Am plecat în excursie cu metroul, la « doctor ». Aşa am descoperit de ce sunt bune avizele medicale de la grădiniţă, mai scot şi eu copilul din cartier…
« de ce mergem mami la doctor ? nu sunt bolnavă ! »
Nu eşti, dar trebuie să-ţi dea o hârtiuţă pe care să scrie că nu esti, să te primească la grădiniţă.
« dar doamna asistentă de la grădi nu vede că nu sunt bolnavă ? »
Nu, nu vede.
« aaa, trebuie sa citească… am înţeles »
Pe mine să mă pici dacă am înţeles logica asta! dar dacă un copil o poate pricepe, atunci, clar, doamna de la gradi trebuie să vadă scris negru pe alb, căci în carne şi oase nu e suficient.
Ajungem astfel la una din marile – scuzaţi – porcării birocratice ale sistemului grădiniţelor de stat. Aviz medical, cu menţiunea “apt pentru revenirea în colectivitate”. Ok, înţeleg că, la început de an, se cere avizul şi analizele. Nu e rău din când în când să faci copilului o verificare. Exudatul chiar îl fac pe bune. Dar coproparazitologicul… ca să-l faci pe bune, nu e suficientă o singură probă. Aşadar, îl facem ca să spunem că l-am făcut. Încă un “bifat” birocratic la fişa copilului.
Aş înţelege prezenţa avizului dacă în grădiniţă nu ai fi tot timpul o asistentă. Ok, nu e doctor, dar cred că are suficientă pregătire să vadă dacă un copil este sau nu bolnav. Şi, chiar dacă copilul are aviz “valid”, şi îl suspectează de ceva, oricum îl trimite acasă. Aşadar, de ce avem nevoie de acea hârtiuţă?
4 ianuarie, luni. N-ai aviz, nu intri. Este prima zi lucrătoare a anului, la ora 8 eşti la grădi cu copilul, căci la 8.30 se încuie poarta. La 8.30, medicul de familie îşi începe programul. Avizele medicale sunt valabile 48h.
Aşadar, întrebarea dimineţii… AVEŢI AVIZ??
De unde… BIP… îmi spun eu în gând să am aviz? Am un medic corect. Nu îmi dă reţete dacă nu am nevoie de ele, doar “să fie” acolo, în casă, un medicament. Nu îmi dă avize în alb, nici ante- sau post-datate.
ALŢII AU AVIZ ! Păi de unde, Doamne iartă-mă, au avize, şi cu data de azi ?? Medicul lor lucrează de noapte ?
Aşa că m-am enervat, i-am răspuns cât de calm am putut că eu nu falsific avize, şi nici medicul meu nu face asta. Aşa că să aştepte să-mi fac programare la cabinet, ca abia începe omul lucrul pe anul ăsta. Şi să iau şi copilul de la grădi, căci nu pot să-i cer omului să semneze în alb că am acasă un copil sănătos, dacă ea, după ce îl vede, se îndoieşte de acest lucru şi vrea ţidula cu parafă.
A doua parte nu i-am spus-o, dar mi-aş fi dorit.
Acum doamna asistentă vrea să înţelegem că are “controale”, şi că trebuie să fie cu actele în regulă. Căci asta contează la noi… actele…
Dar la noi e ţara tuturor posibilităţilor. Unii părinţi au teancul de avize, doar cu parafe, să le folosească la nevoie. Alţii, le au completate, pun doar data, iarăşi, la nevoie. Alţii sunt corecţi, şi nu înţeleg DE CE, pentru că nu pot avea un aviz corect, copilul lor nu poate intra în grădiniţă, dar cei care au fost « prevăzători » şi şi-au procurat avizele de acum două săptămâni, nu au nici o problemă.
De ce în ţara asta, dacă eşti corect, trebuie să pătimeşti ?
De curiozitate, ce s-ar întâmpla dacă ar verifica cineva avizul ?? Mers la medicul care l-a eliberat, şi verificat fişa copilului şi condica de consultaţii…
Şi ca să închei, excursia cu metroul a fost delicioasă.
“Cenuşăreasa, ţine-te de băţul ăsta, să nu cazi!”
Nu se cheamă băţ mami, i se spune bară.
“Şi celălalt băţ e tot o bară?”
…
[Atenţie, se închid uşile!] “Mami, de ce spune că se închid uşile?”
Pentru copiii care nu sunt atenţi, să nu stea în uşă si să-i prindă acolo.
[Se închid uşile, se mai aude odată: Atenţie, se închid uşile!] “Şi de ce-a mai spus odată… ? S-au închis deja!”
Şi… eu m-am blocat.
…
Vorbea cu voce tare. Îi atrag atenţia că nu e frumos, trebuie să vorbeşti încet să nu deranjezi ceilalţi pasajeri. “Dar şi nenea ăla de-acolo are muzica tare şi mă deranjează! Lui de ce nu-i zici?”
Am explicat că pe nenea trebuia să-l înveţe mama lui… aşa cum eu o învăţ pe ea.
“Săracul… cred că nu avea mama!”
