A mai trecut un târg, și încă o colaborare frumoasă cu editura Casa, încă un atelier care a surprins din multe puncte de vedere, dar și care a avut ciudățeniile lui…
Ciudățeniile au început la înscriere. E prima dată când am mers doar pe înscrierile prin sms. Culmea, unde mă așteptam să fie mai ușor, a fost mult mai greu. Așa că locurile rezervate au fost sub așteptări. Asta nu e o problemă, mereu sunt copii în târg dornici de joacă, și atelierul a fost full… doar neuronul meu se stresează. (Aștept feedback de la prieteni, că ați fost plecați din București, sau că nu v-a plăcut tema, să știu pe viitor ce să nu fac!)
Bookfest ne ia mereu prin surprindere, la fiecare ediție e „ceva” care nu e pus la punct. De exemplu, ediția aceasta, atelierul, rezervat ca fiind „pentru copii”, nu apărea pe lista evenimentelor la „Junior”. Apoi, spațiul amenajat pentru copii semăna a stand cu cărți pentru copii, în spațiul liber era o „creație” improvizată cu colaci gonflabili, pe care i-am înghesuit bine într-un colț, să avem loc pentru cele trei mese…
Surpriza a fost că erau instalate acolo mijloace de proiecție. Mi-am pregătit atelierul cu un suport video, și n-a fost nevoie să-mi instalez proiectorul meu, ci mi s-a permis să rulez filmul de-acolo. De-a lungul timpul am observat că la atelierele publice am o mare problemă cu participanții întârziați. Nu e ca la clasă, unde începi cu toți copiii la fix, demonstrezi tehnica, apoi supraveghezi execuția. Chiar și cei care rezervă locurile, nu ajung mai niciodată la fix… și să reiau explicațiile în timp de alții trebuie îndrumați este foarte dificil. Mai ales acum, când era aproape imposibil să fac demonstrația de mai multe ori!
Așadar, toți copiii, pe măsură ce au ajuns, au urmărit filmul, au primit apoi materialele, am discutat despre fiecare, când uitau ce au de făcut, reveneam la imagini, care au rulat continuu pe tot parcursul activității.
S-au apucat de lucru cu entuziasm, gândindu-se că la final ne facem orchestră de zornăitoare. N-am vrut să-i dezamăgesc, dar știam că nu se vor usca atât de repede pentru concert. În schimb nu s-au sfiit să se înfigă în aracet – am consumat aproape 1kg – pentru a lipi toate minunile. Am lucrat cu fetru, și ingredientul meu „secret”, cu care interveneam când elementele nu voiau să se lipească altfel, a fost lipiciul cu silicon lichid.
Vă spuneam și de ciudățenii… ei bine, am avut un „musafir” pe la vreo 55-60 de ani, declarat a fi fiind organizator de ateliere (deși mi-am pus mari semne de întrebare dacă îmi rămân toate foarfecele după vizita sa), și care voia musai să învețe cum se face. I-am răspuns că poate urmări filmul, poate răsfoi cartea dedicată instrumentelor muzicale de la editura Casa, și se poate uita la copii. Dar numai aceștia pot lucra. Ei bine… după ce a reușit să mă scoată nițel din zona de bună-dispoziție, abordând copiii (serios acum, mie mi se pare o regulă de bun simț să nu vorbești cu un copil străin dacă nu ai nicio treabă cu el!), s-a apucat să copieze de mână paginile din carte… moment în care i s-a explicat că se găsește la stand și am invitat-o să-l viziteze.
Altfel n-am mai avut decât o bilă neagră de dat unui bunic, după ce m-a chemat copilul… „Doamna, îi spuneți să mă lase și pe mine?” N-am menționat-o decât așa, în treacăt, că tot am primit întrebarea de ce în prezentarea atelierului am spus că este pentru copii, nu pentru părinți… că ce părinți am întâlnit…. De multe tipuri!!
Am avut și doi pitici de 4 ani, care s-au descurcat numai cu ajutorul părinților. Fetița și-a dorit foarte mult să participe, s-a rugat de mine și n-a renunțat până nu l-a așezat pe tătic pe scaun s-o supravegheze… Băiețelul a venit cu mama, pentru prima dată, și a lucrat după puteri.
Mai jos aveți câteva imagini de la atelier. Dacă ați participat și vă recunoașteți, lăsați un mesaj să vă trimit pozele. Mulțumesc editura Casa pentru ideile creative și ocazia de a ne juca!
Foto: Triaxon.ro
Sâmbătă, 4 iunie 2016, între orele 12:00-13:30, vă aștept împreună cu Editura Casa la Târgul de Carte Bookfest, desfășurat în incinta Romexpo, să confecționăm împreună instrumente muzicale.
Una din aparițiile de iarnă de la editura Casa este Figurine nostime din capace. Deși este foarte haioasă, și entuziasmul general când am răsfoit-o a fost repede temperat de două probleme: prima – să găsesc capace neinscripționate, și mai ales după culorile dorite, nu așa, oricum. Mi-aș fi dorit să găsesc roz, voiam foarte mult să realizez pompierul de pe copertă, dar a fost imposibil. Toate erau scrise 🙁 . M-am descurcat în schimb cu cele albe și albastre, de la cutiile de lapte, care au scăpat nemarcate.
În schimb a doua problemă a apărut de la hârtia buretată necesară pentru proiecte. Nuanțele necesare pentru a pune în practică ideile creative din volum nu fac parte din pachetele standard de pe piață. A fost primul moment în care m-am bucurat că există de ceva ani „cutia cu de toate”. Am păstrat în timp, de la seturile creative, toate resturile de spumă (din fericire și autoadezivă), și am reușit să improvizez. Altfel nu știu de unde aș fi scos, de exemplu, gri…
Deja la modă acum sunt cărțile de colorat pentru adulți. Nu știu de ce această nouă pasiune cuprinde încet – poate din nevoia de relaxare, de regăsire… Dacă ați citit continuările la „Jocul lui Ender”, era într-unul dintre volume o fetiță care se concentra urmărind în lemnul din podea și pereți fibrele. O ajuta să persevereze în munca sa de cercetare, și este și comportamentul care i-a garantat reușita. Am primit cartea de colorat în toiul sesiunii, când numai la distracție nu-mi stătea mintea, și am testat-o în condiții de stres. Așa relaxant a fost să colorez pene… până a apărut Iris. Vreau și eu. Normal, i-am dat și ei. Crezi că e mai bine așa ori așa? Și de aici eu am abandonat. Am lăsat-o să coloreze ea. Dar când prindeam cinci minute singură, mai coloram un pic.
Am primit chiar ieri de la editura Casa ultimul număr al colecției Idei creative (120) – Figurine din turtă dulce, și a picat, ca să spun drept, la „fix”. Una din isprăvile mele de anul trecut în bucătărie a fost pe această temă… și așa bună aducere aminte are fii-mea, încât vrea s-o repetăm și anul acesta. Ne-am distrat, ce-i drept, foarte bine, și până la urmă asta contează. Am „lucrat” amândouă, rezultatul a fost comestibil, am lăsat-o să-și facă damblaua la decorat. Am trecut peste faptul că orice rețetă ce la mine presupune coacere e un dezastru, și m-am jurat că a doua oară nu mai fac…
Colecția Idei creative s-a îmbogățit în această toamnă cu un număr dedicat decorațiunilor din panglici pentru Crăciun. Este, cred, primul număr de acest tip, și este foarte atrăgător, mai ales dacă ai acasă cele necesare. Am reciclat de-a lungul timpului, în cutia cu „de toate”, panglicile și pănglicuțele pe care le-am putut descoperi la cadouri, pungi, resturi de la alte proiecte. În plus, anul trecut am găsit la Lidl un set de role cu panglici diverse, și le-am luat, să fie acolo. Anul acesta și-au dovedit utilitatea.
Fiecare număr al colecției Idei creative de la editura Casa aduce câte un moment de încântare, ori o provocare, de a încerca ceva ce nu am mai făcut până acum. Să decorăm iarna ferestrele cu tot felul de minuni nu este o noutate, dar de la an la an fulgii ies mai frumoși, mai atrăgători, și fiecare unic în felul lui. Anul acesta numărul 119 ne propune un alt mod de a le decora, folosind în mod covârșitor tehnica filigranului.
Am răsfoit zilele acestea cu mare plăcere noua apariție de la editura Casa, Să confecționăm instrumente muzicale, nu numai pentru că ideile creative promovate de editură se adresează în primul rând copiilor, ci și pentru că în acest volum sunt strânse laolaltă mai multe idei de pus în practică la ciclul primar. Conform noului plan cadru, disciplina „Muzică și mișcare” face parte din două arii curriculare, atât Educație fizică, cât și Arte. Ei bine, dacă tot mergem spre abordare integrată, volumul de la editura Casa pune în discuție o variantă de lecție îmbinată între muzică și tehnologie.
