Săptămâna lui „i” a început la AVAP cu un iepuraș. Cât de grea poate fi scara pisicii la 6-7 ani, dacă ai film demonstrativ? După ce am căutat pe net un cap de iepuraș cât de cât decent și niște lăbuțe, m-am apucat de tăiat fâșiile cu ghilotina. Trei centimetri lățime și 30 lungime îi dădeau destulă stabilitate micii dihănii, așa că m-am apucat de treabă.
După prima tentativă de film am realizat că, folosind doar hârtie albă, nu percepi prea bine diferența la împletire, așa că am filmat din nou, folosind o bandă puțin mai închisă, tăiată din ce-am avut la îndemână pe birou.
Copiii sunt impresionați de talentul meu de regizor, producător și actor, așa că se asigură că tot eu am filmat. Bănuiesc că mai durează un pic până îmi învață inelele, mijlocul de identificare de la seria trecută: Nu e doamna! Ba e doamna, uite inelul! Una dintre demonstrații am rulat-o de pe youtube, moment de maximă tensiune: cum adică, am canal de youtube?? Chiar așa, la vârsta mea! Parcă îl și aud, de-acum vreo 4 ani pe Eric al meu, Vai, doamna, câți followeri aveți!! , că el la asta era atent, nu la demonstrație…
Revenind, iepurașul a ieșit foarte bine. Unul nu a ieșit deloc, din motive de limba română. Vreo doi s-au răsucit ca melcii, unul și-a rupt o parte, dar restul se străduiau să țopăie. Filmul este aici, iar rezultatul mai jos:
View this post on Instagram
Țesere cu fâșii de hârtie
După ceata de iepurași de luni, urma „ilicul lui Ilie”. Îmi venise ideea vineri să schimb proiectul de marți, dar deja era prea târziu pentru a mobiliza părinții în echipa de ajutor. Așa că până am desenat macheta, până am printat, a mai curs ceva apă pe Dâmbovița, apoi m-am apucat să tai. Am zis eu că fac ceva economie de timp și le suprapun, tai câte două. Socoteală bună, cutterul tăia, dar nu chiar pe linie, căci era o eroare de 1-2 milimetri la suprapunere. Pe unele tăietura era printre linii.
Dar asta e, important era ca fâșiile să fie corecte, ceea ce s-a întâmplat, așa că nu am tăiat în realitate decât vreo 15, căci n-am dublat foile din prima.
Proiectul „ilicului” a fost mai mult decât binevenit, căci luni, la lecție, n-au reușit să identifice cuvântul. Vestă, cojoc – orice era acolo, dar nu se potrivea cu cele două silabe și patru sunete pe care le marcasem eu. Sper doar că nu le uită prea ușor.
Pregătirile au continuat cu tăierea fâșiilor, cu ghilotina, mai din ochi, așa, la 10-12 mm, pentru că sunt totuși clasa pregătitoare și lățimea benzii de țesut e invers proporțională cu durata de realizare a proiectului.
Am trecut la lucru
Emoții prea mari nu aveam la dificultate, căci testasem la after deja tehnica, să văd la ce anume pot întâmpina probleme, de aceea am mărit lățimea foilor, am filmat și am îngustat modelul. Deși am mai primit păreri că e un proiect „greu” pentru 6 ani, singura provocare de mai sus e timpul. Îmi propusesem o parte pentru o oră și copiii care au fost (cu adevărat) la grădiniță nu au avut nicio piedică în realizarea acesteia. Sunt sigură că, în mai puțin de două ore, l-ar avea pe tot gata! Dar mi-a mers la suflet observația unuia dintre pitici: Doamna, proiectul acesta e chiar o provocare interesantă!
Însă… mai sunt și copii cu două mâini stângi, care cu greu pot urmări și realiza indicațiile. Însă nimic ce să nu mai fi întâlnit și să nu se rezolve cu (foarte) multă voință din partea lor (și a mea).
La clasă am decis să simplific puțin demonstrația de pe film și nu au mai rupt fâșiile, să se potrivească la dimensiune, le-au lipit așa cum erau. Mai lungi, dar mai ușor de întors și uns cu lipici. Ce ne-a ieșit:
View this post on Instagram
Pentru cei care doresc să încerce proiectul, acesta poate fi printat de aici, cu rugămintea ca, dacă doriți să-l recomandați, să folosiți linkul articolului și nu să transmiteți pdf-ul.
Apreciez feedbackul, mai ales dacă este în imagini!
Spor la lucru!
- Cum am trecut peste primul cadavru - 31 octombrie 2024
- Riglete pentru tablă magnetică, un proiect finalizat - 23 octombrie 2024
- Cu tabla smart, la clasa pregătitoare - 22 octombrie 2024