2 martie 2025 | Talente de Năzdrăvani

După succesul nebun pe care l-am avut la clasa mea cu bărcuța din hârtie, mi-am făcut curaj să risc cu un alt proiect ce implică elemente origami. Prin succes nebun la clasa pregătitoare înțeleg că mai bine de 3/4 din clasă s-a descurcat cu etapele, iar jumătate a finalizat proiectul fără ajutor. Ținând cont câte îndoituri sunt necesare, felicitarea pe care mi-am propus-o la clasă în acest an deja pare floare la ureche.

Întâi de toate, ideea a părut foarte atractivă în modelele disponibile pe net. Dar, căutând-o pentru print, ori presupunea să deseneze singuri – ceea ce, la modul serios, nu ar ieși în veci, ori erau prea mici ca dimensiune pentru 6-7 ani, nu suficient de mare pentru a fi manevrată de mânuțele lor. Desenul, cum am spus, iese din calcul, căci orientarea în pagină, simțul proporției, omuleții filiformi, toate sunt motive pentru a întuneca reușita proiectului.

Așadar, cum nici eu nu excelez la desen, mi-am cultivat prietenia cu AI-ul. Nu să stăm de vorbă, ci doar pentru relația eu vreau un desen, tu îl faci. Folosesc în acest scop site-ul picsart.com. Cu multă forță de convingere am reușit să scot niște machete acceptabile pentru proiectul pe care mi l-am propus, și pe care le găsiți aici.

Pregătirea proiectului:

Coperta: se taie (cu ghilotina, dacă aveți) o coală A4 din carton în 3 bucăți, 99×210 mm. Cum ziceam, cu ghilotina e foarte simplu, iar dacă nu aveți încă, trebuie să faceți cumva să luați una. Ușurează enorm viața la catedră, chiar dacă taie degetele, cum au avut ocazia copiii mei să vadă live în clasă. Așa se întâmplă când ridici ochii să vezi de unde vine un doamnaaa pe un ton disperat, dar lași cuțitul…
Interiorul: se decupează pe contur și se îndoaie (video). Prima explicație care îmi vine în minte e schema drumurilor principale dintr-un castru roman, se îndoaie după via principalis… dar nu merge, așadar se îndoaie pe axa de simetrie orizontală. Apoi se aduc brațele laterale, îndoite la 90 de grade, astfel încât muchiile să se suprapună și să fie paralele. Îndoiturile centrale se întorc, astfel încât să se plieze.
De aici, decorul este la latitudinea fiecăruia. Eu am aplicat pe exterior o a doua felicitare, cu copertă-inimioară, iar mesajul urmează să îl scriu la interior. La pregătitoare va fi simplu, un La mulți ani! și semnătura, căci virgula pentru vocativ e cam depășire de programă. Dar cei mari pot adăuga orice combinație de mesaje. La interior vreau să adaug Atât de mult te iubesc!, dacă copilul deschide brațele larg.

Pentru desfășurarea lecției, mi-am pregătit și un mic clip ilustrativ. Copiii mei au fost impresionați de acest mod de lucru și, cum avem ceva nou de realizat, cer ei imaginile.

Ce ne-a ieșit veți putea vedea dacă urmăriți contul de instagram, hashtag-ul #inimioarelapregătitoare2024. Aici adaug, atunci când timpul îmi permite, flashuri din activitatea de zi cu zi la clasă, despre care rar apuc să scriu. Rămâne însă speranța că o imagine face totuși cât 1000 de cuvinte și ideea merge mai departe.

Exact în perioadele cu stres la cote înalte parcă apar, ca ciupercile, și ideile cele mai tentante. Felicitările „cu sertar” au avut întotdeauna farmecul lor. Un model de genul acesta l-am folosit și acum multă vreme, când am confecționat invitațiile pentru o nuntă în familie.

Pentru că am noroc anul acesta de o grupă la after foarte dornică să pună în practică ideile creative, cât mai provocatoare, am zis că e o nimica toată să facem pentru 8 Martie o felicitare glisantă.

Am pregătit macheta și am testat-o, i-am adus câteva îmbunătățiri față de prima variantă. Cu această ocazie, le-am și arătat copiilor mostra și am făcut sondaj, o pregătim sau nu pentru 8 Martie? Au fost încântați că e „altceva” decât de obicei și ne-am apucat de lucru. Am printat și pe carton alb, atâtea câte am avut, și pe carton colorat, de aceea una dintre „completările” machetei a fost a treia pagină, cu omuleți.

Sugestii:?

Dacă imprimați pe carton colorat, aveți nevoie de măcar un carton alb (sau foaie albă) pentru a folosi „mama și copilul” în culori acceptabile. Îi colorați, decupați cât mai fidel cu putință și lipiți pe macheta inițială.
Felicitarea se decupează pe contur, inclusiv sertarul. Fereastra în care glisează copilul se poate decupa cu cutter sau cu o forfecuță subțire, cu multă atenție.
Pentru asamblare, prefer ca extensia de pe lățime să o îndoi și să o lipesc de partea cu imprimeu, pentru a întări muchia din față. Plus că arată mult mai bine cu îndoitură decât decupată. Celelalte două extensii lipesc capacul.
Se introduce complet sertarul și se atașează copilul. Sunt trei, pentru că sunt cam sensibili la decupat și am vrut să existe rezerve. Pentru a-l monta puțin deasupra, am folosit pătrățele dublu-adezive, cu grosime de 1mm (link). Am pus câte 3, să fiu sigură, deși stătea și cu unul singur.

După acest moment, fiecare poate personaliza felicitarea cum dorește, studiind un pic zonele „ascunse” care apar după mișcare. Ale noastre sunt încă în lucru, dar am reușit să am una gata și, cu ajutorul artistului, am realizat filmulețul de mai jos.

View this post on Instagram

A post shared by Talente de Năzdrăvani (@talente_de_nazdravani)

Am primit și observații, că ar trebui să am și cu „tata”.

Dar atunci ce să țină copiii în mână? Ce să ofere? Floare… nu prea merge. Plus că am rugăminte să rezolv și pentru o bunică, însă nu știu dacă săptămâna asta voi avea timp să mă cert cu AI-ul care mi-a generat imaginile necesare. Poate completez pentru anul viitor, timp în care aștept sugestii pentru tătic!

La școală însă am optat pentru alt model de felicitare, un pic mai simplu – deși copiii din pregătitoare de la after nu au avut probleme cu modelul. Totuși, cu toată clasa nu am riscat încă. Am ales o variantă de proiect cu elemente origami, care, sper eu, le vor fi pe plac la fel de mult.

Abia aștept să le testez luni și să vedem cum ies, apoi sper să apuc să adaug și articolul aici.