătut după…

În primul rând, ieri mai mult ca de obicei, a interesat-o problema mamei vitregi. Iar explicaţiile au generat un luuung şir de întrebări. Cine e mama vitregă, de unde a venit, de ce a venit, de ce a murit mama bună a Cenuşăresei… de ce trebuie să fie mama vitregă rea… grele întrebări.

După film, concluzii şi întrebări filozofice. Mami, tu o să mori vreodată? Ok, trebuie să recunoaştem, toţi oamenii mor la un moment dat… Şi cu mine ce-o să se întâmple? Ei, aici m-a salvat tati. Tu o să fii mare, la castelul tău, cu prinţul tău, o să te descurci şi fără mami. Mda, se pare că a mers. Dar tot o să-mi fie dor de tine! Ooof…

A urmat o pauză lungă, după care a tras ca din senin o concluzie: Tati, dacă o să avem nevoie de o mamă vitregă, o aleg eu, că tu precis găseşti una rea, care să mă pună să spăl şi să fac curat! Inutil să spun ce reacţie ca la dentist am avut noi…

Dar credeaţi că s-a terminat? Nuuu… am ieşit la joacă, iar la întoarcere, jucându-se pe covor, ne trezim din senin cu alta. Mami, eu o să mor ultima? Genul de întrebări în care îţi doreşti să fii avut răspunsurile pregătite… Şi ca de obicei, când nu ştiu să răspund la o întrebare, pasez mingea înapoi, să văd ce anume i-a trecut ei mai exact prin căpşor… Păi eu m-am născut ultima dintre noi, aşa că o să mor ultima. Tot spunem că nimeni nu ştie când o să moară, dar cel mai probabil când vom avea 100 de ani. Şi să nu ne mai gândim la asta.

Iar pentru o perioadă, vreau poveşti în care să nu moară nimeni. Nici măcar o vrăjitoare…

PS. La Andrei curiozitatea a trecut la altă etapă. Mergeam să ne întâlnim cu Buni, care ne aştepta la colţ, la cimitir. Murise un vecin. Andrei aude discuţia… şi îmi cere să mergem să vadă şi el cum se îngroapă oamenii. De ajuns n-am ajuns, dar e clar că curiozitatea lui a atins acest nivel. Îmi dau seama că e o etapă din viaţă care trebuie parcursă. Şi aş vrea s-o perceapă ca o etapă de trecere, căci asta înseamnă viaţa până la urmă. Deocamdată să vedem ce se va întâmpla…

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

Năzdrăvanii mei au avut ceva de furcă cu mărgelele din pastă ceramică. Au prins ei gustul de când le-am făcut eu pe primele, pentru a putea explica mai uşor cerinţele probei din această săptămâna. Dar trebuie să aibă răbdare, nu trişăm şi nu lucrăm în avans.

Săptămâna aceasta ne-am cam luat cu treaba… şi aşa abia joi am avut timp de modelat biluţele. Din fericire, am făcut rost de paie mici, dintr-un plastic mai solid, de la sucuri de 200ml. Copiii au găsit un mod mai uşor de a modela biluţele. Le făceau rotunde, în palmă, apoi înfigeau paiul. Mult mai practic decât le explicam eu. Am profitat de câteva forme de steluţe şi floricle, şi le-am apăsat peste mărgele, pentru a crea o urmă uşor de pictat ulterior. Şi un mărţişor buburuză a fost folosit.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

A urmat o noapte de răbdare, căci au stat la uscat. Dimineata le-am mutat pe pervaz, la soare, şi la prânz le-au pictat. Am adăugat din nou răbdare, să se usuce primul strat de culoare. Copiii făceau vânzar în balcon: Avem bomboane… cine vrea o bomboană pe băţ… Din fericire s-au uscat repede în faţa ventilatorului. Şi… a urmat decorul.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

Andrei le-a expediat, în stilul lui caracteristic. Ce atâta artă, mai abstract, şi să nu pierzi foarte mult timp. Nu mai zic că lui se păreau nemaipomenite şi simple, fără nimic. A fost simpatic când a venit cu una dintre ele. Îi făcuse doi ochişori roşii, şi îmi zice că e un ţânţar, să nu îi scot paiul… i-am explicat că trebuie să le pune pe aţă, deci… nu se poate. Cel mai mult mi-a plăcut mărgica cu albastru şi verde. Mi-a explicat că este planeta Pământ, iar pata galbenă este deşertul Gobi. Mai e una, care nu se vede, şi e Sahara.

Irisuca a muncit. Chiar nu mă aşteptam să îi iasă floricelele… În schimb, a ajuns la cutia ei cu glitter. Îi e tare dor de instrumentul ăsta, şi mă întreba când mai facem felicitări. Nu s-a putut negocia, mărgelele au căpătat puţin sclipici.

În schimb la final au fost mai mult decât încântaţi să-şi poarte creaţiile. Şi Andrei, care e contra "chestiilor de fetiţe", a stat ceva timp cu ele la gât.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate

Mai greu le-a fost să aleagă cinci, cele mai reuşite. Andrei s-a descurcat, dar Iris nu. A ales numai după ce i-am promis că fac poză cu toate şi le arăt.

Margele modelate din pasta ceramica si pictate