Am trecut cu brio prin primul an de şcoală. Copilul, nu eu… eu trebuie să caut vopsea de păr şi câteva doze bune de magneziu… căci clasa întâi mi-a afectat profund partea mai înaltă a corpului. Dar a venit şi prima vacanţă, şi ne facem inevitabil lista de lecturi suplimentare. Iată ce am găsit la clasa întâi (pentru fiecare titlu sunt mai multe recomandări). Sper ca lista să fie utilă părinţilor care doresc să completeze pachetul de cărţi primit la sfârşit de an şcolar, pentru merite deosebite la învăţătură.
PS: Mulţumesc colegelor care mi-au dat o mână de ajutor la alcăturirea listei.
Ştiţi cum e… când te duci la poştă şi poţi să-ţi iei şosete? A fost senzaţia pe care am avut-o când, vizitând site-ul eMag, am observat cele două noi categorii din magazin: carti pentru copii şi jucării.
Am aflat de cele două secţiuni prin intermediul concursului pe care l-au organizat de 1 iunie, şi la care am participat şi noi.
De ce am fost uimită… pentru că eMag, aşa cum ne-a obişnuit de mulţi ani, este un magazin online de electronice şi electrocasnice. Iar publicul îl percepe ca atare. Noua orientare nu ştiu dacă le va aduce succes, dar până la urmă este e-mag, adică magazin virtual. De ce să nu încerce!? Sunt curioasă dacă merge. Mai sunt câteva librării online care merg bine. Să vedem ei ce vor reuşi, căci şi-au fixat o ţintă ambitioasă: aceea de a deveni cel mai mare vânzător de carte din Romania în mai puţin de un an.
Pentru mine, cărţile sunt la fel, de oriunde le-ai cumpăra. Dacă vor avea şi promoţii interesante, de ce nu!? Am aruncat un ochi pe lista editurilor, şi n-am observat vreuna importantă, dintre cele pentru copii, care să lipsească…
Toată lumea vorbeşte în ultimul timp de Piraţii din Caraibe. Reclame peste tot, Andreiul meu nu visează decât bilet la cinema. TV-ul vuieşte, ba mai dă şi în reluare episoadele mai vechi din serie, nu cumva să scapi dacă nu ştii despre ce e vorba. O magie a piraţilor, care ne învăluie încet-încet.
De ce atâta nebunie pentru nişte personaje negative… n-am idee. Poate viaţa de răzvrătit este mult mai tentantă decât orice altceva.
La noi nebunia cu piraţii a început demult, de pe vremea lui Peter Pan. (să nu vă închipuiţi că am scăpat, doar pentru că am mai crescut un pic). Cine e Hook şi ce vrea el de la noi…? Copiii au inventat o sumedenie de jocuri cu piraţi, am colecţionat piraţi din ouăle de ciocolată, iar acum avem şi decor pentru jocuri cu piraţi. Corabia piraţilor, de la Editura Teora, se dovedeşte a fi o machetă minunată pentru a regiza jocurile celor mici.
Pe scurt, carte include o machetă pliantă, figurine din carton, şi o carte, pentru a pune în scenă povestea lui Jack, un ucenic de pe vas. Corabia, "Şarpele de mare" este în port, aşa că putem vedea ce se întâmplă înăuntru. Îmbarcarea este primul tablou, iar povestea include detalii despre aprovizionare şi pregătirea unei corăbi pentru a pleca pe mare. Marfa se află în port, aşteptând să fie dusă în magaziile de la fundul navei. Căpitanul Barton stă pe punte, supraveghind pregătirile de călătorie. Echipajul s-a îmbarcat. Aşezată la pupa, în partea din spate a corabiei, este timona. Acolo se află timonierul.
Urmează capitolul despre viaţa pe corabie. La bord sunt o mulţime de lucruri de făcut, pentru a păstra totul în ordine. Un marinar stă lângă catarg şi ridică velele. Dulgherul a îngenuncheat şi repară puntea. Jack este la bucătărie şi dă de mâncare găinilor din magazie. Marinarul de pe gabie priveşte vigilent la orizont. Bucătarul este tot la bucătărie, plănuind
masa următoare, alcătuită aproape în întregime din peşte sărat. Dacă nu ştiaţi, pesmeţii nu doar că mucegăiau, ori se înmuiau (şi erau oricum mâncaţi), dar mai făceau şi gărgăriţe… nu le scoteau, mâncau pesmeţii pe întuneric, să nu le vadă…
Călătoriile pe mare erau nesigure (nu că acum ar fi altfel!). Şarpele de mare, aflat în largul mării, se întâlneşte cu o corabie.O fi a unei ţări prietene sau aducătoare de necazuri? Atacul piraţilor a început. Echipajul Şarpelui de mare se adună pe punte, ca să se lupte cu piraţii care au năvălit pe corabie şi sunt gata de luptă. Căpetenia piraţilor urcă la bordul Şarpelui de mare, gata să preia controlul. Piraţii au învins în luptă şi încep să ocupe corabia. Pe punte nu a mai rămar niciun marinar de pe Şarpele de mare. Corabia avariată a piraţilor a fost incendiată şi se scufundă în ocean. Barracuda, căpetenia piraţilor, stă în mijlocul punţii şi se adresează echipajului de pe Şarpele de mare. Poate vrea careva să i se alăture. Marinarii care nu vor să se alăture piraţilor sunt puşi în bărcuţa cu vâsle, lângă căpitanul Barton, şi trimişi în necunoscut. Piraţii ridică steagul negru, însemnul piraţilor, numit Roger cel Vesel. Şarpele de mare este acum o veritabilă corabie de piraţi.
Spaima coastei, al treilea capitol, ne arată ceea ce însemna odinioară viaţa de pirat. Vechea corabie a piraţilor şi bărcuţa cu vâsle nu se mai zăresc. Şarpele de mare navighează spre coastă. Pe punte, piraţii şi Barracuda discută despre atacul care urmează pe coastă şi coboară ancora. Atacul a început. De pe puntea Şarpelui de mare bubuie două tunuri. Un tun puternic, de la fortul francez, le răspunde cu o salvă, dar este prea târziu. Piraţii cuceresc sătucul de pe coastă, jefuiesc localitatea şi îşi umplu sacii cu bijuterii, bani şi aur. Apoi se întorc la corabie, ridică ancora şi dispar cu prada.
Refugiul pe o insulă: Şarpele de mare se află acum la ascunzătoarea piraţilor, pe o insulă pustie. Ancora este coborâtă, iar pe punte nu mai este nimeni. Dulgherul corabiei repară catargul, care a fost avariat în cursul luptei. Jack este pe ţărm, ajutând la adunarea proviziilor, printre care apă proaspătă şi fructe. Unii dintre piraţi sapă gropi în nisip, ca să-şi îngroape partea lor de comoară. Este timpul să întinzi din nou pânzele, deci curăţă punţile şi ridică ancora. Dar fii atent, stă să izbucnească furtuna.
Naufragiaţi. Piraţii noştri sunt ghinionişti. O furtună a izbit corabia de un recif, făcându-i o spărtură imensă în carenă, pe partea laterală. Piraţii luptă pentru viaţa lor, şi se agaţă cu disperare de lemnul smuls din epava corabiei. Valurile violente l-au dus pe Jack pe plajă. Este singurul supravieţuitor, şi zace fără cunoştinţă.
Jack a fost salvat de pe insulă de o corabie militară, dar este închis în port şi judecat pentru piraterie. Stă înaintea judecătorului, speriat şi tremurând.
Un soldat lângă el, îl păzeşte. Judecătorul pare foarte serios, faţă în faţă cu Jack. Neavând probe in favoarea sa, Jack este condamnat la spânzurătoare. Deodată apare căpitanul Barton. El susţine mărturia lui Jack, povestind despre atacul piraţilor. Jack este achitat, şi povestea se termină cu bine.
Povestea în sine nu i-a atras foarte mult pe copii. Am desfăcut împreună şabloanele, am montat scenele, dar abia când am terminat eu cu partea "serioasă" a început jocul. Au aranjat singuri figurinele, după o poveste inventată pe loc. Au mai adus câţiva piraţi, mai mari şi mai fioroşi, ceva populaţie în port, nişte animaluţe în corabie… şi au ridicat ancora pe spre tărâmul imaginaţiei.
Ce îmi place mie la această jucărie? În primul rând, faptul că şabloanele s-au montat uşor. La catarge a fost nevoie de câteva inele cu bandă adezivă, cartonul este lucios şi nu am reuşit să-l lipim suficient de bine. Şi al doilea lucru, faptul că, oricât ar fi de mare, se strânge şi se poate păstra ca o carte normală în bibliotecă, căci dimensiunile sunt 25x18x8cm.
Pachetul include modelul corabiei, cartea (format A5), cu 24 pagini, lucioase, şi 10 pagini cu modele ştanţate.
Iarna trecută concursul "Brăduţul meu special" a fost susţinut cu premii de Editura Teora. Unul dintre premiile oferite copiilor a fost şi Atlas geografic, activităţi practice pentru copii isteţi. Momentul final al concursului a fost unul extrem de special. Pentru câteva zile, premiile s-au aflat la mine, până când am aflat câştigătorii şi le-am expediat. Dintre toate, Andrei a răsfoit îndelung atlasul, necăjit că nu poate explora şi pachetele ataşate. I-am promis atunci că… dacă va fi cuminte… poate… dar cum babă frumoasă şi copil cuminte n-am văzut, am transformat cuminţenia în rezultate şcolare. Săptămâna trecută l-am lăsat să aleagă, şi a ales.
Dacă putea exista o carte mai aproape de dorinţele lui, atunci atlasul a nimerit la fix. Nu ştiu de unde a moştenit pasiunea pentru geografie, graniţe, capitale… dar steagurile îl fascinează de vreo doi ani. Le-am printat de pe net, le-am desenat…
… când am adus atlasul acasă nu-i venea să creadă. 18 coli cu autocolante, steaguri, animale, clădiri renumite, minuni ale naturii… nici nu ştia cu ce să înceapă! Am început cu prima pagină de explicaţii, să vedem ce anume trebuie să facem. La fiecare continent sau regiune trebuia să lipim steagurile în căsuţele rezervate fiecărui stat. Apoi să căutăm pe colile cu autocolante animalele marcate ca aparţinând acelei regiuni şi, folosind trimiteri ca la şah, să le plasăm în caseta potrivită de pe hartă. La fel am procedat şi în cazul clădirilor.
Le-a venit rândul celor 10 cărţi poştale ilustrate. Mesajele sunt pretipărite, dar… cu texte lipsă. Ca să o poţi "expedia", trebuie întâi să citeşti descrierea acelei regiuni, să completezi spaţiile libere, apoi să cauţi un destinatar. Iată ce aflăm despre nordul Europei:
Salut!
În Franţa se spune Bonjour! Am sosit în capitala Marii Britanii, Londra, iar apoi am zburat la Oslo, capitala Norvegiei. Am călătorit spre sud, până la benelux – Belgia, Luxemburg şi Olanda. În Danemarca am vizitat Legoland, un parc tematic neobişnuit, construit din cărămizi de plastic. Apoi am plecat la schi în Alpi. Aceşti munţi acoperă cea mai mare parte a Elveţiei. În continuare ne vom îndrepta spre sudul şi sud-estul Europei! Auf Wiedersehen! Aceasta înseamnă "La revedere" în limba germană.
După ce ai "parcurs" o regiune, primeşti o viză în paşaportul ataşat cărţii. Andrei a fost încântat de noul lui paşaport. Şi-a completat numele, localitatea naşterii, înălţimea, ba chiar a inventat prima lui semnătură. Normal, am căutat şi o poză, noroc că mai aveam de la carnetul de note… Convenţia a fost că primeşte viza după ce dovedeşte că a citit paginile respective.
Lucrarea începe cu prezentări generale: ce este un atlas, ce sunt hărţile, ce înseamnă legendă. Aflăm ce este Ecuatorul şi cercurile polare, iar trimiterile tip grilă de pe hărţi seamănă foarte bine cu reperele de latitudine şi longitudine.
Zonele prezentate sunt: Canada şi Arctica; Statele Unite, Mexic şi Marea Caraibilor; America Centrală şi de Sud; Africa de Nord; Africa de Sud; Europa de Nord; Sudul şi sud-estul Europei; Rusia şi vecinii acesteia; Sud-vestul şi sudul Asiei; China şi nord-estul Asiei; Sud-estul Asiei; Australia şi Noua Zeelandă, Antarctida. La final este un index cu ţările care pot fi găsite în atlas.
Hărţile inserate sunt generale, prezintă grafic formele de relief caracteristice zonei, precum şi marile fluvii care o străbat. Sunt marcate graniţele statelor şi capitalele.
Lucrarea este format mare, 34x34cm, cu copertă cartonată. La interior cuprinde 14 file color, plastifiate, format 24x34cm, astfel încât abţibildurile se pot desprinde şi folosi în paşaport, sau jocul poate fi reluat pentru completarea hărţilor.
Mai avem încă de lucru, lectura şi explicaţiile nu merg la fel de repede ca lipirea autocolantelor. Apoi trebuie să căutăm şi informaţii despre animalele pe care încă nu le cunoaştem… nu putem să dăm ocol lumii atât de repede. Nu cred că ne va lua totuşi 80 de zile… dar la final vom avea şi noi un paşaport plin cu vize, ca dovadă a călătoriei noastre imaginare.
Acum ceva vreme am cumpărat de la editura Prut "Ne pregătim pentru orele de scris şi citit", lucrare care se potrivea foarte bine lui Andrei la acel moment. Am văzut că exista şi varianta "Ne pregătim de orele de matematică", dar conţinutul era atunci depăşit pentru nivelul lui. Am amânat… aşteptând să crească Irisuca.
Anul acesta Iepuraşul a considerat că a crescut suficient, şi i-a adus-o cadou. Lucrarea, format mare, conţine un set de 28 de magneţi imprimaţi, şi 41 de pagini reutilizabile. Pot fi scrise şi rescrise cu carioca nepermanentă inclusă, şi se sterg foarte uşor cu un şerveţel. Sau sunt pagini magnetizate, pentru a folosi în joc magneţii. Se încurajează învăţarea noţiunilor elementare despre numere şi forme prin repetarea exerciţiilor şi exersarea abilităţilor care dezvoltă gândirea critică, abilitatea de a număra, sorta şi grupa obiecte, înţelegerea relaţiei dintre cifre, numere şi obiecte. Şi toate acestea prin joc.
Lucrarea poate fi folosite de copil atât în colaborare cu un adult, cât şi singur. Poate rezolva singur exerciţiile grafice, de trasare a cifrelor, liniilor drepte şi ondulate, dar are nevoie de ajutor pentru a citi cerinţele. Exerciţiile incluse sunt de diverse tipuri, foarte asemănătoare fişelor de lucru de la grădiniţă. Copilul trebuie să numere obiecte, să completeze mulţimi până la un anumit număr de elemente, să grupeze obiectele în funcţie de număr sau asemănare, să realizeze legături între cifre şi numărul de elemente ale unei mulţimi.
Învaţă cu această ocazie numerele până la doisprezece, şi i se prezintă noţiunea de duzină.
De asemenea, exerciţiile includ şi elemente de comparare a obiectelor: scund-înalt, lung-scurt, mare-mic. A doua parte a lucrării abordează noţiuni de măsurare a timpului, de scurgere a acestuia, folosind momente cheie din viaţa unui copil sau episoade de dezvoltare (cum creşte o plantă – sămânţă, germinare, frunze, floare).
Ceasul – această maşinărie ciudată, este prezentată atât în forma clasică, dar şi electronică. Nu se abordează diviziunile orei, doar momente "la fix".
Toate acestea sunt prezentate cu ajutorul unui ghid – albinuţă, sfătoasă şi bine intenţionată.
Grafica, deşi nu foarte complicată, şi deseori înlocuită cu fotografii, este însă plăcută şi nu deranjează. Nu am terminat noi toate exerciţiile, dar ne jucăm în fiecare zi câte puţin. Şi… avem grijă de carte, căci altfel se supără Iepuraşul şi alta nu ne mai aduce. Adică avem grijă să stergem ceea ce am completat. E mai sigur… dacă se usucă este mult mai greu de curăţat, dar merge… cu un şerveţel umed.
Update 7 mai 2011: Conform Regulamentului, la Etapa a II-a a Concursului Şcolar Naţional COMPER se pot înscrie şi elevi care nu au participat la prima etapă. De asemenea, organizatorul are rugămintea ca grilele de punctaj să fie printate de pe site-ul concursului, cu respectarea strictă a specificaţiilor. Data limită de înscriere pentru etapa a doua este 15 mai 2011, probele urmând a se desfăşura pe 18 mai, la Limba şi literatura română, şi 25 mai la Matematică. Elevii pot participa numai sub coordonarea unui cadru didactic.
Succes tuturor participanţilor!
12 ianuarie 2011: De azi într-o săptămână avem emoţii, căci se desfăşoară proba la matematică în cadrul concursurilor naţionale COMPER. Cum am ajuns noi să participăm? Simplu… de la începutul anului ne-am cumpărat, toată clasa, culegerea pentru matematică. Ca o paranteză, până să ajungem la şcoală, tot auzeam şcolarii vorbind de culegeri, şi mă cam îngrozea ideea. Când eram noi şcolari, culegerile erau ceva high-level, să ajungi să ai temă de-acolo era SF, doar la cercul de matematică se deschidea culegerea cu "Roboţel". Am ajuns la şcoală şi am constatat că acum nu mai e o sperietoare, e un fel de revistă cu jocuri adaptată programei. Ok, hai că e exagerat cu revistă, dar e amuzant să lucrezi pe ea. Nu mai simţi că dai piept cu uraganul, doar exersezi ceea ce ai învăţat, pentru o mai bună fixare a cunoştinţelor.
Cam asta facem noi de la începutul anului cu Mate2000. Ce mi-a plăcut a fost în primul rând ideea de a oferi copiilor, pe lângă culegere, şi o probă de concurs. Culegerea reprezită "biletul" de participare, căci la sfârşit este inserată fişa de concurs pentru fiecare elev. Şi, dacă punem la socoteală celelalte concursuri, la care plăteşti pentru participare cam aceeaşi sumă, dar nu primeşti nimic în plus, cred că alegerea nu e rea deloc. Există variante pentru toţi anii de studiu, primar şi gimnazial, pentru română şi matematică.
Aseară ne-am jucat un pic cu testele pentru proba de limba română, care se desfăşoară astăzi. Pe site îţi poţi face cont de elev, şi ai acces atât la testul de antrenament (poate nu era o idee era să fie mai multe…) cât şi la cele 5 variante pentru concurs, care se afişează cu o zi înainte. Personal nu îmi plac testele anunţate. Ok, anunţi modelul de subiect, dar subiectul efectiv… să nu mă întrebaţi ce părere am despre examenul de bac, când ştii dinainte ce poate fi scris pe bilete. Roboţei creăm, de roboţei avem parte…
Am avut şi ceva bătaie de cap cu testele, în primul rând pentru că noi nu am ajuns la litera "L". Cred că abia vineri îl vor învăţa. Apoi, nici structura unui text, cu ce este acela "titlu", nu am studiat, urmează. I-am explicat pe loc, şi a înţeles ce-i de făcut.
Am hotărât ca la proba de matematică să nu-i arăt subiectele înainte. Asta e, nu avem nimic de pierdut, şi nici de câştigat. Vreau să văd ce poate face cu un test la prima vedere. Vom avea apoi timp suficient să rezolvăm toate variantele propuse.
Îi ţinem pumnii doamnei învăţătoare, să aibă net, să meargă xeroxul, pentru că participarea este posibilă numai cu ajutorul dânsei. Ca elev independent, sau ca părinte, nu poţi participa. Ştiu că o diplomă de mentor nu va răsplăti efortul depus, aşa că sper ca satisfacţiile să vină din succesele copiilor. Multă baftă, clasa IB!
Dacă tot a fost ziua Florilor, aşa cum îi spune Iris Duminicii Floriilor, am primit „dispoziţie” de la bunici să găsesc un cadou pe măsura dorinţelor sărbătoritei. E drept că, dacă m-aş lua după primele variante pe care le dă când o întreabă cineva ce îşi doreşte, ar trebui completată colecţia de păpuşi, cu prinţi pentru prinţesele deja existente. Deja sunt – după mine – suficiente, după ea, nu contează câte ai, ci câte îţi lipsesc. Mai nou a constatat că cei şapte pitici ai Albei ca Zăpada se simt singuri, şi ar mai avea nevoie de câteva zâne mici, de 10cm, să le dea câte o parteneră de dans fiecăruia… Nu ştiu de ce, am avut impresia că plecăm la vânătoare de… şapte neveste pentru şapte fraţi!
Am încercat să găsesc altă variantă de cadou, şi ştiam că o surpriză la care sigur nu se aşteaptă este un volum din colecţia cu aventuri din Valea Zânelor, publicată de editura Egmont. Ca să nu fie dezamăgită, a primit două. Prima a fost Zâna Clopoţel şi ploaia buclucaşă.
Cărţile arată extraordinar, copertă cartonată, lăcuire selectivă pe imagini, ba chiar şi glitter pe aripile zânelor. La interior, imagini color de o calitate foarte bună, hârtie groasă, lucioasă. Suficient cât să îţi facă plăcere să o ţii în braţe.
Pe scurt, Clopoţica, meşterul a-toate-priceput din Valea Zânelor, se găseşte într-o situaţie disperată… atelierul ei este inundat, iar ea trebuie să se lupte în primul rând cu orgoliul personal: să ceară sau să nu ceară ajutor prietenilor ei? Terence şi Picur Lin ar ajuta-o cu plăcere… dar micuţa zână trebuie mai să recunoască faptul că are nevoie de ajutor. Depăşită de amploare inundaţiei, se vede obligată să accepte sprijinul prietenilor, şi, spre uimirea ei, a tuturor locuitorilor din Copacul Vieţii. Povestea este simpacă, presărate cu momente amuzante şi pline de înţeles pentru copii.
Anul acesta am avut o problemă cu Iepuraşul… trebuia să găsim împreună o idee de cadou pentru Andrei. Şi am reuşit. Am găsit la raftul editurii Corint Junior Cumsă devii explorator, "Ghidul celui care iubeşte aventura". Am ţinut cont de înclinaţiile spre geografie, şi curiozitatea lui către tot ce nu ţine de şcoală :)…
Ca o paranteză, nu ştiu de ce, poate pentru că la şcoală nu au fost prezentate cum trebuie, dar lecţiile despre marile descoperiri geografice mi s-au părut cumplit de plictisitoare şi enervante. Numai date, nume şi trasee. Am descoperit târziu cât de fascinante pot fi aceste lecţii… dar ca să descoperi adevărata lor savoare nu trebuie să le parcurgi într-o oră. Ai nevoie de timp, şi multă pasiune, pentru a trăi alături de exploratori aventurile unei expediţii. Am încercat şi la catedră să le acord mai mult timp, să le presar cu fragmente de lectură din povestirile exploratorilor, şi să nu le transform în simple tabele cronologice.
Pentru a-i deschide şi gustul de aventură, şi, de ce nu, a-l provoca să citească mai mult pe subiect, i-am luat lui Andrei ghidul lui Sir Henry Hardcastle, fondatorul Societăţii Exploratorilor Temerari. Cartea se pare că a fost scrisă în 1931, iar multe dintre enigmele povestite au fost ulterior rezolvate. O notă finală a editorilor ne arată acest lucru. Cartea vorbeşte despre ce înseamnă un explorator în prima jumătate a secolului XX, cum se organizează o expediţie, echipamentele necesare, care au fost cei mai cunoscuţi exploratori, dar şi cele mai "atractive" puncte din punctul lor de vedere. Cartea m-a vrăjit, nu ştiu de ce, parcă m-am simţit iar între paginile lui Jules Verne, chiar dacă cu mai puţine date şi relatări. Capitolul despre tehnici de supravieţuire mi s-a părut deosebit de interesant, şi nu numai mie. Să vedem când ne facem curaj să aprindem un foc folosind două bucăţi de lemn şi un arc improvizat…
Cartea este plină de ferestre explicative, plicuri cu mesaje, elemente mobile, ba chiar şi un joc, gen Piticot, în expediţie către Polul Sud. La final, Andrei a descoperit cu mare plăcere o diploma de membru junior al Societăţii Exploratorilor temerari, pe care şi-a scris caligrafic numele… Andrew. Are şi scrisoare de recomadare, şi un carnet de explorator, pentru a completa datele expediţiilor sale.
Când faci un cadou, nu există satisfacţie mai mare decât să vezi că a fost apreciat. Mai ales când este vorba de un copil. Şi mai ales când cadoul vine de la Iepuraş… cum le ştie el mititelul pe toate ;)…
Acum ceva vreme am povestit despre vizita la bibliotecă, împreună cu grădiniţa, şi aventurile de după, la sala de lectură… i-am promis Irisucăi atunci că, dacă găsesc cărţi cu zâne, îi voi lua şi ei.
Înaintea mea s-a descurcat Iepuraşul, care a adăugat colecţiei începute de bunici Zâna Acuarelă şi nebunia de culori. Colecţia cu aventuri din Valea Zânelor este, din punctul meu de vedere, extrem de comercială. Cărţile arată extraordinar, copertă cartonată, lăcuire selectivă pe imagini, ba chiar şi glitter pe aripile zânelor. La interior, imagini color de o calitate foarte bună, hârtie groasă, lucioasă. Suficient cât să îţi facă plăcere să o ţii în braţe.
Noi mai avem de citit un capitol, am tot citit câte unul pe post de poveste de seară. Trebuie să recunosc, povestea e amuzantă, pe placul copiilor, mai ales dacă zânele sunt reperul întregii lumi fantastice pe care un copil şi-o construieşte în jur. Chiar şi Andrei a fost captivat de poveste, deşi e băiat şi neagă vehement că ar avea asemenea înclinaţii siropoase către zâne. A declarat sus şi tare că nu crede în zâne, cu excepţia zânei Măseluţă, care i-a demonstrat că există 🙂
Pe scurt, Zâna Acuarelă îi face o surpriză zânei Clopoţel, un portret în mărime naturală, drept mulţumire pentru ajutorul primit. Celelalte zâne îşi doresc şi ele un portret, şi insistă pe lângă Acuarela să le picteze şi pe ele. Pentru că e din fire o zână amabilă, nu poate spune nu… şi de aici lucrurile se precipită…
Cel mai dificil cadou, din punct de vedere al pregătirii, mi se pare că este o carte. Când cadoul este pentru un copil, lucrurile devin şi mai serioase. Anul acesta colaborarea a fost strânsă cu Iepuraşul de Paşte. În ceea ce-i priveşte pe piticii mei – nu, căci l-am însoţit pe Iepuraş printre rafturi şi am rezolvat repede. Dar… a fost nevoie să pregătim şi un cadou deosebit, pentru un prieten pentru care limba română este deocamdată străină. Am căutat aşadar o carte care… să arate bine, să aibă o grafică plăcută, şi să aibă şi specific românesc.
Îi luasem deja Tezaurul cu poveşti, şi, dacă tot eram la raftul Editurii Corint Junior, am zărit şi Basme, de Petre Ispirescu. Lucrarea arată minunat, copertă cartonată, lucioasă, tipar selectiv cu argintiu. Din cuprins nu mi s-a părut că lipseşte ceva important…
Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte
Ileana Simziana
Aleodor împarat
Porcul cel fermecat
Prâslea cel voinic şi merele de aur
George cel viteaz
Făt-Frumos cel rătăcit
Fata săracului cea isteaţă
Greuceanu
Cele douăsprezece fete de împărat şi palatul cel fermecat
Ciobănaşul cel isteţ sau ţurloaiele blendei
Cei trei fraţi împăraţi
Cotoşmanul Năzdrăvan
Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşii
Fata de împărat şi fiul văduvei
Fata moşului cea cuminte
Fiul vânătorului
Copilul cel isteţ
Ioviţă Făt-Frumos
Sarea-n bucate
Cele 328 de pagini, format mare (20x28cm), aduc în atenţia micilor cititori de astăzi basme populare culese acum două secole de Petre Ispirescu. Textul este pregătit pentru o lectură uşoară, fiind adaptat, dar păstrând în acelaşi timp regionalismele şi arhaismele care dau acel farmec specific limbii vorbite. Tiparul, realizat cu caractere mari, face ca lucrarea să fie parcursă cu uşurinţă de şcolari mici.
Ilustrată moderat, fiecare poveste beneficiază de cel puţin o imagine de-o pagină, sau schiţe inserate în text. Am încercat mai jos să dau câteva exemple, din cele mai cunoscute poveşti: Sarea în bucate şi Prâslea cel voinic, Greuceanu şi Aleodor împărat.
Acum ceva vreme am cumpărat de la editura Prut "
Dacă tot a fost ziua Florilor, aşa cum îi spune Iris Duminicii Floriilor, am primit „dispoziţie” de la bunici să găsesc un cadou pe măsura dorinţelor sărbătoritei. E drept că, dacă m-aş lua după primele variante pe care le dă când o întreabă cineva ce îşi doreşte, ar trebui completată colecţia de păpuşi, cu prinţi pentru prinţesele deja existente. Deja sunt – după mine – suficiente, după ea, nu contează câte ai, ci câte îţi lipsesc. Mai nou a constatat că cei şapte pitici ai Albei ca Zăpada se simt singuri, şi ar mai avea nevoie de câteva zâne mici, de 10cm, să le dea câte o parteneră de dans fiecăruia… Nu ştiu de ce, am avut impresia că plecăm la vânătoare de… şapte neveste pentru şapte fraţi!
Acum ceva vreme am povestit despre
