Acum câteva decenii, mai ales înainte de 89, tehnica nu era ceva comun în casele oamenilor. Dacă aveau televizor alb-negru, eventual mașină de spălat Albalux (cu storcător!) era deja o locuință modernă. Să ai pe atunci casetofon… când mai toată lumea era încă la discuri și magnetofon era ceva extraordinar. Ai mei aveau un casetofon mic, mono, nu stereo, adus cu eforturi în țară, dar foarte bun (a rezistat la multiple traumatisme…).

Așa cum părinții de azi fotografiază orice respirație a copiilor mici și-i filmează făcând orice, și părinții de atunci aveau altele… ai mei ne înregistrau spunând poezii. Nu toată ziua, ci când învățam câte una mai de soi. Aveam deja vreo 3 ani când a intrat casetofonul în viața noastră și mersul la grădiniță deja produsese ceva material de imprimat pentru eternitate, începând cu „Șolm al patiei mă clem”. O lălăială pe ritm monoton au toate, dar Blăduleț, blăduț dlăguț avea farmecul ei.

Am zâmbit așadar nostalgic când am văzut ce nume are setul creativ cu brăduț din spumă pe care Daco îl propune în această iarnă. Setul este o soluție practică de cadou pentru copii, care vor avea astfel ocazia să-și construiască singuri brăduțul pentru birou. Încă nu m-am hotărât dacă mi-l pun pe catedră pe al meu, dar cam aceasta este soarta lui.

Piesele din spumă, pretăiate, se montează simplu. Copilul trebuie să facă întâi un exercițiu de ordonare crescătoare a formelor, folosind pentru aceasta comparația prin suprapunere până la obținerea seriei corecte. Normal că un adult va rezolva instant problema de matematică, ba unii foarte „săritori” și implicați în munca cu copilul, le vor da pe rând, în ordine, el doar să le introducă pe suport. Vă recomand să nu vă implicați atât de mult, să îl lăsați să le monteze oricum, apoi să analizați produsul rezultat. Dacă seria nu este corectă, ele se scot și se montează din nou. Important este să o facă singur.

Ultima etapă de lucru este decorarea. Iris s-a ocupat de el și… obosită de la școală, l-a decorat cam cum decorăm noi, românii, bradul când îl punem în colțul camerei. Partea dinspre perete – mai săracă, că doar nu se vede. Când m-am dus să-l examinez, era împodobit doar spre ea, în rest – deloc. Așa că n-am tras să dezlipim ornamentele, ci am tăiat din resturile rămase bucățele mici și am adăugat pe celelalte părți. Chiar și din spuma albă de la zăpadă am confecționat alte accesorii, rotunjind un pic cu foarfeca pe ici-colo, unde era nevoie. Aproape că nu se vede improvizația noastră.

În filmul de mai jos am surprins partea de montaj inițială. Pentru că Iris a vrut să-l facă singură, l-am demontat apoi și am lăsat-o pe ea. Am adăugat lipici a doua oară, la fiecare încheietură, așa că nu mai poate fi demontat. Știu că urmează o avalanșă de cadouri la școală, pentru toți moșii posibili, poate vă gândiți să nu mai luați chiar un kilogram de ciocolată și să le faceți copiilor și alt gen de surprize.

Acestea fiind spuse… să începem sezonul de sărbătoare!