Un plasture pentru suflet | Talente de Năzdrăvani

Magia plasturilor la copii este încă inexplicabilă pentru mine. A venit vremea frumoasă și joaca se combină cu neatenția. Ieri, la after, un deget cu o zgaibă cât un vârf de ac urma să-mi schimbe dispoziția.

Te doare? întreb eu foarte serioasă, căci nu cunoșteam foarte bine copilul, nefiind în grupa mea. Cu un curaj specific bărbătesc în astfel de situații, declară că nu, dar curge sânge. Mă uit cruciș la picătura abia vizibilă și mă întreb dacă copilul are idee cum e să-ți șiroiască genunchii prin ciorapii albi abia cumpărați. Dar, pentru a preveni un atac de panică, îl trimit să se spele pe mâini și îl întreb dacă vrea să îi pun un plasture.

Această invenție modernă se pare că are efecte miraculoase, calmează și aproape vindecă instant. Intrăm să-l „doftoricesc”, îi explic că nu ustură nimic și mă gândesc că pe vremea mea nu era betadină, era tinctură de iod care ardea ca naiba. Nu o foloseam. Nici rivanol, că, după ce că rupsesem ciorapii, îi mai și pătam. Și rămânea eternul spirt, bineînțeles neindicat, dar eficient…

Studiindu-mă cu atenție cum urmam delicat etapele, mă trezesc că îmi spune, foarte dulce:

Dar vă pricepeți și la asta!

Cer lămuriri, curioasă a afla la ce consideră el că mă mai pricep. N-am fost pregătită pentru ce a urmat.

Păi aveți un site foarte frumos și cu multe idei. Plasturele își pierdea ambalajul încet și uimirea mea creștea. Dar de unde știi tu că era al meu? – Ne-a spus doamna, când am făcut felicitarea cu băiețelul ăla care deschide brațele! Și mi-a plăcut și muzica de pe youtube!

Am terminat de bandajat degetul, care oricum nu avea nevoie. Dar parcă mi-am pus mie un plasture pe suflet. De multe ori am vrut să renunț, să pun punct, să spun că nu merită toată munca, tot efortul. Dar, așa cum am început acum 15 ani, cu gândul la copii, descopăr că nu am deviat de la scopul inițial al site-ului.

S-au transformat multe din ideile de atunci, lumea în care trăim nu mai e cea pentru care proiectasem eu portalul, însă, dacă am reușit să impresionez un puști de 9 ani în anul de grație 2025 astfel încât să mă dea pe spate cu complimentele, cred că merită să continui, chiar și atunci când lipsa de respect pentru munca mea (din partea adulților) este evidentă.

Ați făcut și cursuri?

Întrebarea a venit tot de la el, vreo cinci minute mai târziu, când iar am deschis trusa de prim ajutor pentru că și-a julit genunchiul, de data aceasta mai serios decât era cazul. Am luat-o de la capăt, rugându-l să nu mă testeze mai mult de-atât. Trusa avea și atele, dar chiar nu voiam să reactualizez ce am învățat în urmă cu vreo patru decenii la Sanitarii (ne)pricepuți, cum îi spunea tata concursului la care mă zbăteam cu prietenii.