Ecusoane pentru începutul de an școlar|Talente de Năzdrăvani

De ajutor pentru începutul de an școlar, mai ales la clasa pregătitoare, când nu îi cunoști pe copii, este folosirea unui ecuson. Acolo unde sunt mai multe clase în școală, aproape că e obligatoriu cu o imagine de identificare. Răsare un zâmbet când îmi amintesc o colegă explicându-mi cum, la ei în școală, adună de pe culoar, când e de serviciu, albinuțe, buburuze și alte vietăți, rătăcite în drum spre clasă, și le returnează „la adresă“. Pe ecuson punea și numele învățătoarei, că nu se știe cine îi găsea – portarul, femeia de serviciu – , să știe cui aparțin.

Din fericire, nu am grija asta, la mine în local am singura clasă de pregătitoare, dacă de la toaletă până în clasă se pierd, îi găsesc repede. Și, având ușile colorate diferit, țin și ei minte culoarea destul de ușor.

Sursă elemente grafice: freepik.com

Însă, la nivel de școală, litera care îmi revine este „i”. Și e o literă cumplită din punct de vedere grafic, că i mare de tipar nu are punct, dacă îl pui fără, se citește 1 roman, așa că, pentru cinci ani de zile, o să fie tare greu să nu le încurc. Drept urmare, pentru a nu exista confuzii, am tot căutat fonturi stilizate sau le-am aranjat eu, punând o inimioară sau un zâmbăreț ca semn distinctiv.

Dar ce logo să folosesc?! În final cred că voi rămâne ușor ancorată către insecte, nu una anume, ci toate. Toate vietățile mici, astfel încât să pornim într-o aventură „la firul ierbii”. Și pentru că trăim într-o epocă a toleranței, includem și arahnide, moluște, viermi și altele pe care le descoperi pe sub pietre, ca să știm o treabă măcar.

Ecusoanele, o mare bătaie de cap

Seria trecută am pus lângă nume un bobocel de rață. Și uitasem de ele, până nu mi-a amintit unul dintre (acum foștii) elevi că el păstrează în cutiuța lui cu amintiri ecusonul primit în prima zi de școală. De aici am tras concluzia că problema trebuie abordată cu seriozitate.

Cum încă nu știu numele copiilor și nici n-am spart o bancă, soluția cu insigne doar cu numele clasei a picat din start. Apoi, chiar dacă aflu numele, voi avea nevoie de ajutorul părinților. Data trecută am constatat că eu am pus numele din catalog, primul, dar era strigat cu al doilea sau alintat cumva că nu răspundea la apel. Așadar, trebuie să aflu „cum li se spune acasă”.

Dar, deși m-am hotărât la tema insectelor și chiar începusem să găsesc variante amuzante de grafică, tocmai pentru că nu urmau să fie toate la fel, au început să vină critici, mai ales din familie:

Dar n-ai ce face, dacă se supără că i-ai pus melc? Dacă nu-i plac buburuzele? Dacă celălalt vrea fluturele albastru, nu pe ăla roz?

În traducere, mă legam la cap fără să mă doară, deși sunt de principiu că nu cauți la dinți calul de dar și nici nu e sala de clasă locul unde părinții să-și impună părerile. Însă dacă ajungeau copiii să plângă, că nu le place lighioana atribuită, chiar era un motiv să renunț.

Și atunci, cu ce să le fac?!

Ca în multe alte situații, puteam folosi grafica din poveștile de pe blog. Chiar arătau drăguț, ieșeau toate la fel sau aproape (depinde și de cât de lung e numele copilului), însă lipsea ceva. Ok, fac ecusoane, cumpăr suport, le pun numele în piept și… atât?

„Atât” acesta m-a chinuit vreo câteva zile, până am decis să fac forme geometrice simpatice. Ideea mi-a venit în timp ce îmi corectam lucrarea de grad înainte de final, căci argumentam faptul că geometria trebuie adusă în activitatea curentă a copilului. N-am sărit de pe scaun strigând evrika, dar așa rămân. Ecusoane cu forme geometrice!

Am pus numele la nimereală, să fie, până mi-au ieșit 22, atât cât sper că vor fi, deși numerele mele favorite sunt 20 sau 24, să poți împărți ușor grupurile de lucru. Oricum, mai rău decât 22 e 23, care e număr prim…

Formele care au ieșit seamănă o idee cu insectele, ca să nu deviez masiv de la temă, dar sunt diferite cu un anumit scop. În momentul în care le vor avea, le voi folosi pentru a organiza coloana de plecare din clasă, pe mai multe criterii.

Primul și cel mai simplu: fă pereche cu cel care are o formă identică, apoi asemănătoare după culoare sau după formă. În felul acesta, vor descoperi mai mulți colegi cu care să se țină de mână până la ieșire și, sper eu, să se împrietenească mai ușor. Bonus, consolidarea noțiunilor de geometrie de la grădiniță și un început pentru ceea ce voi face cu siguranță: jocurile cu trusa logi.

Acum nu-mi rămâne decât să sper că, precum la 6 din 49, am nimerit câteva nume și nu va fi nevoie să le rescriu pe toate!