Sunt mandru de tara mea!

Ha ha, din categoria "concursuri de grădiniţă", iaca avem unul a cărui temă ne-a dat pe spate… Pitic deştept, la care avem tradiţie de participare. Cum anul trecut am avut locul 3 pe grădiniţă, anul ăsta am zis să încercăm să ne prezentăm onorabil şi la celelalte probe. Cea de fotografie, şi cea de desen. La desen vom reveni cu un alt subiect, deocamdată variantele de fotografie.

Aşadar, tema concursului este "Sunt mândru că sunt român". Mi se pare normal, mai încearcă să le insufle ceva patriotism, numai că nu le merge. Cum văd copiii ceva tări occidentale, cum nu mai vor să se întoarcă. Mi-a fost tare greu să găsesc ceva idei pentru poze, şi muuult mai greu să-i explic copilului ce trebuie să facă. Pentru că nu l-am învăţat să fie mândru de ţara lui. L-am învăţat că fiecare ne naştem într-un popor, şi alegem dacă trăim cu acel popor sau cu altul. Nu ştii niciodată ce aduce viaţa, dacă emigrezi… n-aş vrea să plece cu inima îndoită. Sau să nu plece. Sunt de părere că patria este acolo unde şi ţie îţi este bine.

Mai jos am pus variantele "creative". Am incercat să scot o expresie, şi i-am spus copilului să-şi imagineze că ţine în braţe jucăria pe care i-a cerut-o lui Moş Crăciun. Aşa că, dacă vi se pare că ţine steagul cu prea multă pasiune, îşi imagina că este un Porche GTR1 Race Vision. Mi-e milă de bietul Moş Crăciun, unde găseste o maşină, fără să ştie cum arată…

Harta i-a plăcut. Hărţile sunt pasiunea lui, a inceput cu punctele cardinale, cu legendele, şi adoră să vadă cum poţi ajunge dintr-o localitate într-alta pe trasee diferite.

În încheiere, menţionez că steagul l-a cumpărat Andrei. Dacă ar fi după el, am avea un perete întreg plin cu steagurile ţărilor. Ca paranteză, harta de trafic cu steguleţe din dreapta este tot pasiunea lui, şi mulţumim cu această ocazie vizitatorilor din toată lumea, care îi îmbogăţesc lui Andrei colecţia de steguleţe. Şi Lilianei, în mod special, că şi-a stresat prietenii din Orientul Îndepărtat şi ne-a adus acele steguleţe rare!

Pentru că suntem tare nehotărâţi, vă invităm la vot. Care fotografie din cele de mai jos o preferaţi?

1. Andrei
2. Andrei
3. Andrei
4. Andrei
5. Andrei

17 nov. 2009

A trecut şi ziua de ieri. Să încep cu sfârşitul, am căzut moartă aseara, nu-mi amintesc decât că m-am întins în pat. Copilul era fericit, nimic nu mai conta.

După cum povesteam, ieri am chiulit de la grădi. Ca să fie spus, adoră să meargă la grădi, o iubeşte pe doamna şi e înnebunită după copii. Dar ieri a decretat că de ziua ei face ce vrea şi stă acasă. Am vaga impresie că a vrut să stea cu ochii pe mine, să fie sigură că pregătesc totul. Se apucase să facă şi inventarul, Inventar de protocol iar după-amiază a dormit lângă măsuţă, de teamă să n-o strâng… Somn de voie De pe la patru a început să se foiască. Nu mai avea răbdare, şi degeaba îi explicam, copiii sunt la gradi, nu au chiulit ca ea, şi vor veni aşa cum am stabilit, la 6…

Trebuie să recunosc că timpul a trecut foarte repede. Nici nu ştiu cum a zburat, am reuşit să facem căteva joculeţe. Întâi o baba oarba, La baba oarbaapoi "Deschide urechea bine",am colorat şi un panou de poze, Panou de pozeşi am trecut la veşnicul şi amuzantul joc cu scaunele muzicale. ScauneleŞi cum îi solicitasem destul, am trecut la masă. După aceea, copiii mi-au arătat că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, şi au încins un joc de-a bucătăria, creşa, că nu conta de-s băieţei sau fetiţe, s-au jucat cot la cot cu farfurii, oale, cratiţe, biberoane şi bebeluşi.

Am întrerupt iarăşi distracţia pentru tort, şi am terminat petrecerea în camping, la cort. Normal, nimeni nu voia să plece acasă. dar am promis că ne mai jucăm şi altă dată.

Morala… nu a fost nicidecum aşa greu cum m-am aşteptat. Copiii au fost minunaţi, cuminţi, şi dacă vă vine să credeţi, n-au dat nici măcar o frimitură pe jos. Nu s-a spart nimic, n-au venit vecinii să ne reclame. Şi a funcţionat de minune sistemul cu abţipilduri pe pahare. Nu şi le-au încurcat, fiecare ştia ce animăluţ are lipit. Am avut şi premii bombonele, la fiecare concurs, şi a mers de minune (dar nu cu toţi) premiul ciocolăţică pentru cine mănâncă tot.

Şi pot să spun acum… şi-altă dată, o s-o facem şi mai şi mai lată…

19:19, 17 nov. 2005

N-am să scriu astăzi nici despre desene, nici despre carioci. Astăzi este pentru mine o zi cu totul specială. Acum patru ani am trăit, pentru a doua oară în viaţă, acel moment unic în care îţi vezi prima dată copilul. Nu ştiu dacă poate descrie cineva în cuvinte ceea ce simţi în acele momente, dar am revăzut cu lacrimi în ochi primul nostru filmuleţ împreună, primele ei poze.

Căci astăzi prinţesa mea împlineste "patu" ani. În ultimele două săptămâni ne-a terorizat. Îi spusem demult că, după ce prietena ei împlineşte patru ani, vine ziua ei. Ei bine, a fost ziua respectiva. "Când vine ziua mea?" Aceeaşi întrebare, repetată până la nivelul maxim de întindere a nervilor. Am ajuns s-o ameninţăm că nu-i mai facem ziua dacă nu se potoleşte, dar cred că nivelul ei de adrenalină era peste limite.

Am hotărât s-o serbăm în weekend în familie. Bunici, unchi, mătuşi, naşi şi fini. Toţi cei apropiaţi. Am făcut instructajul de rigoare, cum să deschidă uşa, cum să spună "Poftiţi" şi "Mulţumesc", dar mi-am cam răcit gura de pomană. Cum deschidea uşa şi vedea punga de cadou se schimba toată, nu ştia cum să se uite mai repede înăuntru. Şi, spre marea ei bucurie, anul asta toată lumea i-a facut pe plac. Păpuşi şi prinţese. Frumoasa Adormită cu tot cu Prinţ, Ariel, şi o Barbie-Doctor, plus un set de accesorii pentru bebelusii ei.

În schimb am privit-o asa cum n-am privit-o niciodată când a suflat lumânările. Încerca să stea dreaptă şi să zâmbească, dar era transfigurată toată. I se înmuiau picioarele, şi nu mai ştia ce să facă cu mâinile. Privea fascinată lumânările şi numai avea răbdare să terminăm de cântat. Murmura nerăbdătoare versurile, şi accentua "Ilis să tlăiască…Ilis". Şi eu eram de acord cu ea. Iris, micuţa mea prinţesă.

Ieri a venit de la grădi împreună cu prietena ei. Şi a redevenit ea. Nu mai contenea să se laude, cu ce-a primit, şi cum funcţionează fiecare. Normal, cu crizele de rigoare, că nu împarte jucăriile. Dar diseară avem petrecere cu copii. Am încercat să stau de vorbă serios cu ea. M-am abţinut cu greu să nu mă bufnească râsul. Căci, la auzul cuvintelor "acum vorbim serios", a luat o poziţie de drepţi şi cu o mutriţă atât de marcată, parcă aş fi cântat imnul naţional. Am ajuns împreună la concluzia că îi va lăsa pe copii cu toate jucăriile ei. Şi nu va plânge, nu se va certa cu ei, pentru că sunt invitaţii ei. Nu că aş crede că o să şi funcţioneze, dar am ameninţat-o că anulez petrecerea dacă nu se poartă frumos.

Sincer, nu stiu cum va ieşi petrecerea. Eu sper să mă descurc (am menţionat că sunt singură cu 6 copii?!). Şi mai ales, sper ca ei să se distreze… Revin mâine cu poze şi povestiri.




Familia mea…

La 6 ani este destul de greu să te hotărăşti ce anume să desenezi. O temă aparent simplă, "Familia mea". 1, 2, 3, 4 membri de bază. Un cerculeţ, ochişori, repede mânuţe, multiplici de patru ori, scrii repede pe cine reprezintă şi gata Familia.

Ei bine, nu a fost aşa. Toată săptămâna am tot încercat. Poate-poate iese ceva demn de concurs, capabil să intre în competiţie. În cele din urmă a ales o variantă, dar mie mi s-au părut extrem de interesante şi celelalte, pe lângă cea aleasă.

Varianta 1. Familia mea în metrou. Inspiraţie… zilnică, deoarece merge de 4 ani cu metroul dimineata la gradi. Ştie toate magistralele, în funcţiune sau în conctrucţie, şi din lipsă de magistrale le-a învăţat pe cele din Paris. Doar de-asta exista ratp.fr, să aibă copilul unde să se joace… "L"-urile acelea întoarse sunt scaunele de la metrou. Iar vagonul este înclinat pentru că trenul a frânat prea tare şi s-a ridicat de pe şine. Aveţi şi indicator, următoarea staţie este IOLIN. Căci un alt desen preferat al lui (uite nu găsesc nici unul acum) este să-şi construiască propriile lui magistrale…

Familia mea in metrou

Familia mea in metrou

Varianta 2. Tati are un MAN, şi probabil lucrează la Altex. Mami are un Smart. Iris are un Peugeot 807 şi Andrei are Porche GTR1 Race Vision. Numele maşinilor sunt puse de Andrei, pe mine dacă mă întrebaţi nici nu sunt sigură ca recunosc Peugeout-ul ăla pe stradă, deşi îs sofer. Ce mi-a plăcut foarte mult e că a ţinut să specifice că suntem în Anglia. Să nu va faceţi cumva idei, doar în imaginaţia lui avem fiecare maşina lui…

Familia mea in trafic, desen cu carioca

Familia mea in trafic, desen cu carioca

Varianta 3. Toată familia a coborât din maşină la aer. Tati se relaxează. Cred că e la noi în faţa blocului… iar acolo este maşina lui Andrei de curse, a se vedea modelul mai sus.

Familia mea la aer

Familia mea la aer

Varianta 4. Familia lui Andrei este în autobuzul 814. Copiii de pe trotuar fac parte dintr-o echipă de fotbal, aşteaptă autobuzul în staţie. Şi după trafic, cred că e în Bucureşti.

Cu autobuzul

Cu autobuzul

Varianta . Familia mea la tenis. Asta nu am idee de unde a scos-o. Nu-mi place tenisul, nu jucăm tenis, doar Andrei pe Wii se joacă. Şi ne-a pus şi în echipe, iar mingea e la tati.

Familia mea la tenis

Gripa porcina se trateaza cu Domestos

Dădeam azi la baie cu domestos în toaleta… Iris: <mami, ce faci acolo?> uite dau cu dezinfectant, să se curete şi să miroasă frumos. <aaaa, ca la gradi, să nu facă microbi şi să nu se îmbolnăvească!> [na.toaleta]

Mda, cam asta reţine un copil de 4 ani care e dat zilnic pe mâini cu dezinfectant. Păcat că nu-i pune să facă şi gargară cu apă sărată la fiecare două ore, pentru mai multă siguranţă, căci mă îndoiesc că tifoanele odinioară umezite cu spirt şi puse pe clanţe mai sunt de vreun folos…

Am şi versiunea de 6 ani. Îşi pune la gură o batistă albă, şi vine să mă sperie… buhuhu… vine gripa! <cine vine???> Gripa!! <unde ai auzit tu aşa ceva?> la gradi, umblă doamnele îngrijitoare cu măşti, că au gripă, şi să nu ne dea şi nouă…

Sper doar ca toată nebunia asta să treacă, până nu traumatizăm copiii.

Vezi continuarea…

Tehnici de desenat

Rar mi-a fost dat să râd aşa cum am râs astă seară. Şi mai ales, n-am râs niciodată atât de discret şi cu poftă.

Ne-am apucat să rezolvăm prima tema a celui de-al treilea concurs de talente. O să mă opresc deocamdată la Irisuca. Am analizat întâi tema… cine face parte din familia ei. Mama, tata, flăţiolul. Dar vrea şi pe prietena ei. Ne apucăm cu sârg de desenat.

Desen in carioca

Frăţiorul meu, tati, mami, eu şi Roberta, prietena ei. ROZ. doar e culoarea ei preferată.

Desen in carioca

Tati, Iris, mami şi cea mica e Flavia, de la Brăila. Noua ei prietenă.

Aşadar, am continuat. Cu voinţă, şi neapărat pentru concurs, că trebuia să facem ceva frumos…

fac pe bunu… şi ochişolii? ca ai mei? ce culoale? velzi… îi facem guliţa loz… uite cum râde

bluziţa mare, că e flig. e toamnă
şi plouă. şi uite şi nişte fulgele, şi nişte noli.

acum fac mâinile… cu ce culoale? cu pocaiu!

veau să fac şi ulechi. cu ce culoale… loşu asta nu sclie bine.
mov.

am uitat să fac nasu

am făcut şi nasu, o uleche… o uleche…
i-am făcut şi nişte ulechi.

acum o fac pe buni. înţep.

pacu neglu?
aşa e buni!
am uitat puţin păl, cu balghen. ăsta nu mai sclie… albastlu! tlebuie puţin de pal.

şi guliţa pot să fac cu dinăsta (mov).
îi pun şi dlies lu buni

<„ce e ăla iris?”> ciolapi de-aia de fete!

uleclea cealaltă am făcut-o albastlă!
acum fac mâinile… şi o să fiu loşu!
mâinile lu buni o să fie loşu!

malo… îmi tlebuie malo mami

acum mă fac pe mine…
pacu neglu

ochii mei ce culoale sunt? cled albastlu…

acum mă fac pe mine, fac pacu neglu, ochii negli, io elam lângă buni.
io dansam.

o să fac şi guliţa. încă nu.
îmi fac şi mie dlies.

fac şi păl lung. eu îmi fac pălul ţel mai lung.

mami, tu nu erai la ţală. pe tine nu te fac.

elai cu andlei acasă, nu elai la petlecele. ia uite cum dansăm.

te fac şi pe tine. elai şi tu.
am făcut guliţa, un nas, îmi fac ulechiuşe, îmi fac ulechiuşe.

guliţa lu buni.
buni ale mâini. îmi fac şi mie mâini locii.

„mai schimbă iris roşu ăla, ai şi alte culori!”

eu elam bolnavă, de-aia n-am alte culoli!

am uitat să fac fanfofi. unu, doi, fac fanfofi de balelină!

o fac pe mami. eu fac pacul neglu. ochii. cu loşu, mai schimb şi eu culolile.

mami, tu elai bebeluş. să fac şi guliţa, un nas, mâini, mâini mici [na=degete!]

păi picioale… am uitat picioalele! loz! nişte fafofioli şi dlies.

îţi piace?

acum am împeput cu tati. ochii elau lotunzi ai lu tati

am uitat să fac ulechi. mami, ulechile tale sunt negle.
tati avea şi balbă.

mai tlebuie ţeva, dar nu pot să fac sin cauza ta. mami, tati te ţine în blaţe.

şi tati dansează cu fundul. mami danseze ca mine.

şi lu bunu balbă.

acum fac pe flaţiolu meu.

cand elai tu mică eu te-am ţinut în blatze, ca un bebelush.
flăţiolu meu. îmi tlebuie pocaliu. dacă nu melge pocaliu, fac cu neglu.

fac cu neglu, am uitat mâinile tati.

flăţiolu meu, o sa fac pacu balghen.
ochii negli.
fac şi nas.

aaa, tati n-ale guliţă şi nas. gulitza, nas.

andlei e lotund. ale şi el puţin păl. loz.
am uitat ulechiuşe. am pus lu tati alte două ulechi.
pun şi lu andlei. fac şi mâini.

Desen in carioca

Iris, Buni, Bunu, Mami. Apoi pe verticala, Tati şi Andrei. Cu verde, sus, scrie Iriss

Am încercat să scriu tot ceea ce a spus în timp ce desena. Mă întreba tot timpul de ce râd… a fost greu să-i răspund. Poate când va fi mai mare…

Să pun transcrierea?

In febra picturii – 2

Am revenit. In cele din urma pictorita cea mica s-a hotarat care este tabloul pentru concurs. Asta dupa ceva plansete, ca nu voiau dintii sa iasa cu nici un chip. Am exersat… si n-am scanat si exercitiile de zig-zag. Greu, tare greu sa intelegi ca nu trebuie sa pui pensula pe hartie pana la cotor, si ca trebuie sa te chinui sa atingi doar cu varful. Asadar dovleacul a evoluat incet, de la cea mai diforma varianta posibila, pana la cea aprobata pentru concurs. In final a ales dintre cele doua variante pe cea cu dintii mai mici, ca e mai dragut…

Concurs de pictura, Iris - dovleac de HaloweenConcurs de pictura, Iris - dovleac de Haloween Concurs de pictura, Iris - dovleac de HaloweenConcurs de pictura, Iris - dovleac de Haloween Concurs de pictura, Iris - dovleac de HaloweenConcurs de pictura, Iris - dovleac de HaloweenConcurs de pictura, Iris - dovleac de Haloween

In febra picturii

4 zile. atat a trecut de cand le-am aratat copiilor ce au de facut la urmatoarea proba a concursului. S-au uitat la dovleac, s-au vaitat, ca ei nu sunt in stare… ei bine, si ne-am apucat de pictura. Greu la deal cu boii mici!

Cel putin am evoluat. Au inteles in sfarsit ca nu trebuie sa pui multa apa in acuarela. Dar, exista si contrariu. Daca nu e bine sa pui apa, pai cel mai bine nu mai pui deloc! Cu greu am rezolvat si problema asta…

Am incercat, ce-i drept, de mai multe ori. Dovleacul nu s-a lasat cu una cu doua, si a trecut prin mai multe variante. Prima, dovleacul simplu. Apoi, a mai aparut in scena un baietel diform, care sa manance respectivul dovleac. Ne-am lamurit ca dovleacule  pe post de lanterna-sperietoare, n-a mai fost bun baietelul. Si am trecut mai departe, pana am ajuns la forma finala. Al doilea set de creatii nu sunt inca accesibile, cum se va declara pictorita satisfacuta, le vom expune.

Dovlecel de Haloween Dovlecel de Haloween

Dovlecel de Haloween Dovlecel de Haloween

La sfarsit, am intrebat si eu ce sa scriu langa tablou, caci trebuie sa le spun copiilor ce-a pictat…

„Dovleacul este un pic vampir si un pic cu ochii mari. Are si cornite de taur.” No comment.