Ne place matematica, Editura Caba

Ne pregătim de şcoală… mda, şi ne dăm silinţa, copii şi părinţi, să lucrăm şi-acasă. Şi, cum liniuţe şi semne grafice n-ar face nici mort, m-a rugat să-i iau ceva cu “matematică”. Trebuie menţionat că urăşte să coloreze…

Aşa că am dat iama prin cărţi. Şi pentru vacanţa de iarnă a avut în lucru Ne place matematica, caietul de lucru pentru grădiniţă. Indicaţia de vârstă era pentru grupa mare, nu pregătitoare, dar răsfoindu-l, mi-am zis că este ok.

Ne place matematica, Activitati matematice in gradinita, Caiet de lucru, Editura Caba Educational

I-a plăcut şi lui, l-a devorat în două săptămâni. Cu o singură observaţie… de ce matematica asta cere să colorezi atâtea piese? Nu merge doar să le facem aşa, câteva linii… să se vadă răspunsul corect?

Mie mi-a plăcut caietul. Chiar dacă în interior e doar grafică de contur, îl prefer celor tipărite prost, în două culori, cum am văzut pe la grădiniţă. Desenele sunt drăguţe, realizate cu grijă.
Şi mi-a plăcut şi coperta. Titlul scris pentru copii… cu un font amuzant. Deci… se poate. 🙂

Biblioteca Năzdrăvanilor

A, B, C…

Hmmm… vi-l mai amintiţi pe Martinel? Cel care ne-a învăţat sunetele când eram mititei…
Ei bine, l-am descoperit, părăsit printr-o ladă în vechiul garaj al bunicilor. L-am şters uşor de praf, şi l-am pus la “muzeu”, a se citi raftul cu cărţi preţioase, pline de amintiri, neaccesibile copiilor.

Martinel invata A, B, C

Lor le-am cumparat alta. Mai colorata, mai interesantă, şi pliabilă, cum le place în ultimul timp.
Alfabetul A, B, C, de la Editura Gama. Mai bine zis, Andrei a ales-o, eu am plătit-o. Aşa că am început să exersăm sunetele…

Alfabetul A, B, C - Editura Gama

Ba chiar am inventat un joc. Un fel de fazan… spunem amândoi cuvinte care încep cu o literă, până nu mai mai ştim… apoi schimbăm litera. E distractiv, mai ales când plecăm la drum… Şi totul a pornit de la A, B, C… o cărţulie cartonată, lucioasă, de 15.5x17cm.

Limba engleza, optional

Am o problemă… şi  nu ştiu dacă o pot şi trata.
Opţionalele de la grădiniţă.

Ok, recunosc importanţa activităţilor opţionale la orice vârstă, şi mai ales importanţa de a învăţa de mic o limbă străină. Aşadar, nu mi se pare nimic în plus în programă, prin faptul că se introduc cursuri opţionale.

Dar, ca de obicei, la capitolul formă stăm bine, însă… când vine vorba de conţinut îţi vine să-ţi faci bagajele şi să pleci. Peste graniţă.

În primul rând mă scoate din minţi modul în care se fac opţionalele la grădi. De exemplu, la grupele mici şi mijlocii, programa prevede un opţional. Adică din cinci zile, în două au, pe lângă activităţile curente, şi jumătate de oră de opţional. La grupele mari şi pregătitoare, sunt prevăzute două opţionale, adica 4 zile din 5 au jumătate de oră « opţională ».

 Toate bune şi frumoase, oferta este generoasă. Dans, muzică, engleză, pictură, calculator.

Acum să revin la nervii mei. Un copil, la grupa mijlocie, înscris la patru opţionale. Oare s-a gandit cineva care este programul copilului?

  • Dimineata, de la 8.30 la 9, masa.
  • De la 9 la 9.30 activitate organizatorică. Sunt pregătiţi pentru opţional.
  • 9.30-10, primul optional.
  • 10-10.30 se reîntorc de la opţional, se alcătuieşte grupa pentru următorul opţional, mai au timp de 2 guri de apă.
  • 10.30-11, al doilea opţional.
  • 11-12: copiii revin de la opţional, se apucă de ceva activitate la clasă.
  • 12… se pregătesc pentru masă.

Programul de mai sus este improvizat, luând în calcul durata opţionalelor, şi un timp mediu de organizare pentru 30 de copii (în cazul în care nu sunt mai mulţi).
Dar, în linii mari, patru zile pe săptămâna, acesta este. În cazul în care una din zile nu se înjumătăţeşte, să fie şi a cincea zi ocupată. Poate am exageat eu cu timing-ul, dar corectaţi-mă daca greşesc. Şi extins la o grădiniţă mare, cu 8…10 sau chiar 13 grupe…

Acum, nu mă opresc la muzică, desen… sau ce poţi învaţa un copil despre calculator la 4 ani (scheme logice sau joacă?), ci la engleză. Am văzut în şcoală cât de greu era să stăpâneşti 30 de copii. Nu ştiu cum se descurcă o profesoară (sper!) cu 30 de copii mici, pe care nu-i cunoaşte. Şi mai ales când sunt şi grupe combinate (daa… fir-ar, că se practică!) Şi, mai ales, ce reuşeşte să-i înveţe în 30 de minute.

O limbă străină se învaţă în grupe mici… dacă vrei într-adevăr să faci ceva. Nicidecum în turmă.

Dar nu pot să nu mă întreb… dacă nu ar fi mai practic ca, în loc de vânzoleala de mai sus, copiii să stea frumuşel împreună cu educatoarea. Să numere, să cânte… să modeleze sau să deseneze. Sau să se joace Dechide urechea bine. Nu ar fi oare mai câştigaţi? Sau părinţii să aleagă pe principiul unanimităţii, toată lumea face engleză şi dans. Şi profesoara vine la clasă, nu se plimbă copiii, educatoarea este şi ea în sală, pentru impresionarea neastâmpăraţilor.

Am auzit şi scuza cu… Aşa au ales părinţii. Dar oare li s-a spus părinţilor care e programa? Ce anume trebuie să facă copilul la grupă? Sau direcţiunea se uită întâi la comisionul încasat din opţionale, şi apoi la binele copiilor?

Şi, în încheiere, voiam să prezint un alt mod de a face engleză. Tot opţional, tot jumătate de oră. Dar cu manual.

Limba engleză pentru grupa pregătitoare, Editura Aramis. A fost alegerea profesoarei. Pentru că am cerut să schimbăm metoda. Să încercăm altceva. Şi pun pariu că-i este şi ei mai uşor, şi copiilor, şi nouă. Când am cumpărat-o am tras-o şi la xerox. Aşa o are şi acasă, şi o folosesc şi eu, să văd ce-au mai învăţat. Şi sunt maxim 20 de copii în grupă, lucrează la ei în sală, iar cărticelele şi le iau de fiecare dată din raft… Iar planşele de colorat le rezolvă cu doamnele educatoare.

Limba engleza pentru grupa pregatitoare, editura Aramis

Pentru că se poate face şi altfel. Iar la sfârşitul anului, când te intrebi pe ce ai dat 200ron, să vezi că ştie ceva mai mult decât să numere…

Biblioteca Năzdrăvanilor

Limba engleza pentru gradinita Limba engleza pentru clasa I Limba engleza - Sally & Mike. Manual clasa a II-a

elefant.ro librarie.net

Cunostinte despre natura, Editura Gama

Cred că nu există copil care să nu adore, la vârsta preşcolară, cărţile pliate. Cu animale mai ales. Pare că dai pagina, dar le poţi întinde ca pe-o harmonică. Şi mereu te încurci, nu ştii cum să le strângi la loc…

Şi mie mi-au plăcut. Mai ales când par a fi făcute cu cap.
Este ceea ce am descoperit în depozit, la raftul Editurii Gama. Cunoştinţe despre natură, în patru variante: Animale subacvatice, Păsări, Animale de la poli, Insecte.

Animale subacvatice: homar, delfin, căluţ de mare, peştişorul auriu (ai mei îi spun simplu, Cleo ;)), caracatiţa (eu i-aş zice sepie…), broasca ţestoasă, meduza, rechinul, broasca şi balena.

Cunostinte despre natura, Editura Gama, Animale  subacvatice

Păsări: păunul, lebăda, barza, ciocănitoarea, pelicanul, bufniţa, acvila, papagalul, rândunica, pupăza.

Cunostinte despre natura, Editura Gama, Pasari

Animale de la poli: morsa, ursul polar, foca, renul, vulpea argintie, hermina, balena ucigaşă, albatrosul, pinguinul.

Cunostinte despre natura, Editura Gama, Animale  de la poli

Insecte: buburuza, furnica, albina, rădaşca, omida, libelula, cărăbuşul, greierele (lăcustă mai degrabă), bondarul, fluturele.

Cunostinte despre natura, Editura Gama, Insecte

Colecţia mai cuprinde şi Animale domestice, Flori, Fructe, Legume, Animale din savană, Animale din pădurea noastră, Animale din junglă, Pui de animale.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit la această colecţie este că grupează animalele. Dacă ne uităm pe cele de la pol, atunci au în comun mediul de viaţă. La fel, în cazul tuturor categoriilor, făcând asocierea mai uşoară.
Şi, încă un lucru care le-a făcut brusc interesante, nu numai pentru trei anişori, ci şi pentru 6, a fost faptul că denumirile sunt bilingve. Apar şi numele în engleză, ceea ce a trezit şi interesul lui Andrei.

La o dimensiune de 9×9.5 cm, dintr-un carton nu foarte gros, au însă un finisaj suficinet de solid pentru a rezista „mâniei” celor mici.

Şi… îmi place cum se joacă pitica mea cu ele… le întinde complet, construieste un fel de labirint, prin care plimbă uneori păpuşile, ca la Zoo, arătându-le animalele. Colecţia face aşadar toţi banii, mai ales că nu au fost foarte mulţi.

Vizitează Biblioteca Năzdrăvanilor

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Trebuie să recunosc că nu l-am achiziţionat eu. Nu prea sunt adepta cărţilor de genul "primul meu…", "prima mea…". L-am primit când eram mititei, şi… de folosit la adevărata lui valoare abia acum am început. Dar până acum foloseam desenele, să învăţăm animalele sau obiectele.

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Asta cel puţin mi-a plăcut. Grafica este bunicică, iar desenele sunt destul de reuşite şi expresive. Uneori par chiar naive şi fără perspectivă, dar copii le-au plăcut. Şi cel puţin n-au avut probleme în a recunoaşte noţiunile pe care le ştiau deja.

Cred totuşi că detaliile gramaticale sunt în plus, pentru un dicţionar care se adresează copiilor de 3-9 ani. Explicaţia şi plasarea în context ar fi fost suficiente. Piticul cel mare a început să citească, şi a făcut o pasiune din cititul cuvintelor. Dar acum întreabă ce este acela un substantiv… Dacă l-am ajutat să înveţe literele, mi se pare deja prea mult să-l învăţ şi elemente de gramatică. I-am spus să citească doar explicaţiile. Poate n-ar fi rău să se coboare limita de vârstă şi să se simplifice proiectul…

Primul meu dictionar ilustrat, Editura Litera International, Ilustratii si coperta Igor Hmelnitki

Info preţ: Editura Litera.ro, elefant.roBiblioteca Năzdrăvanilor

1000 de jocuri pentru copii isteti, Editura Teora

O carte care mi-a plăcut, a fost "dragoste la prima atingere". Căutam un premiu adecvat pentru Andrei, care tocmai aflase că are locul trei pe grădiniţă la concursul Piticot: era de-acum "Pitic deştept".

1000 de jocuri pentru copii isteti, Editura Teora

Aşa că… ce puteam să-i iau, dacă nu "1000 de jocuri pentru copii isteţi". 370 de pagini cu jocuri din toate categoriile posibile: perspicacitate, matematică, logică, scriere, jocuri de colorat sau cultură generală, la un preţ potrivit cu ceea ce oferă.

Jocurile sunt recomandate pentru 5-10 ani, şi sunt astfel ordonate încât gradul de dificultate să crească pe măsură ce cartea este parcursă. Andrei le-a devorat. De la început, de la mijloc, sau de la sfârşit, bine-nţeles, pe cele pe care vârsta i-a permis să le rezolve. Doar cele de colorat nu-i plac… căci în general nu-l place să coloreze.

1000 de jocuri pentru copii isteti, Editura Teora 1000 de jocuri pentru copii isteti, Editura Teora1000 de jocuri pentru copii isteti, Editura Teora

Dar cartea i-a plăcut. A luat-o şi ca un compliment… cuuuummm, sunt copil isteţ? Da, dacă ştii să le rezolvi.

Aşa că, dacă nu ştiţi ce să strecuraţi într-un cadou, şi să fie şi util copilului, cartea de la editura Teora este o alegere potrivită.

O singură observaţie de final… îmi pare rău că nu se încurajeajă creatorii români de jocuri. Cartea este versiunea românească a 1000 Jeux pour l’an 2000, Editura Caramel, Belgia.

Info preţ: eMAG.ro, libris, elefant, librarie.netBiblioteca Năzdrăvanilor

Ridichea uriasa, Editura Eduard

Sunt pretenţioasă. Recunosc că la cărţile pentru copii mă uit întâi la grafică. Îmi place să vad desene viu colorate, realizate cu suflet. Urăsc ilustraţiile ieftine, de duzină, făcute „să fie”, repede, şi mai ales ieftin.
Ca o paranteză, aici intră caietele de lucru pentru preşcolari şi şcolari, marea majoritate cu ilustraţii de toată jena. Eu înţeleg că sunt ieftine, dar la tirajele pe care le au, au putea să se gândească puţin şi la copiii care un an întreg lucrează cu ele.

O surpriză extraordinar de plăcută am avut-o la raftul Editurii Eduard, cu Ridichea uriaşă.

Ridichea uriasa, Editura Eduard. Autori: Loredana Stefan si Ecaterina Nicolescu. Ilustratii: Zgubi

Povestea cred că o ştie toată lumea, e în programa de grădiniţă de zeci de ani. Loredana Ştefan şi Ecaterina Nicolescu au realizat povestea în versuri. Chiar dacă rimele si ritmul nu sunt perfecte, ele sunt accesibile. Iar ilustraţiile, semnate Zgubi, sunt printre cele mai reuşite pe care le-am găsit în ultimul timp.

Ridichea uriasa, Editura Eduard. Autori: Loredana Stefan si Ecaterina Nicolescu. Ilustratii: Zgubi

Ridichea uriasa, Editura Eduard. Autori: Loredana Stefan si Ecaterina Nicolescu. Ilustratii: Zgubi

Cartea, în format A4, cu 16 pagini, este realizată într-un format grafic ce trebuie lăudat, cu o hârtie de calitate şi tipar excelent. Fontul foarte mare (28p.) permite o lectură uşoară. Şi nu este un eveniment singular, editura având şi alte titluri asemănătoare la raft.

Info preţ: Librarie.net, elefant.ro | Biblioteca Nazdravanilor

Colectia "Carti de colorat", Editura Crist

Ne-am făcut un obicei… nu ştiu dacă e bun sau dacă e prost…
Dar când mergem cu copiii la cumpărături dăm o raită pe la „cărţi”. Nu-mi place să fac asta pe la jucării, prefer să plec acasă cu o cărticică de colorat decât cu o maşinuţă mică. Nu am considerat niciodată că poţi „arunca” banii pe cărti, fie ele şi de colorat.

Din categoria „ieftine, practice şi acceptate de copii” fac parte şi cărţile de colorat de la Editura Crist. Scrisul mare permite şi unui copil mititel să citească cu uşurinţă. Şi când spun mare, înseamnă că un caracter mic are aproape 6mm pe înălţime. Şi bunica ar vedea la dimensiunea asta.

Colectia Carti de colorat, Editura Crist

Apoi, povestea este scurtă, poate fi citită cu uşurinţă înainte de culcare. Vreau să zic… că nu adorm eu citind, şi nici nu casc în disperare la jumătatea poveştii cum mi se mai întâmplă.

Textul are ilustraţie color, folosită şi ca model pentru pagina de colorat de pe partea dreapta. Grafica nu este una sofisticată, putând fi colorată fără dificultăţi de la 4 ani. Spaţiile sunt mari, şi definite complet.

Colectia Carti de colorat, Editura Crist

Ce mi-a plăcut, fiecare pagină conţine şi o întrebare, pentru a verifica cât de atent a fost copilul în timpul lecturii.

Cu un format mare (22x33cm), şi  margini ondulate, din colecţie fac parte:

  • Cenuşăreasa
  • Albă ca Zăpada
  • Frumoasa şi Bestia
  • Alice în Ţara Minunilor
  • Bambi
  • Scufiţa Roşie
  • Hansel şi Gretel
  • Cei trei purceluşi
  • Mica Sirenă
  • Pinochio
  • Răţuşca cea urâtă
  • Şoricelul de la ţară şi şoricelul de la oraş

Puzzle – ghicitori – de colorat

Moş Crăciun ne-a făcut anul acesta o surpriză plăcută, şi ne-a adus trei cărţi-jucării de la Editura Aramis. Sub numele autoarelor Daniela Mogoş şi Corina Chiran, ilustrate de Emanuel Pavel, am pentru cei doi pitici ai mei Pagini dulci şi aromate, cu ghicitori presărate, Ghiceşte de vrei să ştii animale mii şi mii, Eu îţi povestesc un pic – tu ghiceşti ce vreau să zic.

Ideea mi-a plăcut. O ghicitoare, răspunsul de colorat, şi un puzzle. Realizate din carton caşerat, după colorare, piesele se pot desprinde şi amesteca. Şi paginile pot fi scoase cu uşurinţă din arc, pentru un joc mai interesant.

Dacă conceptul, textele şi grafica sunt minunate, nu acelaşi lucru îl pot spune însă despre realizarea acestuia. Lasă foarte mult de dorit tiparul, iar finisajul este cu mult sub standardele unei edituri precum Aramis. Poate că am eu pretenţii când vine vorba de lucrări pentru copii, dar nu cred că sunt exagerate. O hârtie de bună calitate, care să pună în valoare imaginile, şi finisaje realizate cu grijă. De exemplu, piesele de puzzle sunt tăiate incomplet, la apăsare rupându-se cu imaginea de pe verso.

O eroare pe care am sesizat-o ulterior este fontul folosit Este mult prea grafic pentru un copil mic, chiar şi pentru un adult fiind greu de citit. Lucrarea se adresează copiilor de grădiniţă, dar trebuie să ţinem cont că mulţi dintre aceştia, încă de pe la vârsta de 5 ani, încep să citească. Este inutil, părerea mea, să folosim fonturi inaccesibile pentru ei. Nu sunt adept a scrierii cu majuscule, dar cred că piticii s-ar simţi minunat să poată buchisi ghicitorile.

Copiilor însă le-au plăcut cărţile, ei au avut ideea să le scoată arcul şi să le poată potrivi mai uşor.

Info preţ: eMAG.ro, elefant.ro, buybooks.ro | Biblioteca Năzdrăvanilor

Voinicel in lumea cea mare

De curând a fost nevoie să răspund la o întrebare.. De care carte din copilăria voastră vă este dor? Am răscolit amintiri… care anume, căci îmi e dor de toate. Îmi e dor de colţişorul în care mă închideam şi nu-mi mai păsa de nimic, şi sorbeam cu nesaţ aventura dintre coperţi. Şi acum, când citesc, regret acel timp când puteam să ignor totul în jur, câteva zile la rând, citind. Şi totuşi nu am pierdut nimic din pasiunea copilului care a plâns alături de Remy, sau l-a îngropat în bocete pe ultimul mohican.

Dar, nu ştiu de ce, în acel moment mi-a fost dor de alta… „Voinicel în lumea cea mare”, de Irina Teodorescu, şi ilustrată de Viorel Pîrligras. Am încercat, timid, să văd dacă autoarea mai este încă în viaţă. Am găsit multe Irine, dar se pare ca nu pe ea.

Voinicel în lumea cea mare, de Irina Teodorescu, ilustrata de Viorel Pirligras

Am găsit în schimb cartea, în răftuleţul meu din bibliotecă, alături de Cheiţa de Aur, Aventurile lui Buratino, Făt Frumos certat cu gluma, Cei trei Grăsani… şi multe altele.
Şi… nu ştiu de ce, m-am apucat s-o recitesc. Îmi aminteam de acel prinţ care, în căutarea binelui, a pornit în lume. Îmi aduceam aminte şi de furnici, şi de grăsani, şi de faptul că a reuşit în încercarea lui de a deveni un om mai bun, atât pentru el, cât şi pentru ceilalţi.
Aşadar, am recitit… habar nu am a câta oară ar fi, paginile acum îngălbenite de vreme.

Voinicel, fiul crudului Negru împărat, a plecat în lume în căutarea dreptăţii, a milei, a armoniei, lucruri pe care nu avea cum să le înveţe de la războinicul său părinte.
L-am însoţit din nou pe Voinicel în şcoala vieţii, totodată un ritual de iniţiere, de maturizare. Am învăţat În Ţara furnicilor că munca nu aduce fericirea, că un echilibru trebuie găsit, şi că de multe ori grija excesivă şi inflexibilitatea îi pot răni pe cei din jur. În ţara lui Buzdugan-Împărat am văzut cum băieţelul de la început se transformă, între buzdugane şi săbii, în bărbat, capabil să apere şi să se apere. În Ţara Lupilor am avut de-a face cu aparenţele înşelătoare, cu minciuna şi complotul.

Voinicel în lumea cea mare, de Irina Teodorescu, ilustrata de Viorel Pirligras

Şi… ce ar fi o poveste fără ca prinţul să se îndrăgostească de o prinţesă? Zorina, Crăiasa Munţilor, i-a vrăjit inima lui Voinicel. Frumoasă, învăluită de mister, a devenit visul pe care tânărul voia să-l transforme în realitate.
Numai că el nu-şi împlinise destinul, a plecat mai departe în căutarea acestuia. În Ţara lui Lăcomilă împărat a avut de-a face cu excesele alimentare. Viaţa are şi alte rosturi ale ei, mai frumoase…
Fericirea nu înseamnă a mânca fără măsură şi a crede în bucate mai mult decât în frumuseţea florilor şi gingăşia trestiilor…

S-a întâlnit apoi cu Vârtej împărat şi cruzimile sale. A văzut câtă suferinţă poate aduce celor din jur domnia fricii şi a terorii, pentru ca apoi să aibă ocazia să vadă Dreapta cârmuire a lui Bun Împărat. A descoperit în ţara acestuia ce înseamnă cinstea, omenia, dreptatea, compasiunea pentru cei din jur, şi ce atribute ar trebui să aibă un bun cârmuitor.

Povestea, ca orice poveste, are final fericit, Voinicel şi Zorina cârmuind cu înţelepciune ţara lui Negru împărat, după moartea acestuia.

Voinicel în lumea cea mare, de Irina Teodorescu, ilustrata de Viorel Pirligras

După ce am închis cartea, m-am gândit mult la momentul în care le voi vorbi de ea copiilor… sau… poate… aşa cum sper, să o descopere singuri şi să-mi vorbească ei despre ea.