Tablou cu ratuste din spuma eva

Din categoria "ce ne mai vând chinezii" sunt şi tablourile din spumă eva pe care le-am găsit la magazinul din piaţă, gen "toate articolele la 5 lei". N-au fost chiar 5 lei, ci un pic mai scumpe (şi nu vreau să mă gândesc care e preţul real şi care e adaosul). Dar mi-au plăcut enorm… de ce? În primul rând pentru că toate piesele sunt pretăiate, din spumă eva autoadezivă. Pe decor sunt schiţate toate zonele în care se lipesc piesele.

Ratuste din spuma eva

Ca timp de lucru se încadrează în jumătate de oră, ar fi minunate pentru o activitate deosebită la grădiniţă. A fost în primul rând distractiv, apoi rezultatul este la "înălţime", frumos şi ordonat.

Ratuste din spuma eva

Atelierul de creaţie


Edit:

Ratuste din spuma eva
Modele aduse de Iepuras.

Idei creative: Quilling, Editura Casa

Idei creative: Quilling, tehnica spiralarii hartiei, Editura Casa

Am început să îndrăgesc seria "Idei creative" demult, când am descoperit pe net variantele străine, înainte să înceapă şi la noi traducerile la Editura Casa. Dacă nu aveam norocul să găsesc una în engleză, limbile germanice sau fino-ugrice îmi sunt cu totul străine, şi nu-mi rămânea decât să ghicesc, din imagini, textul. Variantele în română au simplificat enorm munca, dar mai ales au făcut-o accesibilă copiilor, care stau şi răsfoiesc în alegerea unei idei, şi reuşesc, relativ fără ajutor, să urmeze indicaţiile. Andrei mai uşor, căci citeşte singur, Iris în echipă, să-i explice cineva ce are de făcut.

Quillingul a fost revelaţia noastră de primăvară. Andrei mai lucrase, şi l-a folosit la mărţişoare. Iris acum şi-a făcut curaj, dar a recuperat rapid. Abia acum mi-am dat seama ce intrument util sunt cărţile de acest gen. Chiar dacă eu le-am explicat tehnica, le-am aratat cum să ţină acul, studiul individual, cu imagini, a făcut mai mult decât explicaţiile mele. Nu este singura carte de quilling pe care o am, şi, cu amândouă în faţă, mi-au făcut surprize tare plăcute. Dacă la început le-am dat coli colorate şi trimmerul, să-şi taie singuri fâşiile necesare, după ce i-am văzut că nu mai au nevoie de încercări pentru a le ieşi o anumită formă, le-am dat direct fâşii de quilling gata cumparate, din "rezerva lu’ mami". Pentru ei a fost exact stimulentul necesar, de-acum erau "avansaţi", şi aveam încredere în ei.

Andrei e mult mai creativ, el nu are răbdare să urmeze un model. Începe ceva şi ajunge în altă parte… cum a început floricele, şi după prima, a ajuns să facă maşini de curse, cu eleron şi tot ce le trebuie. Iris în schimb a ales un model de decoraţiune, şi a muncit câteva zile… E drept că florile le-a reciclat, erau în cutia cu materiale, rămase de la un proiect de-al meu. Dar în rest s-a descurcat singurică, eu doar am tăiat panglica dintr-un ambalaj mai vechi de flori.

Idei creative: Quilling, tehnica spiralarii hartie, Editura Casa

Aşa cum m-am obişnuit, fiecare număr din colecţia Idei creative nu face deloc rabat de la calitate: 32 de file groase, lucioase, tiparite exemplar, în format 165x235mm.

Sunt trecute întâi în revistă materialele, unelte şi paşii de lucru, folosind şi scobitoarea. Se poate, dar nu m-aş întoarce la această etapă, când văd cât de uşor se poate cu acul de quilling. Cartea abundă în exemple, de la fluturi, flori, frunze, folosite în cele mai surprinzătoare combinaţii pentru a realiza decoraţiuni, la superbi fulgi de nea şi decoraţiuni de Crăciu pentru lumânări. O mulţime de idei, pentru care nu este nevoie decât de timp şi răbdare, pentru a urma indicaţiile.

Idei creative: Quilling, tehnica spiralarii hartie, Editura Casa

Info pret: Librăria Editurii Casa, Elefant.ro, BestKids , BestKids, BookCity, emag,

Atelierul de creaţie

Martisoarele mele

Cele mai preţioase mărţişoare nu pot fi fotografiate, ele se memorează şi se păstrează în suflet. Aşa sunt şi cele primite anul acesta, pentru care mulţumesc în primul rând doamnelor educatoare şi învăţătoare, pentru că îi încurajează pe copii să creeze, cu propriile mânuţe, surpriza pentru mămici.

Primul a venit cu mărţişorul Andrei. A aruncat vestea ca zmeul buzduganul, de la intrare. Mamii, am o surpriză, închide ochii! [eu cu ochii închişi] Ştii, doamna a zis să le dăm mâine, dar eu nu mai am răbdare! Mititelul, cât entuziasm, şi ce zâmbet când a văzut că-mi place. Cum să nu-mi placă?! Mai ales că respecta regula de aur a cadourilor, pune un ambalaj fain indiferent ce e înăuntru. Iar ambalajul m-a dat gata.

Iris mi l-a dat la grădi. A iesit din clasă sfioasă, cu mâinile la spate.Mami, ţi-am făcut un iris, ca mine! Şi două lalele, de primăvară! Dar primăvara o aduce zâmbetul ei, ce însoţea micuţul ghiveci de flori.

1martie2012

Atelierul de creaţie

Lalea, martisor cu surpriza

Blogul şi site-ul Talente de Năzdrăvani au început ca un hobby, apoi au fost un mod de a mă organiza mai bine, de a lucra constant cu copiii. În schimb, după doi ani, constat că a devenit mai mult de atât. Aş vrea să spun că s-au legat prietenii, că am reuşit cumva să creez legături speciale între copiii care lucrează după orarul de pe site. Nu e uşor în fiecare săptămână să-ţi faci tema "la concurs", când mai ai şi temele de la şcoală, şi activităţile extra, şi părinţii la muncă… Apoi să nu uiţi să dai note, să vezi ce-a făcut X la tema în curs.

Şi totuşi, lucrând de atâta timp, parcă programul a intrat în rutină: luni aflăm tema, ne dăm peste cap să lucrăm, şi uite ne trezim duminică că n-am fotografiat-o, repede trimitem, luăm şi tabelul pentru note, judecăm aspru şi rece prietenii de joacă şi le dăm punctele cu mai multă exigentă decât calificativele de la şcoală. E distractiv, avem şi altceva de făcut, mai colorat, mai creativ, în rutina noastră de fiecare zi.

Vreau să revin la legăturile dintre copii, pe care am reuşit să le mut din mediul virtual într-un plic. De câte ori confecţionăm felicitări, mărţişoare, le trimitem prin poştă. Fiecare copil află cui trebuie să trimită, dar nu ştie de la cine va primi. Cu emoţie mare lipesc timbrele, apoi păzesc cutia poştală. Un plic pe numele lui, pe lângă facturile care sosesc constant. Chiar acum avem în desfăşurare un schimb de mărţişoare, şi două câte două au plecat să străbată ţara în lung şi-n lat.

Am avut parte şi noi de unul surpriză, de la Maria B., care, deşi nu a participat la concurs, i-a făcut Irisucăi o mare, mare surpriza! Un mărţişor original, primul primit anul acesta, şi pentru care îţi mulţumim, Maria!

lalea-maria

Atelierul de creaţie

Pentru maine, de Martisor

Ne-am pregătit cum se cuvine pentru Mărţişor, şi îl întâmpinăm cu snuruleţele tradiţionale, în ciuda fulgilor de nea care cad chiar acum leganat pe lângă fereastră. Încă de acum doi ani am renunţat la mărţişoarele "cumpărate", şi am optat pentru cele realizate în casă. La început mai stângaci, anul trecut cu mai mult entuziasm, iar anul acesta pot spune că sunt mulţumită. Mulţumită de copii, căci la mine nu stiu cum se strâng cele mai multe de rezolvat exact atunci când aş vrea să îmi petrec timpul cu activităţi mai aproape de sufletul meu. Şi pentru că "mami lucrează", cum spun copiii, i-am rugat pe ei să confecţioneze mărţişoarele anul acesta, atât pentru colegele de la şcoală, respectiv grădiniţă, cât şi pentru rude şi prieteni. Ca o paranteză, nu ştiu ce făceam dacă nu era an bisect, şi azi era mărţişorul…

Sperăm că fiecare strop de suflet lipit de copii, chiar dacă pare neînsemnat şi nu are poleială aurită, să fie apreciat la adevărata sa valoare, căci le-au lucrat cu drag.

Materiale folosite: hârtie, carton, paiete, fulgi, spumă eva, lipici, foarfecă decorativă, ac, aţă albă şi colorată etc.

Am mers pe modelul dat şi săptămâna trecută copiilor ce lucrează pe site, un model ce presupune un grijal cusut. Deasupra – poţi realiza orice, în funcţie de inspiraţie. Câteva zile au tot cusut, cot la cot, amândoi. Iris a încercat chiar să le facă diferite, să îmbine culorile, ce mai, trei zile, cum ajungea de la grădi, nu se oprea. Pentru colegii de grupă a încercat să realizeze acelaşi stil de mărţişor, şi a folosit insecte autoadezive din hârtie buretată (spumă eva). Andrei, pe acelaşi grilaj cusut, a folosit flori realizate cu perforatorul decorativ. M-am cam suparat pe el, căci putea să folosească hârtii lucioase, pentru contrast… dar dacă erau deja făcute, de ce să mai facă altele?! Două flori diferite, şi paiete, şi sperăm ca fetelor să le placă.

Martisoare

Dar Andrei şi-a luat revanşa la mărţişoarele din quilling. L-am văzut că lucrează destul de bine cu cartea în faţă, şi aşa a apărut primul, un mic monstruleţ-marţian, pe care cu greu s-a lăsat convins să îl dea. Am observat şi la copiii de la concurs, se ataşează de micile lor creaţii, şi nu vor să le dăruiască. Dar… încercăm să lucrăm pe ideea că, dacă ţie îţi place atât de mult, imaginează-ţi ce impresie va face altcuiva. Aşa că monstruleţul a fost atribuit unei "persoane importante", care trebuie musai impresionată.

Martisoare

De la monstruleţ a trecut la flori, fluturi, iar eu muream de plăcere văzându-l învârtind foiţele de hârtie, pe care le tăia singurel. Am început să-l laud, şi am produs o altă reacţie, pe lângă umflatul lui în pene. Pitica mai mică, care tot îl lua în braţe pe "e greu, eu nu mă descurc", a pus mâna pe acul de quilling. Mai întâi stângaci, apoi cu din ce în ce mai multă îndemânare, a început să răsucească. Întâi modele simple, de floricele, apoi m-a dat gata când a copiat un puişor realizat de mine anul trecut. A cerut doar un pic de ajutor la cioc şi gheruţe, căci erau foarte mici.

Martisoare

Mai mult, i-am lăsat liberi în faţa cutiei cu "reciclate", adică toate acele mărunţişuri pe care nu le arunci căci nu ştii când vor folosi la ceva. Mai greu să improvizeze, dar au început. Sper ca pe viitor să profite de tot ceea ce au la îndemână. Anul acesta Iris s-a oprit la punga cu fulgi, din care a făcut şi pentru concurs o mască. Aici doar i-am sugerat să adauge ochi mobili, în rest este numai a ei. Şi azi am tras linie. Le-am fotografiat şi le-am pregătit pe grupuri, grupuleţe. Pentru mâine, când, calendaristic, vine primăvara!

Martisoare

Martisoare

Mărţişoarele din cadrul concursului au fost primele care au plecat, în plic, către destinatari, pentru că proba de mărţişor este completată cu un joc la care majoritatea copiilor participanţi s-au înscris. Două dintre cele trei mărţişoare le trimit zilele acestea prin poştă prietenilor de joacă, şi fiecare dintre ei va primi, fără să ştie înainte de la cine, alte două mărţişoare. Nu este prima dată când ne jucăm aşa, dar ştiu că copiii aşteaptă cu nerăbdare un plic pe numele lor. Ai mei au încercat să tragă cu ochiul la tabelul cu adrese, să vadă de la cine vor primi anul acesta, dar nu i-am lăsat. Să aibă şi ei răbdare, la fel ca ceilalţi copii!

Şi cu acestea vă doresc o primăvară frumoasă, mai ales în suflet!

Atelierul de creaţie

Prin zapezi, in fapt de seara, Mos Craciun…

Şi a venit şi anul acesta. Nu pentru că am fost cuminţi, nu pentru că am fi meritat în mod deosebit, ci pentru că suntem copii. Şi încă credem în el. Nu ştiu ce a fost diferit acum. Poate un an în plus, sau un an care se tot adaugă şi ne depărtează de copilărie. Poate cu fiecare an începe să se simtă diferenţa dintre generaţii. Dar anul acesta, mai mult ca niciodată, am simţit că mai repede au pereţii urechi, să mă asculte când vorbesc cu ei, decât copiii.

Luna decembrie a fost o luptă continuă şi şantaj, eu refuzând să fac pe curierul şi să duc scrisorile moşului, ei uitând la 5 secunde dupa ce au promis că se cuminţesc. Şi, deşi au fost momente în care am ameninţat că îi dau moşului altă adresă, şi să nu ne găsească acasă, am ajuns la un compromis… doar l-am rugat să dea o mână de ajutor la urecheala virtuală, poate… poate! el are mai multă influenţă. I-am lăsat în cele din urmă să scrie scrisorile.

Iris încă crede cu tărie în Moş Crăciun, deşi mi-a spus că cel de la serbare sigur era deghizat, că i se vedea părul negru pe sub barbă, şi i se dezlipea mustaţa. I-am zis că are dreptate, nu era moşul adevărat. Cel adevărat nu a vrut să vină la ei, cum nu a vrut să vină nici la Andrei la şcoală, căci s-a hotărât de anul acesta să viziteze numai copiii care merită. Iar clasa lor – de viitori şcolărei mai obraznici ca iezii cei mari ai caprei – a fost trecută pe lista neagră. Cadou de la moşul-grădi au primit un cozonac şi ceva dulciuri. Mami, moşul cel adevărat nu ne-ar fi adus niciodată aşa ceva! Ar fi pus măcar un ou cu surprize, să avem o jucărie cât de mică! În plus, nici nu ştia cum ne cheamă! Clar nu era moşul!

Dar, în naivitatea celor 6 ani, îl aştepta să vină acasă. Ştiu că o să vină, a venit şi anul trecut! Ştiu că nu am fost la fel de cuminte, dar el e bun şi iertător! Bradul am reuşit să-l facem chiar pe 24. Aproape că îmi dădeau lacrimile când vedeam bucuria şi entuziasmul cu care a prins pe crenguţe ornamentele ei. Globul de acum doi ani, zâna de anul trecut… şi enorma ghirlandă de anul acesta. Nu mai avea răbdare, să o ridicăm odată să pună steaua în vârf. Eu sunt cea mai mică din familie, eu trebuie să pun steaua!

În scrisoare a fost mai mult decât rezonabilă. I-a cerut moşului două rochiţe, cu pantofi asortaţi. I-a scris că a fost cuminte, doar aşa şi-aşa. Am întrebat-o de ce a cerut rochiţe. Pentru că niciodată nu ai destule! Hmmm… aici e zonă periculoasă, mai ales dacă se dezvoltă pe viitor… Dar nu a cerut jucării. M-am îngrijorat, am zis că a crescut prea repede… dar nu, copilul a spus că nu le putea cere pe toate, şi a preferat rochiţele, căci jucării oricum are.

Cu Andrei a fost mai greu. Alesese o bicicletă, i-am zis să se gândească bine, bibicletele se dau în ordinea cuminţeniei. Mai bine cere ceva ce ar putea să şi primească. După îndelungi cugetări, am ajuns la un set de Pilot Frixion. Numai că cele 3 pe care le are deja moşul le-a considerat suficiente, şi i-a adus altceva… Mi-a fost teamă anul acesta. La 8 ani, mulţi copii ştiu deja… dar încă a ţinut. Am îngheţat la serbarea lui Iris când l-a văzut pe Moşul şi mi-a spus că e fals! Aşteptam tremurând să spună că nu există deloc, dar n-a fost aşa. Cel adevărat nu e aşa înalt, şi e un pic mai gras, cu burtă! Am scăpat. Iar pentru minunea în care Andrei încă crede, trebuie să-i mulţumesc Moşului. Anul trecut Andrei ceruse o pistă, pentru boabele de fasole atunci la modă. Stocurile se epuizaseră, seara moşul tot nu avea pista când a venit cu cadourile. Dar el i-a promis lui Andrei că rezolvă, şi se vor vedea de dimineaţă, la biserică. Să vă mai spun cum a ţinut Andrei tremurând în mână pista? Şi cum de atunci Moş Crăciun există, mai real ca niciodată?

Scrisori pentru Mos Craciun

Şi a venit şi seara de Ajun. De pe la 6 seara Iris s-a îmbrăcat, a făcut ordine, a aprins bradul… să vadă moşul beculeţele sclipitoare, şi să nu cumva să creadă că nu suntem acasă. Moşul a sosit aproape de miezul nopţii, timp în care Iris a trecut prin toate stările de agregare, şi-a făcut numeroase procese de conştiinţă, şi alte mii de planuri cum să fie mai ascultătoare în anul ce vine. Pe la 11 aproape că se resemnase, Moşul e foarte supărat şi nu mai vine. Vina? A lui Andrei, normal. Ea nu fusese chiar atât de obraznică… sigur, dar mai mult ca sigur din cauza lui nu vine moşul!

Şi în cele din urmă, moşul a parcat sania… În spatele blocului, spre disperarea lui Andrei care voia muuusai s-o vadă! Copiii, un pic mai relaxaţi ca anul trecut, au trecut cu moşul la poveşti. Cum ştia moşul atât de multe? Ah, păi văzuse pe Facebook, căci e moş modern, cu cont activ. Ba chiar au bârfit un pic despre premiul la concursul de Crăciun, cum l-a trimis Iris după extragere neapărat la Bianca. Iris era deja cu gura căscată… Iar când a scos moşul rochiţele… mai aveau niţel şi se lansau în analiza noilor tendinţe la modă! Cu Andrei a fost mai grav, s-au dat ca băieţii la analiza fetelor din clasă, apoi m-am trezit că deja deturnase piticul meu discuţia spre itinerariul moşului, tări şi capitale. Veşnica poveste cu castravetele, nu contează de la ce începe, ci cum ajunge tot la acelaşi final.

Au promis copiii câte-n lună şi-n stele, numai să vină moşul şi la anu’.

Mos Craciun acasa

Mie? Mie mi-a adus moşul un pachet enorm de bucurie. Am simţit, încă un an, bucuria de a fi copil. De a trăi din tot sufletul miracolul, cu inocenţa ochilor lor strălucitori.

Îi urmăream vandalizând cadourile, şi comentând vizita moşului… Da, încă un an magic!

Multumesc, Moş Crăciun!

Crizantemele Irisucai

Prelucram în seara asta pozele de la opţional, cu fişele pe care Irisuca m-a ajutat să le pregătesc pentru copii. Mititica, ea a perforat toate fişele, pentru a le fi copiilor mai uşor. După atâtea găurele, nu a mai vrut să coasă. Dar săptămâna a trecut, şi acum a văzut fişa. Cât am adăugat eu articolul nou aici, ea a terminat de cusut. Nu o laud, dar în vreo 20 de minute a fost gata. Dar nu a vrut să le pună şi năsturei.

Crizanteme de toamna, cusute cu acul

Sambata: Razboiul bucatelor si Maratonul copiilor

Sâmbătă a fost pentru noi o zi plină şi frumoasă. Nu ne-au ieşit chiar toate planurile aşa cum ne-am dorit, dar… în cele din urmă am împărţit atribuţiile. Stabilisem acum ceva vreme că mergem cu copiii la cros, dar mamicadetoatalauda ne-a trimis la teatru. Iris a ales să mergem la „Războiul bucatelor”, la teatrul Ion Creangă, Andrei a ales la cros. Şi aşa dimineaţa am pregătit echipele… şi am plecat.

Spectacolul era în centru, la sala Rapsodia. Înainte de spectacol copiii au avut parte de o surpriză. Un alai de personaje, din toate piesele puse în scenă de teatrul Ion Creangă, au ieşit pe Lipscani, invitând toţi copiii să vadă piesa. A apărut o maimuţă, ce nu-l avea deloc pe „vino-ncoa'”, şi căluţul…  Iris, după ce s-a asigurat că e un om înăuntru, a trecut la joacă. M-am amuzat copios de discuţia pe care Irisuca a avut-o cu Ioana Ginghină, despre… diademe de prinţese. Se tot chinuia să o descrie pe a ei, aflată acasă din păcate. Nu că n-ar purta-o non stop dacă ar avea voie!

Razboiul bucatelor, Teatrul Ion Creanga

Piesa a fost ok. Mi-au plăcut costumele, originale. Îmi pare tare, tare rău că nu am poze, găsiţi câteva aici, pe pagina dedicată spectacolului. Aproape că aş fi spus că piesa este perfectă pentru copii, dacă nu s-ar fi strecurat şi vreo doi „la dracu” prin dialoguri. Oricum, faţă de ce mi-au mai auzit urechile, puteţi merge liniştiţi la spectacol. Este destul de aproape de povestea „Sarea în bucate”, exceptând faptul că prinţesa nu ajunge slujnică, ci paj deghizat. Pauza ne-a prins bine, căci fetele şi-au încărcat un pic bateriile cu răbdare, să vedem şi finalul piesei.

După piesă, am refăcut echipele… şi am aflat ce s-a întâmplat la cros.

Andrei a alergat. Ca orice sportiv, a ajuns la finish. Îi mai trebuie câteva lecţii de actorie, să ne şi convingă… Avem şi finalul real, undeva în prima jumătate, în urma fetelor… motiv de supărare cruntă. Asta e, poate data viitoare. În schimb de data aceasta a fost mult mai interesant şi amuzant pentru copii, faţă de evenimentul din primăvară. Din cât am înţeles, a fost un concurs pe echipe de la lego, apoi toţi copiii au avut voie să se joace. Mascote din plin, de la Raiffainsen sau Scooby, cadouri promoţionale, ba a venit acasă şi cu un autograf de la Gabi Szabo. Îmi pare rău ca nu am fost şi eu acolo, dar… asta e. Data viitoare. Cu siguranţă nu vom rata!

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

Maratonul Bucurestiului

 

Si a(proape) a fost… vacanta mare. Colectia Cele mai frumoase povesti

Mă uit în calendar şi aproape că nu-mi vine sa cred. Septembrie nu că bate la uşă, dar a apăsat deja pe clanţă! Se simte seara… când nu mai poţi ieşi la plimbare în maieu… se simte noaptea… când tragi cu o mână un colţ de pătură şi împingi fereastra cu piciorul. Se simte în nerăbdarea copiilor, în planurile pe care şi le fac, în ochişorii pironiţi pe rafturile cu rechizite. Oare anul ăsta ce penar să-mi iau? Şi ghiozdanul cum să fie…?

Spargatorul de nuci si regele soarecilor, Editura Litera InternationalVacanţa a rămas în urmă, cu amintirile ei frumoase. Aproape am terminat şi temele de vacanţă, după lungi discuţii şi parlamentări. Îmi fac curaj pentru viitorul an. Ceea ce încă nu e gata e lista de lecturi. Nu mai vorbesc de fişe… că aici e jale. Ci de poveştile care trebuie citite. Dacă cu temele ne-am descurcat, când venea vorba de citit parcă erau cele douăsprezece munci ale lui Hercule. Şi totuşi, vara aceasta am bifat o mare victorie la capitolul "citit". A fost ziua lui Andrei, şi dincolo de orice cadou pe care îl primeşte copilul, o carte trebuie să se strecoare mereu. Pe post de felicitare, cel puţin mie aşa îmi place. O carte cu dedicaţie va rămâne mereu în bibliotecă, şi în timp va căpăta o valoare deosebită. Anul acesta ne-am gândit să-i luăm ceva ce nu a citit cu siguranţă, să arate destul de bine încât să-i facă plăcere, şi să nu fie nici prea mare sau prea lungă, să-l descurajeze… am ajuns la hipermarket (deşi e ultimul loc de unde îmi place să cumpăr cărţi – oferta era ok), şi am ales una din colecţia "Cele mai frumoase poveşti", apărute la Editura Litera International: Spărgătorul de nuci şi Regele Şoarecilor (E.T.A. Hoffmann). A fost curios, ilustraţiile i-au dat un pic de gândit. Despre ce e povestea, mami? Este cadoul tău… ştii să citeşti, afla singur. Şi a aflat.

Nu i-am cerut să citească cu voce tare, doar să-mi povestească ce a citit. Şi, în patru reprize, a terminat cartea după o săptămână. Sunt aproape 100 de pagini, format A4, dar caracterele sunt mari, ca pentru copiii aflaţi la primele lecturi. Aproape că nu mi-a venit să cred când mi-a spus că a terminat-o! Şi ceea ce m-a făcut să mă simt şi mai bine era bucuria de pe faţa lui… Mami, ştii ceva? Chiar mi-a plăcut!!

A citit şi până acum, povestioare sau poveşti, pagini de enciclopedii, dar nu o carte din scoarţă în scoarţă. Pentru mine, aceasta este prima carte pe care Andrei a citit-o. Singur, de la început, şi fără să-l împing de la spate, cum fac de obicei. Ştiu că nu va fi niciodată cartea lui preferată, nu va trece peste atlase şi enciclopedii geografice, dar pentru mine înseamnă încă o amintire aşezată frumos în cutiuţă. Cel mai important, faptul că… i-a plăcut! Prima impresie contează întotdeauna.

Spargatorul de nuci si regele soarecilor, Editura Litera International

Acum sunt în căutare de strategii, de a introduce măcar o oră de lectură în fiecare zi. Mai avem de citit din culegerea de lecturi, dar şi aici am avut prima victorie… Mami, tu ştiai că ăştia de la Disney nu au făcut corect desenul cu Cenuşăreasa? Am citit eu povestea… şi au greşit… că… şi a continuat să-mi spună… cum că nu apare nicio zână, că fetele cele rele îşi taie degetul şi călcâiul, ba chiar că rămân fără un ochi la sfârşitul poveştii. Am zâmbit… dacă munca de "detectiv" ajută în lectură, apoi trebuie citite toate, să vedem unde au mai trişat cei de la Disney, nu? Căci e clar că doamna, la şcoala, aşa îi va prinde că nu au citit cartea… aviz amatorilor ;). Sper pe viitor, la liceu, să citească Moromeţii, nu să se uite la film. Întâi cartea, apoi filmul, ca să-l poţi aprecia cum se cuvine.

L-am lăsat citind Frumoasa din Pădurea Adormită. Sunt curioasă aici ce "greşeli" găseşte. Se pare că deocamdată varianta aceasta e destul de provocatoare. Să vedem ce găsesc în momentul în care terminăm cu poveştile celebre.

Dar.. revenind la prima lui carte, am studiat un pic colecţia. N-am spus că, la final, fiecare volum este însoţit de un CD. Nu m-am prins care e ideea, dar a noastră a avut cd-ul cu "Prinţul fericit", de Oscar Wilde, aşa că nu pot spune dacă pe cd este o lectură integrală cărţii… probabil nu există înregistrarea, sau e vreo strategie ciudată de marketing, să cumperi toate volumele, ca să ai toate cd-urile.

Din colecţie fac parte:

Hans Christian Andersen - Craiasa Zapezii "Craiasa zapezii“, de Hans Christian Andersen

eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro

„Craiasa zapezii“, „Ratusca cea urata“ si „Amnarul“.

Pe cd, Amnarul, de H.C. Andresen, si Tinerete fara batranete, de Petre Ispirescu, din arhiva Electrecord. 

Fratii Grim - Cenusareasa Fratii Grim – Cenusareasa eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Cenusareasa, Degetel, Baba Dochia, Alba ca zapada si cei sapte pitici, Hansel si Gretel + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor Cenusareasa si Alba ca zapada si cei sapte pitici, de Fratii Grimm, din arhiva Electrecord.
Charles Perrault - Frumoasa din padurea adormita Charles Perrault – Frumoasa din padurea adormita eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro 
Frumoasa din padurea adormita, Darurile Zanei, Barba albastra, Riquet cel motat, Motanul Incaltat + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestii Frumoasa din padurea adormita, de Ch. Perrault, din arhiva Electrecord.
Wilhelm Hauff - Inima de piatra Wilhelm Hauff – Inima de piatra eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Librarie.net
Contine povestea Inima de piatra, de W. Hauff + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestii Micul Muck, de W. Hauff, din arhiva Electrecord.
ETA Hoffmann - Spargatorul de nuci ETA Hoffmann – Spargatorul de nuci eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Librarie.net
Contine povestea Spargatorul de nuci si regele soarecilor + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestii Printul fericit, de Oscar Wilde, din arhiva Electrecord.
Ion Creanga - Capra cu trei iezi Ion Creanga – Capra cu trei iezi elefant.ro
libris.ro
Capra cu trei iezi, Ursul pacalit de vulpe, Punguta cu doi bani, Soacra cu trei nurori, Fata babei si fata mosneagului + CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor Fata mosului cea cuminte, Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani, Ursul pacalit de vulpe, Soacra cu trei nurori, de Ion Creanga, din arhiva Electrecord.
Povesti Clasice - Printul fericit Poveşti clasice. Printul fericit eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Librarie.net
Printul Fericit,
Piele-de-Magar, autor Charles Perrault,
Printesa si taietorul de lemne, autor Édouard René Lefèbvrede Laboulaye,
Cele douasprezece fete de imparat si palatul fermecat, autor Petre Ispirescu
+ CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor din arhiva Electrecord:
Micul print, autor Antoine de Saint-Exupery, dramatizare de George Radu Chirovici,
Povestea boabelor de diamant, dramatizare Silvia Kerim.
Povesti Populare - Frumoasa cu parul de aur Povesti Populare – Frumoasa cu parul de aur. eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro

Frumoasa cu parul de aur, poveste ceha,
Printul Roland, poveste englezeasca,
Norocul omului, poveste romaneasca,
Ivan-tarevici si lupul cel sur, poveste  ruseasca,
Marusca si cele douasprezece luni, de poveste scovaca.

+ CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor din arhiva Electrecord: 
O casuta-ntr-un dovleac –  poveste cubaneza si Batranul luntras (poveste coreeana), dramatizare de Margareta Feraru

Hans Christian Andersen - Degetica Hans Christian Andersen – Degetica eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro
Librarie.net
"Degetica", "Soldatelul de plumb", "
Hainele noi ale imparatului", "Lebedele salbatice", "Printesa si bobul de mazare".
CD:
Randunica spune o poveste – (dupa basmul ,,Degetica”), dramatizare de Silvia Kerim,
Hainele imparatului, dramatizare de Alexandra Teodoriu (din arhiva Electrecord)
Fratii Grim - Scufita Rosie Fratii Grim – Scufita Rosie eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro

Scufita rosie, Masuta fermecata, Magarul de aur si bata din desaga, Regele broscoi, Croitorasul de viteaz

+ CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor din arhiva Electrecord: Scufita Rosie, dramatizare de Calin Gruia, Imparatul Cioc-de-Sturz, dramatizare de Nicolae Neagoe, Soldatelul de plumb, dramatizare de Octavian Mandrut

Wilhelm Hauff - Muck cel mic Wilhelm Hauff – Muck cel mic eMAG.ro
elefant.ro
libris.ro

Povestea lui Muck cel Mic,
Piticul Nas-Lung

+ CD audio cu adaptarea dramatizata a poveştilor din arhiva Electrecord: 
Inima rece, dramatizare de Constantin Teodor, Lebedele, dramatizare de Ioana Toma Zamfir

Ion Creanga - Povestea Porcului Ion Creanga "Povestea porcului" elefant.ro
libris.ro

Povestea porcului,
Ursul pacalit de vulpe
Ivan Turbinca,
Prostia omeneasca

+ CD audio cu adaptarea dramatizata a povestilor din arhiva Electrecord: 
Povestea porcului, dramatizare de Emil Gonciu,
Ivan Turbinca, dramatizare de Nicolae Neagoe

Hans Christian Andersen - Craiasa Zapezii   elefant.roEditura Litera
Colecţia Cele mai frumoase poveşti, 12 volume

Biblioteca Năzdrăvanilor

La… trenulete

Vara la noi este de obicei un moment de sărbătoare, pentru că în mijlocul vacanţei piticul meu mai creşte un pic. Anul acesta însă cantonamentul a picat un pic aiurea, fix în mijlocul vacanţei… iar cei 8 anişori s-au împlinit singuri, departe de mine. Nu mai vreau să mă gândesc ce zi am avut, şi cum… n-am avut dispoziţie să răspund la telefoane. Nici Andrei nu s-a simţit foarte bine să-şi sărbătorească departe ziua de naştere.

Dar i-am promis o surpriză la întoarcere. Cadoul l-a primit imediat cum a intrat în casă. Nu de alta, dar trebuia să alinăm cumva siroaiele de lacrimi care au tot curs. Prima lui tabără… şi.. da, e din categoria cu probleme de adaptare. Am păstrat surpriza pentru aseară. Şi, pentru că tot este fan Thomas de când se ştie, i-am pregătit o surpriză cu trenuri… Nu ştiu dacă aţi auzit de terasa "La trenuleţe"… nici noi nu ştim de multă vreme, doar de vreo lună, şi am inaugurat-o cu un moment special.

Am plecat de-acasă destul de secretoşi. Aveam tortul, cu o formă cam ciudată… a întrebat copilul de ce e aşa dreptunghiular, i-am spus că aşa erau foile şi platoul. A mers. Unde plecăm? În oraş, la o terasă. De ce nu facem acasă?! E cald.

Ei bine, a mai ţinut un pic. Până am ajuns… şi, la intrare, un poster mare cu "Atelierul de trenuleţe". Deja i s-au aprins lui câteva beculeţe, a văzut tortul dispărând… i-am zis că l-am lăsat la frigider, până îl mâncăm. Când şi-au dat seama exact copiii unde suntem, şi ce se petrece de fapt la terasă au înnebunit de-a dreptul. Aproape că nu aveau răbdare să ne hotărâm ce comandăm…

Aveam rezervare la Buşteni. Fiecare masă e o staţie, cu buton de comandă pentru macaz. Pe masă stăteau frumos indicaţiile şi tichetele de comandă. Ne-am apucat să compostăm de zor, pentru toată lumea. Apoi, butonul roşu, şi Drezina vine să ia comanda. Facem reguli, dacă unul cheamă trenuletul, celălalt îl eliberează.

Terasa La trenulete

Ţi-ai găsit, copiii sunt în extaz, privesc trenuleţele plimbându-se şi nu se mai satură. Şi… a sosit comanda. Dar prima nu era a noastră, am privit trenul trecând mai departe, la Sinaia. A oprit şi la noi, şi copiii au intrat în febra comenzilor. Dacă era după ei, am fi cerut câte ceva la fiecare 5 minute, numai să plimbăm trenurile.

Terasa La trenulete

Şi… a venit şi tortul. Cu trenul, normal! L-am privit pe Andrei, deja era topit, în tricoul lui cu Thomas&Friends, şi se emoţionase cumplit. Toată terasa era cu ochii pe artificii, şi… nimic mai mult. Fără cuvinte.

Terasa La trenulete

Copiii au beneficiat de un moment bonus, joaca pe machetele deja pregătite în atelierul de trenuleţe. Ah, şi aveau şi gara Knapford, piesă pe care am tot căutat-o pentru setul nostru, dar n-am găsit-o în varianta potrivită… O oră aproape am uitat de copii. Iar băieţii mai mari au putut şi ei să se joace la trenuleţe… mai comanzi o bere, mai plimbi trenuleţul… deja seara se lăsase, beculeţele sunt aprinse…

Aşadar, dacă vreţi o varianta inedită de petrecere a timpului liber într-un Bucureşti deja cam plictisit, mergeţi La trenuleţe. Indiferent de vârstă. Şi faceţi rezervare, de obicei e plin.

PS. Am uitat de locul lor preferat. Vreun sfert de oră le-au ţinut de urât băieţilor de la bar, să vadă cum întoarce trenul, cum e luată comanda şi se încarcă vagoanele. Plus supravegherea video a traseului…

Terasa La trenulete