Jurnal de lectură pentru copii

„Drama” oricărui școlar care în toamnă se reîntoarce la școală, în România (căci nu cred că în altă parte se poartă), este raportul de activitate pe vacanță… cât ai lucrat, cât ai citit, câte fișe ai făcut… După ce că se termină vacanța, și mai toți copiii aproape că nu au simțit-o, te mai și stresezi în ultimele 2-3 săptămâni să îngrași porcul în Ajun. Adică să completezi cumva auxiliarele date la n materii, să mai bifezi ceva de pe lista de lectură…

Ai mei sunt copii de balanță. Adică, dacă unul e sus, celălalt e jos. În timp ce Andrei savurează o stare de dolce-far-niente, că doar e vacanță și să nu-l bat la cap, Iris se agită să găsească volumele de pe lista doamnei, la care trebuie să facă fișă de lectură. Nu că n-ar fi citit, toată vacanța a avut mereu o carte în brațe, dar ceea ce a vrut ea: vrăjitori, aventuri, pisici… Numai de Nils nu s-a atins, nici de Gulliver, nici de ceilalți…

Pentru că eu am început să-mi organizez cât de cât cărțile pentru întoarcerea mea la școală, mi-a amintit de „cel mai fain jurnal de lectură”: Șoricelul de bibliotecă – Jurnal de lectură pentru copii, de la editura Paralela 45. I-a plăcut volumul de când l-a văzut. Se poate personaliza, ba chiar ai sondaje pe teme de lectură… Șoricelul te însoțește în paginile jurnalului, și îți vorbește, te încurajează să citești mai mult, să mai completezi o filă. Progresul este vizibil, căci cu fiecare fișă completată poți „ronțăi” colțul, iar când nu mai ai colțuri în dreapta jos… ai terminat jurnalul!

Răsfoiește aici primele pagini!

Sunt 48 de file, cu fața identică, unde micul cititor trebuie să completeze datele de identificare ale cărții citite și să-i acorde o notă. Iris consideră că „nota părinților” nu are ce căuta aici, că nu e obligatoriu să fi citit și ei cartea. Apoi, nu ți se cere rezumat, ci trebuie să îți spui părerea. Nu e deloc ușor să ai o opinie, căci asta înseamnă să gândești, să cântărești faptele. Ahhh… dacă reușim noi să formăm generații care pot avea propriile opinii judecând faptele… cred că ajungem departe! Tot Iris îmi spune că un rezumat nu arată că ai citit. Îl poți lua de oriunde. O opinie personală, argumentată, mai greu…

Pe verso, filele de lectură sunt diferite. Sunt jocuri – de la cele simple, de colorat/desenat, labirinturi sau altele de acest tip, la exerciții de scriere creativă a acțiunii înainte de început sau după final, argumentarea părerii despre un personaj la alegere (care ți-a plăcut cel mai mult/puțin și de ce), exerciții de vocabular și multe, multe alte variante. Toate nu fac decât să aducă mai aproape copiilor această activitate de întocmire a fișelor de lectură… căci, să fim serioși, cui îi place să le facă?!

La final, sunt câteva recomandări de lectură ale Șoricelului, din colecția editurii, pentru clasele primare. În fapt, acestui nivel i se adresează și jurnalul prezentat. Din recomandări reiau seria „Portalul Magic”, pe care am prezentat-o și eu, „Jurnalul unei pisici asasine” (minunată, trebuie să o citiți!!), „Cărțile cu Apolodor”, dar și apariții mai noi, „Ochi de lup”, „Operațiunea Nor de Furtună”, „Cele o mie una de fantome”.

Șoricelul de bibliotecă – Jurnal de lectură pentru copii este disponibil în librăria online a editurii Paralela 45, dar și în alte librării, precum: Libris, Elefant, Cărturești, eMag.

Insu-Pu. Insula copiilor pierduți, de Mira Lobe

1 iunie a adus pe harta noastră de lectură Insu-Pu. Insula copiilor pierduți, de Mira Lobe. A stat un pic în așteptare, căci eu nu aveam timp de proiectat călătorii, nici măcar imaginare, iar copiii erau prinși cu școala. Cum au revenit din scurta vacanță în afara orașului, i-am rugat să nu mai amâne lectura, căci eu clar nu am nicio șansă prea curând.

Andrei a citit-o primul. Scurt și la obiect, fără floricele și sirop, mi-a zis că e un fel de „Împăratul Muștelor”, dar pentru copii mai mici, „de primar”, nu de „gimnaziu” (brusc, de la cei 1.80 ai lui se percepe foarte „mare”). N-am citit nici unul dintre volume, sunt restantă rău la literatură pentru copii, și îmi tot promit că recuperez. Dar înclin să-l cred pe cuvânt, căci mi-a zis, ca argument puternic, că aici nimeni nu mănâncă pe nimeni…

Iris n-a citit Împăratul, și a fost încântată de volum. L-a considerat suficient de ok pentru a face și fișă de lectură, pentru dosarul de vacanță. Fără alte comentarii, vă las să vedeți părerea ei, întocmită și după câteva scheme pe care i le-am dat.

Titlu: Insu-Pu. Insula copiilor pierduți

Autor: Mira Lobe

Editura: Pararela 45, 2017, 288 pagini

Tradus după Insu-Pu. Die Insel der verlorenen Kinder, 2006, de Monica Grigore

Rezumat: Copiii din Urgia trebuie să doarmă sub pământ, unde este frig și beznă. Frații Morin se hotărăsc să rezolve situația trimițând o scrisoare către președintele Terraniei, spunându-i că, dacă ar amenaja niște paturi în plus pentru niște copii, ar putea să doarmă și ei liniștiți. Președintele citește scrisoarea și trimite patru vapoare pentru a lua copiii din Urgia. Pe drumul către Terrania, unul dintre vapoare se scufundă. În afară de unsprezece copiii, între 3 și 16 ani, toți au fost conduși în siguranță pe celelalte trei vapoare. Printre cei unsprezece copiii se aflau frații Morin, o fată de la circ, un cercetaș și alți copiii. Morin Ștefan a devenit „doctorul” pe acea insulă, Morin Thomas, împreună cu Diana, fata de la circ, culegeau nuci de cocos, din care alți copiii făceau boluri. Prin eforturile depuse au supraviețuit. Cu ajutorul semnalului radio transmis de unul dintre băieți au fost găsiți și au reușit să scape de pe insulă.

Mira Lobe, autoarea cărții „Insu-Pu”, s-a inspirat din viața oamenilor în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, doar că, în loc de Urbania, țara atacată era Marea Britanie, și nu plecau către Terrania, ci către America.

Această carte m-a surprins foarte mult. Eu fac parte din ACT-RO (Asociația Cercetașilor Tradiționali din România), iar cartea arată cititorilor cât de bine pregătiți erau și sunt cercetașii.

Știu-Vreau să știu-Am aflat: Din cele povestite, știam că trebuie să ai mereu la tine cel puțin 2l de apă, un briceag, o oală și ceva cu care să aprinzi focul. Aș vrea să știu ce jocuri jucau cercetașii din trecut, de-abia aștept să-mi întreb liderii. Am aflat că a nu asculta adulții, când ți se dă o indicație, poate avea urmări grave.

Cel mai mult mi-a plăcut:

cartea s-a referit un pic la pregătirea cercetașilor;

copiii de pe Insu-Pu au încercat să nu mănânce foarte multă carne;

s-au împrietenit cu animalele.

Ce nu mi-a plăcut:

un băiat de pe insulă chinuia păsările atunci când vâna.

Recomand această carte tuturor copiilor care preferă să învețe ceva pentru a supraviețui în caz de război.

Nu știu ce război simte un copil de 11 ani, însă caracterul practic al volumului, dacă abordezi învățarea prin aventură, este destul de evident. Volumul îl puteți găsi în librăria online a editurii Paralela 45, dar și în alte librării, precum Elefant, Libris, Librărie.net, eMag, Cărturești, BookCity.

Evaluarea prin proiecte – da sau nu?

Încă de acum vreo 15 ani au început și la noi în școală să se diversifice metodele de evaluare. Îmi amintesc că am acceptat cu plăcere metoda proiectelor (referate pe atunci, când încă nu exista referate.ro). Lucram la un liceu bucureștean cu o frumoasă și accesibilă bibliotecă, copiii erau la engleză intensiv, materiale în engleză existau o sumedenie și net-ul încă nu era accesibil tuturor.

Deși le plăceau referatele, au cam strâmbat din nas când au văzut lista cu teme, extrem de „specifice”, cu alte cuvinte, greu de găsit într-o carte două pagini cursive de transcris. Așadar, era de muncă, referatul la mine nu era o temă ușor de rezolvat, de azi pe mâine, trebuia să stai un pic să judeci și să meditezi asupra subiectului. De la a V-a până la a XII-a, toți aveau ceva de lucru. Bine-nțeles că cele mai „muncite” erau la cei mici, care, pe lângă conținut, desenau, pictau, lipeau poze, ba chiar am avut unul realizat din hârtie cerată, cu margini arse, ca document istoric (Dima C., tare aș vrea să știu ce cale ți-ai ales!) La a XII-a (real), cum istoria nu era materie de bac, referatul era un mod comod de a obține o notă, și de a menține media la un nivel bun. Însă nu le-am acceptat nesusținute. Măcar o frază, ceva ce-ai reținut, tot trebuia să poți lega în fața clasei.

Acum observ că proiectele de orice tip aproape fac parte din cotidian. Vrei să mărești media, faci un proiect. Vrei o notă, faci un proiect. Cum lucrează însă elevii noștri la proiecte… aici e o problemă, căci internetul merge în cele mai inaccesibile stâncării ale țării, un simplu copy/paste rezolvă problema, găsești pe internet tot ce vrei și ce nu vrei. E important așadar să îi deprindem cu o igienă a muncii, cu o atitudine critică față de materialele descoperite, și cu urmarea unui plan de realizare a unui proiect. Trebuie, de asemenea, să înțeleagă, că evaluarea prin proiect nu exclude învățarea, din contră, aceasta ar trebui să aibă loc la un nivel calitativ superior. Pentru lecțiile de științe, posibilitatea realizării proiectelor este aproape nelimitată, atât pentru conținuturile curriculare, cât mai ales pentru celelalte, care îi atrag pe copii în foarte mare măsură.

Disponibil la: Editura Paralela 45, Libris, Elefant, Librărie.net.

Am primit toamna trecută de la editura Paralela 45 un volum – Ghidul celor mai bune proiecte științifice școlare – care nu ar trebui să lipsească din biblioteca clasei. Fac o paranteză, apropo de această bibliotecă, la noi în clasă fiecare copil a dus un volum. Se „servesc”, se face fișă de împrumut, și mă gândesc serios ca, la următoarea reînnoire a raftului, să o trimit pe aceasta. Chiar dacă este o traducere, explică foarte clar care sunt etapele, pornind de la alegerea subiectului, documentarea asupra problemei, modele de proiecte, cum realizezi efectiv proiectul, cum scrii raportul de „cercetare”, cum faci prezentarea acestuia în fața colegilor sau la un concurs. A doua parte a lucrării oferă exemple ce pot fi realizate la astronomie, biologie (botanică, zoologie, anatomie, ecologie, genetică), geografie, geologie, mineralogie, seismologie, geologie, meteorologie, vulcanologie, inginerie, fizică (electricitate, energie, gravitație, magnetism), chimie, geometrie.

L-am scos din raft acum, când a venit Iris cu tema de la botanică. Au de pus la încolțit grâu sau fasole, și de fotografiat în fiecare zi borcănelul, apoi de realizat un montaj cu imaginile pentru a prezenta creșterea plantei. Am căutat un borcănel transparent, am pus puțin pământ, sămânța chiar lângă perete, și am făcut prima poză de dimineață. A plecat la școală și mi-am amintit de volum, așa că diseară are parte de o surpriză…

Acest proiect a urmat altuia, realizat la istorie. Toată vacanța n-a făcut decât să se gândească la el. Voia ea să-l impresioneze pe profesor, și să ducă ceva „altfel”. Mai aveam încă nemontată, cadou de la o revistă Terra Magazin, o machetă a Partenonului din Atena, și acesta a fost elementul hotărâtor al temei. I-am zis însă că nu poate să se ducă doar cu rezultatul asamblării, și să realizăm o cutie, care la rândul ei să fie un fel de lapbook. Zis și făcut, am tăiat un dosar de carton, am improvizat pereții, apoi a stat singurică pe net și a căutat informații. Mi-a lăsat pe desktop, de printat, un document în care avea câteva rânduri și câteva poze. Am printat, dar i-am zis că nu se poate așa, e cam superficial, și e păcat de biblioteca de acasă… I-am scos două cărți, una de istorie a Greciei, alta de istorie a artei, i-am explicat cum și ce să caute în fiecare, și-am lăsat-o să citească. La final informațiile s-au mai completat, și, spre marea ei plăcere, într-una din ele a găsit schemele lecțiilor mele de la clasa a V-a, după care a desenat schema templului. La ce a folosit lectura? Păi… ca să critice ea însăși macheta pe care tocmai o realizase, că nu există un perete despărțitor între cele două camere, dar i-a și răspuns la o altă întrebare – ce erau desenele acelea mici de pe fronton. Cum povestea cu Atena și Poseidon a stârnit curiozitatea, a citit-o și pe aceasta din Legendele Olimpului.

Mai jos aveți, în imagini, proiectul ei. Stângăcia se va rezolva în timp. Însă în spatele lui e foarte multă muncă, lectură, și o pioneză prinsă pe planul de călătorii: vrea să ajungă la Atena să-l viziteze. A mai pus apoi două pioneze, una la Londra și una la Paris, unde poți vedea, în muzeu, și sculpturile pe care englezii și francezii le-au colecționat cu „grijă”. (Adică cum, mergem la Atena, dăm o groază de bani pe bilet, dar nu văd decorațiunile?)

Punctul final pe care am rugat-o eu să-l adauge a fost un link către un tur virtual al Partenonului. Foarte multe dintre muzeele lumii (țări civilizate, nu ca la noi unde stă închis de ani de zile!) au realizat astfel de pagini în care poți „vizita”, de la calculator, obiectivul. Mi se pare extraordinar să începem să le integrăm în lecții, însă, până atunci, i-am explicat că o prezentare a proiectului ar fi putut include, pe proiector, această experiență.

Voi cum stați cu proiectele? Cât de creative și cât de folositoare sunt?

Portalul Magic – aventura continuă în patru noi volume

Acum ceva vreme am descoperit primele volume din colecția „Portalul Magic”, de la editura Paralela 45. Iris le-a îndrăgit imediat, și, lecturându-le alături de ea, m-am simțit parcă citit foiletoanele din revistele pentru copii de altădată. Am urmărit în timp apariția volumelor, ne-am bucurat că apar câte patru, și aventurile celor doi frați reușeau nu numai să dea o nouă dimensiune imaginației, dar și să ne învețe lucruri noi.

Vara aceasta s-au adăugat colecției numerele 13-16. Le-am pus în bagaj în ultimul moment, le-am arătat copiilor direct la mare, și prima reacție a fost una critică: nu puteai să iei și celelalte volume? Să-mi amintesc exact unde am rămas. Problema a fost rezolvată de introducerea din volumul 13, care a reluat pe scurt subiectul celor anterioare, și a trecut mai departe. Vacanța de vară, plină anul acesta, a fost completată cu aventurile dintre coperte: Vacanță în orașul vulcanului, În țara Împărtului Dragon, Cursă de care la olimpiadă, Atacul vikingilor.

Nu știu dacă vă este familiară seria, însă mie îmi place foarte mult. Chiar dacă sunt volume pentru copii, și adulții au ce învăța. De exemplu, nu știam că erupția din antichitate a Vezuviului a fost una „uscată”, nu a curs efectiv lavă fierbinte. Apoi, am aflat împreună cu copiii, chiar înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice de Vară că în antichitate fetele nu aveau acces la întreceri. Lumea chineză a avut și ea partea ei de interes, odată pentru că am discutat despre viermii de mătase, și cum au fost furate ouăle din China, sub amenințarea pedepsei capitale, apoi pentru că am discutat despre armata de soldați de lut, din care am văzut și noi, pe viu, patru statuete expuse la MNIR.

Dar ceea ce mi-a făcut enorm de multă plăcere a fost un moment ce a urmat lecturii. Eram în vizită la Antipa cu o prietenă și fetițele ei. Ajungem în fața unei statuete, reprezentând un scrib chinez, cu fâșii de bambus scrise. Momentul în care le-am explicat fetelor că așa arătau „cărțile” înainte de a fi inventată hârtia, a fost unul „wow”. Ca să nu las o impresie falsă, le-am spus că tocmai am citit despre asta într-o carte… 🙂

Am rugat-o pe Iris să-mi spună ce noutăți a găsit ea: poți avea un greiere ca animal de companie (nu merge la noi, cu veveriță în casă), că în China antică au ars cărțile, dar au fost și câteva salvate, că cele 7000 de statui de lut din mormântul Împăratului Dragon erau diferite, nu există două la fel, că în evul mediu doar călugării știau să scrie, scriau manual și pictau decorațiunile pe pagini, și au fost două orașe acoperite de erupția Vezuviului: Pompei și Herculaneum.

Colecția mi se pare potrivită pentru cititorii de vârstă fragedă, care abia încep să deschidă cărțile singuri. Sunt scrise cu caractere mari, spațiu între rânduri, pentru a ușura urmărirea șirului, și cred că pot fi folosite cu succes la clasă, ca recomandare de lectură. Le găsiți la editura Paralela 45, sau în librăriile online: elefant (transport gratuit la punctele de ridicare), Libris (transport gratuit la orice comandă), librărie.net, eMag, Cărturești, AdevărulShop, sau dacă preferați în limba engleză, BookDepository (transport gratuit), Okian, Books-Express.

Materia: solidă, lichidă, gazoasă – editura Paralela 45

Dintre temele de interes pe care copiii le au în copilărie, cele privitoare la lumea înconjurătoare sunt cele mai atrăgătoare. Depinde însă de noi, adulții, cum le abordăm, și mai ales cum răspundem la întrebările din tirurile de „de ce-uri”.

Volumul tradus la editura Paralela 45 în colecția „Enciclopedia Puștilor” – Materia: solidă, lichidă, gazoasă – se adresează strict intervalului de vârstă 6-8 ani, căci noțiunile sunt prea avansate pentru copii mai mici, și depășite pentru copii mai mari, de aceea vă recomand să respectați recomandarea autorului. Volumul este recomandabil acasă, pentru a fi studiat împreună cu un adult, sau în primele clase primare, ca suport pentru lecție, sau în biblioteca clasei, pentru a le stârni curiozitatea.

În cazul în care nu vă mai amintiți prea multe despre materie, stări de agregare, puteți folosi paginile 30-31, care cuprind indicații pentru părinți și profesori în efectuarea exercițiilor din paginile volumului. Dacă cumva sunteți din categoria celor care își amintesc informațiile, ba chiar mai mult, vă recomand să nu treceți din exces de zel peste aceste limite. Da, stările de agregare sunt patru, includ și plasma, dar de-asta avem învățământ concentric, adăugând informație la fiecare nivel, ca să nu le aflăm pe toate de la grădiniță, și să păstrăm și pentru gimnaziu. În plus, e vârsta la care gândirea abstractă nu funcționează, copilul e bine ancorat în concret, și înțelege ceea ce vede… nu ceea ce îi explicați.

De aceea pentru fiecare dintre noțiuni și proprietățile acestora, copilului trebuie să-i arăți ca să înțeleagă: exemple și experimente, aceasta este „știința” la vârstele mici. Dacă îi vorbești despre lichide, nu-i dai definiția, ci căutați lichide în jur. Nu-i vorbești acum despre deformare plastică și elastică, are timp în clasa a VI-a, dar puteți studia cum unele corpuri își modifică forma, altele nu, revin la forma inițială, căci plastilină și bureți există în orice clasă.

Dacă unele experimente se pot realiza ușor, improvizând repede (fierberea, evaporarea), pentru unele trebuie să avem și puțină răbdare, să le pregătim, cum ar fi înghețarea. Nu îți trebuie legi de transformare termodinamică pentru a „fabrica” o înghețată, cu două pungi de plastic, însă important este ca întâi să vezi lucrurile că se întâmplă. Sunt sigură că nici Newton nu a descoperit gravitația de la primul măr picat din copac, ci după îndelungi observări ale mediului înconjurător.

De departe însă cea mai dificilă provocare pentru această vârstă este cea referitoare la volumul lichidelor și constanța acestuia. Aceeași cantitate de lichid, pusă în diverse recipiente, creează copiilor impresia că volumul este „diferit”. Experimentele cu lichide au o importanță decisivă în parcurgerea acestei etape în dezvoltarea gândirii, însă câți preșcolari au parte de centrul „Nisip și apă”, și câți au voie să se joace acasă cu apă? De exemplu, umplem o ceșcuță, și punem apa într-o sticlă. Umplem din nou ceșcuța, punem apa într-o farfurie. Este același volum de apă, și în sticlă, și în ceșcuță, și în farfurie. Un cilindru gradat îl poate ține ocupat fără probleme jumătate de zi, măsurând tot ce-i trece prin cap, de la „câtă apă pot lua cu o înghițitură”, până la câtă apă storc din tricou dacă îl ud… nu contează de fapt ce anume, ci libertatea pe care o lăsați copilului să experimenteze.

Cel mai interesant experiment pe care l-am descoperit în volum este la capitolul despre evaporare. În primul rând, facem saramură – o soluție saturată de sare amară (nu știu dacă merge și cu sare normală), și pictăm cu lichidul obținut pe un carton închis la culoare. Când „se usucă”, adică apa se evaporă, rămâne sarea pentru a reda modelul. O lecție de științe, transformată în lecție de artă (îmi aduce aminte de pictura cu pic pe fond de cerneală), și cu aplicații practice, căci așa este extrasă sarea din apa de mare.

Despre colecția „Enciclopedia Puștilor” am mai vorbit când am răsfoit „Cartea experimentelor științifice”, colecție care între timp a mai crescut, cu alte trei volume despre care puteți afla detalii pe site-ul editurii Paralela 45, sau în librăriile online elefant (transport gratuit cu ridicare din punctele de livrare fixe), Libris (transport gratuit la orice comandă), Librărie.net, eMag, Cărturești.

Colectia Portalul Magic – editura Paralela 45

Concursul ce tocmai a început în această săptămână este organizat împreună cu editura Paralela 45. Cinci dintre participanţii la concurs vor primi, prin tragere la sorţi, câte o serie din colecţia apărută la sfârşitul anului trecut, „Portalul magic”. Seria cuprinde deocamdată patru volume – patru nuvele uşoare pentru cei mai tineri cititori, ori ascultători de poveşti. În viitorul nu foarte îndepărtat vor fi publicate şi următoarele patru, despre care aveţi pe site mai multe detalii.

Volumele 1-4 – Dinozaurii vin spre seară, Cavalerul misterios, Secretul piramidei, Comoara piraţilor, îi au ca protagonişti pe Jack şi Annie, doi fraţi, de 8 şi 6 anişori, care descoperă întâmplător o căsuţă magică în cel mai bătrân copac din pădurea de lângă casă. Imaginaţie, curaj, curiozitate, sete de aventură, sunt ingredientele pe care autoarea le foloseşte pentru a alcătui fiecare dintre povestioare. Le-au citit şi piticii mei (10 şi 8 ani) şi i-am întrebat ce le-a plăcut. Iris e încântată că fetiţa, mai mică, e mereu protejată de fratele ei. S-a regăsit cumva în pielea personajului (şi eu am zărit un pic, mai ales la partea de „idei creative”). Andrei şi Jack sunt pasionaţi de cărţi. Le citesc cu atenţie şi învaţă din ele. Sunt calculaţi şi deloc impulsivi. Dacă copiii din carte fac o pereche minunată, ajungând la un echilibru, sper că şi ai mei vor învăţa în timp să facă lucrul acesta.

Titlurile celor patru volume vă pot da o idee unde merg copiii. Fiecare experienţă este pentru ei ocazia de a învăţa lucruri noi, de a-şi completa vocabularul, de a învăţa prin experienţă directă. Sarcofag, piramidă, mumie, îmbălsămare, fiecare volum are partea lui de termeni noi, asimilabili natural. Ce mi s-a părut interesant a fost finalul, când copiii află cum de a fost posibil ca ei să fie prinşi în aventură. „…căsuţa din copac… e invizibilă… dar aţi venit voi doi şi aţi intrat în vraja mea. …Cred din două motive. În primul rând, Annie crede în magie. Aşa că ea a văzut de fapt căsuţa din copac. Şi credinţa ei te-a ajutat şi pe tine să o vezi, Jack. … Pe urmă, tu ai ales o carte, Jack. Şi pentru că îţi plac atât de mult cărţile, ai făcut ca vraja mea să funcţioneze. … Am făcut o vrajă pentru căsuţă. Atunci când aşez degetul pe o imagine şi îmi pun dorinţa, căsuţa mă duce chiar acolo.” (vol. IV, p. 56-57) Aşa reuşesc să plece copiii în timp, şi, tot cu ajutorul zânei, să şi scape basma curată din faţa unui T-Rex, a piraţilor, din temniţa medievală sau din capcana piramidei.

Cărţile se adresează celor mici, la vârsta la care încă nu s-au rupt de copilărie, şi înainte să crească, atunci când încă îşi doresc să creadă în zâne, când e suficient să închizi ochii şi să visezi. Mi-au plăcut, chiar dacă pentru mine au însemnat două ore de lectură, copiii nu sunt atât de rapizi. Cărţile sunt scrise cu font mare, special pentru cititorii mici. Sunt şi ilustrate la interior, chiar dacă nu color (variantele în engleză sunt tot alb-negru), dar imaginaţia lor este suficientă pentru a vedea dincolo de contururi.

Le găsiţi în librăria online a editurii Paralela 45, dar şi în librăriile online elefant, librarie.net, bookcity, libris, eMag, Cărturești .

Linkuri utile:

Cartea experimentelor stiintifice (Tom Robinson), editura Paralela 45

Dacă tot am dedicat săptămâna jocurilor ştiinţifice, începând cu concursul special, mi-am propus să vă vorbesc puţin despre o carte apărută toamna trecută la editura Paralela 45, în colecţia Enciclopedia puştilor: Cartea experimentelor ştiinţifice, de Tom Robinson. Este o carte pe care o recomand de la vârsta primelor întrebări, căci acesta este secretul: să nu încetezi niciodată să(-ţi) pui întrebări.

Cartea poate fi citită începând cu orice pagină, în funcţie de preferinţe. Experimentele sunt prezentate pe domenii: biologie, chimie, fizică, planeta Pământ, corpul uman. Puteţi alege experimentul în funcţie de materialele disponibile în casă. Andrei a răsfoit-o, e cu ochii pe minivulcan. Noroc că n-am praf de copt, ca să-şi facă de cap acasă. O mulţime de experiemente eu le-am făcut deja, împreună cu fratele meu. Foloseam manualele de la şcoală, căci, din nefericire, nu toţi profesorii pe care i-am avut erau atât de dedicaţi meseriei încât să înfrumuzeţeze lecţiile şi cu experimente.

Revenind la carte, prezentarea unui experiment este însoţită de o rubrică „Ştiaţi că?”, de un vocabular cu explicaţii, o recomandare pentru aprofundarea online a subiectului dezbătut, dar şi un joc. Alteori este strecurată o glumă pe subiect, sau citate isteţe. Am parcurs cuprinsul, şi m-am oprit la un experiement de chimie: cum să cojeşti un ou crud. Pare imposibil, dar nu este chiar aşa. Aveţi nevoie de un pahar un pic mai mare decât un ou, oul în cauză şi oţet. Acoperiţi oul cu oţet şi aşteptaţi câteva zile. Între oţet şi carbonatul de calciu din care este alcătuită coaja oului are loc o reacţie chimică. Oţetul (CH₃COOH) reacţionează cu carbonatul de calciu (CaCO₃), reacţie din care rezultă acetat de calciu (Ca(CH₃COO)₂), dioxid de carbon (CO₂), care se degajă, sau îl puteţi observa sub formă de bule, şi apă (H₂O). Am citit detaliile, şi mi-am sunat chimistul să văd unde dispare totuşi coaja de ou. Mă aşteptam ca pe fundul paharului să existe o depunere, dar acetatul de calciu este solubil în apă, şi se dizolvă în apa rezultată în urma reacţiei.

Cartea cuprinde, pe lângă experimente, şi scurte lecţii. Capitolul despre biologie are o expunere despre animale şi cinci experimente. La chimie se vorbeşte despre proprietăţile chimice şi reacţii, şi sunt prezentate şapte experimente. La fizică învăţăm despre mişcare şi energie, şi sunt propuse tot şapte experimente. În capitolul dedicat planetei noastre sunt cinci experimente şi date despre cerul de deasupra noastră. Ultimul capitol este dedicat corpului uman, celor cinci simţuri, funcţionării maşinii umane, şi sunt prezentate şase experimente. Toată lucrarea porneşte de la metoda ştiinţifică de cercetare, metodă care, de secole, a fost folosită pentru a explica misterele ce ne înconjoară: observi, cauţi o explicaţie formulând o ipoteză, faci predicţii pe baza ipotezei, testezi predicţiile, tragi concluziile.

Vă recomand aşadar 140 de pagini de distracţie ştiinţifică acasă, prin intermediul cărora veţi redescoperi ştiinţa altfel, alături de copii.

Cartea o găsiţi în librăria editurii Paralela 45, dar şi în librăria online libris.

Jurnalul cool pentru fete și băieți, la editura Paralela 45

La târgul de carte de la începutul lunii iunie am avut ocazia să participăm la standul editurii Paralela 45 la evenimentul pregătit cu ocazia lansarii celor două volume din colecţia Cercul de lectură şi scriere creativă: Jurnalul cool pentru fete şi Jurnalul cool pentru băieţi. Nu vă imaginaţi că este un jurnal clasic, pretipărit, în care să completeze răspunsuri la întrebări, aşa cum au apărut foarte multe pe piaţă. Este mai mult o colecţie de exerciţii şi teme care să le pună la încercare imaginaţia şi îndemânarea, folosind o mulţime de articole de birotică şi papetărie, multe dintre ele neajungând în mâna copiilor decât la vârste mari, şi pe care părinţii nu le cumpără în pachetul de rechizite de toamnă.

Despre nebunia care s-a instalat la târg în spaţiul de la stand nu vă povestesc… las imaginile şi înregistrările să o facă. În schimb am să vă spun ce a ieşit la grădi… unde, tot cu sprijinul editurii Paralela 45, care mi-a donat materialele rămase, mi-am lăsat copiii din grupa de opţional să se joace…
Prima, şi cea mai mare dilemă ce a trebuit rezolvată, a fost faptul că au voie să facă ORICE. Orice, cu orice material, oricât, nu conta. Erau atât de şocaţi în faţa grămezii de autocolante, etichete, benzi adezive, markere, încât întrebau la fiecare dacă mai pot lua câte una! Indicatoarele colorate, autoadezive, în formă de săgeţi, le-au plăcut cel mai mult. Pe locul doi a trecut cutia mea de ştampile alfabet, apoi ştampile cu animale, zâne şi flori. Tuşierele colorate şi-au făcut treaba, iar degeţelele murdare de tuş au ajuns să aplice şi ele ştampiluţe cu amprente. Când s-au văzut cât sunt de murdari, râdeau… mamei n-o să-i placă… dar murdărirea este bună! Daa, de acord. Bune şi reclamele la ceva!

Pe locul trei au fost agrafele colorate de birou. Au descoperit că le pot prinde între ele… şi şi-au făcut brăţări şi coliere. Fetele erau încântate! Cu decupatul din reviste a mers mai greu. Nu au înţeles foarte repede cum pot folosi imaginile, şi aici va trebui să mai lucrez un pic cu ei. Ce bine ar fi dacă acasă părinţii i-ar lăsa să toace reviste… de exemplu, hai să facem un tablou cu mijloace de transport. Luăm câteva reviste, decupăm decor, maşinuţe, avioane, şi ce mai găsim potrivit temei, apoi facem un colaj… Ca o paranteză, la târg invitam părinţii cu copii să-i lase să se joace un pic. Doi părinţi discutau chiar în spatele meu Vai, le dă foarfeci! Nu-l las! Nu m-am abţinut şi m-am întors, le-am explicat cu cât calm am putut, că sunt foarfeci de copii, nu sunt ascuţite. S-au strâmbat de parcă le-am dat oţet… oare ştiau ce-s? şi eu tocmai încheiasem atelierul de decupaj… Oare sunt încă oameni care se gândesc că, dacă îi dai o foarfecă unui copil, se transformă instant în criminal şi i-o înfige în spate?!

Revenind la activitate, uitam de glitter. Care, din ce am constatat până acum, are acelaşi rol ca sarea în bucate. Pur şi simplu nu poate lipsi :).

Vă recomand cele două cărţi ca punct de plecare în activităţile de acasă cu copiii. Primele pagini sunt dedicate materialelor ce pot fi folosite, şi puteţi face uşor o listă cu cele necesare. S-ar putea să nu vă placă suma rezultată, dar ea cu siguranţă se justifică.

Cercul de lectură şi scriere creativă este un proiect ce abia a debutat la editura Paralela 45. Coleţia va fi completată cu alte apariţii, şi chiar cu un site dedicat, aflat momentan în lucru, si la care voi reveni în curând.
Cele două volume le găsiţi în librăria editurii Paralela 45, , dar şi în librăriile online: elefant, libris, librarie, eMAG.ro.

Comoara cu basme – Fratii Grimm, Editura Paralela 45

Achiziţia de cărţi cu poveşti a trecut în ceea ce mă priveşte prin mai multe etape. Prima, cea în care căutam cărţi care să aibă şi ilustraţii, şi text. A doua, cea în care căutam poveşti de citit seara, şi nu mai voiam texte lungi, ca să apuc şi eu să dorm… De când am copil şcolar, caut ediţiile de poveşti cu texte integrale, nu cu variantele "după o poveste de…". Una dintre acestea este, pentru poveştile Fraţilor Grimm, cea apărută la Editura Paralela 45: Comoara cu basme, sub îngrijirea Laurei Mihăileasa şi Simonei Ionescu, care au tradus poveştile după ediţii germane din secolele trecute.

Volumul este format mare, 20×26 cm, cu 248 de pagini. Textele sunt tipărite pe două coloane, pentru o parcurgere rapidă şi mai puţin obositoare, cu litere suficient de mari pentru şcolarii mici. Ilustraţiile incluse în volum (cam la fiecare 3-4 pagini) sunt şi ele preluate din ediţiile apărute de-a lungul timpului. La finalul lucrării este dată, pe două pagini, lista ilustratorilor din toată Europa care au dat viaţă poveştilor. Mă bucur că am găsit explicaţia pentru gama atât de variată de stiluri de desen pe care am regăsit-o în carte, chiar începusem să mă întreb de ce nu există unitate. Coperta este tipărită cu auriu, am încercat să o fotografiez în aşa fel încât să reflecte lumina.

Comoara cu basme, Fratii Grimm, Editura Paralela 45

Ilustratii:
Stanga: Gottlob Heinrich Leutemann, artist si ilustrator german, 1824-1905
Dreapta: Arthur RacKham, ilustrator britanic, 1867-1939

Din cuprins fac parte:

Cheiţa de aur
Prinţul Broscoi sau Heinrich cel cu Inimă Încătuşată
Lupul cu cei şapte iezi
Fetica
Cei trei pitici din pădure
Copilul Mariei
Hansel şi Gretel
Croitoraşul cel viteaz
Şoricelul cel alb
Cenuşăreasa
Bătrâna Holle
Domniţa-Corb
Frumoasa Adormită
Scufiţa Roşie
Muzicanţii din Bremen
Degeţel
Albă ca Zăpada
Adevărata mireasă
Statu-Palmă-Barbă-Cot
Mantia dintr-o mie de piei

Cele trei fire de păr de aur ale dracului
Păzitoarea de gâşte
Apa vieţii
Bunicul şi nepotul
Bălăioara şi Roşioara
Căsuţa din pădure
Pescarul şi nevasta lui
Regele Cioc-de-Sturz
Hans cel norocos
Frăţior şi surioară
Iepurele şi ariciul
Acul, fusul şi suveica
Crăiasa albinelor
Cele trei pene
Gâsca cea de aur
Cele douăsprezece prinţese dansatoare
Cele trei torcătoare
Motanul Încălţat
Vânătorul de şoareci din Hamelin
Un ochi, doi ochi, trei ochi
Anii vieţii

Închei cu mesajul traducătoarelor:

Dragă cititorule, care te vei osteni să deschizi această minunată comoară cu basme, să ştii ca îndrăzneala şi osteneala îţi vor fi înzecit răsplatite de o frumoasă călătorie prin înţelesurile lumii, cu ajutorul basmelor pe care le vei găsi aici. În acest cufar se toarce de fapt povestea ta, povestea fiecaruia dinte noi, cu răsfirarea acestui ghem care este omul, cu torsul lui pe fuiorul timpului. Regi şi împăraţi, prinţi şi prinţese, prieteni statornici, balauri, dusmani şireţi şi invidioşi, hrăpăreţi şi egoişti, forţa şi curajul, iscusinţa şi isteţtimea, rând pe rând îţi împărtăşesc taine păstrate din vremuri străvechi. Şi poate că va căpăta înţeles astfel şi de ce, odinioară, basmele nu erau poveştile copiilor, ci se spuneau la fântână în şoaptă, pe înserat.

Laura Mihaileasa si Simona Ionescu

Info preţ: Editura Paralela 45

Librarii online: Elefant, Libris.ro, Librarie.net, eMAG.ro

Din aceeasi colectie:

Povesti si povestiri, de Hans Christian Andersen

Librarie.net
Libris.ro
eMAG.ro
Elefant.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor

Jurnalul meu trasnit, Editura Paralela 45

Dintre toate „trăsnăile” de la Bookfest de anul acesta, Jurnalul meu tr?snit le întrece pe toate. A fost o surpriză totală şi colorată, pe placul tr?snitului meu copil… Lansarea eu am ratat-o, căci aveam fix la acea oră un atelier de quilling în plină desfăşurare. Dar a fost Andrei. Se tot plictisea, şi se ruga de mine să-l las să plece în târg. I-am dat telefonul şi l-am trimis la stand la Paralela 45. Mă uitasem pe program, şi cum titlul aducea cu cel al colecţiei de jurnale pe care Andrei a devorat-o, m-am gândit că sigur se nimereşte ceva tr?snit pe placul lui.

Pe la vreo 12 şi ceva l-am sunat, să văd ce face. Mamiiii, ce tare eeee!!! Hai pa pa, ca am treabă!!!

În final am ajuns şi eu, după vreo două ore, să răsfoiesc cartea. Nu aş putea spune că e o carte de citit, e mai mult un joc, foarte, dar foarte potrivit pentru grupurile de (pre)adolescenţi de astăzi. Este ideală la petreceri sau în gaşcă, pentru un joc de grup, pe stilul adevăr şi provocare. şi sper că vă daţi seama că este o lucrare de unica folosinţă. După ce va intra în joc, nu va mai ieşi cu siguranţă întreagă… dar veţi avea doar amintirea unei distracţii.

Am acasă un exemplar, pe care (încă) îl păzesc cu straşnicie. Nu de alta, dar mă înţeleg destul de bine cu doamna lui Andrei, şi nu vreau să-i dau suplimentar de lucru în pauză :). Ca să vă faceţi o idee, fiecare pagină e o provocare. Aruncă, mestecă, rupe, distruge, desenează, pictează, mâzgăleşte, aproape orice vă trece (sau nu) prin cap că aţi putea face cu o carte! Sincer eu n-aş putea izbi o carte de toţi pereţii… chiar şi de cele pregătite pentru decupat îmi e milă. Dar copiii se pare că nu au nicio problemă cu asta. Probabil îşi imaginează că e una din cărţile de lectură suplimentară.

De ce spuneam că e ideală ca animaţie la petrecere: fiecare poate spune, pe rând, un număr de pagină. Deschizi cartea… şi accepţi provocarea. În cadrul lansării de la Bookfest (unde am înţeles că a fost o distracţie pe cinste), Andreiul meu s-a ales cu două provocări. Una, să rupă pagina fâşii, a doua, să mestece pagina. Deşi a pus eticheta scârboooos, l-am întrebat dacă s-ar mai juca odata cu cartea. Normal!!

Aşa că… dacă nu aveţi idei ce mai puteţi face la petreceri, dacă încă nu învârtiţi sticla şi nu vă ascundeţi în camără, pregătiţi la recuzită Jurnalul meu tr?snit, mai ales pentru picii care au trecut de clowni, pictură pe faţă şi animale din baloane. Aveţi la dispoziţie aproape 200 de pagini de provocări.

Info preţ: Editura Paralela 45

În librării: Libris.ro, Elefant.ro

Biblioteca Năzdrăvanilor