Și tu poți să fii campion! Colecția STEM la Editura Paralela 45

Au trecut deja două săptămâni de școală și, cu toate regulile de la școală, care mai de care mai provocatoare, ne-am descurcat. Nu e ușor și simți că lipsește ceva abia când te uiți la ceas, vezi că e ora de pauză și știi că minutele care urmează nu mai sunt ceea ce erau odinioară. La noi nu se mai „sună“, cel puțin la ciclul primar ne organizăm singure timpul pe care îl avem la dispoziție. Oricum autostrada către toalete e funcțională pe tot parcursul orelor, iar unii parcă au abonament… așa că pauza e acel moment relativ în care te oprești, mai pui puțină muzică și schimbi cărțile de pe bancă pentru ora următoare.

Le-am recomandat copiilor încă înainte de începutul anului, când am stat de vorbă cu fiecare într-o întâlnire pe Meet, să își aducă pentru pauză ceva relaxant de făcut. Unii au reviste cu benzi desenate, alții mașinuțe, stickizi, păpușele, dar sunt și cărți cu activități. Am remarcat cu plăcere că pe una din bănci era recomandarea mea de astă-vară de pe Instagram din seria Și tu poți să fii campion, cu toate variantele: la matematică, la științe și la logică. STEM (știință, tehnică, inginerie și matematică) rămâne o componentă de bază a vieții noastre de zi cu zi, mai ales dacă este combinată cu activități de lectură. Matematica devine „grea“ doar atunci când valiza vocabularului este mult prea ușoară, iar cuvintele nu sunt cele mai bune prietene ale copilului.

Revenind la seria apărută la Editura Paralela 45, este pregătită pentru două vârste, 6 și 7 ani, similare claselor pregătitoare și întâi. Și tu poți să fii campion la matematică! le-aș recomanda mai repede pentru clasa întâi și a doua, ținând cont că în cea 7+ apar toate operațiile matematice, învățate abia la 8 ani. Copilul poate rezolva singur, mai ales dacă știe deja să citească, iar dacă este obișnuit să se autoevalueze, are pe marginea foii posibilitatea de a bifa un smiley după ce verifică răspunsul dat pe tabelul de soluții de la sfârșit.

View this post on Instagram

6-7 ani. Idei de ocupat timpul în pauze. #edituraparalela45 #situpotisafiicampion #stem #oradestiinte #ideipentrucopii #cecitimazi

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani) on Aug 27, 2020 at 4:09am PDT

Și tu poți fi campion la științele naturii!, în varianta 6+, abordează noțiunile existe și în programa școlară de explorarea mediului. Astfel avem parte de noțiuni despre viețuitoare, plante și animale, despre corpul omenesc și simțurile prin care relaționăm cu lumea din jur. Continuă apoi cu noțiuni despre Pământ și spațiul cosmic, discutând despre vreme și manifestările acesteia, anotimpuri și medii de viață pe Terra, cu câteva noțiuni de ecologie. Spațiul cosmic este deocamdată limitat la ceea ce putem vedea cu ochiul liber pe cer. Fără a fi copleșitoare, informațiile sunt prezentate pe scurt la nivelul vârstei. Volumul următor (7+) crește nivelul de dificultate. Întrebările capătă patru variante de răspuns, informațiile despre viețuitoare abordează ciclurile de viață. Noțiunile de fizică sunt și ele prezente, îmbinate cu cele de anatomie, cum este capitolul dedicat sunetelor și modului de percepție al urechii.

Mult mai spectaculoase sunt însă Și tu poți fi campion la logică, care de fapt reușesc să se implice în rezolvarea de probleme din viața de zi cu zi obligând copilul să lucreze cu material concret (deja desenat sau pe care îl desenează singur), ghidându-l pas cu pas în găsirea soluției. Astfel, după formularea sarcinii de lucru, urmează etapa de analiză a datelor cunoscute, care se scriu, efectiv, sau se desenează, apoi, prin numărare, identificarea răspunsului la întrebarea problemei. Volumul recomandat 7+ poate da și profesorilor idei de abordare la clasă. Volumul 6+ pune accent mai mult pe relațiile dintre noțiuni și corespondența între mulțimi, deprinderi matematice formate intuitiv de la vârstele mici.

Volumele sunt disponibile în librăria online a Editurii Paralela 45, unde puteți să și răsfoiți, la fiecare titlu în parte, câteva pagini.

Le mai găsiți și la eMag, Libraria Delfin, Libris, Elefant, Carturesti, Diverta, Cartepedia, Librarie.net

Vulcanii se dezlănțuie la Editura Paralela 45

În plină pandemie, când statul în casă ne scotea din minți, am primit de la Editura Paralela 45 noutățile. Multe din recomandări și-au găsit deja drumul spre voi, Vulcanii însă nu s-au dezlănțuit încă. Și nu pentru că nu mi-au plăcut cărțile… au fost delicioase, am avut toate bunele intenții de a le introduce pe lista de audiții a clasei mele pregătitoare, însă… eu nu sunt actor. Nu am reușit și pace să scap de încărcătura emoțională generată de text, adică nu am fost capabilă să citesc frumos fără să râd în hohote. Mi-a fost imposibil să redau vârtejurile de interjecții amuzante astfel încât să rezulte o înregistrare decentă. Când am tras totuși de mine să înregistrez și am anunțat toată casa să „nu miște“ (cam așa era și la lecțiile online cu copiii), Iris a venit să vadă care e subiectul. A izbucnit în râs… Dacă tu reușești s-o citești pe-asta… și nu vă spun ce promisiune a făcut la finalul propoziției. Oricum nu contează, nu am reușit.

În vacanța de vară a mers la bunici cu verișoarele ei. Nu știu ce nebunie era acolo cu 4 copii, dar sigur după izolare bunicii au fost fericiți. Fetele o adoră pe Iris și, dacă nu i-a ieșit ei planul de activități creative cu mânuțele, cel puțin i-a ieșit cel de lectură. Hotărâsem să „testăm“ vulcanii înainte să vă povestim despre ei.

Înainte de a o lăsa pe ea să povestească cum a fost, vă spun că la Editura Paralela 45 găsiți deja (și puteți răsfoi pe site) primele două volume ale seriei autoarei germane Franziska Gehm, Vulcanii se dezlănţuie! și Vulcanii fac bombe!, urmând ca până spre sfârșitul anului distracția să explodeze din nou cu Vulcanii se distrează pe rupte! și Vulcanii pun ceva la cale!

Volumele sunt disponibile la librăria editurii Paralela 45, dar și la librărie.net, elefant, eMag, Libris, Cărturești, Cel, Cartepedia.

„Vulcanii se dezlănțuie“ este o serie nouă de cărți pentru copii de la Editura Paralela 45, cu imagini haioase ce dau viață poveștii.

Prima impresie: Vine încă un colet pe numele mamei, ca de fiecare dată mor de curiozitate și trebuie să îl desfac, musai trebuia să știu si eu ce cărți au venit. Într-adevăr, nu erau pentru vârsta mea, dar aveam în plan încă o excursie la bunici cu verișoarele mele, așa că aveam nevoie de lecturi potrivite pentru ele.

Mă uit. Printre cărțile venite, coperțile cu cei doi monstruleți colorați mi-au atras atenția și deschid la un dialog aleatoriu. Nici nu încep bine să citesc și râd. Am decis că Vulcanii sunt cărțile potrivite pentru vacanța la bunici. Aveam o singură problemă… trebuia să le citesc fetelor fără să râd… și nu știam dacă pot.

Povestea de seară: Nu intenționam să le citesc chiar din prima seară, dar bunica deja era panicată, trecuse de ora 10 și Copii nu dorm???? Cum așa, că doar e vacanță… În final, m-a chemat pe mine ca să „le liniștesc“: verișoarele mele dragi se hlizeau înainte de culcare (din punctul meu de vedere era un lucru normal), iar eu, ca o fată „matură“, m-am alăturat nebuniilor lor înainte de culcare. Dar o privire plină de „înțelegere“ de la bunica a fost de ajuns ca să mă maturizez mai repede. Am făcut o înțelegere cu ele pentru câteva capitole.

Reacția fetelor: Cartea are și un fel de prefață, am început cu ea, le-a captivat din prima pentru că este diferită de celelalte cărți pe care le știau. Firul narativ a fost ușor de urmărit pentru amândouă, chiar dacă nu am citit toată povestea în aceeași seară. Râdeau, comentau și puneau întrebări pe baza imaginilor și poveștii în sine. Nu știam ce povești au mai ascultat verișoarele la culcare, dar Ami mi-a spus că este diferită și îi place. Trebuie să spun că Vulcanii nu prindeau viață doar în timpul nopții, ci și în timpul zilei, comparau ce se întâmpla cu aventurile vulcanilor.

Reacția bunicii: Bunicii mei sunt ca toți bunicii, unele lucruri noi nu le convin. Ca public, eram obișnuită doar cu cele două verișoare (5 și 8 ani), dar de data aceasta, nu știu de ce, bunica a stat ca lipitoarea lângă noi. Nu mai puteam să aplic metodele mele de distracție că „făceau prea multă gălagie“, nu mai puteam să joc ce jocuri voiam cu ele pentru că „se puteau răni“. Așa că nici nu vă puteți imagina reacția la povestea vulcanilor.

Într-adevăr, nu s-a luat personal de mine, dar nici ochi dulci nu îmi făcea. O vedeam cum se uita la mine când citeam povestea, ceva asemănător cu „nu cred că este o poveste potrivită“, dar timpul trece, copii se schimbă, poveștile se schimbă, bunica nu. În plus, dacă mă oprea din cititul poveștii, ea ar fi trebuit să se ocupe de ele, asa că a fost win-win situation.

Cartea în sine: Acțiunea prezintă o prietenie dintre doi monstruleți cu care familiile lor nu sunt de acord, un fel de Romeo &Juliette adaptată pentru copii, fără otravă si morți înspăimântătoare, dar cu un umor potrivit varstei 4-8 ani (sau 14 în cazul meu).

În primul volum, cei doi prieteni nu mai pot ajunge unul la celălalt deoarece podul dintre ei se rupe – locuiau pe maluri diferite, iar ei trebuie să găsească o soluție. Cu ajutorul cunoștințelor celor mai în vârstă, cei doi găsesc în final găsesc una. Din al doilea volum nu o să dau detalii, dar mie personal mi-a plăcut mai mult, apar mai multe personaje, fiecare cu tipologia lui, caractere pe care le întâlnim zi de zi, transpuse într-un mod haios.

Recomandări la lectură: Nu vă grăbiți să terminați cartea. Autorul lecturii poate să comenteze pe marginea poveștii, să adreseze ascultătorilor întrebări („cum îl cheamă pe prietenul lui…“, „ce bijuterii are…“, „cine este mai moroconos dintre… și dintre“, „ce culoare are..“ etc.). De asemenea, vorbiți cât mai mult cu cel care ascultă despre subiect. Intonația pe care o folosiți să fie cât mai diferită pentru fiecare personaj.

Iris H.

Ochi de lup – Daniel Pennac

Zilele trecute mi-a sărit în ochi un mesaj pe un grup de pasionați de lectură destinată copiilor mici în care se solicita o recomandare de carte în care lupul să nu aibă rolul negativ cu care suntem obișnuiți. Credințe populare sunt multe, proverbe despre lup, de asemenea, însă povești cu lupi prietenoși îți vin mai greu în minte. Cel puțin eu nu m-am putut gândi decât la legenda fondării Romei, la lupoaica ce i-a crescut pe cei doi gemeni, sau la Cartea junglei, la Akela și restul haitei. Totuși, după Colț Alb, care nu e chiar recomandată copiilor mici, mi-am amintit că citisem recent Ochi de lup, de data aceasta o poveste cu un altfel de lup, mult mai aproape de realitatea noastră actuală.

Volumul este disponibil în librăria online a Editurii Paralela 45 sau la eMag, Libris, Cărturești, cel.ro, Librărie.net, elefant, Cartepedia

În felul ei, poți să o socotești o poveste tristă, căci lupul, așa cum apare el de la început este prizonier într-o grădină zoologică și, pe deasupra, este și chior, mărturie a modului distructiv în care omul interacționează cu natura. Nu știu ce reacție aveți voi când vedeți animale după gratii și, pe deasupra, și infirme, însă mie mi-e greu să mă gândesc dacă „șansa“ aceasta la viață nu e mai crudă decât moartea dată de selecția naturală în sălbăticie. Dar trecem peste această dezbatere, revenim la poveste. Băiețelul, aflat în afara cuștii, găsește calea de a „comunica“ cu lupul. Orele de privit intens se schimbă în momentul în care alege empatia ca mijloc de a ajunge la interlocutorul său tăcut: copilul îl privește ținând un ochi închis. Lupul are povestea lui, scrisă deja în legendele marelui nord înghețat, în lupta pentru supraviețuire a familiei; băiatul are o poveste asemănătoare de căutare a propriului loc în lume. Cumva soarta strânge la un loc, în aceeași grădină zoologică, toate personajele, pentru a da un nou sens noțiunii de prietenie.

Volumul este accesibil, din punct de vedere al vocabularului, și cititorilor începători. Este o povestire în ramă, lumina reflectorului oprindu-se, pe rând, la cei doi protagoniști. Dialogul imaginat între cei doi nu te lasă niciun moment să respiri între cadre. Rămâi atent și dornic să vezi cum, de la evenimentele atât de intense, se ajunge la un deznodământ pe care îl cunoști de la început: ambii sunt prizonierii, într-un fel sau altul, ai unei grădini zoologice, loc incompatibil, cel puțin teoretic, cu noțiunile de fericire sau libertate.

Povestea animalului este mai simplă decât povestea omului, însă la fel de impresionantă. Intensitatea legăturilor de familie, spiritul de sacrificiu pentru cei dragi sunt episoade din povestea Lupului Albastru, pe care băiatul o află privindu-l în adâncul ochiului. Povestea lui, de orfan rătăcitor, botezat Africa N’Bia, este una la finalul căreia își găsește liniștea alături de familia adoptivă și de prietenii necuvântători.

Pentru un adult, o oră-două este suficientă lecturii, pentru un copil mai mic, poate câteva zile. Vă recomand însă lectura în echipă, copiii găsesc rar tovarăși de joacă cu care să discute despre cărți și de multe ori au nevoie de cineva cu care să despice în patru firul narativ și să-și confirme concluziile. Nu ezitați să fiți, cel puțin în vacanță, prietenul de care copilul are nevoie, veți fi surprins de cât de bine îl veți cunoaște apoi. Precum copilul din poveste, priviți-l în ochi, dincolo de pupilă, să ajungeți la lumina aceea vie din spate și să consolidați relația pe care o aveți deja.

Micuțul Eu-Sunt-Eu, Mira Lobe

Pregătirile pentru școala online nu au existat, de azi pe mâine am întors cu furca viața pe care o știam și totul s-a răsturnat. De la școală nu am apucat să iau acasă ce aveam nevoie și am fost nevoită să găsesc soluții pentru ce nu mai aveam la îndemână. Vinerea aveam oră de lectură, povestea citită la început de mine, apoi părinții, pe rând, le ofereau copiilor un moment altfel. Pentru a compensa online, relativ repede m-am apucat să înregistrez poveștile și am acceptat și provocarea Editurii Paralela 45.

Am descoperit astfel cu surpriză că una din cărțile din biblioteca improvizată – Micuțul Eu-Sunt-Eu, de Mira Lobe – era în versuri. Inițial am considerat că e un pic cam grea pentru copiii mei, dar după ce am înregistrat lectura m-am răzgândit. Povestea putea fi exploatată, e greu să te redescoperi, să conștientizezi acel lucru care te face unic, chiar dacă diferit de ceilalți. Să găsești „cu cine seamănă“ Micuțul e de fapt o căutare a ceea ce are el în comun cu ceilalți. Pe scurt, un animăluț ciudat este derutat, nu știe cine e și care îi este familia. Întreabă toate animalele întâlnite, dar răspunsul îl găsește tot singur. Dincolo de acest motiv, călătoria lui printre atâtea viețuitoare a fost o lecție de științe ale naturii, căci fiecare era prezentat ori cu familia ori în mediul de viață.

Reacția copiilor a fost peste așteptări, din ce mi-au relatat părinții. Au ascultat-o de mai multe ori, iar acolo unde au uitat să dea feedback i-am rugat să îmi transmită. În ultimul timp m-am gândit că pierd foarte mult din ceea ce vor ei să spună atunci când mesajul trece spre mine prin filtrul părinților și al tastaturii, așa că acolo unde au dorit mi-au transmis printr-o înregistrare audio părerea lor. Sper sincer că este o soluție, nu trebuie să mai scrie, doar să atașeze un fișier, iar eu am un feedback mult mai bun.

Până la urmă, aici ajungem, la nevoia de a ști ce impact au acțiunile tale: cum să afli dacă este bine ceea ce faci? În clasă e mai ușor, vezi dacă le place, dacă nu, sau îi întrebi ori spun singuri. Acum… un rând, „i-a plăcut“, e prea puțin pentru mine pentru a lua o decizie privitoare la ce fac în continuare. Înregistrările însă sunt minunate.

Ca o paranteză, mesajele audio mă ajută și să coordonez părinții. Am primit uneori activitățile detaliate și am putut să mai dau un sfat despre cum ar trebui procedat în diverse situații ce par de blocaj. Regret că nu am copii mai mari, capabili să îmi trimită singuri, cu telefoanele, ceea ce le solicit și că am nevoie în a menține relația de contribuția masivă a părinților.

Revenind la Micuțul Eu-Sunt-Eu, volumul se încheia cu o activitate propusă de lucru manual, să confecționezi personajul principal. Ceea ce vedeți mai jos e ceea ce am primit de la copii, fișele de lectură și chiar ședință foto cu jucăria rezultată.

Și, dacă v-am făcut curioși, puteți asculta povestea în înregistrare:

Cartea este disponibilă la Editura Paralela 45 sau la Libris , Elefant , eMag, Librărie.net , Cărturești , Cartepedia , Humanitas .

O zi cu bunica – Alex DE WOLF, Arend VAN DAM

După ce ne-am delectat o zi împreună cu bunicul, bunica nu putea rămâne mai prejos și să nu facă și ea obiectul unei povești. Dacă bunicul ne-a impresionat prin creativitate și improvizație, bunica ne-a dat gata prin răbdarea și nervii de oțel. Cartea aceasta cred că ar putea fi un monument ridicat tuturor bunicilor care se implică, zi de zi, în creșterea nepoților. Și… ținând cont de vremurile pe care le trăim, nu știu dacă bunicilor le e dor sau nu de vremurile cotidiene, nu știu dacă, de fapt, perioada aceasta de carantină e pentru ei o adevărată vacanță, căci nu mai trebuie să îndeplinească toate aceste rutine deloc de neglijat. Asta dacă, fiind „categorie de risc“, au fost scutiți de îndatoriri.

Citind cartea, m-am gândit fără să vreau la „Iedul cu trei capre“. Povestea noastră e cu un iepuraș, dar tot am avut impresia că eu cedam de la prima întoarcere în casă, iar la „fac pipi“ abandonam complet (poate pentru că nu sunt bunică!) Bunica aceasta este o eroină pe picioare, dacă așa se desfășoară povestea în fiecare dimineață, și sunt totuși câteva lucruri de remarcat.

La prima vedere pare că bunica e pun-te masă, ia-te masă, zăpăcită și dezorganizată. Nu am putut să nu remarc cu plăcere faptul că Lili își cară singură ghiozdănelul cu de toate. Urmărim povestea și e chiar plin: cărți de returnat, echipament de sport, cu tot cu încălțări… Apoi, dacă nu s-ar fi stricat vremea, micuța ar fi pedalat singurică, pe bicicleta ei, până la grădiniță. Cu tot cu rucsac!

Mă gândesc cum e pe la noi, când văd câte un bunic trăgând vârtos de ghiozdanul mult prea greu al nepotului. De multe ori așa e. Dar… văd același lucru și la pregătitoare, când nu are în ghiozdan decât sticla cu apă și ceva de mâncare. De ce i-l cară?! Pentru că noi suferim masiv la a responsabiliza copilul. Povestea o colegă că a avut „ideea“ de a-i pune la after pe copii să răstoarne ghiozdanele pe bancă. Nu numai că aveau și manualele pentru disciplinele din celelalte zile, dar le aveau pentru ambele semestre!! Și așa ne plângem că e ghiozdanul greu?!?!

Vă invit să ascultați povestea mai jos și să îmi spuneți dacă nu i-ați modifica și voi titlul în „O dimineață cu bunica eroină“.

Chiar dacă este recomandată copiilor de la 3 ani, mi se pare ușor de urmărit de cititori începători și plină de învățăminte pentru școlari mici. Poate că, văzând din afară și recunoscându-se în personaj, vor face măcar un mic efort pentru a schimba lucrurile.

Cartea este disponibilă în librăria online a Editurii Paralela 45 (unde puteți și răsfoi o parte din volum), dar și în alte librării precum eMag, Libris, elefant, cărturești, Librărie.net, cartepedia.

O zi cu bunicul – Alex DE WOLF, Arend VAN DAM

AREND VAN DAM, ALEX DE WOLF
O zi cu bunicul – Editura Paralela 45

M-am gândit că, după două săptămâni de școală acasă, piticii mei sunt dornici să mai audă și alte voci decât cele ale părinților, așa că pentru ora de lectură le citesc eu povestea. Nu a fost ușor să aleg una pentru această săptămână. De obicei vreau să fie ceva legat de litera pe care tocmai am învățat-o, însă acum m-am gândit că O zi cu bunicul , apărută la Editura Paralela 45, este mult mai potrivită. Și așa ni se tot reproșează că legătura cu viața reală lipsește la școală… Aceasta e încă o dovadă a flexibilității programei. Ți se cere să faci lectură, nu îți impune nimeni ce. E alegerea ta dacă te limitezi la variante clasice.

O zi cu bunicul este o zi petrecută în casă. Afară plouă, Beni a rămas în grija seniorului familiei care dă în mintea copilului și improvizează în podul casei o aventură de neuitat. Copiii de azi se plictisesc în casă pentru că ei nu au rămas niciodată singuri, puși în situația de a-și inventa jocuri. Nu îmi amintesc să mi se fi întâmplat vreodată, deși eram, împreună cu fratele meu, capabili să ștergem orice „urme“ de joacă în momentul în care auzeam locomotiva trenului cu care părinții soseau acasă.

O zi cu bunicul a trezit toate aceste amintiri: cu „barca“ pe apă în baie (apa oprită în cadă pentru vremuri grele pe care plutea cădița de copii mici) cu o vâslă improvizată din mătură. Pentru că era iarnă, fratele meu s-a ales cu o rundă de penicilină după distracție. Cort de indieni în sufragerie: coada de la mătură pusă în suportul de brad, cearceafuri legate sus de ea și prinse cu bolduri în covor (n-am reușit să le adunăm la timp, mama tot nu înțelegea cum s-a vărsat cutia cu ace pe tot covorul). Cort peste masă: simplu de realizat, îmbraci masa în pături, tragi un prelungitor, bagi o veioză, un casetofon, joci cărți sau remi. Aventuri călare – din masa pliantă (fixă la mijloc, cu două părți care se ridică) inventam un cal cu cap dintr-o pernă și ne plimbam amândoi (o repara tata mereu că îi picau șuruburile, „inexplicabil“). Sărituri de pe șifonier în pat – la fiecare curățenie generală, mama număra disperată arcurile rupte și nu găsea „explicație“. E ca în Filantropica… povestea e cea care contează. Bunicul din poveste răstoarnă barca, se târăsc pe plajă imaginară, explorează peșteri. Bunica nu e mai prejos, deși pentru a pune în practică jocul e de la final trebuie să stăm, deocamdată, în casă.

Dacă povestea online nu are același farmec ca cea citită chiar de bunici, ori dacă vreți să îi acordați bunicului diploma de la final, o puteți comanda în librăria online a Editurii Paralela 45 sau la Libris, Elefant, eMag, Librărie.net, Cartepedia .

Voi ce idei de aventuri în casă aveți? Desprinse din amintiri sau din zilele pe care le petrecem în casă deja de ceva vreme… e imposibil să nu găsim ceva. Se pot adăuga și în curte, cât timp nu presupun copii din vecini veniți în vizită.

Dacă acceptați o provocare în plus, aveți aici detaliile probei din această săptămână.

Crăciunul prin alte colțuri ale lumii – Editura Paralela 45

Ultima săptămână de școală a fost oleacă mai relaxată. Aveam multe planuri, mi-aș fi dorit să am și „cu cine”, însă… cred că unii copii au fost pătrunși mai repede de Grinch și nu de spiritul autentic al Crăciunului, căci erau porniți să îmi dea totul peste cap. Totuși, cu chiu, cu vai, am reușit în două reprize să le citesc Crăciunul prin alte colțuri ale lumii. Am mizat mult pe curiozitatea lor de a afla „cum e și pe la alții” și am zis că merită să fac încă un pas spre o altă competență-cheie, de sensibilizare culturală. N-am descoperit însă cum sensibilizezi pe cei insensibili la sensul școlii, dar mă străduiesc.

Crăciunul prin alte colţuri ale lumii (ediție cartonată) – HANACKOVA Pavla

Volumul a ajuns în biblioteca mea după târgul de carte din această toamnă și, chiar dacă este recomandat copiilor mici, și noi, ca adulți, descoperim cu plăcere lucruri pe care nu le știam. Îmi spun uneori că, dacă găsești măcar un lucru interesant, ai câștigat. Mi-a plăcut și că nu este o poveste propriu-zisă, sunt scurte texte informative cu care copiii noștri se întâlnesc mai rar și care sunt mai greu de urmărit. Ei vor poze, acțiune, mai bine bandă desenată. Însă fiecare prezentare avea o structură repetitivă pe care, la final, au intuit-o foarte bine pentru exercițiul făcut cu ei. Aș vrea să cred că s-au dus acasă și cel puțin un detaliu interesant l-au comunicat și părinților.

Am călătorit în Spania , Germania, Mexic, Statele Unite ale Americii (aici deja știau multe din filme), Japonia, Australia și Noua Zeelandă, Grecia, Etiopia, Italia, Israel, Rusia, Venezuela, Finlanda, Franța. Am reușit să găsim paralele – de exemplu, modul de a sărbători în Japonia seamănă cu Valentine’s Day, am descoperit de unde am împrumutat noi diverse obiceiuri sau obiecte.

Au fost oarecum dezamăgiți că, la final, nu se afla și o pagină dedicată României, însă a fost momentul în care am recreat, folosind structura menționată, Crăciunul la români. Dacă nu știați, la capitolul „mâncare tradițională” se încadrează portocalele și bomboanele de ciocolată. Au fost cam dezamăgiți să pun eu sarmalele cu mămăligă, toate „porcăriile” preparate cu grijă de gospodine și la desert… cozonac. Am constatat cu tristețe că despre colinde nu știau mai nimic – și poate că era și vina mea, i-am învățat Steaua și n-am confecționat una, n-am spus când se merge cu ea. Nici Bună dimineața la Moș Ajun… ba chiar aveam doritori de sorcovă. Ce să mai zic de venitul preotului prin casă? Un singur copil a știut.

Crăciunul înseamnă acum luminițe, cadouri și multe cheltuieli. Nimic despre bunătate, empatie, să te porți frumos cu cei din jur… Anul viitor aș vrea să pot compensa un pic toate acestea. Sigur revin la carte, ca proiect de grup, să scriem noi cele două pagini care lipsesc despre România! Poate de data aceasta și cu o hartă să marcăm țările, deși am fost plăcut surprinsă de 2-3 pitici care știau destul de bine repartiția pe continente sau erau atenți la detalii să le identifice, cum au procedat cu Etiopia, plasată corect în Africa pentru că undeva, în decor, se afla o zebră. Ne-am amuzat cu țările calde, precum Australia, unde faci plajă de Crăciun, dar poate n-ar trebui să râdem atât, la ce primăvară ne-a lovit și pe noi.

Puteți răsfoi cartea pe site-ul editurii Paralela 45, dar o găsiți și pe net, la eMag, Libris, elefant, cărturești, librarie.net .

365 de jocuri educative – editura Paralela 45

Cel mai greu de gestionat la clasele primare mici consider că este timpul „mort” în care unii copii au terminat deja sarcina de lucru. Sarcinile de regulă se propun la un nivel pe care majoritatea să îl satisfacă. Numai că întotdeauna există câțiva care vor termina mai repede. Uneori poți pregăti o sarcină suplimentară de dificultate mai mare, însă alteori te iau prin surprindere. Faptul că termină mai repede nu dovedește neapărat un IQ ridicat, ci poate fi dovada faptului că s-a lucrat și acasă cu acel copil, e obișnuit să se concentreze în sarcină și să finalizeze cerințele. Mai contează și vârsta, unii copilăresc excesiv cu un an peste vârsta clasei sau, de ce nu, chiar cu doi. În felul acesta, ajung la clasa pregătitoare mult mai „pregătiți” pentru un efort intelectual susținut și rezolvă sarcinile cât ai zice pește. Dacă mai știu și să citească, lucrează înainte și nu mai așteaptă nici explicațiile tale.

Pentru acești copii, pe care nu îi poți lăsa să viseze la stele, sunt foarte utile materialele de lucru individual de tipul revistelor cu jocuri. Andrei a fost mare fan al acestor cărți în copilărie și își făcea oricând de lucru cu ele prin casă ori la drumuri mai lungi, chiar dacă la început îi citeam cerințele, apoi „ghicea” după aspectul jocului ce e de făcut.

Am trecut pe lista de rechizite din acest an la clasa pregătitoare o carte cu jocuri, pe care aș vrea să o aibă fiecare în bancă și, la nevoie, să o scoată să lucreze ceva în plus. În această categorie se încadrează și cele două pe care le-am răsfoit de la Editura Paralela 45, 365 de jocuri educative pentru băieței/pentru fetițe se potrivesc de minune cu această dorință a mea, chiar dacă sunt recomandate 4+, nu sunt atât de ușoare. Sunt exerciții de logică, trasare pe contur, unire de puncte. Cu cele din urmă am eu un plan special, mi-aș dori să îi învăț încă de pe-acum să folosească rigla pentru a trasa o linie dreaptă, nu aș vrea să ajung în clasa a IV-a și încă să lucrez la asta!

Nu am fost niciodată de acord cu diferențierea de gen, dar aceasta începe în societatea noastră de la naștere… ești privit chiar ciudat dacă îi iei copilului hăinuțe galbene și verzi, nu își dă lumea seama „ce e”. Apoi, cel puțin în copilărie, nu trebuie încurajați să se joace numai cu păpuși sau numai cu mașinuțe și ca să ne întrebăm de ce fetițele pot face lucruri migăloase și băieții nu. Cele două volume sunt însă pe această linie, în cea pentru băieți predomină mașini, dinozauri, iar cea pentru fetițe este mai roz, mai cu unicorni și fluturași. Prietena mea îmi spunea că ei îi place cea de fetițe, mie cea de băieței, parcă nu te paște diabetul după ea. Depinde de gusturi! După mine le puteți lua pe amândouă, așa vă asigurați dezvoltarea ambelor emisfere cerebrale ale copilului, nu riscați să se îndrepte prea tare într-o direcție!

Un lucru e de subliniat la aceste volume: calitatea hârtiei. E drept că se reflectă în preț, însă sunt 192 de pagini cu o hârtie groasă, care susține perfect culorile tiparului de foarte bună calitate (nu se imprimă desenul de pe o parte și pe cealaltă) și pe care se poate lucra liniștit chiar și mai apăsat, copilul nu va rupe foaia (decât dacă își propune acest lucru).

Volumele sunt disponibile în librăria Editurii Paralela 45 unde puteți răsfoi volumul pentru băieți și pentru fete, dar și la libris, eMag. librarie.net, cărturești, elefant.

500 de adevăruri uimitoare și amuzante – editura Paralela 45

Întotdeauna când ajungeam, copil fiind, la rubricile de forma „Știați că…“ aveam impresia că era ceva ce musai ar fi trebuit să știi, ba chiar ți se atrăgea atenția că ai ratat la momentul potrivit acea informație. Ulterior, când m-am obișnuit cu ele, le vedeam drept curiozități, ceva ce face mai interesant tot efortul acesta de devenire pe parcursul anilor de școală. Apoi au adus altceva… sentimentul acela că suntem una din prea multele viețuitoare ale acestei planete, poate unice în felul nostru, dar nici pe departe atât de specială ca altele. Până la urmă, poți întrece o mașină de curse alergând? Poți să dai din mâini de 90 de ori pe minut? E drept că putem gândi… deși această caracteristică nu este, din păcate, caracteristică tuturor exemplarelor speciei.

Am privit așadar amuzată colecția de adevăruri publicată în primăvară de Editura Paralela 45. 500 la număr, toate promiteau exact ceea ce știam: să uimească.

Pentru că sunt multe, era necesară o oarecare organizare. Chiar dacă nu are cuprins, iar mie personal îmi lipsește enorm faptul că nu sunt numerotate paginile, putem afla despre: Faună și floră, Corpul uman, Știință, tehnică și tehnologie, Geografie și univers, Artă, cultură și obiceiuri, Istorie.

Poate fi folosită cu succes la școală, mai ales pentru (re)captarea atenției, dar și pentru momente de relaxare. Pentru că nu avea sens să vă vorbesc despre curiozități fără să dau și câteva exemple, am ales câteva interesante pentru mine:

Dacă tot am hamsteri în clasă, știați că un hamster poate alerga într-o seară până la 13 km pe roată? Asta e motiv de experiment, să cumpăr un kilometraj și să vedem dacă se întâmplă chiar așa! Și cu un dinam aș avea succes la economia de curent electric, 7 hamsteri, 5 roți, fermă de produs electricitate îmi fac!
Dacă credeați că îngrășatul e numai cu mâncare, aflați că, lingând un timbru, v-ați pricopsit cu 5,9 calorii.
Puțină matematică: 111 111 111 x 111 111 111 = 12 345 678 987 654 321
Dacă vei căuta pe google askew vei constata că afișajul stă într-o parte… Pentru do a barrel roll vă las să experimentați! Când m-am minunat singură, Andrei mi-a spus pe tonul lui de adolescent a-toate-știutor că mai sunt multe, dar pot să mă bucur de acestea deocamdată.
Dacă te sui pe cântar și nu îți place afișajul, poate aștepți să ajungă luna deasupra ta. Forța ei de atracție te mai ridică un pic. Sigur funcționează, dacă poate să ridice tot oceanul câțiva metri, nu?

La verificarea finală a articolului, Iris mi-a făcut observație că era mai interesant cât slăbești dacă topești în gură un cub de gheață sau cum a apărut folia de împachetat cu bule. Vă las să descoperiți!

Cartea este recomandată de la 6 ani și este disponibilă în librăria editurii Paralela 45, dar și la elefant, libris (o puteți și răsfoi), eMag, carturesti, librarie.net, cartepedia, bookcity.

Legenda lui Podkin O Ureche – Kieran Larwood

Printre aparițiile pentru copii de la începutul verii la Editura Paralela 45 este și volumul Legenda lui Podkin O Ureche, de Kieran Larwood. Aveam de făcut două drumuri lungi prin oraș și am decis să îmi țină de urât Podkin, căci eram destul de curioasă ce are atât de special povestea încât copiii au apreciat-o chiar folosind cuvinte de laudă și încadrând-o la „de neuitat”, ba mai mult, are și premii în palmares.

M-am așteptat la un roman de aventuri, dar de fapt este o povestire în ramă, recomandabilă copiilor mai mari (cel puțin clasa a III-a), cu experiență în domeniul lecturii. Dacă introducerea în poveste este accesibilă, revenirile la momentul prezent se realizează destul de brusc pentru un cititor neexperimentat. Firele narative se împletesc în funcție de decizia povestitorului și nu urmează neapărat criteriul cronologic. Volumul începe cu o hartă a lumii în care se desfășoară acțiunea, foarte utilă pentru cei mici pentru a înțelege, dacă încă nu sunt familiari cu punctele cardinale, unde se află eroii. Un alt motiv pentru care volumul este recomandat copiilor mari: nu are poze; nu este complet neilustrat, câteva imagini mari, pe două pagini, îmbogățesc ici-colo povestea, pentru a ajuta copiii să își imagineze mai ușor detaliile, chiar dacă sunt alb-negru și nu color.

Dar mi-a plăcut! Mi-a plăcut în primul rând finalul. Nu m-am așteptat la acesta, chiar dacă bănuiam o implicare a povestitorului în acțiunea descrisă. Apoi, s-a adăugat modul în care autorul a spus de fapt o poveste a relației complicate dintre frați, a rolurilor pe care aceștia sunt nevoiți să le joace mai ales în lipsa adulților. Cred că, de fapt, copiii care citesc cartea se regăsesc, cumva, într-unul din cei trei frați, fie cel mai mic, mereu protejat de ceilalți, fie cei mari, rivalizând din te-miri-ce motiv. În cele din urmă descoperă acel „ceva“ ce îi face să se sprijine la nevoie și să treacă peste neînțelegerile mărunte.

Al doilea motiv pentru care mi-a plăcut, poate mai mult decât primul, este că dă un sens educației. Sunt mulți copii care pun la îndoială sensul lecțiilor, fie ele la școală sau lecții de viață date de părinți. Este ceea ce face și Podkin, un iepuraș visător și răsfățaț, moștenitor al tronului, care, acoperit de această plasă de siguranță a destinului deja scris, se eschivează de la lecții și nu-și îndeplinește îndatoririle. Poate că el nu înțelege de ce trebuie să învețe geografie sau să mânuiască armele, însă viața îl ia prin surprindere și îl pune în fața unor provocări pentru depășirea cărora ar fi avut nevoie de aceste abilități. Momentul în care conștientizează acest lucru este prea târziu pentru a recupera, însă învață din greșeli. Sper ca greșelile lui să fie lecții și pentru copiii care citesc, fără să mai experimenteze pe pielea lor atunci când adulții le spun, aparent fără motiv, că trebuie să facă un anumit lucru.

Dar am greșit când m-am apucat de citit. Nu m-am uitat cu atenție pe ultima copertă și… am înțeles târziu de ce mi se părea că povestea mai are încă „mult“, dar eu mă apropiam vertiginos de finalul volumului. „Saga celor cinci tărâmuri“ nu s-a încheiat, aventurile lui Podkin sunt abia la început, urmează volumul al doilea, Secretul Scorburii Întunecate și sper ca și în România povestea să se bucure de același succes ca în afară, pentru că deja sunt 3 volume iar seria urmează a fi extinsă la 6. Bineînțeles că puteți citi rezumatele disponibile pe net, însă nu le spuneți și copiilor, lăsați-i să descopere povestea pas cu pas, alături de eroii pe care îi vor îndrăgi cu siguranță.

Volumul este disponibil în librăria editurii Paralela 45, dar și la Libris, eMag, elefant, Librarie.net, Cel.ro, BookCity, sau, dacă nu mai aveți răbdare cu continuarea, și în limba engleză la BookDepository, okian, books-express.