Prin zapezi, in fapt de seara, Mos Craciun…

Şi a venit şi anul acesta. Nu pentru că am fost cuminţi, nu pentru că am fi meritat în mod deosebit, ci pentru că suntem copii. Şi încă credem în el. Nu ştiu ce a fost diferit acum. Poate un an în plus, sau un an care se tot adaugă şi ne depărtează de copilărie. Poate cu fiecare an începe să se simtă diferenţa dintre generaţii. Dar anul acesta, mai mult ca niciodată, am simţit că mai repede au pereţii urechi, să mă asculte când vorbesc cu ei, decât copiii.

Luna decembrie a fost o luptă continuă şi şantaj, eu refuzând să fac pe curierul şi să duc scrisorile moşului, ei uitând la 5 secunde dupa ce au promis că se cuminţesc. Şi, deşi au fost momente în care am ameninţat că îi dau moşului altă adresă, şi să nu ne găsească acasă, am ajuns la un compromis… doar l-am rugat să dea o mână de ajutor la urecheala virtuală, poate… poate! el are mai multă influenţă. I-am lăsat în cele din urmă să scrie scrisorile.

Iris încă crede cu tărie în Moş Crăciun, deşi mi-a spus că cel de la serbare sigur era deghizat, că i se vedea părul negru pe sub barbă, şi i se dezlipea mustaţa. I-am zis că are dreptate, nu era moşul adevărat. Cel adevărat nu a vrut să vină la ei, cum nu a vrut să vină nici la Andrei la şcoală, căci s-a hotărât de anul acesta să viziteze numai copiii care merită. Iar clasa lor – de viitori şcolărei mai obraznici ca iezii cei mari ai caprei – a fost trecută pe lista neagră. Cadou de la moşul-grădi au primit un cozonac şi ceva dulciuri. Mami, moşul cel adevărat nu ne-ar fi adus niciodată aşa ceva! Ar fi pus măcar un ou cu surprize, să avem o jucărie cât de mică! În plus, nici nu ştia cum ne cheamă! Clar nu era moşul!

Dar, în naivitatea celor 6 ani, îl aştepta să vină acasă. Ştiu că o să vină, a venit şi anul trecut! Ştiu că nu am fost la fel de cuminte, dar el e bun şi iertător! Bradul am reuşit să-l facem chiar pe 24. Aproape că îmi dădeau lacrimile când vedeam bucuria şi entuziasmul cu care a prins pe crenguţe ornamentele ei. Globul de acum doi ani, zâna de anul trecut… şi enorma ghirlandă de anul acesta. Nu mai avea răbdare, să o ridicăm odată să pună steaua în vârf. Eu sunt cea mai mică din familie, eu trebuie să pun steaua!

În scrisoare a fost mai mult decât rezonabilă. I-a cerut moşului două rochiţe, cu pantofi asortaţi. I-a scris că a fost cuminte, doar aşa şi-aşa. Am întrebat-o de ce a cerut rochiţe. Pentru că niciodată nu ai destule! Hmmm… aici e zonă periculoasă, mai ales dacă se dezvoltă pe viitor… Dar nu a cerut jucării. M-am îngrijorat, am zis că a crescut prea repede… dar nu, copilul a spus că nu le putea cere pe toate, şi a preferat rochiţele, căci jucării oricum are.

Cu Andrei a fost mai greu. Alesese o bicicletă, i-am zis să se gândească bine, bibicletele se dau în ordinea cuminţeniei. Mai bine cere ceva ce ar putea să şi primească. După îndelungi cugetări, am ajuns la un set de Pilot Frixion. Numai că cele 3 pe care le are deja moşul le-a considerat suficiente, şi i-a adus altceva… Mi-a fost teamă anul acesta. La 8 ani, mulţi copii ştiu deja… dar încă a ţinut. Am îngheţat la serbarea lui Iris când l-a văzut pe Moşul şi mi-a spus că e fals! Aşteptam tremurând să spună că nu există deloc, dar n-a fost aşa. Cel adevărat nu e aşa înalt, şi e un pic mai gras, cu burtă! Am scăpat. Iar pentru minunea în care Andrei încă crede, trebuie să-i mulţumesc Moşului. Anul trecut Andrei ceruse o pistă, pentru boabele de fasole atunci la modă. Stocurile se epuizaseră, seara moşul tot nu avea pista când a venit cu cadourile. Dar el i-a promis lui Andrei că rezolvă, şi se vor vedea de dimineaţă, la biserică. Să vă mai spun cum a ţinut Andrei tremurând în mână pista? Şi cum de atunci Moş Crăciun există, mai real ca niciodată?

Scrisori pentru Mos Craciun

Şi a venit şi seara de Ajun. De pe la 6 seara Iris s-a îmbrăcat, a făcut ordine, a aprins bradul… să vadă moşul beculeţele sclipitoare, şi să nu cumva să creadă că nu suntem acasă. Moşul a sosit aproape de miezul nopţii, timp în care Iris a trecut prin toate stările de agregare, şi-a făcut numeroase procese de conştiinţă, şi alte mii de planuri cum să fie mai ascultătoare în anul ce vine. Pe la 11 aproape că se resemnase, Moşul e foarte supărat şi nu mai vine. Vina? A lui Andrei, normal. Ea nu fusese chiar atât de obraznică… sigur, dar mai mult ca sigur din cauza lui nu vine moşul!

Şi în cele din urmă, moşul a parcat sania… În spatele blocului, spre disperarea lui Andrei care voia muuusai s-o vadă! Copiii, un pic mai relaxaţi ca anul trecut, au trecut cu moşul la poveşti. Cum ştia moşul atât de multe? Ah, păi văzuse pe Facebook, căci e moş modern, cu cont activ. Ba chiar au bârfit un pic despre premiul la concursul de Crăciun, cum l-a trimis Iris după extragere neapărat la Bianca. Iris era deja cu gura căscată… Iar când a scos moşul rochiţele… mai aveau niţel şi se lansau în analiza noilor tendinţe la modă! Cu Andrei a fost mai grav, s-au dat ca băieţii la analiza fetelor din clasă, apoi m-am trezit că deja deturnase piticul meu discuţia spre itinerariul moşului, tări şi capitale. Veşnica poveste cu castravetele, nu contează de la ce începe, ci cum ajunge tot la acelaşi final.

Au promis copiii câte-n lună şi-n stele, numai să vină moşul şi la anu’.

Mos Craciun acasa

Mie? Mie mi-a adus moşul un pachet enorm de bucurie. Am simţit, încă un an, bucuria de a fi copil. De a trăi din tot sufletul miracolul, cu inocenţa ochilor lor strălucitori.

Îi urmăream vandalizând cadourile, şi comentând vizita moşului… Da, încă un an magic!

Multumesc, Moş Crăciun!

Crizantemele Irisucai

Prelucram în seara asta pozele de la opţional, cu fişele pe care Irisuca m-a ajutat să le pregătesc pentru copii. Mititica, ea a perforat toate fişele, pentru a le fi copiilor mai uşor. După atâtea găurele, nu a mai vrut să coasă. Dar săptămâna a trecut, şi acum a văzut fişa. Cât am adăugat eu articolul nou aici, ea a terminat de cusut. Nu o laud, dar în vreo 20 de minute a fost gata. Dar nu a vrut să le pună şi năsturei.

Crizanteme de toamna, cusute cu acul

Sambata: Razboiul bucatelor si Maratonul copiilor

Sâmbătă a fost pentru noi o zi plină şi frumoasă. Nu ne-au ieşit chiar toate planurile aşa cum ne-am dorit, dar… în cele din urmă am împărţit atribuţiile. Stabilisem acum ceva vreme că mergem cu copiii la cros, dar mamicadetoatalauda ne-a trimis la teatru. Iris a ales să mergem la „Războiul bucatelor”, la teatrul Ion Creangă, Andrei a ales la cros. Şi aşa dimineaţa am pregătit echipele… şi am plecat.

Spectacolul era în centru, la sala Rapsodia. Înainte de spectacol copiii au avut parte de o surpriză. Un alai de personaje, din toate piesele puse în scenă de teatrul Ion Creangă, au ieşit pe Lipscani, invitând toţi copiii să vadă piesa. A apărut o maimuţă, ce nu-l avea deloc pe „vino-ncoa'”, şi căluţul…  Iris, după ce s-a asigurat că e un om înăuntru, a trecut la joacă. M-am amuzat copios de discuţia pe care Irisuca a avut-o cu Ioana Ginghină, despre… diademe de prinţese. Se tot chinuia să o descrie pe a ei, aflată acasă din păcate. Nu că n-ar purta-o non stop dacă ar avea voie!

Razboiul bucatelor, Teatrul Ion Creanga

Piesa a fost ok. Mi-au plăcut costumele, originale. Îmi pare tare, tare rău că nu am poze, găsiţi câteva aici, pe pagina dedicată spectacolului. Aproape că aş fi spus că piesa este perfectă pentru copii, dacă nu s-ar fi strecurat şi vreo doi „la dracu” prin dialoguri. Oricum, faţă de ce mi-au mai auzit urechile, puteţi merge liniştiţi la spectacol. Este destul de aproape de povestea „Sarea în bucate”, exceptând faptul că prinţesa nu ajunge slujnică, ci paj deghizat. Pauza ne-a prins bine, căci fetele şi-au încărcat un pic bateriile cu răbdare, să vedem şi finalul piesei.

După piesă, am refăcut echipele… şi am aflat ce s-a întâmplat la cros.

Andrei a alergat. Ca orice sportiv, a ajuns la finish. Îi mai trebuie câteva lecţii de actorie, să ne şi convingă… Avem şi finalul real, undeva în prima jumătate, în urma fetelor… motiv de supărare cruntă. Asta e, poate data viitoare. În schimb de data aceasta a fost mult mai interesant şi amuzant pentru copii, faţă de evenimentul din primăvară. Din cât am înţeles, a fost un concurs pe echipe de la lego, apoi toţi copiii au avut voie să se joace. Mascote din plin, de la Raiffainsen sau Scooby, cadouri promoţionale, ba a venit acasă şi cu un autograf de la Gabi Szabo. Îmi pare rău ca nu am fost şi eu acolo, dar… asta e. Data viitoare. Cu siguranţă nu vom rata!

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

 

Si a(proape) a fost… vacanta mare. Colectia Cele mai frumoase povesti

Mă uit în calendar şi aproape că nu-mi vine sa cred. Septembrie nu că bate la uşă, dar a apăsat deja pe clanţă! Se simte seara… când nu mai poţi ieşi la plimbare în maieu… se simte noaptea… când tragi cu o mână un colţ de pătură şi împingi fereastra cu piciorul. Se simte în nerăbdarea copiilor, în planurile pe care şi le fac, în ochişorii pironiţi pe rafturile cu rechizite. Oare anul ăsta ce penar să-mi iau? Şi ghiozdanul cum să fie…?

Spargatorul de nuci si regele soarecilor, Editura Litera InternationalVacanţa a rămas în urmă, cu amintirile ei frumoase. Aproape am terminat şi temele de vacanţă, după lungi discuţii şi parlamentări. Îmi fac curaj pentru viitorul an. Ceea ce încă nu e gata e lista de lecturi. Nu mai vorbesc de fişe… că aici e jale. Ci de poveştile care trebuie citite. Dacă cu temele ne-am descurcat, când venea vorba de citit parcă erau cele douăsprezece munci ale lui Hercule. Şi totuşi, vara aceasta am bifat o mare victorie la capitolul "citit". A fost ziua lui Andrei, şi dincolo de orice cadou pe care îl primeşte copilul, o carte trebuie să se strecoare mereu. Pe post de felicitare, cel puţin mie aşa îmi place. O carte cu dedicaţie va rămâne mereu în bibliotecă, şi în timp va căpăta o valoare deosebită. Anul acesta ne-am gândit să-i luăm ceva ce nu a citit cu siguranţă, să arate destul de bine încât să-i facă plăcere, şi să nu fie nici prea mare sau prea lungă, să-l descurajeze… am ajuns la hipermarket (deşi e ultimul loc de unde îmi place să cumpăr cărţi – oferta era ok), şi am ales una din colecţia "Cele mai frumoase poveşti", apărute la Editura Litera International: Spărgătorul de nuci şi Regele Şoarecilor (E.T.A. Hoffmann). A fost curios, ilustraţiile i-au dat un pic de gândit. Despre ce e povestea, mami? Este cadoul tău… ştii să citeşti, afla singur. Şi a aflat.

Nu i-am cerut să citească cu voce tare, doar să-mi povestească ce a citit. Şi, în patru reprize, a terminat cartea după o săptămână. Sunt aproape 100 de pagini, format A4, dar caracterele sunt mari, ca pentru copiii aflaţi la primele lecturi. Aproape că nu mi-a venit să cred când mi-a spus că a terminat-o! Şi ceea ce m-a făcut să mă simt şi mai bine era bucuria de pe faţa lui… Mami, ştii ceva? Chiar mi-a plăcut!!

A citit şi până acum, povestioare sau poveşti, pagini de enciclopedii, dar nu o carte din scoarţă în scoarţă. Pentru mine, aceasta este prima carte pe care Andrei a citit-o. Singur, de la început, şi fără să-l împing de la spate, cum fac de obicei. Ştiu că nu va fi niciodată cartea lui preferată, nu va trece peste atlase şi enciclopedii geografice, dar pentru mine înseamnă încă o amintire aşezată frumos în cutiuţă. Cel mai important, faptul că… i-a plăcut! Prima impresie contează întotdeauna.

Spargatorul de nuci si regele soarecilor, Editura Litera International

Acum sunt în căutare de strategii, de a introduce măcar o oră de lectură în fiecare zi. Mai avem de citit din culegerea de lecturi, dar şi aici am avut prima victorie… Mami, tu ştiai că ăştia de la Disney nu au făcut corect desenul cu Cenuşăreasa? Am citit eu povestea… şi au greşit… că… şi a continuat să-mi spună… cum că nu apare nicio zână, că fetele cele rele îşi taie degetul şi călcâiul, ba chiar că rămân fără un ochi la sfârşitul poveştii. Am zâmbit… dacă munca de "detectiv" ajută în lectură, apoi trebuie citite toate, să vedem unde au mai trişat cei de la Disney, nu? Căci e clar că doamna, la şcoala, aşa îi va prinde că nu au citit cartea… aviz amatorilor ;). Sper pe viitor, la liceu, să citească Moromeţii, nu să se uite la film. Întâi cartea, apoi filmul, ca să-l poţi aprecia cum se cuvine.

L-am lăsat citind Frumoasa din Pădurea Adormită. Sunt curioasă aici ce "greşeli" găseşte. Se pare că deocamdată varianta aceasta e destul de provocatoare. Să vedem ce găsesc în momentul în care terminăm cu poveştile celebre.

Dar.. revenind la prima lui carte, am studiat un pic colecţia. N-am spus că, la final, fiecare volum este însoţit de un CD. Nu m-am prins care e ideea, dar a noastră a avut cd-ul cu "Prinţul fericit", de Oscar Wilde, aşa că nu pot spune dacă pe cd este o lectură integrală cărţii… probabil nu există înregistrarea, sau e vreo strategie ciudată de marketing, să cumperi toate volumele, ca să ai toate cd-urile.

Din colecţie fac parte:

Hans Christian Andersen - Craiasa Zapezii "Craiasa zapezii“, de Hans Christian Andersen

eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro

„Craiasa zapezii“, „Ratusca cea urata“ si „Amnarul“.

Pe cd, Amnarul, de H.C. Andresen, si Tinerete fara batranete, de Petre Ispirescu, din arhiva Electrecord. 

Fratii Grim - Cenusareasa Fratii Grim – Cenusareasa eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Cenusareasa, Degetel, Baba Dochia, Alba ca zapada si cei sapte pitici, Hansel si Gretel + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor Cenusareasa si Alba ca zapada si cei sapte pitici, de Fratii Grimm, din arhiva Electrecord.
Charles Perrault - Frumoasa din padurea adormita Charles Perrault – Frumoasa din padurea adormita eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro 
Frumoasa din padurea adormita, Darurile Zanei, Barba albastra, Riquet cel motat, Motanul Incaltat + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestii Frumoasa din padurea adormita, de Ch. Perrault, din arhiva Electrecord.
Wilhelm Hauff - Inima de piatra Wilhelm Hauff – Inima de piatra eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Librarie.net
Contine povestea Inima de piatra, de W. Hauff + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestii Micul Muck, de W. Hauff, din arhiva Electrecord.
ETA Hoffmann - Spargatorul de nuci ETA Hoffmann – Spargatorul de nuci eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Librarie.net
Contine povestea Spargatorul de nuci si regele soarecilor + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestii Printul fericit, de Oscar Wilde, din arhiva Electrecord.
Ion Creanga - Capra cu trei iezi Ion Creanga – Capra cu trei iezi elefant.ro
libris.ro
Capra cu trei iezi, Ursul pacalit de vulpe, Punguta cu doi bani, Soacra cu trei nurori, Fata babei si fata mosneagului + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor Fata mosului cea cuminte, Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Ursul pacalit de vulpe, Soacra cu trei nurori, de Ion Creanga, din arhiva Electrecord.
Povesti Clasice - Printul fericit Poveşti clasice. Printul fericit eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Librarie.net
Printul Fericit,
Piele-de-Magar, autor Charles Perrault,
Printesa si taietorul de lemne, autor Édouard René Lefèbvrede Laboulaye,
Cele douasprezece fete de imparat si palatul fermecat, autor Petre Ispirescu
+ CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor din arhiva Electrecord:
Micul print, autor Antoine de Saint-Exupery, dramatizare de George Radu Chirovici,
Povestea boabelor de diamant, dramatizare Silvia Kerim.
Povesti Populare - Frumoasa cu parul de aur Povesti Populare – Frumoasa cu parul de aur. eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro

Frumoasa cu parul de aur, poveste ceha,
Printul Roland, poveste englezeasca,
Norocul omului, poveste romaneasca,
Ivan-tarevici si lupul cel sur, poveste  ruseasca,
Marusca si cele douasprezece luni, de poveste scovaca.

+ CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor din arhiva Electrecord: 
O casuta-ntr-un dovleac –  poveste cubaneza si Batranul luntras (poveste coreeana), dramatizare de Margareta Feraru

Hans Christian Andersen - Degetica Hans Christian Andersen – Degetica eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Librarie.net
"Degetica", "Soldatelul de plumb", "
Hainele noi ale imparatului", "Lebedele salbatice", "Printesa si bobul de mazare".
CD:
Randunica spune o poveste – (dupa basmul ,,Degetica”), dramatizare de Silvia Kerim,
Hainele imparatului, dramatizare de Alexandra Teodoriu (din arhiva Electrecord)
Fratii Grim - Scufita Rosie Fratii Grim – Scufita Rosie eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro

Scufita rosie, Masuta fermecata, Magarul de aur si bata din desaga, Regele broscoi, Croitorasul de viteaz

+ CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor din arhiva Electrecord: Scufita Rosie, dramatizare de Calin Gruia, Imparatul Cioc-de-Sturz, dramatizare de Nicolae Neagoe, Soldatelul de plumb, dramatizare de Octavian Mandrut

Wilhelm Hauff - Muck cel mic Wilhelm Hauff – Muck cel mic eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro

Povestea lui Muck cel Mic,
Piticul Nas-Lung

+ CD audio cu adaptarea dramatizata a poveştilor din arhiva Electrecord: 
Inima rece, dramatizare de Constantin Teodor, Lebedele, dramatizare de Ioana Toma Zamfir

Ion Creanga - Povestea Porcului Ion Creanga "Povestea porcului" elefant.ro
libris.ro

Povestea porcului,
Ursul pacalit de vulpe
Ivan Turbinca,
Prostia omeneasca

+ CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor din arhiva Electrecord: 
Povestea porcului, dramatizare de Emil Gonciu,
Ivan Turbinca, dramatizare de Nicolae Neagoe

Hans Christian Andersen - Craiasa Zapezii   elefant.roEditura Litera
Colecţia Cele mai frumoase poveşti, 12 volume

Biblioteca Năzdrăvanilor

La… trenulete

Vara la noi este de obicei un moment de sărbătoare, pentru că în mijlocul vacanţei piticul meu mai creşte un pic. Anul acesta însă cantonamentul a picat un pic aiurea, fix în mijlocul vacanţei… iar cei 8 anişori s-au împlinit singuri, departe de mine. Nu mai vreau să mă gândesc ce zi am avut, şi cum… n-am avut dispoziţie să răspund la telefoane. Nici Andrei nu s-a simţit foarte bine să-şi sărbătorească departe ziua de naştere.

Dar i-am promis o surpriză la întoarcere. Cadoul l-a primit imediat cum a intrat în casă. Nu de alta, dar trebuia să alinăm cumva siroaiele de lacrimi care au tot curs. Prima lui tabără… şi.. da, e din categoria cu probleme de adaptare. Am păstrat surpriza pentru aseară. Şi, pentru că tot este fan Thomas de când se ştie, i-am pregătit o surpriză cu trenuri… Nu ştiu dacă aţi auzit de terasa "La trenuleţe"… nici noi nu ştim de multă vreme, doar de vreo lună, şi am inaugurat-o cu un moment special.

Am plecat de-acasă destul de secretoşi. Aveam tortul, cu o formă cam ciudată… a întrebat copilul de ce e aşa dreptunghiular, i-am spus că aşa erau foile şi platoul. A mers. Unde plecăm? În oraş, la o terasă. De ce nu facem acasă?! E cald.

Ei bine, a mai ţinut un pic. Până am ajuns… şi, la intrare, un poster mare cu "Atelierul de trenuleţe". Deja i s-au aprins lui câteva beculeţe, a văzut tortul dispărând… i-am zis că l-am lăsat la frigider, până îl mâncăm. Când şi-au dat seama exact copiii unde suntem, şi ce se petrece de fapt la terasă au înnebunit de-a dreptul. Aproape că nu aveau răbdare să ne hotărâm ce comandăm…

Aveam rezervare la Buşteni. Fiecare masă e o staţie, cu buton de comandă pentru macaz. Pe masă stăteau frumos indicaţiile şi tichetele de comandă. Ne-am apucat să compostăm de zor, pentru toată lumea. Apoi, butonul roşu, şi Drezina vine să ia comanda. Facem reguli, dacă unul cheamă trenuletul, celălalt îl eliberează.

Terasa La trenulete

Ţi-ai găsit, copiii sunt în extaz, privesc trenuleţele plimbându-se şi nu se mai satură. Şi… a sosit comanda. Dar prima nu era a noastră, am privit trenul trecând mai departe, la Sinaia. A oprit şi la noi, şi copiii au intrat în febra comenzilor. Dacă era după ei, am fi cerut câte ceva la fiecare 5 minute, numai să plimbăm trenurile.

Terasa La trenulete

Şi… a venit şi tortul. Cu trenul, normal! L-am privit pe Andrei, deja era topit, în tricoul lui cu Thomas&Friends, şi se emoţionase cumplit. Toată terasa era cu ochii pe artificii, şi… nimic mai mult. Fără cuvinte.

Terasa La trenulete

Copiii au beneficiat de un moment bonus, joaca pe machetele deja pregătite în atelierul de trenuleţe. Ah, şi aveau şi gara Knapford, piesă pe care am tot căutat-o pentru setul nostru, dar n-am găsit-o în varianta potrivită… O oră aproape am uitat de copii. Iar băieţii mai mari au putut şi ei să se joace la trenuleţe… mai comanzi o bere, mai plimbi trenuleţul… deja seara se lăsase, beculeţele sunt aprinse…

Aşadar, dacă vreţi o varianta inedită de petrecere a timpului liber într-un Bucureşti deja cam plictisit, mergeţi La trenuleţe. Indiferent de vârstă. Şi faceţi rezervare, de obicei e plin.

PS. Am uitat de locul lor preferat. Vreun sfert de oră le-au ţinut de urât băieţilor de la bar, să vadă cum întoarce trenul, cum e luată comanda şi se încarcă vagoanele. Plus supravegherea video a traseului…

Terasa La trenulete

Muzeul Cailor Ferate Romane (CFR) – Bucuresti, Calea Grivitei

Muzeul CFR BucurestiPrintre multele muzee care există în Bucureşti, dar cărora vizitatorii le trec pragul foarte rar, este şi muzeul CFR din Calea Griviţei. Recunosc, ca bucureştean de vreo 14 ani, că ştiu de ceva vreme de existenţa lui… şi am reuşit să-l vizităm la a doua tentativă. Prima dată ne-am dus tocmai în zilele în care muzeul este închis, şi copiii au fost dezamăgiţi. Mda, cine s-a gândit că, pe lângă ziua de luni, când toate muzeele sunt închise, acesta e închis şi marţi!?

Am revenit, la orele 10 trecute fix. Am luat prin surprindere întreg personalul: vizitatori fix la deschidere… mai că nu auzeam aşa, în surdină, pe Flo, din "Cars"… clienţi! vin clienţi! Preţul… mic de tot. 3 lei adulţii, 1 leu copiii. În schimb taxa de fotografiere este 12 lei.

Muzeul este mic, dar fain. Foarte multe machete, tipuri de vagoane, şi, spre deliciul copiilor, o dioramă funcţională cu macheta gării Predeal. Plus un trenuleţ electric, controlat cu telecomandă, ce putea merge înainte şi înapoi. Hmmm… le-a deschis pofta de trenuleţe, parcă văd că iar scot setul cu Thomas, şi întind şinele prin toată casa…

Ce ne-a mai plăcut foarte mult a fost macheta unei maşinării imense, pentru săpat tuneluri. Andrei a mai poposit la diverse maşinării de telegraf, la telefoanele de epocă… şi a descoperit şi colţul dedicat inginerului favorit, Anghel Saligny. Am examinat machetele, am văzut pe unde luau fochiştii cărbunii şi cum îi aruncau în cuptor. Am văzut şi vagoane pentru animale mici, pe care recunosc că nu le-am văzut niciodată în realitate. Şi, ceva la care nu ne-am aşteptat, macheta staţiei de metrou Eroilor, cu părţile "invizibile" călătorilor.

Muzeul CFR Bucuresti: Prima locomotiva care a circulat de la Bucuresti la Giurgiu, in 1869

Muzeul CFR Bucuresti

Nu aveţi nevoie de mai mult de o oră pentru a vizita cele patru săli ale muzeului. Şi, dacă aţi pierdut trenul… sau cel aşteptat are întârziere, intraţi în muzeu. Sau programaţi o vizită. Merită.

PS. Iată ce am găsit despre muzeu:

MUZEUL CAILOR FERATE

Prezentare generala

Orice asezare, indiferent unde s-ar afla, se distinge intr-un fel sau altul prin originalitate, fiecare avand un trecut propriu.
Amintirile trecutului capata personalitate din punct de vedere cultural si istoric prin intermediul caselor memoriale sau al muzeelor. In aceste lacasuri sunt pastrate mereu vii in ochii si constiinta oamenilor evenimente semnificative din viata si activitatea unor personalitati care au influentat cursul istoriei.
Indiferent de specificul unui muzeu, acesta promoveaza insesi ideile de cultura si civilizatie.
Capitala Romaniei are un intreg ansamblu muzeistic, de renume atat in tara, cat si in strainatate. Un loc aparte il ocupa Muzeul Cailor Ferate. Aici gasim o particica din inima si sufletul oricarui ceferist.
De aceea, pentru a intelege mai profund unele aspecte legate de activitatea Muzeului CFR vom face o succinta trecere in revista a istoriei si exponatelor sale.
In anul 1924 a aparut ideea infiintarii unui muzeu al cailor ferate, fapt pentru care au fost salvate de la dezmembrare sau de la distrugere mai multe locomotive si vagoane vechi, pana atunci ratacite prin diferite depouri, asteptandu-si momentul cand vor fi trimise la "fier vechi". Atunci a scapat de la casare legendara locomotiva Calugareni, una dintre primele locomotive care au circulat pe linia de cale ferata Bucuresti Filaret–Giurgiu.
Ca o solutie de moment s-a recurs la gararea pe liniile din parcul Stadionului Giulesti a intregului material rulant salvat. Practic, aici s-a format nucleul Muzeului Ceferistilor, care s-a inaugurat la 10 iunie 1939, cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la deschiderea liniei Bucuresti Filaret–Giurgiu, in cadrul serbarilor "Ceferiadei". Toate celelelalte exponate au fost etalate in conditii improvizate, intr-o sala de 45 m lungime din cadrul arenelor aceluiasi stadion. 
In primavara anului 1953 a fost amenajat – in actuala cladire din Calea Grivitei 193 B – Muzeul Tehnic al Cailor Ferate, a carui deschidere a avut loc cu ocazia sarbatoririi centenarului liniei Bucuresti Filaret–Giurgiu, in anul 1969.
Colectiile au fost completate si imbogatite treptat, de-a lungul timpului, cu documente originale, cu machete migalos executate, fotografii de epoca, uniforme, ceasuri si multe altele.
Din ordinul conducerii Ministerului Transporturilor s-au fisat si inregistrat in actele contabilitatii Centrului de Perfectionare o multime de exponate originale reprezentand vagoane, pluguri si locomotive cu aburi. Acestea sunt in custodia Muzeului CFR si sunt pastrate in incinta unor depouri din tara. De exemplu, locomotivele cu aburi de la Muzeul de Locomotive de la Depoul Sibiu, in majoritate covarsitoare, sunt proprietatea Muzeului CFR din Bucuresti.
In prezent se fac eforturi pentru a reexpune in curtea muzeului locomotiva cu aburi de cale ingusta 763.106, care actualmente este depozitata in conditii precare.
Putem enumera cateva locomotive cu aburi care fac parte din patrimoniul national:

• locomotiva cu abur 046 CALUGARENI, de la Depoul Bucuresti Calatori;

• locomotiva cu abur 1467, de la Depoul Sibiu;

• locomotiva Diesel Electrica 241-242, de la Depoul Dej-Triaj.

Alaturi de acestea, in incinta Muzeului Cailor Ferate sunt exponate care fac parte, de asemenea, din patrimoniul national:

• firmanul sultanului Abdul Medjid din 1857;

• masa de cabinet, cu placa de marmura, ce a apartinut inginerului Anghel Saligny;

• pulverizatorul Gheorghe Cosmovici;

• injectorul de pacura Theodor Dragu;

• certificat de activitate al inginerului I.V. Cantacuzino emis de Caile Ferate Elvetiene.

Practic, in muzeu se afla materializata o adevarata istorie fragmentara a cailor ferate, pe care oricand este bine sa o rememoram.
In salile muzeului exponatele sunt prezentate publicului larg in mai multe moduri.
Sala principala adaposteste machete de locomotive cu abur, lucrate artistic, printre care la loc de frunte se afla renumita Pacific.
Tot aici este o enorma diorama care infatiseaza, prin exponatele sale, evolutia vagoanelor si a locomotivelor de-a lungul timpului. In mijlocul acesteia incanta privirea o superba garnitura a unui tren de epoca, alcatuita dintr-o locomotiva cu abur 231, plus doua vagoane de marfa, unul acoperit si altul descoperit. Garnitura are o lungime de 9 m, locomotiva fiind de 5 m, cu tot cu tender.
Descoperim, apoi, placi (unicate) ce au fost montate pe vechile locomotive cu abur: Maffei, Hanomag, Resita si altele.
Macheta functionala, demonstrativa, pe care circula minitrenulete intr-un decor interesant, este un punct de mare atractie pentru copii.
In sala mijlocie exista machete de vagoane de marfa si de calatori care reproduc pana la cele mai mici detalii modelele adevarate. Tot acolo exista o masa a impiegatului de miscare din secolul al XIX-lea, dotata cu toata aparatura specifica. De asemenea, avem expuse: o centrala de ceasuri Siemens-Halsche, vechi unelte de lucru la calea ferata, precum si un drapel care a apartinut societatii sindicale a mecanicilor de locomotiva din Cluj din anul 1927. Acesta face parte din patrimoniul national.
Sala din mijloc mai gazduieste o bicicleta mecanica (drezina) care circula pe calea ferata intre cele doua razboaie mondiale.
Un interesant tunel desparte salile intre ele. Un hol de trecere adaposteste felinare cu gaz originale. Ca o curiozitate, tot aici putem admira un minifelinar care functiona cu ulei de rapita, folosit de catre insotitorul de tren. 
In ultima sala sunt exponate de mare valoare istorica ce ar face cinste oricarui muzeu al lumii. Dintre acestea, putem mentiona:

• biroul original al inginerului Anghel Saligny (masa de lucu, calimara argintata, ochelari, tablouri, covor, trusa tehnica si o masa din marmura cu vechea harta a tarii), donat de familia sa – patrimoniu national;

• teleimprimator rapid Hughes (30 de cuvinte/min., fara decodificarea mesajului, cu un design unic – clape de pian);

• firmanul sultanului Abdul Medjid (1857) – de concesionare a liniei de cale ferata Cernavoda–Constanta;

• dosarul de rascumparare a liniei in 1862 de catre Statul Roman;

• teleimprimator Siemens cu taste metalice;

• sabie – tinuta de gala – CFR;

• medalii de o valoare deosebita;

• uniforme, sepci, ceasuri din toata Europa;

• cutia de unsoare Gheorghe Cosmovici – o mare inovatie care facilita functionarea locomotivei cu abur cu posibilitatea schimbarii uleiului la trei ani;

• piese originale de la vechile locomotive cu abur.

Toate aceste exponate sunt adevarate marturii ale perioadei de inceput a cailor ferate. Fiecare are o semnificatie anume, distingandu-se prin mesajul istoric pe care il reprezinta.
Muzeul CFR ocupa un loc aparte in peisajul cultural al Capitalei. Aici fiecare lucrator al Cailor Ferate se regaseste sufleteste, rememorand cu piosenie trecutul si munca inaintasilor.
Fiecare dintre noi, vizitand un muzeu, poate deveni, dupa cum scria marele Octavian Goga, un "drumet statornic al lumii vesnic neschimbate". 
Muzeul CFR isi asteapta cu drag oaspetii.

Muzeograf Camil Gheorghe Pavel

Text preluat de pe: http://www.cfr.ro/jf/romana/2000_6/muzeu.htm

Avem si noi casuta pentru pasarele…

Săptămâna aceasta Iris a fost deja în vacanţă. Nu de alta, dar dacă vinerea trecută am avut serbarea, iar jumătate de clasă nu a mai mers după la grădi, am intrat şi noi în vacanţă mai devreme.

Luni am ieşit la cumpărături… şi Iris era cu ochii după tot felul de drăcii, pe motivul "dar eu ce fac acasă toată ziua". Trecem peste cărţi de colorat, caietele de lucru de la grădi cu multe pagini goale, fişe pentru preşcolari… trebuia ceva "nou". Şi cum nu am fost de acord cu ultimul dvd din nu ştiu ce serie, am avut norocul să descoperim pe lângă jucăriile de plajă un set de lucru manual, căsuţă pentru păsărele. Ne-am cam prins noi că în căsuţa asta numai un auşel ar reuşi probabil să-şi facă un cuib, dar am luat-o. 5 lei pentru a ocupa creativ jumătate de zi.

Setul este din lemn, conţine două file A5 cam de 3mm, pretăiate. Trebuie doar să desprinzi cu grijă piesele, apoi să-ţi pui mintea la contribuţie să le asamblezi. Iris s-a ocupat cu desprinsul, eu cu asamblatul. Apoi s-a închis în balcon să picteze… şi precum găina babei, a ieşit cotcodăcind să văd opera. E drept că aveam altă viziune de căsuţă cu floricele, şi n-aş fi pus şi pe acoperiş… dar găina mea era orgolioasă, şi mai să se pună pe plâns că nu e bine… aşa că am trecut repede la fotografiat opera, semn că e acceptată.

Mai rămâne să o instalăm în grădina bunicilor. Poate totuşi prin orificiul de 6cm reuşeşte să se strecoare o vrăbiuţă… iar podeaua de 5,8×8,5cm să suporte un cuib mic… Mai rămâne întrebarea dacă rezistă la ploaie, cred că o punem la streaşină totuşi.

Casuta pentru pasarele din lemnCasuta pentru pasarele din lemn

Ce poti face cu ouale de Paste

Fiind ultima probă înainte de Paşte, era aproape imposibil să avem altă temă, una fără ouă. Şi totuşi, ouă pregăteşte toată lumea… aşa că am încercat să o fac puţin mai amuzantă. Pe Pitici i-am iertat, ei doar decorează un ou şi îi confecţionează un suport. Dar toţi ceilalţi Năzdrăvani trebuie să-şi pună imaginaţia la încercare… şi să arate cât de creativi sunt, pentru a trece această etapă. Ce poţi face cu un ou…? Păi… pui sau iepuri ştie toată lumea cum se fac. Noi încercăm alte vieţuitoare.

Proba nu este deloc uşoară. Dar a fost o "plăcere" să-i vad pe ai mei doi Năzdrăvani personali perpelindu-se cu un ou în mână, ce să facă cu el. Irisuca a terminat prima, şi sunt foarte mândră de ea, căci a fost ideea ei să facă o oaie. Mi-a cerut "plastilină de-aia care se întăreşte", adică pastă ceramică. Noroc că mai rămăsese de la proiectul de săptămâna trecută. A făcut patru bile petnru picioare, o coadă, şi capul. Am ajutat-o un pic la urechi, deşi acum îmi dau seama că i le-am făcut prea ciulite… Blăniţa a confecţionat-o singură, din cocoloaşe mici de şerveţel. Azi de dimineaţă avea jumătate de pahar de cocoloaşe, şi lipea de zor. A ieşit destul de simpatică.

Am hotărât să-i desenăm şi un decor. Am lăsat-o cu foaia, şi am găsit un decor de primăvară. Multe insecte, iarbă verde, şi o cloşcă cu pui… ce seamănă mai mult a răţuşte. Aaa, şi în cazul în care nu vă daţi seama, primul rând de verdeaţă din faţa casei e cu ceapă verde, al doilea cu ridichi…

Oaie din ou

Andrei lucrează. A aşteptat să vadă ce face Iris. În seara asta a luat pastă ceramică să pregătească un urs. Nedecorat… aduce mai mult cu Yeti, dar asteptăm cu interes să vedem ce iese. Aşa cum aşteptăm să vedem şi ce fac şi ceilalţi copii în cadrul probei de săptămâna aceasta.

Cadourile mele, de 8 martie

Ce ar fi 8 martie dacă nu aş primi… clasica, tradiţionala şi minunata felicitare confecţionată de odrasla căreia i-am dat viaţă?! Mulţumită domnişoarei educatoare şi doamnei învăţătoare, am avut şi eu parte de surprize la acest capitol. Am confecţionat şi noi acasă, dar… nu are acelaşi farmec. Trebuie să vină cu ea ascunsă la spate, să te privească cu ochişorii mici şi strălucitori, apoi să ţi-o întindă cu o mânuţă tremurândă… Îţi place?! Normal că-mi place! Cu ochii închişi pot spune că îmi place la nebunie, pentru că, indiferent cât este de reuşită, cu fiecare degeţel a lipit un pic de suflet…

De la Andrei am avut două. Una de mărţişor, una de 8 martie. Mărţişorul l-am primit luni, nu marţi. Mami, am ceva pentru tine, dar a zis doamna să îţi dau mâine dimineaţă. Deşi mă rodea curiozitatea, am fost de acord. Mami (trecuseră vreo 3 ore…) nu eşti curioasă? Ooo… ba da, dar am răbdare până mâine, aşa a zis doamna! Hai, mami, să vedem dacă îţi place…

Felicitare de 8 martie

De 8 martie povestea s-a repetat. Atât că vineri a intrat vijelios pe uşă, (dacă ar fi avut buzdugan, cu siguranţă l-ar fi aruncat din poarta şcolii…), strigând… Mami, ţi-am făcut o felicitare suuuperr!!! Ţi-o dau acum! Degeaba am încercat să mă împotrivesc, mi-a pus-o în faţa ochilor. O pajiste minunată de floricele, şi un colier de inimioare, alături de versurile scrise cu mânuţa lui. Am apreciat în mod deosebit efortul lui de a lipi inimioarele mici de jumătate de centimetru…

Felicitare de 8 martie

La Iris povestea a fost lungă. Zgâtia mică se pricepe de minune să ţină un secret, şi, dacă cumva scapă ideea de secret, în mod sigur nu îţi dă detalii… Totul trebuia să fie o surpriză la serbarea de ieri. Am primit o felicitare cu… portretul meu. Alături de mine, ea şi Andrei. Cadou – un cufăr mic, cu o brăţară din mărgele de lemn, insirată cu mânuţele ei. Felicitarea am primit-o in timpul serbării, după ce şi-a spus poezia. Apoi ea a trecut pe scenă la locul ei… de unde mă întreba prin semne… dacă îmi place, dacă îmi vine brăţara…

Felicitare de 8 martie

Felicitare de 8 martie

Cutiuţa cu amintiri începe să crească în volum. Anul acesta am adăugat încă două, la fel de preţioase ca toate celelalte.

Lecții de desen cu Danny & Daddy

Cât a fost Andrei mititel, MiniMax a fost postul favorit. Acum a primit eticheta de „post de bebeluşi”, şi ne uităm mai rar.danny_daddy

Emisiunea noastră preferată a fost ceva vreme Danny & Daddy. Andrei se amuza copios cu cele două figurine galbene, probabil „vorbeau” pe înţelesul lui, iar eu încercam să captez imaginea pentru mai târziu, când lipsa mea totală de talent grafic ar trebui să suplinească nevoile lui de a învăţa să deseneze. Ce e foarte interesant e că, cu ceva atenţie, chiar poţi realiza desene foarte reuşite.

Scenariul este simplu, dar extrem de educativ. Danny desenează, iar Daddy trebuie să ghicească. Normal, copilul este mai inventiv decât tatăl său care, cu toate strădaniile, nu nimereşte varianta corectă a desenului decât foarte rar. Aici mi s-a părut extraordinar, căci, pe lângă desenul final, înveţi să creezi şi alte variante, din forme aparent simple.

Şi… tot căutând ici şi colo pe YouTube filmuleţele, am ajuns pe site-ul Tiji, varianta franceză a lui Minimax. Dacă aveţi răbdare, puteţi parcurge toate cele 52 de episoade. Sunt sigură că veţi avea multe de învăţat, şi, de ce nu, să petreceţi timpul într-un mod plăcut împreună cu copilul.

1. Pantofi
2. Telefon
3. Elicopter
4. Porc
5. Cal
6. Scroafă
7. Şoricel
8. Răţoi
9. Şarpe
10. Insulă
11. Pasăre ciugulind
12. Căţel
13. Doi purcei
14. Ren
15. Clown
16. Copoi
17. Veveriţă
18. Porc dormind
19. Pisică
20. Cameleon
21. Cal păscând
22. Tobă
23. Fluture
24. Vrăbiuţă
25. Floare
26. Oaie
27. Focă
28. Trompeta
29. Capra
30. Broască
31. Hippopotam
32. Şoricel
33. Porcuşor roz
34. Ochelari
35. Girafă
36. Cerb
37. Om de zăpadă
38. Familie de răţuşte
39. Fluture
40. Trotinetă
41. Căţel
42. Buburuză
43. Broasca ţestoasă
44. Locomotivă
45. Pui/găină
46. Peştişori
47. Hippopotam
48. Taurul
49. Daddy supărat
50. Albina
51. Pinocchio
52. Elefantul

Am mai găsit şi:

Rachetă:

Carte:

Soldăţel:

O toaletă:

Pantof:

Un os: